Gravitatea acuzării nu se îndreaptă împotriva sistemului economic al bolşevismului şi nici împotriva înşelăciunii sau a rătăcirii disperate în care a fost aruncat poporul. Nu. Acuzarea se îndreaptă împotriva murdăriei animalice, care răzbeşte prin toate şi iată unde se deosebeşte în mod esenţial concepţia morală neevreiască şi cea evreiască. Mai bine să nici nu vorbim despre grozăvia nemaipomenită care se leagă de toate acestea; redăm pur şi simplu următoarea lămurire exprimată în presa evreiască: <Se poate ca în Rsuia evreul, fără ca să-şi dea seama, se răzbună pentru suferinţele lui seculare!>. [Şi împotriva românilor au pornit un adevărat genocid tot pentru ,,suferinţele seculare’’ îndurate? Ei au invadat Regatul României, ca un puhoi blestemat după ce i-au alungat polonezii cu sabie şi sîneaţă în anii 1863-1864].
Ni se pune întrebarea: <Dar prin ce se poate dovedi că toate acestea sînt adevărate?> Ei bine, dovada aceasta o aduce Senatul Statelor Unite şi este tipărită într-o dare de seamă a comisiei juridice. Nu ne vom opri prea mult asupra ei, deoarece preferăm citarea exemplelor evreieşti. Trebuie totuşi să expunem cîte ceva din ea, de vreme ce e vorba de o documentare oficială.

Dr. George A. Simons, preot în slujba unei comunităţi bisericeşti americane din Petrograd, a fost martorul izbucnirii terorii bolşevice. Redăm o parte din declaraţiile sale:
<Sute de agitatori, veniţi din cartierul de Est al New-York-ului, se găseau în suita lui Troţki-Braunstein…Mulţi dintre noi am rămas la început uimiţi de elementul evreiesc frapant din această întreprindere – şi în curînd s-a dovedit, că în aşa numita mişcare bolşevică mai mult de jumătate erau evrei>.
Senatorul Nelson: <Sute de agitatori, veniţi din cartierul de Est al New-York-ului, se găseau în suita lui Troţki-Braunstein…Mulţi dintre noi am rămas la început uimiţi de elementul evreiesc frapant din această întreprindere – şi în curînd s-a dovedit, că în aşa numita mişcare bolşevică mai mult de jumătate erau evrei>

Dr. Simons: <?Erau ebrai – evrei renegaţi. Nu vreau să vorbesc nici împotriva evreilor. Nu am nici o simpatie pentru mişcarea antisemită, n-am avut-o niciodată şi niciodată nu o voi avea…Am însă ferma convingere că toată afacerea este evreiască şi că una din rădăcinile ei trebuie căutată în cartierul de Est al New-York-ului>.
Senatorul Nelson: <Troţki venise în vara aceea din New-York?>
Dr. Simons: <Da. În decembrie 1918…sub preşedinţia unui bărbat cunoscut sub numele de Apfelbaun/Zinoviev, dintre 388 de membri, numai 16 erau ruşi adevăraţi[4%], restul toţi evrei, cu excepţia poate a unui singur om, a unui negru din America, care se numeşte profesor Gordon…265 din grupul acesta bolşevic din Nord, care se întruneşte în vechiul institut Smolny, veniră din partea inferioară a cartierului de Est a New-York-ului. [Nu există altă mărturie mai precisă privind autorii loviturii de stat dată de gruparea criminală bolşevică condusă de Lenin şi Troţki, dar ruşii consideră aceste informaţii ca o curiozitate a istoriografiei străine. Le este greu să accepte că au fost înhăţaţi de chică, tîrîţi timp de mai bine de 23 de ani în robie şi folosiţi pe post de carne de tun pentru realizarea prevederilor din Protocoalele înţelepţilor Sionului – ultima etapă fiind înfiinţarea statului Israel, chiar dacă nu domină lumea!] Vreau să mai amintesc, că în clipa în care bolşevicii veniră la putere, întreg Petrogradul fu inundat de un torent de proclamaţii scrise în limba evreiască. Se vede, cît de acolo, că aceasta era menită să devină una din limbile principale în Rusia, bineînţeles că adevăraţii ruşi nu se arătau încîntaţi deloc>.
