La începutul lunii martie 1881 a fost asasinat ţarul Alexandru ll, de gruparea ilegală Narodnaia Volia. Ziarele i-au acuzat pe mozaici că au pus la cale atentatul, dar ei au sărit ca arşi strigînd că nu au mîncat usturoi. La şase săptămîni după asasinarea ţarului, au început atacurile asupra bunurilor cazarilor din Elisabetgrad apoi s-a extins cu repeziciune în toată Ucraina. După aceste evenimente nenorocite începe migrarea cazarilor către S.U.A şi în cîteva zeci de ani vor forma în această ţară cel mai puternic grup de influenţă din lume ajungînd să fie mai mulţi decît în Israel. Mici grupuri de zeci de persoane se îndreaptă spre Palestina dar migrarea lor este nesemnificativă faţă de cea către America. Începînd cu anul 1883 lordul Edmond de Rothchild din Paris sprijină cu sume mari de bani colonizarea mozaicilor în Palestina.

În anul 1896, oculta cazară în linia Protocoalelor pe care europenii le vor cunoaşte puţin mai tîrziu, întrunită la Praga sub conducerea rabinului Reichorn pune la punct o strategie de iudaizare a proprietăţilor funciare după cum urmează: «în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră». Documentul rabinului Reichorn a fost descoperit târziu lumii creştine, într-o sinagogă din Madrid, şi publicat de ziarul italian Accecicilo Tardi din 8 Octombrie 1938. Arendaşii români au urmat cu mare grijă acest plan iar răscoala din 1907 a fost în primul rînd împotriva lor care urmăreau să sufoce agricultura României pentru a provoca o răscoală ţărănească. Aceeaşi mişcare s-a făcut de Lenin în Rusia pentru a sprijini lovitura de stat dar după cîţiva ani pămînturile au fost confiscate ţăranilor de către bolşevici. Dar acest plan a fost aplicat chiar mai înainte cu vreo 20 de ani în Galiţia şi Bucovina care a dus la pierderea a peste 800000 de imobile ale ţăranilor români şi ruteni către cămătarii jidani şi migrarea păgubiţilor în S.U.A.
În anul 1897, într-un secret absolut s-a ţinut la Basel primul Congres al mişcării sioniste mondiale. Aici a fost discutat planul lor de acaparare a puterii în întreaga lume prin metode dintre cele mai josnice care aveau caracter criminal şi de înfiinţare a statului Israel, documente care au ajuns printr-o împrejurare încă nelămurită, în mîinile goimilor/creştinilor şi cunoscute după 1902 sub numele de Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Conducătorul mişcării sioniste a fost ales Theodor Hertzl, cazar născut în Ungaria. Despre acest Congres spune el în propriile memorii următoarele: ,,Dacă mi-aş propune să rezum importanţa Congresului de la Basel într-un cuvînt – pe care m-aş feri să-l pronunţ în public – aş spune; la Basel am întemeiat statul evreiesc. Dacă aş pronunţa astăzi aceste cuvinte cu voce tare, aş declanşa un rîs universal. Dar poate peste cinci ani şi în mod sigur peste cincizeci de ani toţi vor accepta spusele mele”. Mărturisirea a apărut în public abia în anul 1990 la Paris prin lucrarea ,,Journal 1895-1904, Le fondateur de sionisme parle" şi vine să completeze lungul şir de probe care dovedesc conspiraţia mozaicilor în epoca modernă împotriva creştinilor. Tot acum au hotărît introducerea cuvîntului evreu cu sensul de mozaic dar care i-au dat şi o coloratură etnică. Europenii cunoşteau două popoare practicante ale cultului mozaic, izraeliţii în vestul şi sudul Europei care erau vechii iudei, integraţi mai bine în societatea occidentală şi jidanii – neam germanic de pe Volga ce a migrat în centrul Europei la începutul secolului XlX. Dacă şi mozaicii ar fi respectat în continuare această distincţie foarte clară, nu mai puteau revendica Palestina decît pentru izraeliţi care erau cel mult 500000 pe la 1897 ca urmaşi ai vechilor iudei iar cazarii – cam 6000000 de suflete atunci – rămîneau pe dinafară. Pînă pe la 1900, cazarii se făceau foc dacă-i numeai semiţi, după această dată conform noilor ordine primite de la sataniştii sionişti, ei trebuiau obligatoriu să-şi asume noua identitate etnică altfel nu mai pupau pămîntul lui Iuda. Aşa a apărut poporul evreu, de etnice mincinoasă şi cu istorie falsificată în totalitate ca să le slujească numai lor interesele. Dacă ei obligă pe creştini să le înghită asemenea gugumănii, între mozaici unii îşi spun cazari iar alţii ivriţi aşa cum făcea şi profesorul A. N. Poliak ce preda istoria la Tel Aviv după cărţile sale scrise în ebraică şi intitulată una ,,Trecerea cazarilor la iudaism” apărută în anul 1941 şi a doua intitulată ,, Cazaria, istoria unui regat ebraic în Europa” apărută în anul 1951. Aici vedem cum un cazar spune negru pe alb că, cuvîntul ebreu, evreu are sensul de mozaic sau de religie mozaică. Deci ei ştiu foarte bine cine sînt numai noi nu avem dreptul să ştim şi să spunem adevărul pentru că le demascăm marile minciuni care stau la baza istoriei lor, născocire diabolică din scrierile Frăţiei - comunităţii.
Vedem mai încolo cum şi-au pus planul în aplicare pe spinarea goimilor dar şi cu complicitatea şi lăcomia acestora.
