Falsificarea istoriei și culturii identitare a românilor 2

de | Falsificarea istoriei și culturii identitare a românilor

Ideile lui J. Klaproth și F. Bopp au fost susținute în timp de Kretschmer(1896), Kiessling(1903), Dussond (1914), Glotz(1923). Gunther(1929) și alții, toți urmărind să dovedească culturii Europei că ei germanii au fost primii locuitori veniți din misterioasa Indie pe faimoasele gloabe care însă și-au dat obștescul sfîrșit taman pe țărmurii Mării Baltice însă răspîndindu-se în acele vremuri de început ale lui homo europenicus pînă la gurile Dunării unde și-au spus ,,daci”(mari mincinoși și ticăloși așișderea). Avînd destul ,,spațiu vital” s-au pus ei pe prăsit că nu-i mai încăpeau pădurile și mlaștinile nordului și atunci au pornit în migrații peste migrații de unde rezultă că au dat atîtea și atîtea, încît nu poate cu-prinde omul obișnuit al civilizatei Europe cu mintea lui încleiată. Aceste scrieri ,,istorice” dar și altele din domeniul lingvistic și sociologic, aveau darul să justifice ,,științific” imperialismul german care se umfla tot mai tare în îmbătrînita și hoșcăita Europă unde ei nu prea mai aveau suficient ,,spațiu vital” și încercau din răsputeri să-l lărgească cu sabia, flinta și bombardeaua.

Unul dinte primii care ne falsifică istoria în secolul XX este J. B. Burry, istoric irlandez ce a scris în anul 1923 lucrarea Instoria imperiului roman tîrziu de la moartea lui Teodosiu la moartea lui Justi-nian, unde în cap. Căderea lui Eutropius și pericolul german în est 398-400 e.n. susține că goții popu-lau teritoriile de la Marea Baltică pînă pe malul stîng al Dunării, adică noi eram pe nicăieri, deși în spațiul carpatic au fost stăpîni hunii în perioada 378-456, după ce au distrus imperiul amal, dar fioroșii asiatici se țineau că erau și ocrotitori ai ,,dacilor” cum apare în unele scrieri medievale și nu a dracilor.

Așa au scris ticăloșii istoria acestor meleaguri, lor să le fie numai bine, iar nouă numai rău.

Deşi au cunoscut textele sanscrite încă de la mijlocul secolului XlX, născocitorii indo-europenis-mului pe care atunci îl numeau indo-germanism, susțin că neamurile aryas din India, după ce și-ar fi hrănit zmeulenii cu jar din belșug, le-au dat bice ajungînd ei pînă pe țărmurii Mării Baltice unde li s-a terminat ,,combustibilul” rămînînd de nevoie aici. Dacă ar mai fi avut suflu cine știe pe unde se opreau afurisitele patrupede în pornirea lor pe întreg pămîntul, poate ajungeau în Palestina sau New – York”?

Însă lucrarea care a spart în bucăţi faimoasa făcătură a indo-europenismului şi a pus-o în lada de gunoaie a istoriei, a fost The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, în 8 volume, îngrijită de Rapson E. J. Studiind cu atenţie scrierile în sanscrită ale vechilor arieni din In-dia, în vol l, cap. lll, The Arians, se precizează la paginile 67-71: ,,Arienii primitivi trăiau în zona tem-perată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul şi salcia, anumite specii de conifere, şi se pare, mesteacănul, posibil teiul… După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că le era familiar grîul. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul şi vaca, oaia, calul, cîinele şi porcul şi unele specii de cerb. În timpuri străvechi nu cunoşteau măgarul, cămila şi elefantul…. Lupul şi ursul erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul. Din aceste date este posibil să stabilim locul primitiv din care îşi trag originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil să fie India, cum presupun primii investigatori, întrucît nici flora nici fauna cum se reflectă ele din limbă nu sînt caracteristice acestei zone. Şi mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorîte regiuni de pe faţa pămîntului. Nu este pro-babil ca Asia Centrală, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinind acest rol, chiar dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent”. Ei spun că aceste ținuturi de naștere al arienilor ar fi un teritoriu mult mai larg din jurul Carpa- ților, iar dovezile lingvistice găsite de mine chiar asta arată!

După ce arheologia le-a mai dat o labă peste bot acestor lepre-otrepe, au zis ei că nu au măsurat chiar foarte corect timpul cînd au apărut în Europa și că ar trebui să discutăm despre proto-indo-ger-mani, iar dacă vor fi scoase alte dovezi chiar mai vechi, atunci și ei vor da răbojul timpului înapoi la proto-proto-indo-germani, numai ca să fie primii, iar ceilalți la curul mîrțoagelor ce au venit din India. Prin anii 80 ai secolului trecut, unii istorici indieni au început să le bată obrazul germanilor că nu-i re-cunosc de strămoși chiar după scorneala lor. Atunci afurisiții germani, văzîndu-se cu poalele puse în cap și bătuți la cur cu urzica, au îndurat ei ce au îndurat pînă le-a venit ideea salvatoare: nu au mai venit din India, ci, de undeva din Asia Centrală, loc încă neștiut de nimeni, dar sigur că acolo își plim-ba dracu iapa, și orbul dădea cu sapa, ținut unde cazarii au descoperit Hiperboreea!

Dacă aceste golănii cu pretenții de adevăr și iz ,,științific” nu ne-ar privi exclusiv pe noi, atunci nu i-am băga în seamă, dar ele ne falsifică complet istoria, cultura identitară și originea limbii, astfel ca să facă loc aici cazarilor sau jidanilor care se țin băștinași în spațiul carpatic din ,,vremuri imemoriale”!

1838 Economist german Friedrich List, în lucrarea Sistemul național de economie politică apărută în acest an îi îndemna pe politicienii din țara sa Prusia, să trimită urdii de germani în ţinuturile Dunării de Jos din imperiul otoman adică plaiurile noastre fiindcă cei care locuiau aici de ceva vreme – neamul mămăligoșilor mioritici nu era în stare de nimic. Povestea este amintită de Marele Român Mihai Emi-nescu într-un articol scris și apărut în ziarul Timpul din 15 ianuarie 1882 cînd alt neam de origine ger-manică – cazarii sau jidanii – se stropșeau la noi să le deschidem larg porțile vămilor și hotarele Țării pentru că ei au fost cîndva băștinași pe aceste locuri și nu voiesc decît să revină la matca pe care le-o dăruise Talpa Iadului în urmă cu 1700 de ani, sau ceva mai tîrziu cînd l-au luat ei în stăpînire cu sabia și puterea înspăimîntătoare a imperiului cazar.

1843 Se înființează la 13 octombrie în New York de către 12 iubitori de Iahwe, organizația secretă mozaică B’nai B’rith International sau Uniunea Lojilor B’nai B’rith, fiind organizată ca o lojă maso- nică. În prezent, B’nai B’rith International îşi are sediul central la Washington D.C. – 1640, Rhode Island Avenue-NW, în umbra Casei Albe, cu care are legături privilegiate, oricare ar fi președintele – avînd în S. U. A. dar și în alte 47 de țări ale lumii mai mult de 600.000 de membri, exclusiv israeliţi (nu se știe dacă sînt numai cazari sau au primit și ceva ivriți sau sefarzi cum mai sînt cunoscuți născo-citorii mozaismului dogmatic).