Willian Chapin Hunington, ataşatul comercial al Legaţiei Statelor Unite din Petrograd, mărturisi: << După părerea mea cam două treimi dintre conducătorii mişcării sînt evrei…Bolşevicii sînt internaţionalişti şi idealurile naţionale speciale ale ruşilor le erau indiferente>>. [Această declaraţie arată caracterul tiranic şi dispreţuitor al cazarilor care i-au pus pe ruşi în jug şi la noi au procedat la fel după 1944 pînă ce şi-au pus coada pe spinare cea mai mare parte din ei, dar şi în prezent sînt lifte care ne toarnă sare în ochi]”.
Wiliam W. Welch, funcţionar al Băncii Naţionale Urbane, declară: <<În Rusia este îndeobşte cunoscut, că trei sferturi dintre conducătorii bolşevici sînt evrei. Există cîţiva – puţini, dar totuşi cîţiva ruşi adevăraţi; - sub ruşi adevăraţi înţeleg oameni născuţi ruşi şi nu jidanii ruşi>>.
Roger E. Simons, expert comercial la Departamentul Comercial al Statelor Unite declară acelaşi lucru. Cartea albă englezească sub titlul ,,Rusia’’, nr. 1, conţine: „O colecţie de rapoarte despre bolşevismul rusesc, predată Parlamentului Maiestăţii sale în aprilie 1919” – şi o sumedenie de alte depoziţii similare, toate de la martori oculari.
Revista Asia ce se bucură de o deosebită consideraţie, publică în numerele sale din februarie şi martie 1920, un studiu, care pe lîngă alte informaţii preţioase, conţine următoarele: <<Şefii tuturor instituţiilor principale bolşevice sînt evrei. Grumberg, subcomisarul Instrucţiei Primare, abia ştie ruseşte. Evreii au noroc în toate şi-şi ating scopurile. Ei se pricep în a realiza şi a menţine o supunere completă. Dar ei sînt îngînfaţi şi dispreţuitori cu toată lumea – şi faptul acesta irită grozav poporul împotriva lor. Actualmente există printre evrei o puternică însufleţire naţională şi religioasă. Ei sînt convinşi că se apropie timpul cînd poporul ales va stăpîni Pămîntul. Ei au legat una cu alta iudaismul şi revoluţia mondială. În extinderea revoluţiei ei văd împlinirea cuvintelor: Chiar dacă voi distruge toate popoarele printre care te-am risipit pe tine, ţie nu-ţi voi da sfîrşitul>>.
Opţiunile evreieşti asupra bolşevismului au variat foarte mult. La început bolşevismul fu salutat cu entuziasm. În timpurile acelea, ale introducerii noului regim, nimic nu fu tăinuit în afară de participarea evreilor. Rînd pe rînd ieşiră la iveală adunări publice, consfătuiri foarte importante şi adevărate. De asemenea n-au încercat să tăinuiască nici nume. Apoi, veni timpul cînd omenirea fu cuprinsă de groaza provocată de evenimentele din Rusia – şi pentru o clipă se făcu linişte în sînul lui Iuda. Abia una sau două dezminţiri convulsive. Pe urmă un nou torent de glorificări. Ele destăinuiesc însă în sînul evreimii, dar faţă de neevrei, jidanii afişează o profundă deprimare şi vorbesc chiar de ,,persecuţii’’. Noi ne-am aşteptat, ca într-o bună zi, jidanii să facă pe victima şi să explice mai tîrziu bolşevismul ca ,,persecuţii antisemite’’. [Astăzi trăim timpul cînd şi jidanii se consideră victimele comunismului aşa cum este la noi Silviu Brucan prezentat ca un martir al anticomunismului – osanale ridicate de Radu Ioanid, alt cazar – cînd se poate dovedi că lifta cazară a fost unul dintre cei mai sălbatici şi mai ticăloşi bolşevici].