În anul 1903, Partidul social-democrat al muncitorilor din Rusia la Congresul ll ţinut la Londra se scindează în partidul bolşevic condus de Lenin şi partidul menşevic condus de Markov şi Troţki. Lenin preconiza o organizaţie mondială iar celelalte partide să fie secţii ale acestui monstru criminal. Dar la congres a participat şi Uniunea Muncitorilor Evrei din Rusia – Bund, care a cerut un sistem de organizare de tip federaţie, recunoaşterea lor ca naţiune în cadrul imperiului rus odată cu specificul culturii idiş, pentru că ei controlau toate organizaţiile din coridorul Marea Baltică - Marea Neagră şi noile aşezări din sudul Ucrainei. La acest congres mai bine de jumătate dintre participanţi erau cazari. În timp Bundul a sprijinit partidului menşevic pînă ce acesta a ajuns la putere în primăvara anului 1917. Cazarii sionişti care sprijineau sistemul organizatoric internaţionalist l-au sprijinit pe Lenin astfel apărînd partidul bolşevic structurat ca o adevărată reţea subversiv-criminală. Plehanov unul dintre conducătorii mişcării socialiste spunea despre atitudinea lui Lenin de la Congres: ,,Din aluatul acesta sînt plămădiţi cei de teapa lui Robespierre” şi nu a greşit cu nimic. După certurile de la Congres Troţki s-a despărţit de Lenin numindu-l Maximilien Lenin spunînd despre el că este un ,,exploatator de profesie a oricărei manifestări de înapoiere din mişcarea muncitorească rusă…În prezent întreaga structură a leninismului se bazează numai pe minciuni şi poartă în sine seminţele otrăvite ale propriei distrugeri”. Şi totuşi el a fost autorul loviturii de stat din octombrie 1917 şi tot el a declanşat împreună cu Lenin, Teroarea Roşie care a dus la măceluri fără seamăn istoria omenirii. Fanatismul şi ura cazarilor împotriva ruşilor în particular şi a neamului omenesc în general deşi a început să răzbată în public, nimeni nu a luat-o în seamă. Unul din cele mai clare exemple este Isak Blumchen cu cartea ,,Le droit de la rase superieure – Dreptul rasei superioare” apărută la Cracovia în anul 1914, unde ne spune pătimaşul cazar că atît natura cît şi viaţa socială stă sub puternica influenţă mozaică, iar Franţa a fost prima lor ţintă pe care au cucerit-o pentru că francezii s-au lăsat dominaţi şi deci nu merită să fie liberi, luminîndu-ne cu nebuniile lui de la paginile 5-10: ,,În şcoala primară, la liceu, la Sorbona, în marile instituţii de învăţămînt superior, se formează toate clasele naţiunii, acolo gloata prinde cele cîteva noţiuni după care va trăi toată viaţa, acolo burghezimea adună cele cîteva idei pe care le socoteşte toată viaţa ca adevăruri definitive. Noi am acaparat cu pricepere toate gradele instrucţiunii publice, înainte de a dezvălui scopul nostru politic. Universitatea, consiliile ei, programele, sînt în mîinile noastre. Cele mai modeste manuale de clasă primară ca şi la Şcoala Normală Superioară ca şi la Şcoala Politehnică, oamenii noştri controlează totul şi hotărăsc despre toate. O mare parte din editori, care publică cărţi şcolare, sînt evrei; iar profesorii indigeni care sînt în solda lor, trebuie să se poarte după gîndirea noastră. [Vezi gîndirea lui V. Pîrvan şi gîndirea mozaicilor de la Cultura Naţională unde şi-a publicat el Getica]. Sorbona întreagă ne este devotată. Colegiul Franţei tremură înaintea noastră…Noi am curăţat istoria Franţei de toate mîndriile ei gloriase. Prin voinţa noastră indigenii Franţei nu mai cunosc sau se leapădă de secolele din trecutul lor, [la fel este şi situaţia românilor precum şi a istoriei lor, falsificată în totalitate cu bună ştiinţă], care a precedat ridicarea noastră la putere. Ei cred că Franţa era înainte cufundată în barbarie, în fanatism, în robie, în mizerie[aşa am fost şi sîntem îmdobitociţi şi noi să credem] pînă cînd jidanii liberaţi [la noi ciocoii fanarioţi numiţi masoni iar după ceva ani puhoiul de cazari din imperiul ţarist şi după 1944 criminalii bolşevici] s-au hotărît să o elibereze[prin revoluţii succesive]. Istoria Franţei nu este decît cucerirea de către jidani a Franţei, începînd prin intervenţia lojilor masonice la finele secolului XVlll, şi sfîrşind în apoteoză cu secolul XX….Ei bine, noi am făcutr din Sorbona, un cuib jidovesc, din marile şcoli din Franţa tot atîtea cuiburi jidoveşti. La Şcoala de Înalte Studii Sociale, care este un gheto, tinerii francezi din clasele de sus sau avute, învaţă a gîndi, învaţă a trăi viaţa publică, învaţă a-şi modela gîndirea, după gîndirea evreiască, învaţă a-şi şterge instinctele lor moştenite, în faţa voinţei evreieşti, şi se exercită a juca singurul rol ce le permitem să aibă, şi anume rolul de servitori zeloşi, de slugi desăvîrşite ale lui Israel….[Aşa am fost şi noi îndobitociţi de liftele cazare – zeloşii slujitori ai Satanei – şi aşa sîntem şi acum în democraţia originală şi capitalismul de codru] Cucerirea noastră e de pe acum un fapt împlinit. Am explicat(în cartea A nous la France – Franţa noastră; iar nouă ne-au băgat pe gît în anul 2000 ticăloşia unei Românii israelite) că nu voim să scoatem francezii din Franţa, cum au spus-o cu îndrăzneală unii dintre a-i noştri, exaltaţi de victorie. Noi nu vom suprima decît francezii rebeli dominaţiei nostre, adică un pumn de energumeni. Masa supusă şi muncitoare a indigenilor ne este necesară, cum erau necesari hiloţii spartanilor în Laconia, precum hinduşii sînt necesari englezilor în Hindustan….Pagina 44: Noi sîntem poporul ales. Căci aşa este scrie în tratatul Hid: <Iahwe a dat jidanilor puterea bogăţiilor şi asupra vieţii, tuturor popoarelor>. Iahwe ne-a dat pe mîna noastră viaţa Filistenilor, a Amaleciţilor, a Madianiţilor, a Amoniţilor, a Moabiţilor, a acelor de la Bethel şi a acelora din Robba şi a acelora din Golgota. Noi i-am exterminat: noi i-am suprimat, noi i-am răstignit pe cruce, noi i-am spînzurat, noi i-am tăiat în bucăţi, noi i-am ars de vii în statui de aramă, noi i-am sfîrtecat de vii cu ferăstraie şi grape de fier [Grozăviile cu care se mîndresc aceste lifte criminale te obligă să crezi că sînt născuţi pentru a ucide. Dacă la ei dreptul de a ucide şi de a extermina populaţii întregi este un drept divin, atunci cînd şi ei au fost daţi pe mîna naziştilor pentru unele blăstămăţii închipuite şi altele adevărate precum grozăviile crimelor comuniştilor de care sînt în mare parte vinovaţi, atunci, un cor de urlători din toată lumea a început să strige ca arşi pe rug: holocaust, exterminare, genocid, masacre în masă. Cîntarul istoriei nu este pentru toţi la fel?]. Iahwe ne-a dat pe mînă viaţa ţarilor, a marilor duci, a generalilor din Rusia, şi noi facem cu ei în mod continuu un mare masacru”. Adevărata faţă a cazarilor s-a arătat după ce au pus stăpînire pe Rusia şi au transformat-o în stat bolşevic, masacrele lor au întrecut orice inchipuire, dar istoria falsificată cu meşteşug vrea să uite de autori şi îi scoate pe alţii de unici monştri oribili ai comunismului. Înaintea lui Stalin trebuie puşi obligatoriu Lenin, Troţki, Zinoviev şi Kamenev toţi din cea mai curată sămînţă cazară.