Preocuparea acestei organizații oculte criminale B’nai B’rith asupra României se vede încă de cînd i-a clocit Iahwe în cuibarele întunericului fiindcă la scurtă vreme începe strecurarea mozaicilor din imperiul rus în Țările Române iar la tămbălăul din 1848 deja erau trei ,,tușinați” în frăția masonică din Muntenia care ieșise la ,,Garibaldi bum”. Dar ne-au lucrat și pe alte planuri de nu mai știe românul nici azi de unde le-a răsărit soarele strămoșilor noștri geți și apoi urmașilor acestora din feudalismul timpuriu. Scopul acțiunii era crearea unui Israel european pentru cazarii care au ajuns tușinați la prepuț după anii 820 și dușmanii neamului omenesc pe care trebuiau să-l robească pe vecie prin intermediul baierelor pungilor achipuite zilnic de Satana. Prima rezidență permanentă din România a B’nai B’rith a fost înfiinţată în 1870 de către consulul american-cazar Benjamin Peixotto!

1847, la începutul acestui an ia ființă în Germania Liga comuniștilor, o organizație conspirativă a cazarilor specializată în atentate și alte acțiuni criminale, dar în lume striga turba că moare pentru binele muncitorilor din Europa și întreaga lume. Nimeni dintre muncitorii acestor meleaguri nu le ce-ruseră leprelor cazare să vorbească în numele lor și să-și asume rolul de mentori și conducători ai cla-sei muncitoare. Din ea făceau parte și fiul de rabin Kissel Mordekay sau Karl Marx alături de prietenul lui din ceata întunecaților sataniști, F. Engels. Aceștia doi primesc de la consîngeni să ticluiască un program de luptă împotriva goimilor burjui cu care să le dea foc la prăvălii, șandramale și alte acare- turi pentru a-i nimici, fiindcă ei cazarii sînt aleși pentru a zidi o nouă lume a celor drepți unde ei să conducă iar ceilalți să le fie robi. Fac precizarea despre Kissel Mordekay că era alcolic cu grave de-viații psihice și un pederast înrăit, partener fiindu-i chiar F. Engels, la fel ca marele nebun Isaaskar Zederblum(V. i. Lenin) cu ,,mîndrețea” lui pe tovarășul Grigori E. Zinoviev(Hirsch Apfelbaum). Manifestul Partidului Comunist – nume dat de oculta cazară ce dorea să stăpînească lumea prin foc și sabie, așa cum li s-a revelat și jegurilor ivrite de la Qumran cu 1800 de ani înainte – a fost suportul ideologic al mișcărilor masonice de la 1848-1849 ce au tulburat rău Europa cu revoluțiile și revelațiile lor drăcești. În acțiune s-au implicat și destui goimi care, cei mai mulți, aveau legături cu masoneria. Scopul mișcării era, ca prin forța armelor să pună mîna pe putere în întreaga Europă, să instaureze re-gimuri comuniste peste tot și de aici să plece către cele patru zări cu stindardul Satanei! Karl Marx, autor al primului Manifest Comunist, a scris făcătura cu scopul de a crea iluzia marii dreptăți pe care vreau să o aducă ei în viața goimilor, însă în realitate era un program prin care se urmărea robirea în-tregului glob pămîntesc pentru oculta mozaică. El făcea parte din conducerea lojei masonice israelite, Alianţa Drepţilor, filială a puternicei B’nai B’rith în Germania și din acest cuibar al întunecaților a ieșit răvășelul care avea să aducă cele mai mari nenorociri pe capul întregului neam omenesc!!!

Nici nu se sfiau deloc uciganii cînd afirmau în gura mare că revoluția lor – dar pentru că săracii goimi au fost grei de cap totdeauna, le-au turnat mai multe revoluții să-i dezmeticească – propovăduia mai ales în Germania, răsturnarea totală a civilizației creștine, uneltind pentru confiscarea averilor goimilor (presupun că ale lor erau exonerate prin zapis dat direct de Talpa Iadului), aburindu-i rău pe goimii săraci cu duhul dar mai ales la pungă, că ei se vor urca în capul treburilor și vor fi stăpîni pe toate cele din străfundurile iadului pînă în înaltul cerurilor. Deci Liga Comuniștilor nu era decît un alt cuib unde se cloceau ouă de basilisc de unde să-și ia zborul fel de fel de răpitoare care să înșfece în gheare întreg pămîntul pentru a-l aduce jertfă cinstită și îngrozitor de prăjită Întunecimii Sale. Pe cale de consecință Manifestul partidului comunist este un document elaborat de către conclavul din Ham-burg al B’nai B’rith, cam tot așa cum vor apărea peste vreo 50 de ani, din aceleași clocitori sataniste Protocoalele înțelepților Sionului.

1848-1849 încep acțiunile masoneriei și a ocultei cazare împotriva goimilor în toată Europa, lozinca lor fiind emanciparea socială și economică a claselor exploatate, dar nu suflau o vorbă că prin-tre acești exploatatori erau și mozaici care nu sufereau de vreo milă să se deosebească de lotrii goimi. Însă nu toate neamurile Europei au pus botul la aceste circării iar zvîrcoleala s-a lăsat cu sute de mii de morți dar fără a se aburca vreun revoluționar comunist în fruntea statului pe care îl doreau ei. Și atunci foc de supărați că goimii n-au fost așa șpirtoși precum revoluționarii cazari, pre multe neamuri aces-te jeguri le-au condamnat la dispariție prin exterminare totală, sau cum am zice azi luîndu-ne du-pă aiurelile lor, ne-au pus întunecații mozaici de un holocaust. Pe lista pentru nimicire a Talpei Iadului întocmită de revoluționarii Karl Marx și F. Engels erau trecuți cu litere pînă în înaltul cerului să se cu-tremure întreg pămîntul următoarele neamuri: bascii, scoțienii, irlandezii, islandezii, slavii de toate se-mințiile pentru că țarul rușilor le-a dat cu mult sînge în jăratecul revoluției mozaice, însă nu am fost uitați nici noi. Iată ce au scris despre neamul mioritic pentru faptul că nu am fost șpirt la revoluția lor și mai ales că în Ardeal ne-am opus cu arma în mînă împotriva masonilor unguri ce urmăreau să trans-forme Ardealul într-o provincie a Ungariei revoluționare. ,,Românii sînt un popor fără istorie, des-tinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor ră-mâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor exis-tență de gunoaie etnice iremediabile, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mă-rețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.” Drăceasca scri-soare ticluită de Karl Marx și Friedrich Engels a fost adusă de bolșevicii cazari, și pe meleagurile noastre cînd ei erau stăpîni ca unelte ale ocupantului rus, iară noi slugi preasupuse, zicerea fiind pusă la loc de cinste în Opere complete, vol. Vlll, București, editura Politică 1963, pag. 259, veninul jidă-nesc ieșind la lumină la 13 ianuarie 1849 în articolul ,,Lupta maghiarilor” apărut în ziarul lor Neue Rheinische Zeitung, nr. 194 și ,,Panslavismul democratic” scris de aceiași tartori și în aceeași fițuică în februarie 1849. În articolul ,,Ungaria și panslavismul” F. Engels, dar și în alte texte din aceeași pe-rioadă scrise împreună cu Marx, sataniștii cazari ne spun de la obraz că sîntem ,,una dintre națiunile nonistorice” vinovate de eșuarea hîrjoanei lor de la 1848-1849, iar frățiorii întru Ucigă-l Toaca de mai tîrziu Lenin și Stalin, le-au preluat întocmai ideile criminale spunînd că: ,,popoarele reacționare trebuie să fie excluse pentru binele progresului revoluționar” și de aici a curs în sufletele românilor multă ură cazară și venin jidovesc, iar mai tîrziu iudeo-bolșevic reușind să ne falsifice istoria și cultura identitară iar după ce au devenit stăpînii României în anul 1944, au distrus 5-10 miliarde de cărți ca să nu mai rămînă urmă de gîndire românească ,,contrarevoluționară”!