În 1920 în articolul intitulat Sionism contra bolşevism – lupta pentru sufletul poporului evreu pînă şi Winston Churchill îi identifica pe bolşevici drept ,,…conjuraţii evreimii internaţionale…Iată că acum această bandă de personalităţi extraordinare din lumea interlopă a metropolelor europene şi americane a înşfăcat poporul rus de chică, devenind, practic, stăpîna necontestată a acelui imperiu enorm”.
În anul 1921, Lenin marele satanist îşi lumina ciracii astfel: ,,Noi avem o armată comunistă în lumea întreagă. Ea este puţin instruită, puţin organizată. A uita acest adevăr sau a refuza să-l recunoaştem ar aduce cel mai mare prejudiciu cauzei noastre. Trebuie ca, de o manieră concretă, combătînd cu cea mai mare prudenţă şi vigoare, studiind experienţa mişcării noastre proprii, să instruim convenabil această armată, s-o organizăm adecvat, s-o supunem probei prin diverse manevre, în diverse lupte, în operaţii ofensive şi defensive. Fără această şcoală lungă şi dură, victoria este imposibilă”.
În anul 1924 moare Lenin şi începe lupta pentru putere între Troţki, Zinoviev, Kamenev şi Stalin. În 1925 Stalin, prin maşinaţii neaoş leniniste îl scoate pe Zinoviev de la conducerea bolşevicilor din Leningrad înlocuindu-l cu Kirov, în octombrie 1926 se asociată cu Zinoviev şi Kamenev reuşind să-l excludă pe Troţki din partid ulterior reuşind să-l destituie şi pe Zinoviev de la conducerea Cominternului înlocuindu-l cu Buharin. În anul 1929 Troţki este obligat să părăsească Rusia iar toată puterea va trece în numai cîţiva ani în mîinile lui Stalin, eliminîndu-i cîte unul pe Zinovieiv şi Kamenev care vor fi judecaţi şi executaţi.
În anul 1927 Cominternul îşi înfiinţează o secţie pentru Europa Occidentală la Berlin care după venirea naziştilor va fi transferată la Paris unde va activa pînă în 1943 cînd va fi preluată de NKVD. În anul 1927 Isaac Lamdan, evreu din Polonia , se adresa generaţie sale dezamăgită crunt în speranţele ei universaliste de lovitura de stat cazară din Rusia, cu un poem în care lăuda eroii de la Masada şi chemarea către toţi credincioşii în Iahwe să pună umărul pentru zidirea unui Israel veşnic astfel ca aceasta să nu mai cadă niciodată.
La sfîrşitul anului 1927 satele din Rusia erau ameninţate cu foametea, în vara anului 1928 începe represiunea împotriva ţăranilor care se opuneau confiscării cerealelor şi animalelor de către bolşevici, au fost ucise 400000-500000 de persoane – numărul exact nu se ştie nici astăzi, satele răsculate au fost bătute cu tunul sau mitraliate iar aproape 4 milioane de ţărani au fost deportaţi în Siberia în temutele lagăre de muncă forţată fără a fi judecaţi. Teroarea bolşevică a pus stăpînire peste satele Rusiei dar şi pe întreaga societate. Foştii tovarăşi de arme şi ticăloşii ai lui Stalin pe care i-a îndepărtat de la putere îl comparau cu Gingis Han.
După anul 1928 Stalin are în anturajul său mai mulţi caucazieni, precum şi pe Molotov, Voroşilov, deosebindu-se de Lenin care avea numai cazari. El era pentru georgieni un fel de tată după modelul din patria lui chiar dacă suferise un proces de rusificare.