Numele lui Troţki a fost asociat mereu cu termenul de revoluţie permanentă dar ideea a fost lansată de Alexander Hephant zis Parvus, cazar născut la Odesa în anul 1869, în tinereţe a plecat în Occident şi se întoarce în Rusia în 1905 să facă o revoluţie. Scriitor şi gazetar el a luat ideea din arsenalul tartorilor comunismului Marx şi Engels. Este condamnat şi exilat în Siberia dar evadează şi o şterge în Germania, unde face o avere considerabilă din care a finanţat la greu gruparea bolşevică a lui Lenin aflată în exil în Elveţia şi tot el a aranjat cu serviciile secrete germane transferul lui Lenin în Rusia să destabilizeze armata şi statul ţarist. Agenţii cei mai apropiaţi ai lui Lenin, Ganeski şi Kozloski au primit mari sume de bani de la Parvus, cu care au reuşit să scoată 17 ziare cu un tiraj de 300000 de exemplare pentru otrăvirea minţilor proştilor. Poliţia ţaristă a stabilit că doamna Somenson, ruda lui Ganeski a primit numai în cursul anului 1916, în contul său de la persoane particulare din străinătate în special din S.U,A. suma de 750000 ruble, o avere uriaşă pentru un muritor proletar! Parvus a făcut parte în anii 1920 din guvernul cazarilor bolşevic care se intitula al U.R.S.S. Primul război mondial a fost şansa unică a cazarilor de a-şi pune în practică planul lor criminal de dominare a lumii. După trei ani de lupte puterile beligerante erau stoarse de putere şi nu ştiau cum să încheie conflictul. Ţarul abdică pe 2 martie 1917 iar puterea este trecută în mîinile unui guvern provizoriu sub puterea Dumei de stat, condus de prinţul Lvov. Germanii consideră că dau o lovitură de moarte imperiului ţarist şi trimit într-un tren special grupul de conspiratori bolşevici în frunte cu Lenin şi o sumă uriaşă de bani din Elveţia la Petrograd să bată pe maica Rusia la tălpi pentru toate relele suferite de cazari. Tîlharul de putere ajunge în Santk Petersburg/Petrograd la 3 aprilie. Odată cu abdicarea ţarului zeci de ziare bolşevice finanţate de către germani şi sionişti au inundat străzile oraşelor promiţînd cîte în lună şi în stele în numele poporului muncitor care trebuia să fie fericit pentru că sosise Veacul lui Israel. Bolşevicii organizează o mare demonstraţie la 3 şi 4 aprilie pentru a prelua puterea dar guvernul provizoriu condus de cazarul Kerenski arestează cîţiva conducători iar capul răutăţilor – Lenin – este ,,scăpat” în străinătate.
Revoluţia este ratată dar cerberul Troţki pleacă la începutul lui aprilie 1917 la New-York de unde recrutează o adevărată armată de invadatori criminali şi în luna mai se reîntoarce la Petrograd cu aceste bande de gangsteri sionişti şi sume uriaşe de bani vărsate cu largheţe de B’nai B’rith, Joint, Alianţa Universală Izraelită şi alte grupări sioniste din America. Vladimir Burţev, membru al Partidului Revoluţionar Rus, martor al acestor evenimente tragice şi umilitoare din istoria Rusiei spunea următoarele despre legăturile bolşevicilor cu germanii de la care au primit peste 70 milioane de mărci începînd cu august 1914, adică inamicii Rusiei în primul război mondial: ,,În ultimii ani am declarat că trebuie să-i urmărim şi să-i înfrîngem pe bolşevici…Încă din vara anului 1917, i-am acuzat pe faţă şi în presă pe Lenin şi tovarăşii lui – Troţki, Kamenev, Zinoviev, Ganeţki, Kollontai, Lunacearski, Nahamkes, Ioffe, Rakowski şi alţii – de trădare faţă de Rusia şi de întreţinerea de relaţii cu Germania în timpul războiului şi am cerut să fie arestaţi şi judecaţi”. În iulie 1917 Guvernul provizoriu a hotărît arestarea celor menţionaţi mai sus dar acţiunea a fost mult întîrziată dîndu-le posibilitatea să se ascundă sau să plece în străinătate cum a făcut Lenin, dar o parte tot au ajuns la puşcărie unde au stat doar cîteva zile. Generalul Lukomski, şef de stat major al lui Kornilov îşi aminteşte că după evenimentele din iulie 1917, ,,spre consternarea generală, guvernul provizoriu al lui Kerenski, după ce a zdrobit demonstraţia bolşevică s-a arătat nepermis de slab. Lenin care putea fi arestat cu uşurinţă a fost lăsat să fugă. Troţki a beneficiat de eliberare pe cauţiune. Trădătorii de ţară finanţaţi de nemţi, care cereau pe faţă să se pună capăt războiului şi să se încheie pace fără anexiuni şi reparaţii, nu numai că nu erau pedepsiţi cu toată asprimea dar aveau posibilitatea să-şi reînceapă activitatea destructivă în capitală şi în sînul armate”.