Trebuie să reținem aceste idei criminale ale mafiei cazare prin care și-au propus nimicirea poporului român și dacă nu vor reuși cu tunul sau flinta, atunci o vor face prin desnaționaliza- re, au fost îndeplinite de bolșevicii jidani după anul 1947!!!

1854 Profesorul W. G. F. Roscher, autorul mai multor tratate de economie politică după care învă-țau studenții din universitățile germane în lucrarea Die Grundlagen der National Ökonomie, Berlin 1854, precizează despre planificata colonizare a ținuturilor dunărene cu germani și poate cu jidani fiindcă aceștia erau bine înfipți în structurile statului prusac: ,,Ar trebui ca numai germanii să fie în număr considerabil, iar populația locală să nu posede în același grad dezvoltarea politică şi sentimen- tul naţional.” Acest plan de colonizare a fost pus în aplicare dar a avut foarte puțini susținători printre germani, ei preferînd SUA, și așa au apărut în Dobrogea cîteva sate curat germane! Este de reținut faptul că și germanii urmăreau să ne șteargă prin orice mijloace, caracterul identitar al neamului românesc și vom vedea că multe din acțiunile mafiei mozaice dar și a istoricilor germani vor urmări atît la lumina zilei cît și în cotloanele întunericului, tocmai distrugerea ,,sentimentului național” pentru a se înstăpîni aici cazarii sau alte lepre aduse de aiurea. Pilduitor pentru mințile istoricilor germani este tărăboiul pe care l-au făcut după ce a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa în anul 1837 și revendicat cu mare furie de către istoricii acestui neam nesățios de glorie și avere. Au zis ei plini de fală că tezau- rul românesc ar fi meşterit de goţi, adică strămoşii lor – o altă minciună – care aveau în curbura Carpa- ţilor o patrie veche de prin secolul Xll î.e.n. şi deci, şi ei ar trebui să vină să-şi caute rădăcinile şi să ia în stăpînire ,,pămînturile strămoşeşti” cum cum i-au îndemnat cu ceva vreme chiar economiștii lor! Şi nu a fost doar unul, probozîndu-ne că am fi numai nişte pripăşiţi de vreme recentă în jurul Carpaţilor; ci ne-au prăjit la foc continuu un cîrd de ciripitori atotștiutori cum ar fi istoricul Iulius Zacher din Halle în 1855, filologul Wilhelm Grimm la Berlin în anul 1856, W. Massman şi N. Lauth în 1857, H. Dietrich în anul 1861, Georg Stephens în 1867, J. Henning în 1884 care numește scrierea de la Pie-troasa ,,unic monument runic german” iar în anul 1889 spune că este ,,cel mai vechi important obiect din monumentele runice germane.” textul fiind scris în limba gotă sau teutonică!

1860, este anul cînd apare Apelul lui Cremieux și Montefiore în numele Alianței Universale Israe-lite fiindcă povestea masoneriei au găsit-o neserioasă unde erau amestecați și ceva găgăuță de netăiații împrejur, dar asta pentru ochii goimilor fiindcă organizația a fost în fapt o goarnă mai apropiată de europeni a B’nai B’rith. Ne zice spre luare-aminte blestemata scriitură: ,,… O împărăție mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăți, a Împăraților (Petersburg sau Petrograd), a Papilor(Roma) și Patriarhilor(Constantinopol).” Deci după propriile mărturii doreau un Israel pes-te toată Europa și chiar au reușit să-l înfăptuiască în anul 1917 în imperiul rus cu ajutorul ar-matei germane!!! Armand Levy, cazar francez care făcea parte din conducerea B’nai B’rith, este și cofondator al Alianței Universale Israelite(nu evreiești, mînca-v-ar moartea jeguri ieșite din closetul iadului) care era și mare ziarist-gurist pe la noi, iar în anul 1878 la Berlin împreună cu Mozes Gaster, H. Graetz și alți mozaici, au făcut tot ce le-a stat în putință pe lîngă Puterile Garante pentru a împie-dica recunoașterea independenței României de către acestea.

1862, ianuarie domnitorul A. I. Cuza proclamă Principatul România. Veniturile mozaice, pripășite la noi din timpul ocupației rusești din perioada 1828-1834 și soațele lor fac tămbălău mare la începutul lunii martie în Iași împotriva proclamării Principatului România. Pe Wikipedia în limba română este scris despre această perioadă că în țările române se practica comerțul cu sclavi, iar țiganii erau principalii sclavi!!!

1862, 8 iunie este asasinat Barbu Catargiu de către mafia și masoneria liberală, pentru că s-a opus

năvălirii cazarilor în țară, dar mai ales pentru că a luptat deschis împotriva ideilor comuniste susținute de partidul roșu al internaționaliștilor masoni liberali conduși de către C. A. Rosetti și I. C. Brătianu. Într-un discurs din 17 iunie 1861 în Camera din București, Catargiu le reproșa deputaţilor: ,,Comitenţii noştri, văzînd că la Comisia Centrală s-au pus principiile năprasnice ale Comunismului, cu drept cu-vînt, în spaima lor, se adresează la noi zicîndu-ne: «nu vedeţi ce se face în jurul vostru? Nu ştiţi că se pregăteşte o lege electorală afară din ţară, o lege care cheamă pe cei ce inspiră jaful a fi legiuitorii noştri? Voi cunoașteți toate aceste maşinaţii şi tăceţi! Iar noi, comitenţii voştri vă întrebăm ce aţi făcut de trei ani?»” Adică primul ministru al Principatului România, era speriat că leprele liberale ur-măreau să pună stăpînire pe țară printr-un sistem legislativ ticluit de ei, folosit pentru a controla în totalitate societatea și economia, în folosul lor și a stăpînilor ce îi țineau în hățuri. Barbu Catargiu este prima victimă a neamului românesc căzută sub satîrul ideologiei iudeo-comuniste, iar ce va urma după anul 1944 arată ferocitatea și ura patologică a mozaicilor în general și cazarilor în special asupra poporului român!

1863 decretul lui Cuza privind înlocuirea alfabetului chirilic românesc, adică getic cu cel latin, iar actul prevedea o perioadă de tranziție de 7 ani, fiind interzis efectiv în anul 1870!!!