În anul 1929 începe colectivizarea forţată a pămînturilor şi industrializarea după capul lor de ziditori de noi lumi. A fost un dezastru nemaiîntîlnit în istoria omenirii dar pe care şi astăzi liftele comuniste îl ridică în slăvi ca o mare realizare a geniului acestui monstru. ,,Brigăzi de muncitori” erau trimise în sate pentru a confisca toate produsele agricole şi animalele iar cine se opunea era împuşcat pe loc. Peste tot în lumea satului s-a instalat teroarea, săracii îi turnau pe cei avuţi, copii pe părinţi iar aceştia între ei. După foametea din 1932-1933 în care au murit peste 3 milioane de oameni numai în Rusia, teroarea de la sate a mai slăbit în intensitate. Dar în Ucraina situaţia a fost catastrofală, în timpul colectivizării lui Stalin 1928 foametea a provocat peste 7 milioane de victime iar cea din 1947 peste 3 milioane de victime.
Unul dintre puţinii critici al bolşevismului criminal instalat în Rusia de Lenin şi ajuns sub Stalin la teroare de masă, a fost Martemian Riutin care scria într-un text clandestin la 1932: ,,A ajuns Stalin să aibă astăzi în Comintern statutul unui papă infailibil? Da, dar nu pentru că partidele comuniste l-ar considera o adevărată autoritate în domeniul teoriei marxist-leniniste, ci dimpotrivă! Tocmai pentru că toţi îşi dau seama de slaba lui pregătire ideologică şi teoretică! Nu pentru că ar avea dreptate, ci pentru că are putere, nu pentru că ar inspira încredere, ci pentru că provoacă teamă. Stalin ţine în mînă toate cadrele de conducere ale Cominternului, atît din Moscova, cît şi aiurea, iar acesta este argumentul decisiv care-i confirmă invincibilitatea în domeniul teoretic”
La 21 iunie 1935 s-a deschis la Paris Congresul internaţional pentru apărarea culturii, în realitate pentru proslăvirea sistemului criminal comunist al lui Stalin şi a statului terorist. Iniţiatorii de faţadă erau Louis Aragon, Jean-Richard Bolch şi André Malraux. Adevăraţii iniţiatori erau la Moscova iar Mihail Kolţov ca cel mai cunoscut ziarist bolşevic, a înmînat din Partea Cominternului o mare sumă de bani pentru cheltuielile maimuţărelii. Au venit la acest praznic satanist toată crema cea vestită a trădătorilor neamului omenesc: G. B. Show, Herbert Wells, Thomas Mann, Georges Duhamel, Georges Cogniot, Henri Barbusse, Romain Rolland, Upton Sincler, Jules Romain, Heinrich Mann, Bertold Brecht, André Gide, Paul Eluard, Aldous Huxley, André Chamson, Jean Casson, Lion Feuchtwanger, Tristan Tzara, Selma Lagerlőf, Robert Musil, Max Brod, Arthur Koestler, Pearl Buck, Theodor Dreiser şi mulţi alţii. Din partea sovieticilor au participat Ilia Ehrengurg, Alexei Tolstoi, Isaac Babel şi Boris Pasternak. Îmbătat de această uriaşă circărie, Barbusse a venit la Moscova să-i cînte tătucului de aproape dar a murit subit şi suspect, sigur otrăvit de NKVD. Serviciile secrete bolşevice descoperiseră prin oamenii lor de la Paris, din citirea unor manuscrise că franţuzul avea năravul de a gîndi ceea ce la ei era cea mai gravă crimă, dar şi mai grav este că ideile nu ,,mergeau pe calea luminoasă a leninism-stalinismuluI”.
La data de 25 noiembrie 1936 se încheie Pactul anticomintern între Germania şi Japonia iar la 6 noiembrie 1937 a aderat Italia. În anul 1939 pactul s-a transformat într-o alianţă militară.