În noaptea de 25 octombrie 1917, bolşevicii au luat cu asalt palatul de iarnă unde era baricadat guvernul provizoriu şi astfel printr-o lovitură de stat cazarii bolşevici şi liftele sioniste aduse de la New-York au ajuns stăpînii imperiului rus. Atunci a revenit şi Lenin în oraş. În lovitura de stat rolul principal l-a avut Troţki. Bolşevicii au evitat totdeauna subiectul ajungerii lor la putere iar cine îl avea pe limbă era sigur uşurat de zile. În timpul războiului mondial zeci de ziare aduceau acuzaţii foarte grave privind trădarea şi spionajul făcut de bolşevici în favoarea germanilor şi trădarea jidanilor care erau priviţi ca duşmani ai ruşilor. Chiar pe frontul din Moldova cînd au început dezordinile în armata rusă, soldaţii şi-au vîndul armele nemţilor cu care aceştia îi atacau pe români aliaţii ruşilor! Există o cantitate uriaşă de dovezi care incriminează trădarea cazarilor bolşevici în favoarea germanilor numai pentru a pune mîna pe putere în Rusia. Pentru a avea sprijinul armatei care era formată din ţărani, după preluarea puterii cazarii bolşevici, au început confiscarea marilor proprietăţi agricole şi împărţirea lor către ţărani. Acest proces a durat pînă în anul 1919 dar după ce s-au înstăpînit pe ţară i-au jupuit şi pe micii agricultori prin colectivizarea din 1929. Existau printre bolşevici unii care îi acuzau pe menşevici că erau ,,un partid evreiesc” pentru că foarte mulţi dintre ei proveneau din Bundul cazar, dar în şatra lor era altceva? În decembrie 1917 bolşevicii în frunte cu Lenin şi Troţki au declanşat Teroarea Roşie, după un plan pus la cale de Lenin au înfiinţat CEKA o structură teroristă, fiind o organizaţie de spionaj atît în străinătate dar şi împotriva populaţie din interior. Organizatorul CEKA a fost Dzerjinski iar unul dintre naşi Walter Krivişki/Samuel Ghinzburg, după ce a slujit gruparea teroristă mulţi ani, organizînd acţiuni criminale şi atentate peste tot, i s-a înmuiat inima de atîta sînge vărsat, a dezertat de la cazarii bolşevici scriind o carte unde demasca monstruoasa faţă a comunismului pentru care cutezanţă tovarăşii l-au acuzat de trădare şi i-au făcut felul. Februarie 1922, CEKA devine GPU sau OGPU. Toţi cei care au ajuns în Comintern deveneau imediat şi agenţi ai CEKA, OGPU, NKVD luptînd cu fanatism pentru ,,eliberarea proletariatului de sub jugul capitalismului”. Prin aceste ,,partide frăţeşti” care erau în realitate agenţii de spionaj, terorism şi sabotaj ale serviciilor secrete bolşevice de la Moscova, toată Europa a fost împînzită de o vastă reţea de spionaj. Dar o parte a populaţiei Rusiei s-a prins de şmecheria cazarilor şi au început să-i pescuiască pentru hahamul Israel. Un raport CEKA din 19 mai 1919 din regiunea Kiev, Ucraina spune că membrii jidani cekişti din districtul Uman au fost prinşi de populaţie şi împuşcaţi, satele erau împotriva Sovietelor iar unităţi ale Armatei Roşii s-au răsculat executînd pe jidanii prinşi sub lozinca: ,,Bateţi-i pe jidani, zdrobiţi CEKA – aceştia sînt duşmanii voştri”. Declanşarea Terorii Roşii a fost răspunsul lui Lenin la revolta ruşilor de a nu se lăsa traşi pe sfoară de cohortele jidoveşti. Ţăranii care au primit pămînturile moşierilor în scurt timp au fost ruinaţi de impozitele şi taxele puse de cazarii bolşevici – stăpînii ţării – care i-au sărăcit complet iar din urmă a venit războiul civil cu tot cortegiul lui de nenorociri.
După dezastrul războiului mondial a urmat o pace şi mai dezastruoasă pentru ruşi în particular dar şi pentru alte state europene. La Conferinţa de pace de la Paris din anul 1919 cazarii Rothschild şi Baruch au aranjat ploile astfel ca numai lor să le fie bine iar pe ceilalţi să-i ia Dracu pentru că sînt turma de dobitoace goime. Această întrunire a fost coordonată şi condusă din umbră de către "consilierii" secreţi mozaici ai reprezentanţilor celor trei mari puteri: Statele Unite ale Americii, Anglia şi Franţa. Sfetnicul preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, a fost bancherul cazar Bernard Baruch, care a avut un rol deosebit de activ în tot timpul războiului. În acelaşi timp sfetnicii primului ministru al Angliei, David Lloyd George, era un membru al familiei Rothschild, anume Philip Sassoon, iar al primului ministru francez, Georges Clemenceau, era chiar bancherul jidan Jeroboam Rothschild, deghizat sub numele Georges Mandel. Deşi înregimentat în tabăra ocultei iudeo-masonice, preşedintele american Wilson, dezvăluise cu câţiva ani mai devreme, în 1913, situaţia de fapt: "De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din Statelor Unite ale Americii se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu că există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, universală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea" (W. Wilson, The New Freedom). Dacă pe nimeni nu l-a luat durerile de cap nu este prea tîrziu nici acum să se dezmeticească. Majoritatea analiştilor consideră mărturisirea voalată a preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, drept mărturia faptului că încă din 1913 Statele Unite Americane erau deja la cheremul ocultei universale aşa cum afirmă şi Henry Ford în anul 1921. Benjamin Freedman, un evreu creştinat, este cel care a demascat, la nivelul istoriei, marea conspiraţie "khazară", prin care evreii sionişti acţionează pentru a-şi subordona întreaga civilizaţie. B. Freedman şi-a petrecut viaţa în oligarhia şi în cercurile sioniste evreieşti şi, astfel, fusese strâns asociat cu Bernard Baruch, cu Samuel Untermayer şi cu preşedinţii marionete ai S.U.A. mânuiţi de aceştia. Chiar din surse cazare aşa cum rezultă din textul de mai sus, Protocoalele Înţelepţilor Sionului au primit verdictul de netăgăduit al autencităţii lor. El mai afirmă că a existat un tîrg murdar între Marea Britanie şi oculta sionistă pentru a refuza încheierea păcii cu Germania fiindcă nemţii vor fi învinşi de către SUA – care încă nu intrase în război – cu condiţia ca englezii să înfiinţeze un stat al cazarilor mozaici în Palestina. În S.U.A. evreii deţineau atunci, dar şi acum presa de mare circulaţie şi le suceau minţile americanilor după cum le cereau interesele lor.