1864, apare la Viena cărticica ziaristului cazar Robert Roesler intitulată Das varromische Dacien, unde autorul vrea ,,să dovedească” numai prin revelații, că românii din jurul Carpaților s-au format ca popor undeva în sudul Dunării și au migrat pîlcuri, pîlcuri, pe plaiurile mioritice în secolele lX-X. Mai susține jegul plin de obrăznicie, că românii nu au nici o legătură etnică cu vechii geți sau daci pentru că ei sînt formați din amestecarea mai multor popoare, dar undeva în sud în Tracia, Macedonia sau Aiurea unde și-a clocit Dracu urmașii! După șapte ani, îndîrjitul jidan R. Roesler revine să-i lumineze pe mioritici în tainele istoriei lor cu făcătura Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens(Studii românești, Cercetări asupra istoriei mai vechi a României) Leipzig, 1871, prin care ne priponește definitiv pe meleagurile arătate mai înainte, fiindcă luminatul lor H. Graetz descoperise că ținuturile carpatine era baștina iudeilor, adică tot ,,neamul” lor. Și avea lepra cazară stuchit la furcă din belșug, fiindcă teoria indo-germanismului după mintea născocitorilor sau a indo-europenismului după guriștii de pe margini, spune că ei au fost primii locuitori ai Europei veniți din India și pe cale de consecință, toate popoarele trebuiau să se înrudească cu ei, avînd și unele cuvinte comune. Pe această găselniță, jidanul Roesler și tot cinul lui de întunecați, au tăbărît pe noi, că sîntem venetici în Carpați fiindcă nu avem în limba veche cuvinte de origine indo-germa-nă, iar ei aveau peste 65% din fondul limbii idiș, adică erau cei mai vechi locuitori ai Europei alături de germani. Azi jegurile, după numai 150 de ani de la născocirea acestei nebunii lingvistice, urlă alte trăsnăi și dacă le aduci sub nas căcatul uscat pe care îl lingeau în acele timpuri, te plesnesc în moalele capului cu naționalismul, fascismul și antisemitismul. Predecesorii acestei teorii a formării poporului român în sudul Dunării din coloni romani și alte adaosuri puse bine în acest aluat de-a lungul timpului, au fost Sulzer, Macai, Endel şi Engel, ei susținînd că la nordul fluviului mai multe secole teritoriul a fost o “terra deserta”, adică un ținut rămas nelocuit, numai bun să fie ocupat de triburile barbare maghiare venite din Asia, printre care s-au strecurat mai tîrziu românii în secolul lX-X. Johann Christian Engel(1770-1814) a fost funcționar la cancelaria aulică din Viena și a expus aceste idei mincinoase, pline de venin în lucrarea Fortsezung der allgemeinen Welthistoire durch eine Gessellscahft von Gelehrten in Deutschland und England ausgeferigel”, iar Franz Joseph Sulzer, căpitan al armatei habsburgice, a dezvoltat această teorie în scrierea Geschichte des transalpinischen Daciens apărută la Viena în anii 1781 sau 1782. Vedem că priceputul R. Roesler avea destul material ,,didactic” cu care să-i afume vîrtos pe mioritici de să le meargă vestea!

1860-1890, începe marea invazie cazară în Principatul România, chiar dacă ei pretind că ,,s-au înmulțit și au înflorit” de nu-i mai putea stăpîni nici moartea. Înainte de 1860, în Principatele Unite nu existau mai mult de 20000 de mozaici, iar dintre aceștia, cei mai mulţi au venit cu ocupantul rus după anul 1828 avînd statutul de ,,sudiți”, adică supuși ai rușilor, austriecilor sau germanilor și care desfă- șurau comerț în Principate dar sub protecția și justiția țării de origine, fiind scutiți de orice fel de taxe vamale sau impozite față de statul românilor, situație ce a dus la ruinarea negustorilor și mese-riașilor autohtoni. Năvălirea cazarilor peste români a avut ca scop schimbarea structurii demografice a populației, astfel ca ei să poată pretinde că au fost băștinași aici după născocirile lui H. Graetz și al celorlalți tartori, iar pe cale de consecință au dreptul la un stat al lor, idee care va cunoscută sub numele de Israelul european!

În articolul Jidovii din Iaşi publicat în ziarul Dreptatea din 31 iulie 1869, istoricul și lingvistul

Bogdan Petriceicu Haşdeu ia poziție față de invazia cazarilor în Moldova şi arată rolul lor nefast asu-pra economiei şi sănătăţii populaţiei româneşti. ,,Foaia săptămînală de aici, Curierul de Iaşi din 27 iulie, publică un act oficial, din care se vede că numărul jidanilor vagabonzi se suie la cinci mii! Pu-nem şi noi sub ochii publicului acest document. Referatul domnului secretar al Comitetului Permanent către domnul Prefect al judeţului Iaşi din 21 iulie 1869: Astăzi expirînd termenul de 10 zile ce ne-aţi defipt pentru a vă prezenta tabloul populaţiunii israelite din comuna Iaşi, cu onoare îl şi prezint în aprecierea d. voastre. Elementele de care m-am servit pentru a-l forma sînt următoarele: Recensămîn- tul Primăriei comunei Iaşi din anul 1867, în care am găsit numărul de 20775 suflete. Creşterea po-pulaţiunii istraelite de 30 la sută după calcularea actelor stării civile de la 1867-1869, în sumă de 6000 suflete. Israeliţi vagabonzi rămaşi în Iaşi de la 1867-1869 în sumă de 5000 suflete. După aceste cifre s-a format tabloul. Aceste cifre, să fie ele cît de neexacte, totuşi arată faptul înspăimîn- tător că mai bine de a 6-a parte din populaţiunea jidovească din Iaşi se compune din vagabonzi; 5000 dintr-un total de 31775 suflete, este un ce de îngrijat foarte! Imigraţiunea jidanilor covîr-şind peste măsură chiar numărul jidanilor de loc, a făcut şi mai grea pentru jidanii înşişi, chestiunea şederii lor în ţară. Şi apoi, cînd mai gîndeşte omul că tocmai jidanii imigranţi sînt acei se au pre-tensiuni mai mari, ar trebui să înţeleagă toţi românii că vorba nu este de toleranţă religioasă…”

Vedem din articolul lui Hașdeu, că în numai 2 ani jidănimea Iașului a crescut cu 50%, adică o năvălire fără nici o opreliște peste teritoriile românilor, ca și cum Principatul România era un sat fără cîini, și chiar așa era dar la porunca masoneriei jidovești care ne-a fericit cu leprele liberale pe cap. Dau în continuare adevăratele dedesupturi ale acestei năvăliri cazare peste plaiurile românești.

1866-1867 au venit la București tartorii masoneriei mondiale, Moses Haim Montefiore și Isaac Jacob Crémieux, să vadă de ce nu le execută întocmai poruncile supușii lor, liberalii mioritici în frun-te cu Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti. Despre această vizită nu există nici o referire în cultura română, dar nici Ion Brătianu nu amintește în memoriile sale de întîlnirile avute cu căpeteniile lui Ucigă-l Toa-ca ceea ce dovedește caracterul lor ultrasecret, sau antiromânesc în sensul lor adevărat. Scopul principal al vizitei a fost acela ca masonii mioritici să lase porțile deschise pentru năvălirea cazarilor din imperiul rus fiindcă ei aveau planul înființării Israelului european care trebuia să cuprindă Gali- ția, Moldova istorică de la Carpați la Nistru, Slovacia și ceva rotunjimi spre est deși jidanii în aceste teritorii erau cam de 5-15% iar la noi mult mai puțini! Pentru a include și spațiul românesc în acest dominion al Satanei, Talpa Iadului a dat poruncă să pornească stolurile de prădătoare către casele ro-mânilor pentru a-și face noi cuibare, iar de vor face gură mioriticii, atunci să strige către cele patru zări că sînt supuși persecuțiilor și pogromurilor și imediat le va sări în ajutor toată Europa!

Crémieux a fost un conducător și reformator al Francmasoneriei franceze, deținând gradul de ,,Souverain Grand Commandeur” în Consiliul Francez Suprem. El reorganizează Masoneria după anul 1860 apropiind ritul Oriental și cel Scoțian, și organizează la Lausane în anul 1875 o conferință pentru a-i pune pe tartori să tragă la același ham. Este părintele Masoneriei moderne!!! Atracția lui pentru această organizație ocultă apare de timpuriu fiindcă în Francmasoneria erau mulți mozaici din regiu-nea lui de baștină Carpentras, încă din secolul al XVIII-lea. În 1818, la douăzeci şi doi ani, el este inițiat în marea șărpărie a întunericului în orașul Nîmes și devine căpetenia Marelui Orient de France, primind și primele treizeci de grade în Ordinul Scoțian Antic, fiind acceptat în acest rit(AASR). Ulte-rior, el s-a alăturat lojei Consiliului Suprem al AASR din Franţa, devenind astfel cel mai puternic om din masonerie, fiind Mare Suveran și Comandor ales în 1869. El nu vede nici o contradicție între angajamentul său pentru iudaism si ,,Marele Arhitect al Universului”(Talpa Iadului sau Lucifer) pentru el, lumea este condusă de o forță supremă și diferențele religioase nu au importanță pentru ma-rea cauză, așa cum zice în Apelul către ceata întunecaților care doreau să devină stăpînii lumii.