La procesul din 1936 înscenat lui Zinoviev şi Kamenev au apărut pe banca acuzării nişte figuri total necunoscute publicului: Friş David, Valentin Olberg, Richard Pinkel, Conon Berman Iurin, Moise Lurie şi Natan Lurie. Toţi cazari unul şi unul, agenţi secreţi ai Cominternului care umblau prin toată lumea sub identităţi false şi răspîndeau microbul revoluţiei mondiale sau asasinau pe cine suferea de limbarniţă ori devia de la ,,calea luminoasă”. Dar toţi aveau şi funcţii în aparatul Cominternului iar Friţ David pe numele său adevărat Ilia Izraelovici Kruglianski, era înalt demnitar al acestei organizaţii criminale.
În anul 1937 Cominternul şi NKVD au apelat la mai mulţi scriitori comunişti din străinătate să scrie ode şi imnuri tartorului comuniştilor bolşevici şi URSS. Foarte puţini au făcut această umilinţă oribilă fată de ideea de demnitate şi libertate. S-au remarcat în această josnicie în primul rînd majoritatea scriitorilor francezi arătaţi mai sus! După anul 1937 foarte mulţi europeni nu au mai vrut să mai vadă în comunismul mondial marele duşman pentru că apăruse altul la fel de fioros – nazismul, dar la această manipulare rolul determinant la avut Cominternul şi intelectualii internaţionalişti.
Represiunea lui Stalin din anii 1937-1938 a fost hotărîtă la plenara Comitetului Central al PCUS din februarie - martie 1937 şi pusă în practică printr-o rezoluţie din 2 iulie 1937 a Biroului Politic. Troicile – grupul de trei NKVD-işti care judecau cazul şi dădeau sentinţa – au făcut ravagii în tot imperiul bolşevic. Ejov fixa cota de persoane ce trebuiau asasinate pentru fiecare oraş sau sat. În demenţa lor nebună se lăudau cu depăşiri de plan la descoperiri şi executări de ,,duşmani ai poporului” sau complotişti împotriva lui Stalin ori a statului sovietic. Teroarea a durat şi în anul 1938 iar studiile făcute în această direcţie spun că au fost executaţi cel puţin 500000 de persoane şi pînă în anul 1953 au mai fost executate cel puţin 1500000 persoane. Ejov a fost executat din ordinul lui Stalin la începutul lui 1939 iar locul lui este luat de Beria. În această represiune fără precedent în istoria lumii au fost executaţi şi cei mai mulţi ofiţeri superiori ai armatei bolşevice, astfel că războiul a prins armata într-un adevărat dezastru. Molotov şi Kaganovici au fost alături de Ejov şi Beria, criminalii care l-au ajutat pe Stalin la marea teroare din anii 1937-1938. Molotov a avut un rol însemnat şi în Comintern.
Prin anii 1939 Cominternul avea ca secretar pe Dmitri Manuilski, canalie cazară ce a trimis la moarte fără dureri de cap pe mulţi gladiatori care aşteptau veşnicia bolşevică. Oare Manuilă al nostru care a ocupat funcţia de director la Institutul Naţional de Statistică între anii 1930-1945, şi unde fiinţa cel mai puternic cuib de secături comuniste pînă să vină aceştia la putere, nu este din aceeaşi plămadă cu odiosul slujbaş cominternist? Ştim că după ce cazarii bolşevici s-au înstăpînit pe România acesta a luat ceva acte şi a şters-o în SUA.
Pe 28 august 1939 Molotov semnează pactul secret de alianţă cu Germania care pecetluieşte soarta Basarabiei şi a Bucovinei. Victor Suvorov agent al serviciilor secrete militare bolşevice spune în cartea Le Brise-glace Paris apărută la Paris în anul 1989, p. 312 că Stalin avea pregătit un plan care prevedea atacarea şi cucerirea Europei la începutul lunii mai 1941 şi instalarea comunismului de unde să înceapă cucerirea lumii. Planul este unul din punctele Protocoalelor.