În partea a doua a anului 1918 bolşevicii ruşi au trimis mari sume de bani în Germania unde cazarii autohtoni dar credincioşi cauzei bolşevismului sionist trebuiau să coacă de o revoluţie, drept mulţumire pentru că serviciile secrete germane i-au ajutat să dea lovitura de stat în Rusia. Cazarii din Rusia i-au susţinut şi pe cei unguri cu revoluţia lor criminală iar în anul 1920 au încercat să bolşevizeze Polonia dar generalul Pilsudski a ştiut cu cine are de-a face şi i-a ciuruit fără reţinere pe toţi cazarii sau polonezii bolşevici. În aprilie 1921, greva generală din Germania s-a lăsat cu o insurecţie armată a minerilor din Mansfeld dar a fost înăbuşită de către cătane, turbaţii cazari care se înroşiseră de atîta venin au fost executaţi iar liniştea restabilită. Bolşevicii cazari – stăpînii absoluţi ai imperiului ţarist – au rămas cu buza umflată. După aceste tulburări a apărut la Berlin în noiembrie 1921 broşura Bolşevismul evreiesc scrisă de Alfred Rosenberg unde autorul îşi propune să dovedească faptul că revoluţia rusă, prin conţinut, ideile şi conducerea sa este o întreprindere jidovească. ,,Încă din ziua de cînd a fost conceput, bolşevismul a constituit o întreprindere evreiască”. Citînd numărul comisarilor evrei, autorul a demonstrat că ,,planul de a institui dictatura proletariatului asupra unui popor ameţit, ruinat, înfometat şi terorizat a fost elaborat de lojile evreieşti din Londra, Berlin şi New-York”. Principalii lui executanţi s-au recrutat tot din rîndul evreilor conducători fiind Lenin şi Troţki care urmăreau să pornească o revoluţie mondială controlată de evrei. Distrugerea Bisericii Ortodoxe Ruse care făcea parte din Protocoale a fost ordonată printr-o scrisoare din 19 martie 1922 trimisă către toţi comisarii poporului şi pusă în practică o lună mai tîrziu. S-au confiscat toate obiectele de cult şi cărţile religioase, preoţii şi călugării care s-au opus au fost executaţi pe loc iar ceilalţi trimişi în Gulag, lăcaşurile de cult fiind transformate în depozite, grajduri. Executantul acestui ordin criminal a fost cazarul Troţki, Să amintesc faptul că sinagogile cazarilor nu au avut de suferit de pe urma acestui ordin!. Obiectele confiscate, foarte multe de patrimoniu, au fost vîndute iar banii au finanţat revoluţia mondială din ţările vecine printre care şi România. În conclavul satanist ce îl avea în frunte pe Lenin, s-au alăturat Troţki, Kamenev, Zinoviev şi Lejava, toţi cazari.
Generalul Ludendorff, care a lucrat în Înaltul Comandament Militar German a scris lucrarea Kriegfűhrung und Politik, apărută 1922 despre primul război mondial şi înfrîngerea Germaniei. La p. 51 spune despre puterea ocultei mozaice: ,,Mînă în mînă cu Franţa şi cu Anglia luară conducerea supremă a poporului jidovesc. Poate această conducere dirijează ambele state. Această conducere priveşte cel de-al doilea război mondial ca un mijloc de a-şi atinge scopurile politice şi economice şi anume: de a dobîndi pentru jidani recunoaşterea lor ca popor în Palestina ridicată la rangul de stat evreiesc , şi de a asigura evreilor din Europa şi din America o supremaţie peste toate statele şi peste toate organizaţiile capitaliste. Aflîndu-se pe calea ce duce la atingerea acestor ţinte, jidanii din Germania căutau să dobîndească şi aici aceeaşi situaţie pe care o au în ţările dominate de ei. De aceea poporul jidovesc avea nevoie de înfrîngerea Germaniei”. Previziunile generalului german s-au adeverit în cea mai mare parte, numai că el uită să amintească în toată această monstruozitate criminală numită comunism cel mai important amănunt, germanii l-au ajutat pe Lenin să dea lovitura de stat în Rusia primind de la cazarul bolşevic răsplata cuvenită. Anglia aflată sub o mare influenţă jidovească, a fost prima mare putere care a reluat relaţiile cu Rusia bolşevică în anul 1921, chiar rupînd relaţiile cu Franţa. Tot el ne mai spune în memoriile sale din 1919 că: ,,Ajutîndu-l pe Lenin să se întoarcă în Rusia prin Germania, guvernul nostru şi-a asumat o mare răspundere. Din punct de vedere militar, acţiunea era justificată, Rusia trebuia doborîtă”, dar din punct de vedere istoric a fost una dintre cele mai mari erori din existenţa poporului german pe care a plătit-o nu numai cu mult sînge dar şi cu o robie de 45 de ani a unei părţi din populaţie.