De două ori a ocupat fotoliul ministerului de justiție în guvernul francez. În tămbălăul din 1848, a fost ales ministru al justiției(25.02-7.06) și mai ocupă acest fotoliu în 4.09.1870, demisionînd în febru-arie 1871. Prin înfrîngerea catastrofală de la Sedan și capitularea trupelor franceze din 1 septembrie 1870 în frunte cu împăratul Napoleon lll, Cremieux și ai lui prin lovitura de stat din 2 septembrie ajung iarăși pe cai mari și tari. Peste numai 50 de zile el dă Decretul nr. 136 din 24.10 prin care toți mozaicii – mai toți sefarzi – din colonia franceză Algeria primeau cetățenie franceză în bloc, dar i-a exclus de la acest privilegiu pe berberi și musulmani. Atunci s-a pornit o năvală a mozaicilor către Algeria de nu s-a mai auzit la urechile francezilor, iar în 1871 el a trebuit să demisioneze pentru viclenia politică, migrația fiind oprită. Așa au vrut să facă și cu ,,sudiții” veniți după anii 1860 pe capul românilor, să primească cetățenia în bloc și să transforme Principatul România într-o țară de năvălire cazară. L-a sprijinit pe Leon Gambetta în războiul cu prusacii din anul 1870 care a ieșit atît de rău pen-tru francezi și poate nu ar fi rău să ne gîndim că și her Hitler a fost sprijinit de o mare parte a mafiei sioniste să treacă Europa pe sub șenilele Pantzerelor. Ideile lui Cremieux erau republicane de stînga sau socialiste ori comuniste cum le spuneau românii și alții nedați cu meșteșugul minciunii în acele vremuri, după zisa lui Barbu Catargiu și a altor români adevărați care își țineau capul pe umeri ca să judece cu el. În cadrul funcției de președinte al Alianței Universale Israelite înființată în anul 1860, Adolphe Crémieux a vizitat România, împreună cu Moses Montefiore, în anii 1866 – 1867 și a obținut promisiunea guvernului român să anuleze prevederile care opreau năvălirea cazarilor, dar această pro-misiune a masoneriei mioritice n-a fost respectată datorită deselor luări de poziție a unor intelectuali adevărați. Cînd au sosit la București cei doi tartori ai lui Ucigă-l Toaca, în lunga lor ședere au cerut ucenicilor lor I. Brătianu și C. A. Rosetti să le facă în baștina mioriticilor, vad bun cazarilor din impe- riile vecine pentru a năvăli ca un puhoi nestăvilit în Principatul România. Și sigur i-a îndemnat pe preasupușii slujitori ai întunericului să scrie românilor o ,,istorie adevărată” unde noi să fim vene-tici iar ei băștinași. Atunci jidanii, veniți de cîțiva ani peste români nu ne cunoșteau limba, nicidecum să ne scrie o istorie, fie ea chiar falsă. Vizita celor doi tartori ai masoneriei la București, este amintită doar de Eminescu într-un articol apărut în Timpul din 1 mai 1879 și legăturile liberalilor roșii ce au adus atîta nenorocire românilor: ,,Sînt cunoscute apoi intimităţile d-nilor liberali cu Cre-mieux, Montefiore şi alţi jidovi însemnaţi, intimităţi prea naturale, pentru că mozaicii tuturor ţărilor sînt liberali şi ultrali-berali, republicani, etc… lucru lesne de explicat dacă considerăm că jidovii, nea-vînd nici patrie, nici tradiţii, fireşte că nu vor ţine la patria şi la tradiţiile poporului pe lîngă care trăiesc. Discursurile de ocazie ale d-lui Brătianu nu dovedesc din nefericire nimic. Căci acuzarea noastră principală pe care o facem roşilor nu este că au fost şi sînt amici ai jidanilor; la urmă fiecine e stăpîn pe voinţa şi cugetările lui. Dar ceea ce n-au drept de a face e de-a duce poporul în eroare şi de-a se gera la ocazia de adversari ai evreilor”.

Raporturile dintre clica masonică mioritică și marii tartori Cremieux și Montefiore nu puteau fi de-cît între stăpîn și slugă, iar acesta trebuia să execute ordinele. Se pare că în urma acestei vizite la Bu-curești a tartorilor masoneriei mondiale, li s-a pus în nas masonilor români, crearea unui Israel cazar în Europa ceva mai la est de Carpați, idee ce a fost susținută cu mare fervoare și la Conferința de pace din anul 1919 unde s-a discutat foarte aprins ,,chestiunea cazară”!

1867, iunie 2, se înființează Societatea Academică condusă de ,,doctorul ardelean” A. T. Laurian (1810-1881) instituție ce l-a avut la cîrmă pe acest ticălos pînă în anul 1876 și care și-a propus ca scop principal ,,cercetarea și cunoașterea istoriei, limbii și culturii române”. Alte date mai puțin folosite și chiar mai puțin înțelese spun că la propunerea fanariotului C. A. Rosetti, locotenența domnească a aprobat la data de 1 aprilie 1866 fondarea Societății Literare Române, devenită în 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română, prima ședință ținîndu-se la 1/13 august 1867. Membrii fondatori au fost numiți toți de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor, fiind repartizați ast-fel pentru regiunile locuite de români: 7 din Principate, 3 din Ardeal, 3 din Basarabia, 2 din Bucovina, 2 din Banat, 2 din Macedonia, adică era o instituție cu caracter privat dar finanțată de statul român controlat atunci de masoni, așa cum a fost controlat după 1947 de bolșevicii cazari apoi de comuniștii români. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii, stabi-lirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cer-cetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sînt: Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor.

Majoritatea celor care au fondat Societatea Academică Română erau membri PNL sau apropiați acestei clici de lotri, iar cea mai mare parte dintre ei se țineau și slujbași de nădejde a masoneriei. Mihai Eminescu a scris mai multe articole despre ,,probitatea științifică” a șleahtei de ,,cacademi- cieni”, atătînd că nici unul nu publicase ceva pînă atunci în domeniul istoriei sau lingvisticii, iar alții nu-și puteau dovedi studiile pe care pretindeau că le-au făcut în țară și străinătate.

Pretențiile năvălitorilor jidani veniți din imperiul rus în special că ei ar fi băștinașii spațiului carpa- tic, iar românii niște venetici ajunși aici în secolele Vlll-Xl, l-au determinat pe B. P. Hașdeu să scrie în anul 1868 lucrarea Istoria toleranței religioase în România, care ne ajută a înțelege o parte din isto-ria noastră ascunsă și falsificată, iar pentru asta amintesc pasajul următor(pag. 155, Opere, vol. 5): ,,Cremieux susține că țara aceasta, pînă să nu fie locuită de români, a fost locuită de jidovi și că prin urmare nu jidovii au năpădit țara românilor, ci românii au năpădit țara jidovilor, nu țara românilor trebuie desărtată de jidovi ci țara jidovilor trebuie desărtată de români”. Dar întunecatul venit de la Paris să ne educe în ale istoriei lor, știa că țara jidovilor era Polonia care făcea parte atunci din imperiul rus și că înainte de 1800 jidănimea nu își făcuse cuibar pe plaiurile mioritice și deci nu le-a fost baștină niciodată, însă ei doreau acum să-și înființeze în Europa un Israel iar teritoriile ochite erau Galiția, Moldova istorică, Slovacia și ceva spre răsărit. După înființarea Academiei Române la porunca tartorilor întunericului, au avut grijă acești învățăcei de le-au mers totul strună jidanilor, iar prin ea ne-au zis nouă românilor numai cîntece de lebădă!