Pe 22 iunie 1941 Germania atacă URSS. Stalin a dat ordin la începutul lunii iunie ca toţi evreii din faţa trupelor germane care înaintau către est, să fie evacuaţi cu trenul şi duşi în Kazahstan, Uzbekistan şi alte republici din Asia Centrală, scăpîndu-i de la moarte sigură(Isaac Deutcher, Esai sur le probleme juif, Paris, Payot, 1968, p. 98-99). În Basarabia şi Bucovina din peste 483000 de evrei care existau după scripte în iunie 1941, armata română au mai găsit numai aproape 60000 restul au fugit cu cei pe care i-au slujit cu atîta zel dar cam 45000 au fost ajunşi din urmă prin Ucraina şi întorşi înapoi la baştină!
In martie-aprilie 1940, a avut loc asasinarea conducerii armatei poloneze la Katyn, ordin dat de Stalin, fiind o hotărîre a Biroului Politic al PCUS, act care trebuie pus în categoria celor de genocid.
Stalin a pregătit în mare taină la mijlocul anului 1939 un grandios proces al ,,diplomaţilor” unde urmau să fie acuzaţi Maksin Litvinov, comisar pentru afaceri externe, Matvei Berman fost adjunctul lui Litvinov şi şef absolut al Gulagului, Boris Stern ambasador în Franţa, Konstantin Umanski ambasador în SUA, Alexandra Kollontai ambasador în Suedia, Ivan Maiski ambasador în Marea Britanie, Iacob Suriţ ambasador în Germania, Marcel Rosengberg consul general la Barcelona, Leonid Stark, Evgheni Ghirşfeld preşedintele Asociaţiei Unionale pentru Legături cu Străinătatea, Vera Inber nepoata lui Troţki – toţi cazari de soi care luptau în draci pentru statul mondial sionist-bolşevic. Sînt numai o parte dintre cei cîţiva zeci de acuzaţi iar cei mai mulţi aui fost lichidaţi în anul 1940.
Vladimir Bogdanovici Resun zis Viktor Suvarov, agent KGB, sărind gardul la burjui a început să-şi dea pe goarnă clica de unde venea într-un interviu din Der Spiegel din 5.02.1996 spunînd: ,,Hotărîrea definitivă de a începe războiul împotriva lui Hitler a fost luată de Stalin la 19 august 1939. Tot el ne indică şi data ofensivei 6 iulie 1941”. Germanii au tras cu urechea la uşă şi s-au pregătit să le-o ia înainte bolşevicilor cazari, atacînd primii iar Rusia a mimat numai surpriza şi a luat poziţia de victimă.
La sfîrşitul anului 1941 Stalin temîndu-se că va pierde războiul, i-a încredinţat lui Sudoplatov – general în conducerea NKVD – misiunea de a lua legătura cu ambasadorul bulgar la Moscova, pentru a-i comunica lui Hitler faptul că ruşii renunţă la ţările baltice, Bielorusia şi Ucraina în favoarea Germaniei şi sînt dispuşi să încheie o pace separată.
Stalin creează în anul 1942 Comitetul antifascist evreiesc condus de către Mikhoëls care avea ca scop să ţină legături puternice cu organizaţiile sioniste din afară în special din SUA de unde URSS a primit sume mari de bani şi ajutor material. Instituţia va fi desfiinţată în noiembrie 1948 odată cu declanşarea afacerii ,,Crimeea”.