Ieşirea lui Lenin din bîrlogul elveţian a fost făcută de către comunistul elvetian Fritz Platten ce a organizat călătoria acestuia împreună cu alte lepădături bolşevice din Elveţia în Rusia prin Germania şi ţările scandinave. El a lucrat mînă în mînă cu Parvus, încheind o înţelegere în acest sens cu serviciile secrete germane. Încă din noiembrie 1917 Maxin Gorki scria despre Lenin că a devenit iacobinul şef al revoluţiei, ,,este un orator talentat, cu calităţi de conducător dar şi o totală lipsă de moralitate, o atitudine nemiloasă şi necruţătoare cînd este vorba de viaţa maselor”.
La 1 ianuarie 1918, Lenin împreună cu Platten înscenează un atentat asupra lui din partea ,,grupurilor anarhist-teroriste” pentru a dovedi prostimii că ei sînt cei aleşi de destin fiind motivul declanşării Marii Terori a cazarilor bolşevici. Noi românii trebuie să ne aducem aminte de teroriştii din decembrie 1989 şi de marea liftă Ion Iliescu ce s-a vrut şi el un salvator al urgisiţilor din ghearele tiranului. Dar nu toţi au înghiţit făcătura. Maxim Gorki scria la sfîrşitul lui ianuarie 1918 în ziarul Novaia Jizn: ,,Toată lumea îşi aminteşte fără îndoială că un derbedeu sau un ins fără ocupaţie să zgîriei cu briceagul caroseria automobilului care-l transporta pe Lenin, pentru ca Pravda să considere această zgîrîere un atentat la viaţa lui Vladimir Ilici şi să declare pe ton ameninţător: <Pentru un singur cap de-al nostru va cădea o sută de capete de-ale burjuilor>. Cu siguranţă că această aritmetică a nebuniei şi laşităţii a produs efectul scontat asupra marinarilor, care cer astăzi nu o sută, ci o mie de capete pentru un cap[Amintesc aici acţiunile lui Iliescu şi Roman de demascare a duşmanilor ,,revoluţiei” clocite de ei, isterizarea maselor de tonţi care se uitau la televizor pînă ameţeau şi demonstraţiile ,,oamenilor dă bine” ce ameninţau orice clevetitor cu răgetul: moarte intelectualilor]. Pentru mine însă - ca şi, probabil pentru toţi cei care încă n-au înnebunit de-a binelea – declaraţia ameninţătoare a marinarilor nu este un strigăt care cere dreptate, ci urletul fioros al unor fiare speriate şi dezlănţuite. Va trebui ca lumea să-şi vină în fire. Trebuie să ne străduim să rămînem oameni. E greu, dar trebuie”. Gorki a sesizat de îndată mistificarea şi i-a explicat rostul: populaţia trebuie pregătită pentru instalarea terorii roşii ca singura soluţie la aceste evenimente care ameninţă ,,cuceririle revoluţiei” adică a loviturii de stat de la ei şi de la noi. Fiara dezlănţuită de Lenin şi Troţki a făcut prăpăd în Rusia şi cînd a reuşit să-i ia pe alţii la rost pe alte meleaguri a aplicat aceleaşi metode.

La 5 ianuarie urma să se deschidă Adunarea Constituantă unde bolşevicii aveau numai 59 de voturi – 25% - fiind eliminaţi din jocul puterii. La numai o zi de la deschiderea şedinţei, Lenin a dat ordin de dizolvare, după ce instalase în oraş starea de asediu. Iarăşi asemănări cu ,,revoluţia şi reforma” lui Ilicescu dîmboviţeanul. Într-un articol de la începutul anului 1918 intitulat În atenţia muncitorilor Maxim Gorki scria: ,,Vladimir Lenin stabileşte în Rusia o origine socială în stilul lui Neceaev sau <de-a curmezişul mlaştinii cu toată viteza înainte>>. Obligînd proletariatul să sprijine abolirea libertăţii presei, Lenin şi acoliţii lui le-au permis duşmanilor democraţiei să închidă gura poporului, ameninţînd cu înfometarea şi violenţa pe toţi cei ce nu sînt de acord cu despotismul lui Lenin şi al lui Troţki”. Minţile lucide din Rusia şi de aiurea au văzut că în realitate comunismul cazar este o barbarie fără seamăn în istoria omenirii dar pentru că interesul sioniştilor era de a declanşa un nou măcel mondial care să ducă la înfiinţarea statului Israel, şi-au urmat planul fără abatere. Toate instituţiile statului au fost preluate de bolşevici care toţi erau cazari unde şi-au numit oamenii lor. Chiar şi în armată fiecare comandant era secondat de un comisar politic cazar. Nimic nu mai mişca în sistemul bolşevic fără controlul lor după anul 1918. Într-o cuvîntare în faţa conducerii CEKA din 7 noiembrie 1918 Lenin spunea: ,,Cînd ni se reproşează duritatea ne întrebăm cum e posibil ca oamenii să fi uitat elementele fundamentale ale marxismului. Pentru noi este important în primul rînd faptul că CEKA este implicată în instaurarea dictaturii proletariatului şi din acest motiv rolul ei este inestimabil. Nu există altă cale de eliberare a maselor decît prin violenţă împotriva exploatatorilor”. Teroarea în Rusia cu tot ce a cuprins ea: execuţii în masă, deportarea unor populaţii întregi, înfiinţarea lagărelor de exterminare cunoscute mai tîrziu sub denumirea de Gulag, înfiinţarea poliţiei politice, toate au fost introduse de Lenin şi Troţki iar Stalin i-a dat după anii 1930 forma sălbatică specifică firii lui de criminal înnăscut.
În timpul războiului civil din Rusia pornit de grupările criminale ale cazarilor bolşevici se estimează că 6 milioane de persoane au fost ucise iar 7,5 milioane au plecat din ţară. Este cel mai mare dezastru demografic din istoria Rusiei, fiind în totalitate pus la cale şi executat de cazarii bolşevici dar şi nenorocirile ce au urmat după moartea tiranului în anul 1924, ca o consecinţă a ,,realizărilor” acestuia şi locotenenţilor Troţki, Zinoviev şi Kamenev iar Stalin împreună cu Hruşciov, Molotov, Kaganovici şi alţii fiind răspunzători de dezastrele produse după anii 1936.