Ca să înțelegem de ce asemenea oameni ne-au scris și falsificat istoria și cultura identitară inclusiv identitatea națională, punîndu-se în slujba unei organizații criminale, dau ceva din instrucțiunile primite de Garibaldi la 5 aprilie 1860, cînd pornise la cucerirea puterii politice în Italia. Spre lumina noastră și furia întunecaților, precizez că acestea au fost publicate de Paul Rosen în anul 1890 – fost Mare Inspector General, cel mai înalt grad al masoneriei – în lucrarea L’Ennemie Sociale, care a ieşit din această organizaţie ocultă şi a dorit să avertizeze societatea franceză de pericolul francmaso- nic. ,,Tu te vei sili să atragi în aceste Ateliere cel mai mare număr de elemente duşmănoase Catolicis- mului, duşmane ideilor şi instituţiilor creştine, pe toţi revoltaţii contra bisericii, care este vrăjmaşa noastră, pe toţi credincioşii de orice fel. Te vei sili să faci un loc pentru Fraţii Simbolului tuturor ambiţioşilor, care voiesc să ajungă la onoruri şi putere, tuturor declasaţilor şi secăturilor, care sînt în căutarea unei poziţii sociale, oamenilor de petrecere, bonvivanţilor lacomi de plăceri ma-teriale, negustorilor şi industriaşilor aprigi de cîştig, literaţilor, savanţilor setoşi de renume…. Raţiunea ta este singura regulă a Adevărului, singura cheie a ştiinţei şi a politicii. Poftele tale şi instinctele tale constituie singura regulă a Binelui, singura cheie a progresului şi a fericirii…” La fel au procedat și bolșevicii cazari după ce au ajuns stăpînii Românii în vara anului 1944.

Cum au realizat ,,cacademicienii” români această cercetare și cunoaștere, am arătat în capitolul precedent. Cred că înființarea acestui cuibar al Satanei nu este chiar întîmplătoare, fiindcă în țară existau deja multe organizații mai vechi pentru susținea culturii și istorie românilor, dar neaflate sub control liberal și mason, care să urmărească la poruncă, falsificarea istoriei noastre pentru a le face loc în ținuturile Carpaților, năvălitorilor cazari!

Se poate observa cu uimire că există stranii ,,coincidențe” între vizita tartorilor Cremieux și Montefiore la București din anii 1866-1867 care avea ca scop falsificarea istoriei noastre, punîndu-i pe jidanii lor ca băștinași pe plaiurile carpatine și înființarea Societății Academice Române din iunie 1867, apoi realizarea Dicționarului lui A. Hirth în 1870 și Grosariul de către A. T. Laurian și I. C. Massim exact în perioada cînd Peixotto a fost ambasadorul SUA/B’nai B’rith la București! Să amintesc din datele puse la începutul textului că nu numai revoluționarii internaționaliști cazari doreau nimici- rea poporului român prin ,,extirparea sau pierderea caracterului lor național” dar și culturnicii ger-mani urmăreau macularea totală a ,,sentimentului național” astfel ca să putem fi folosiți ca robi as-cultători în slujba unor stăpîni veniți de la mama dracului, cam așa cum sînt românii astăzi!

Acesta a fost adevăratul scop al înființării Academiei Române, instituție pusă în slujba duș-manilor neamului românesc, care în realitate a urmărit distrugerea sentimentului național ade-vărat și născocirea unei identități false pe care au impus-o în conștiința românilor și astfel conti- nuitatea românilor de azi veniți din geții de ieri să poată fi contestată de oricine dorește. Scopul ascuns și odios al Academiei Române a fost după cum se vede astăzi, chiar mai nimicitor asupra neamului nostru decît toate nenorocirile aduse de Partidul Comunist din România înființat tot de cazarii sau jidanii bolșevici, ca filială a Cominfernului de la Moscova.

1868, Guvernul Principatului României este pe punctul de a expulza cîteva zeci de mii de mozaici sudiți care erau de ceva vreme în țară dar nu aveau nici o sursă de venit trăind din cerșetorie și hoție. Pe loc a început să urle toată Europa de persecuțiile pe care le făceau antisemiții români împotriva po-pulației ,,băștinașe” a jidanilor sudiți și a cerșetoriei și hoției practicată de mulți dintre ei!

1869, Ziarul Federația din Pesta publică o listă cu mai mulți mozaici din Principatul România, care au donat sume mari de bani ungurilor să înarmeze două regimente de honvezi, pentru a veni să-i elibe-reze de ,,sîngeroșii venetici antisemitiți români”, care s-au învățat să trăiască din exploatarea lor!

1870, Benjamin F. Peixotto/Poexotto, mare căpetenie în B’nai B’rith, ajunge la București ca amba-sador al SUA, misiune care va dura pînă în anul 1876, după care își va scrie faimoasele memorii cu-noscute nouă prin cîteva fragmente abia în anul 2005. În perioada 1853-1875 H. Graetz publică în unsprezece volume lucrarea intitulată Geschichte der Juden (Istoria iudeilor), unde pretinde că nea-mul lor ivrit a fost pe pămînturile carpatine din timpul primului templu (secolul Vl î.e.n.) dar mai sigur după cucerirea Daciei de către romani, ei fiind o mare parte dintre colonii care s-au stabilit pe aceste plaiuri proveniți din legiunile ivrite care erau în armata romană, fiind deci pămînteni chiar înaintea poporului român care s-a format mai tîrziu dar în sudul Dunării de unde s-au tot strecu-rat pe întuneric și i-au luat la spart și rupt pe acești ,,băștinași” semiți!!!

1867, începe maghiarizarea românilor din Ardeal unde jidanii erau vîrful de lance. În anul 1871 limba română este interzisă de către ruși în Basarabia, inclusiv în biserici fiind înlocuită cu limba rusă. O altă lepră jidănească a descoperit că românii din estul Carpaților sînt slavi ,,latinizați” în secolele V-Vll, iar dovada este tocmai cuvîntele ,,zise” slave ce se găsesc în limba românilor. În Bucovina dezna-ționalizarea românilor de către ruteni șu ucraineni ajunsese o realitate îngrozitoare, iar jidanii au avut un mare rol prin distrugerea puterii economice a românilor spoliindu-i prin camătă și fel de fel de escrocherii. Teribilul proces de rusificare a populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru, ca şi urmările sale nefaste pentru aceasta, a fost recunoscut şi de unii istorici ruşi. N. N. Durnovo în lucrarea sa înti-tulată ,,Politica panslavistă rusă”, apărută la Moscova, în 1908, consemnează: ,,Poporul basarabean, mulţumită rusificării silnice, e transformat într-o hoardă de robi muţi şi ignoranţi. Acestui po-por i s-a interzis să înveţe limba sa natală în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi, sute de mii de deseatine din pămîntul său au fost împărţite coloniştilor ruşi, bulgari şi germani şi aceasta numai de a-l sili să-şi părăsească ţara. Numai într-un singur an, 885 de familii ţărăneşti basarabene au trebuit să plece în Siberia spre a o coloniza. Bieţii oameni îşi lasă holdele roditoare pentru că nu mai pot trăi în ţara lor”. Așa ne-au făcut monstrii sataniști bolșevici jidani și ruși și după 1989 dar nimeni dintre români nu este în stare să vadă că roata istoriei este totuși rotun- dă și se repetă numai proștii sînt alții!