La data de 20 februarie 1943, printr-o scrisoare transmisă lui Stalin de către Roosevelt prin intermediul conducerii B’nai B’rith care se afla la Moscova, preşedintele SUA a dat mînă liberă tătucului să recupereze teritoriile ,,pierdute” în 1918 başca un port la Mediterană dacă susţine întemeierea statului Israel! Depozitată în arhivele Ministerului de Externe al Spaniei, scrisoarea a fost publicată pentru prima dată în anul 1951 de către ziarul Figaro din Paris. Tot atunci ei prezintă un plan elaborat de organizaţiile sioniste şi semnat de partea americană potrivit căruia mai bine de jumătate din germani – cam 35000000 de persoane – trebuiau exterminaţi astfel ca acest neam să nu mai aibă niciodată puterea de a mai porni războaie. Actul a fost semnat şi de Churchill care după scurt timp a renunţat la acest înscris criminal unic în istoria omenirii cerînd şi americanilor să renunţe la el. Încă odată mozaicii au dovedit dorinţa lor de a extermina o cît mai mare parte din omenire pentru a fi singurii stăpîni de pe pământ tot aşa cum au stăpînit aproape 30 de ani imperiul ţarist sau cum ,,îndrumă” din umbră fratele mai mare pe care noi îl ştim că se numeşte SUA iar ei Eretz Israel. B’nai B’rith avea legături frăţeşti cu criminalii bolşevici pentru că organizaţia lor criminal-teroristă Cominternul înfiinţată în martie 1919, era fratele mai mic şi mult mai roşu al organizaţiei americane. De aici au venit ciopoarele de lifte sioniste care au dat lovitura de stat în Rusia şi apoi au creat această organizaţie ce a îngrozit lumea cu crimele ei. Fără ajutorul B’nai B’rith în imperiul ţarist nu ar fi existat ciuma bolşevică şi chiar ei o recunosc ca pe un act de mîndrie al întregului neam al lui Iuda!
În vara anului 1943 la cererea lui Roosevelt şi Churchill, Cominternul a fost desfiinţat formal – fiind considerat de aceştia ca organizaţie teroristă – trecînd total sub control NKVD, ruşii recunoscînd oficial la insistenţele celor doi parteneri, Biserica Ortodoxă Rusă care practic a fost lichidată de bolşevicii lui Lenin in anul 1919.
Războiul al doilea mondial s-a încheiat cu victoria militară a URSS şi SUA, dar cu victoria politică a comunismului şi sionismului. Începînd cu sfîrşitul anului 1944, propaganda comunistă şi cominternistă a Moscovei lucra cu toate puterile pentru demascarea crimelor nazismului împotriva ,,popoarelor iubitoare de pace” din URSS. Cu această nouă plăsmuire au fost însărcinaţi ofiţerii NKVD Ilya Ehrenburg, V. Grosman, L. Ozerov V. Lidin care şi-au intitulat făcătura Cartea Neagră apărută şi în limba română în 1946 iar fanteziile acestora au fost capetele de acuzare împotriva tuturor celor care au luptat cu imperialismul bolşevicilor cazari. Un volum al acestei cărţi a fost scris şi publicat tot în anul 1946 de Matatias Carp, fostul secretar al Federaţiilor comunităţilor evreişti din România care spun că numai în actualul teritoriu al ţării, românii au ucis peste 300000 de jidani numai pentru faptul că erau mozaici, 200000 persoane au ucis în Basarabia şi Bucovina iar 280000 au ucis în Transnistria!!! Minciuna este atît de mare încît îşi taie respiraţia dar nu şi istoricilor români care au băgat capul în pământ în faţa mîrşăviei cazare. Şi au ţinut-o aşa cu făcăturile lor pînă au ajuns la 6000000 de mozaici ucişi de fasciştii germani, unguri şi români, cifră pe care Stalin a bătut-o în cuie pentru veşnicia istoriei. România are în responsabilitate cam 50000-70000 de persoane decedate în urma deportărilor în Transnistria dar cele mai multe datorate bolilor şi alimentaţiei proaste iar pentru restul Europei cercetările din anii 1990 şi după apreciază că au fost ucişi 600000-1000000 de mozaici în timpul războiului. Ehrenburg era un comunist fanatic şi un stalinist feroce dar în Israel este considerat ca un adevărat erou naţional pentru că a reuşit să mintă toată lumea iar minciuna lui este adevăr istoric tot aşa cum minciunile lui Saul/Paul sînt revelaţii divine! Dar cartea lui mai are o mare ciudăţenie, măcelul mondial este prezentat ca unul împotriva mozaicilor – cum rezultă din concluziile cărţii -,,care a marcat apogeul urii faţă de fiii lui Israel în timpul războiului”, iar Iahwe i-a ajutat din nou să învingă pe creştini! Ruşii nu au înghiţit povestea şi au interzis această formă de apologie a sionismului dar au păstrat cifra de 6000000 de martiri mozaici. Făcătura a fost preluată de propaganda stalinistă şi de mişcarea sionistă ca cifră cabalică pentru cinstirea victimelor holocaustului! Dar cifrele foarte exacte ale pierderilor tuturor populaţiilor se pot determina – şi sînt convins că se va face un asemenea studiu – comparînd recensămintele tuturor statelor din Europa înainte şi după război, prin acest procedeu se va elimina orice dubiu. Dacă pînă în anul 1990, datele statistice din fostele ţări comuniste erau secrete de stat, acum ele pot fi studiate şi comparate de cine vrea să facă lumină în această întunecime creată de sioniştii cazari.