S-a afirmat de numeroşi bolşevici, atunci la început cînd mai aveau dreptul să vorbească, că Lenin s-a înconjurat numai de bolşevici jidani. Un simpatizant al bolşevicilor pe nume Makari Vasiliev, membru al mişcării Voinţa poporului i-a trimis în august 1918 lui Lenin o telegramă în care scria: ,,Pentru a salva bolşevismul trebuie să vă lipsiţi de un număr de bolşevici care se bucură de o mare popularitate, guvernul sovietic va avea numai de cîştigat prin demisia lui Kamenev, Zinoviev şi Troţki, a căror prezenţă în funcţiile cele mai înalte şi mai influente nu reflectă principiul autodeterminării naţionale…îndepărtarea lui Sverdlov, Ioffe, Steklov şi înlocuirea lor cu oameni de origine rusă”. Ura împotriva evreilor a fost remarcată de gazetarul rus Boris Savinkov aflat atunci la Varşovia. ,,Sînt ţărani care îi urăsc pe evrei pentru că vreo cîţiva comisari le rechiziţionează/jefuiesc grînele şi vitele. În Armata Roşie există oameni care îi urăsc pe evrei pentru că nişte comisari politici evrei îi trimit la măcel. Sînt şi voluntari care urăsc întreg poporul evreu pentru că cekiştii evreii le-au executat familiile”. Numai liftele urlă că mozaicii cazari nu au avut nici un amestec în lovitura de stat din Rusia din octombrie 1917, de parcă toată lumea a înnebunit iar Iahwe le-a dat lor calea înţelepciunii veşnice. O scrisoare scrisă în ebraică, descoperită în buzunarul unui ofiţer bolşevic cazar, mort în anul 1918 în Petrograd cînd au izbucnit luptele de stradă, a uluit lumea prin conţinutul ei. Textul este un fel de ordin circular dat de către ,,Comitetul central al secţiunii Petersburg al Ligii internaţionale Israelite”,

,,Fii ai lui Israel,
Ora victoriei noastre supreme este aproape. Sîntem înaintea pragului dominaţiunii universale. [Chiar aşa glăsuia şi apelul lui Cremieux dat la 1860 către acelaşi neam blestemat ce urmărea să cucerească lumea prin distrugerea civilizaţiei europene]. Ceea ce era altădată de domeniul visurilor noastre, este acum e pe punctul de a se realiza. Din slabi şi neputincioşi cum eram, catastrofa mondială ne-a făcut tari, şi graţie ei, putem să ne ridicăm fruntea cu trufie. [Catastrofă mondială unde ei nu au dat năvală să-şi verse sîngele dar de pe urma căreia au profitat cel mai mult i-a ajutat prin nemernicia germanilor altfel ar fi rămas ceea ce au fost din totdeauna – o grupare religioasă plină de ură şi venin împotriva creştinilor]
Totuşi trebuie să fim prudenţi. Se poate cu siguranţă prooroci că, după ce am păşit peste ruine şi am zdrobit altare şi tronuri, vom urmări înaintarea noastră pe drumul ce ne-am trasat. [Acum se ştie foarte exact drumul vostru; înfiinţarea statului Israel şi dominaţia mondială prin comunismul bolşevic]
Dar autoritatea religiei stranii a doctrinelor pe care le-am propagat cu atîta succes, este supusă criticilor violente şi batjocurii. Noi am zguduit - cu toate acestea – cultura, civilizaţia, tradiţiile şi tronurile naţiunilor creştine. Am făcut totul pentru a supune poporul rus la jugul puterii jidoveşti şi în cele din urmă l-am îngenuncheat înaintea noastră.
Opera noastră, în această privinţă este aproape terminată, dar trebuie să fim totuşi foarte prudenţi, căci Rusia subjugată este duşmana noastră, cea mai mare. Victoria cîştigată prin superioritatea noastră intelectuală, se poate întoarce contra noastră de către o nouă generaţie. Rusia este cucerită şi ţinută la pământ; ea trage să moară sub cizma noastră, dar nu uitaţi un singur moment că trebuie să fiţi atenţi şi prevăzători. Grija sacră a siguranţei noastre nu ne îngăduie să practicăm nici milă nici iertare. Este o necesitate de a menţine poporul rus în mizerie şi lacrimi. Luîndu-i proprietăţile şi aurul noi l-am adus la sclavie. [Acesta este ţelul suprem al neamurilor care se închină lui Iahwe, cazari, ivriţi, falaşi şi caraiţi]
Fiţi prudenţi şi tăcuţi! Să nu avem nici o milă de duşmanul nostru. Noi trebuie să exterminăm cele mai bune elemente ale poporului rus, aşa ca ţara să nu-şi mai poată găsi nici căpetenii, nici conducători[Peste tot pe unde aţi răsădit acest blestem al omenirii de care voi sînteţi foarte mîndri – comunismul cazaro-bolşevic – aţi procedat la fel, aţi exterminat pe cei care gîndeau şi se opuneau monstruozităţii voastre]. Îi vom lua orice putinţă de a rezista puterii noastre. Trebuie să provocăm ura între lucrătorii de la oraşe şi ţărani. Războiul, lupta de clasă vor distruge tezaurele de cultură ale popoarelor creştine[Nu ajung blestemele tuturor popoarelor pe care le-aţi umilit şi le-aţi batjocorit istoria şi cultura ca să arate cît de ticăloşi sînteţi]. Dar, fii ai lui Israel, să fim prevăzători şi rezervaţi! Victoria noastră se apropie, pentru că puterea noastră politică şi economică, precum şi influenţa noastră asupra maselor, fac progrese repezi. Sîntem, stăpînii finanţelor şi a aurului guvernelor, prin urmare avem atotputernicia pungii asupra tuturor guvernelor şi a Statelor. Puterea se află în mîinile noastre. Dar să nu ne încredem în trădători şi lucrători pe dedesupt.