În ce priveşte rusificarea silnică, de care vorbeşte N. N. Durnovo, acesta a continuat, cu toată împo- trivirea dîrză a românilor basarabeni. Astfel, în 1867, limba română a fost scoasă din toate programele de învăţământ ale şcolilor, fiind înlocuită cu limba rusă. După doar câţiva ani, Basarabia a fost decla-rată gubernie rusească, fiind trimişi aici cei mai aprigi ,,specialişti în rusificare”. Între ei şi episcopul Pavel Lebedev(1871-1882), care a început o adevărată prigoană faţă de tot ce mai era românesc: a des-fiinţat catedra de limbă română din cadrul Seminarului Teologic din Chişinău, a închis vechea tipogra- fie eparhială, înfiinţată în 1813, de către mitropolitul Gavriil Gavrilescu-Bodoni; au fost alungaţi din parohii toţi preoţi români, fiindcă nu ştiau să oficieze în limba rusă, şi s-au înfiinţat ,,stranele ruse” în fiecare biserică românească, în care se vorbea şi se cînta numai în limba rusă, etc. În anul 1871, țarul a emis un ucaz unde se spune: „Asupra suspendării studierii limbii române în școlile din Basarabia” deoarece „în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale”. În 1912 existau 1709 şcoli cu predare exclu-siv în rusă, iar procentul analfabeţilor printre băştinaşi era de peste 90% !!!

Guvernatorii Basarabiei, în timpul stăpînirii ţariste, erau cu totul străini neamului, limbii, şi obi-ceiurilor celor pe care îi guvernau. Şcolile româneşti au fost interzise, iar liceele şi gimnaziile de la Chişinău, Bălţi, Hotin, Tighina, Bolgrad, Ismail sau Cetatea Albă erau exclusiv ruseşti. Nici adminis-traţia şi nici biserica nu avea voie să folosească limba română. Orice descoperire a unei cărţi româneşti era considerată ca descoperirea unui delict, fiind interzise chiar şi cărţile populare precum „Visul Maichii Domnului” şi „Arghir Crăişoru” foarte răspîndite în acea vreme. De la înfiinţarea Bibliotecii obşteşti de la Chişinău în 1832 pînă în 1898 s-au adunat 20 000 volume dintre care nici unul în limba română. Teroarea domnea pretutindeni, iar izolarea de România, recent constituită prin unirea Moldo- vei cu Muntenia, era absolută. În şcoală se învăţa că românii sînt urmaşii hoţilor aduşi de Traian din temniţile Rîmului iar limba română este foarte grea, barbară şi improprie culturii. De ase-menea se vehicula ideea că dincolo de Prut, legea s-a stricat, pravoslavia s-a pierdut, iar ţarul va tre-bui să treacă Prutul ca să elibereze pe bieţii creştini din mîna nelegiuită a neamţului (regele Carol I al României), a boierilor şi a jidovilor. Rusificarea a avut loc pe două direcţii principale: la oraş prin şcoală şi la sat prin biserică. Rusificarea la oraş a reuşit pe cînd la sate grosul populaţiei și-a păstrat identitatea românescă, renunțînd să se instruiască prin școli sau biserică.

În memoriile lui F. F. Vighel, fost viceguvernator al Basarabiei între anii 1823 – 1826, care au apă-rut la Moscova în anul 1865 găsim scris despe neamul nostru: „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Aceşti rumâni sau români, după cum îşi zic ei, se trag din coloniştii romani şi slavo-dacii învinşi de Traian. În limba pe care o vorbesc ei predomină elementul latin…. Români sau Rumâni, cum se numeau pe sine, provin de la amestecul urmaşilor colonizării romane cu Dacii-Slavii, cuceriți de Traian. În limba în care vorbesc, latina a luat rolul hotărâtor; dar literele la ei sunt aproape aceleași ca și la noi. și din vocabularul slav aproape o treime a rămas la ei în uz. În caracterul lor nu a rămas nimic roman, și ce nu ar spune, sunt multe asemănări cu noi, – deși asemănări schimba- te de împrejurări, în care ei se află… Nimeni din ei nu știa rusește și nu erau curioși să vadă Moscova sau Petersburgul; din vorbele lor se putea observa, că nordul nostru ei îl socoteau țară sălbatică”. La interzicerea limbii române de către stăpînirea rusă, trebuie adăugată încorporarea forțată a tinerilor români în armata țaristă, iar majoritatea covîrșitoare nu se mai întorceau acasă, însă cei care își mai vedeau plaiurile natale erau de cele mai multe ori infirmi pe viață. În acest fel s-a dus o politică crimi-nală de distrugere a elementului etnic românesc pentru a fi înlocuit cu cel slav, adică ruși și ucraineni, unde trebuie să mai amintesc deportarea a peste 25000 de români în ținuturile siberiene.

În anul 1870 A. Hirth dăruiește Academiei Române drăceasca scriere, intitulată Dictionnaire d’étymologie daco-romane, iar primul volum Eléments latins comparés avec les autres langues romanes, și vine în anul 1879 cu al doilea volumul, intitulat Eléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais. Este o lucrare de format mic, volumul 1 are numai 320 file cu cca 2000 de cuvinte, fiind scrisă în limba franceză pentru că autorul nu cunoștea deloc limba română, iar aceasta se vrea lucrarea de căpătîi a lingvisticii românești, Academia Română tîmpindu-ne cu fel de fel de origini ale cuvintelor românești preluate de la neamuri mai apropiate sau mai îndepărtate!

1875 descoperirea tăblițelor de plumb la Sinaia în urma săpăturilor fundației palatului lui Carol 1, adică alfabetul chirilic românesc după ce a fost interzis prin ucaz în anul 1870, a ieșit afurisitul chiar din pămînt să le arate ticăloșilor că el este pe aceste meleaguri de peste 2500 de ani, pe cînd făcătura lor era numai o monstruozitate impusă asupra românilor de către căpeteniile trădătoare de Neam și Țară. Dar aceste tăblițe au fost ascunse la Institutul de Arheologie din București pînă după al doilea război mondial fără ca cineva să le pomenească existența lor în vreo lucrare. Deci conspirație pînă în ceruri și chiar mai mult din partea acestei tagme de ticăloși, adică istoricii și lingviștii români, fiindcă le strica socoteala latrinistă și tracistă. Deși la început s-au descoperit și unele din aur, ele au ajuns în proprietatea lui Carol l pe care le-a topit, făcînd după ele copii din plumb. În prezent la această institu- ție mai sînt numai 31 de bucăți, dar specialiștii în minciuni și blasfemii la adresa istoriei românilor spun că aceste artefacte sînt numai niște falsuri. În anul 1889 se descoperă al Sita Buzăului 15 bare din aur ștanțare cu mici texte care aveau dimensiunile 20/5 cm. ce au ajuns la Budapesta și Viena fiindcă românii nu au voie să-și dovedescă rădăcinile în spațiul carpatic. Nici despre aceste dovezi ale dăinui- rii noastre pe aceste locuri, istoricii nu au scris nimic fiindcă toată cultura strămoșilor noștri se oprea la onomatopeele ,,hî” și ,,îhî”, restul fiind răgete și poace.