Bronstein, Apfelbaun, Rosenfeld, Steinberg, sînt, printre atîţea alţii, adevăraţii fii ai lui Israel. Puterea noastră în Rusia este fără margini. În oraşe, comisarii şi comisiile de alimente, de locuinţe, etc. sînt la dispoziţia noastră. Dar să nu ne îmbete victoria! Să fim prudenţi şi neîncrezători, căci în afară de noi nu ne putem sprijini pe nimeni[Sînteţi foarte conştienţi de conspiraţia criminală împotriva neamului omenesc!].
Aduceţi-vă aminte că noi nu ne putem încrede în armata rusă, care poate într-o bună zi să întoarcă armele contra noastră.
Fii al lui Israel, ceasul victoriei asupra Rusiei, atît de mult aşteptat, a sunat. Strîngeţi-vă rîndurile. Propagaţi politica naţională a rasei noastre. [Şi ce v-aţi dat în stambă neam ticălos după ce ruşii au ajuns robii voştri, aţi băgat sîmbăta ca zi de odihnă, aţi distrus sau transformat bisericile în cuiburi de depravare iar sinagogile au rămas ca locuri sfinte unde aduceaţi Satanei mulţumiri pentru reuşită!] Luptaţi pentru idealul nostru. Păstraţi cu sfinţenie vechile noastre legi ce ne-au fost hărăzite. Inteligenţa noastră, geniul nostru, să ne ocrotească şi să ne călăuzească!” Tainicele înţelepciuni se găsesc toate scrise cu mare grijă în Protocoale aşa că negarea autenticităţii lor sînt doar o manevră de manipulare.
La 29 octombrie 1918 într-un articol din publicaţia Novaia Jizn, intitulat Bolşevicii la putere se spune: ,,Lovitura de stat din 25 octombrie i-a avut drept principali autori pe Lenin şi pe Troţki, dar adevăraţii iniţiatori au fost Kerenski şi Ţereteli…Oamenii frontului sînt cei aflaţi acum la putere. Dar numai un observator extrem de superficial ar putea crede că au gând să joace această operă comică pînă la sfîrşit. În realitate asistăm la cea mai mare dintre tragedii, care ameninţă ţara cu suferinţe nesfîrşite şi distrugerea cuceririlor noastre revoluţionare…Respingem în totalitate metodele de acaparare a puterii aplicate de forţele izolate ale bolşevicilor cu ajutorul ,,operaţiunilor” militare. Convulsiile uriaşe, aşa cum susţine programul bolşevic sînt inevitabile”. Şi a urmat dezastrul războiului civil aşa cum am arătat mai sus. Pentru a-şi întări puterea cît mai repede Lenin şi Troţki au creat Cominternul, organizaţie ce se dorea continuatoarea Internaţionalei l înfiinţată de Marx şi Engels în anul 1864 şi a Internaţionalei ll înfiinţată de Engels în anul 1889. Naşii Cominternului care l-au clocit în 2 martie 1919 credeau că revoluţia mondială va izbucni peste tot pe unde se mănîncă fasole şi se nasc nenorociri iar ei vor trebui doar să înteţească pîrjolul şi să strîngă chingile cît mai tare ca să nu le scape din mîini. Visînd să stăpînească lumea au chemat la Moscova, cîţiva vîntură-brîu ce au spus că ei reprezintă vîna sănătoasă şi credincioasă a clasei muncitoare – spuma criminalilor cazari – şi au pus de o teroare mondială numită Internaţionala lll botezată imediat Comintern. În afară de Lenin, Troţki, Zinoviev, Buharin, Stalin şi încă vreo două lifte bolşevice, mai apare cîte o maimuţă ce-şi spune suedez, alta norvegian, alta german şi două fantome ale partidului comunist elveţian ce se va înfiinţa în anul 1921. Pe 4 martie liftele au proclamat că au ţinut primul Congres al Internaţionalei Comuniste care se va numi Comintern. La încheierea primului congres al Cominternului Lenin decreta: ,,Victoria revoluţiei proletare în întreaga lume este garantată. În curînd va fi întemeiată Republica Sovietică Internaţională”. Aşa se spune negru pe alb şi în Protocoale numai că broşurica a apărut cu 17 ani mai devreme ceea ce ne face să nu fim cu capul în nori şi să judecăm că toată povestea s-a desfăşurat chiar cum scrie la carte. Bolşevicii şi-au fixat ca direcţii de răspîndire a revoluţiei mondiale în vest, sud şi est. Despre bani nu se plîngeau ei pentru că aveau ,,bahatu” după cum scria Lenin unui vechi bolşevic Elava căruia îi cerea să clocească o revoluţie în Turkestan. ,,Banii nu constituie o problemă, vom trimite suficient aur şi valută…Chestiunea trebuie rezolvată în cel mai deplin secret aşa cum lucram pe vremea ţarului. Salutări, Lenin”.
Această organizaţie era de la început concepută astfel că cei care intrau în ea îşi pierdeau orice urmă de autonomie şi deveneau nişte marionete criminale în mîinile celor care o conduceau – cazarii bolşevici. Primul tartor numit de Lenin, care a condus această organizaţie criminală – pe lîngă care naziştii erau nişte novici – a fost prietenul lui de conspiraţii Zinoviev.
Cominternul a fost în realitate un departament al CEKA, OGPU, NKVD deşi a îndeplinit şi alte funcţii ce treceau de serviciile secrete bolşevice. Comuniştii internaţionalişti alcătuiau arma gata de luptă a serviciilor speciale bolşevice, situaţie pe care Occidentul o ştia. Ei negau cu vehemenţă această realitate. Iar cei care se săturau de statutul de unealtă criminală în mîna satrapilor jidani moscoviţi, ştiau că vor fi asasinaţi fără ruşine aşa cum s-a întîmplat cu cunoscutul comunist cazar cu paşaport polonez Ignacy Ludwig numit şi Reiss. Despre unii se mai ştie cîte ceva dar cei mai mulţi au avut o moarte cruntă numai pentru că erau slavii clicii criminale cazare de la Moscova şi duşmanii neamului omenesc care nu vroia să înţeleagă ce fericire îi paşte în comunismul bolşevic.