1878, Benjamin Peixotto, căpetenie al B`nai Brith ajunge ambasador al S. U. A. la București în anul 1870 și începe înciudatul jidan ,,să studieze şi să se documenteze” la faţa locului prin Moldova şi Basarabia, culegînd informaţii pentru cuibarul lor drăcesc, dar numai din surse jidoveşti pe care le-a pus, după ce şi-a terminat misiunea diplomatică, într-o cărticică numită Istoria misiunii mele în România, Paris 1878, unde găsim zicerea: ,,Se consideră ca un fapt istoric că România n-a fost locuită 600 de ani înaintea erei creştine şi că israeliţii au intrat şi s-au aşezat în ţară scurt timp după distrugerea primului Templu(a fost dărîmat în anul 582 î.e.n. de către caldeeni dar numai după poveștile lor)… Fie că acest fapt este exact sau nu, există dovezi că un mare număr de iudei (deci nu evrei cum spumegă jegurile astăzi!) s-au stabilit în ţară după distrugerea celui de-al doilea Templu(în anul 70 de către romani). Cărţi vechi arată că au trăit iudei în Dacia după şi înainte de era creştină… Fără a examina mai îndeaproape chestiunea primei apariţii a israeliţilor(iarăși de sub pana lor iese adevărul că în acele timpuri nu apăruse încă poporul evreu!) în România, nu ezit, după o cercetare îngrijită şi minuţioasă a numeroaselor izvoare istorice şi examinarea celor mai recunoscute autorităţi, a spune că israeliţii s-au aşezat în principate din timpurile cele mai vechi şi chiar scriitori români au recunoscut că ei erau deja în ţară pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul cei doi mari domni ai Moldovei şi Valahiei… Puţin timp după primirea mea oficială, mă hotărîi să fac o călătorie prin ţară şi, anunţînd această intenţiune prinţului, el îmi oferi o escortă pentru acest scop, declinai însă această amabilă propunere pentru că doream să văd cu proprii mei ochi, iar nu prin ochii oficialilor, sau a funcționarilor publici, adevărata condiţiune şi situaţiune a israeliților”.

În studiul Originea românilor şi fonologia dacică, publicat în Timpul nr.9 din 13 ianuarie 1878, M. Eminescu combate trăsnăile ilustrului istoric austriac Fligier, cazar şi mare iubitor al lui Iahwe, care a ţinut mai multe conferinţe în anii 1876 şi 1877 privind originea românilor, iar sinteza a fost făcută în articolul Die Abstammung der Rumänen, apărut în publicaţia Fremden Blatt din 5 ianuarie 1878. El susţinea că românii nu se trag din soldaţii coloni italici, cum apăruse o molimă pe meleagurile miori-tice, pentru că datorită războaielor civile, Italia a fost secătuită de bărbaţi chiar înaintea lui Traian. Trupele romane care au cucerit Dacia şi apoi au participat la însămînţarea femeilor gete şi deci zidirea neamului românilor, ar fi fost formate din semiții ivriți din Asia Mică, Siria şi Palestina iar pentru românii de astăzi este o mare ruşine că nu se taie împrejur ca născociții strămoşi ai lor! În articolul menţionat, Eminescu scrie: ,,Limba română e unică în Europa care n-are proprie-vorbind dialec- te. Pe-o întindere de pământ atît de mare, despărţiţi prin munţi şi fluvii, românii vorbesc o singură limbă. Prin urmare elementele din care s-au zămislit poporul românesc, n-au putut să fie decît nu-mai ,,două”. În orice caz, însă semiţii d-lui Fligier ar fi lăsat o urmă cît de slabă, care însă nu se găseşte deloc. Să presupunem că toate cuvintele semitice au dispărut, n-ar fi dispărut însă gîtlejul, ce-rul gurii şi părătuşul lor, deci am găsi urme de fonologie semitică în limba română, caz care asemenea nu se întîmplă. Am trebui azi să avem o limbă latină pronunţată jidoveşte. Toţi ştiu că jidanii moderni de exemplu, chiar de o sută de ani să fie în ţară, nu sînt în stare să pronunţe româneşte.

Nu ştim cum e istoric constatat că coloniştii ar fi fost semiţi. Ex toto orbio Romano a lui Eutropius

(singurul loc ce vorbeşte despre colonizare), nu poate fi interpretat prin Siria, Asia mică ş.a….

Coborîrea din traci o negăm pur şi simplu. Affirmati obstat probatio. Dacă n-ar exista această regulă salutară a logicei elementare, ne-am bălăbăni vecinic cu sute de mii de păreri. Poate c-am ieşi la urmă şi chinezi şi turcomani şi tot ce ar pofti cineva. Prin simplă afirmare nu se dovedeşte nimic.” Mozaicii au păstrat în mare taină adevărul arătat mai sus că în ivrita veche există cîteva sute de cuvinte care sînt identice sau asemănătoare cu limba română veche pentru că atunci lucrurile s-ar fi discutat altfel şi primatul semitismului în lume cu care ei făceau atîta tărăboi prin Europa, s-ar fi dus dracului, dispărînd şi miracolul revelaţiilor Torei, iar iudeo-cretinii ar fi descoperit că totul este făcătu- ră oribilă. Împreună cu Densușianu, Hașdeu și Bolliac au susținut coborîrea dacilor din pelasgi, iar a românilor din daci, ceea ce le stătea în gît tuturor latiniștilor, traciștilor și celorlalte cete de întunecați

Johann Kaspar Bluntschli(1808-1881), cazar din Elveția, profesor de drept internațional la Universi-tatea din Heidelberg s-a zorit și el să ne spună și să ne ,,dovedească” în plăsmuirea intitulată Statul român şi situația juridică a judeilor în România apărută în anul 1879, că: ,,Fără îndoială un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sînt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română… Ele formează şi sîmburele populaţiei iudaice de astăzi din România”. Vrem sau nu, ei ne tot bat la tălpi să pricepem că au fost băștinașii pămînturilor carpatine din vremuri imemoriale, numai noi, neam fără memorie nu înțelegem nimic. Întunecatul a susținut în mai multe studii formarea unei confederații italo-germane pentru reînvierea gloriei imperiului roman.

I. Brociner cazar din Galați, a participat la războiul românilor din anul 1877 în calitate de medic, apoi a pornit repede să viziteze în doua rânduri, împreuna cu dr. Adolf Stern, și ulterior cu fratele său Marco Brociner, comunitățile mozaice din Budapesta, Viena, Berlin și Paris, ca să se asigure de spriji- nul acestora la Congresul de Pace de la Berlin pentru pretențiile mozaicilor din România. De asemenea a participat, împreună cu Benjamin Peixotto la conferința Alianței Israelite Universale de la Paris în anul 1878. În 1879 l-a însoțit pe ministrul de externe Vasile Boerescu la întîlnirea acestuia cu liderul Alianței Universale Israelite, Adolphe Crémieux, într-o încercare de a le mai potoli răgetele de dispe-rare că nu au primit împămîntenirea la grămadă fiindcă moldovenii din Parlament l-au amenințat pe masonul trădător I. Brătianu că dau cu el de pămînt și cu tot cioporul liberal dacă vor vota pretențiile jidanilor. Fiindcă românii nu înțelegeau cum jidanii sînt băștinași, iar ei venetici pe moșia strămoșeas- că, înfocatul cazar I. Brociner și-a întemeiat în anul 1908 Societatea Israeliților Români(nu evreilor, mînca-v-ar moarte sataniștilor!), avînd ca scop principal difuzarea de informații asupra istoriei și indigenității israeliților din Romania, inclusiv demonstrarea existenței acestei minorități vreme de sute de ani pe teritoriile locuite acum de români. Publică în anul 1910 lucrarea Chestiunea Israeli-ților Români, unde ne arată că și ei sînt băștinași pe plaiurile carpatine și chiar mai băștinași ca veneticii îndrăciți români.