URSS a fost cel mai mare susţinător al creării statului Israel şi au reuşit să impună acest interes al lor şi al sioniştilor tuturor celorlalţi. Stalin a sperat că prin acest pinten comunist instalat în Orient va deveni arbitru şi în această zonă, la fel cum spera ca printr-o acţiune militară fulgerătoare să poată cuceri întreaga Europă şi să o convertească la comunismul cazar. Milovan Djilas un fost comunist iugoslav care a suferit ceva temniţă pentru că a hulit ideile bolşevice, în cartea Întilniri cu Stalin apărută şi la noi în anul 1994 spune despre tartorul roşu la p. 124: ,,Istoria nu cunoaşte un despot atît de brutal şi cinic cum a fost Stalin. El este metodic, mai cuprinzător şi mai total decît Hitler. El este unul dintre acei rari dogmatici înfiorători care sînt capabili să nimicească nouă zecimi din omenire pentru a o ,,ferici” pe a zecea…. Una peste alta, Stalin este un monstru care, urmărind nişte idei abstracte, absolute şi în esenţa lor utopice, nu ştia şi nu putea admite în practică decît un singur lucru, şi acesta era succesul, violenţa, distrugerea fizică şi spirituală” Sioniştii erau mai puternici ca niciodată în istoria lor şi le mai trebuia un pas pînă la înfiinţarea statului. S-au grupat în trei organizaţii teroriste - Haganah, Irgun şi Stern – care au intrat în Palestina susţinute cu bani de la sionişti şi cu arme de la ruşii care au dat poruncă Cehoslovaciei să le dea armament de care poftesc ca să le facă de petrecanie englezilor ce aveau mandat ONU. Există indicii că parte din arme au fost plătite de români sub semnătura Anei Pauker. Fanaticii mozaici le-au făcut mare rău englezilor pînă ce au plecat în mai 1948 iar grozăviile masacrelor făcute de cazarii ajunşi în Palestina le întrec pe cele ale naziştilor pentru că aşa au fost ei din totdeauna ,,umanişti”.
Cum ţări comuniste nu erau prea multe să susţină ideea Moscovei, dar în fapt a sioniştilor, s-au hotărît să cumpere voturile ţărilor ce nu aveau interes direct în această afacere, astfel ca voinţa lor să fie impusă ca lege în faţa lumii. Ei i-au cerut lui Rothschild să scoată mălai gras pentru a cumpăra voturile multor state din Adunarea Generală ONU dar acesta a refuzat. Sioniştii l-au ameninţat că îl dau pe goarnă cu afacerile făcute cu naziştii cînd mulţimi dintre fiii lui Israel erau trimise lunar de aceştia prin coşurile camerelor de gazare drept la pieptul lui Iahwe cel îndurător. Tartorul sionist le-a spus că de vor scoate în lume asemenea venin în veci nu se va mai înfiinţa statul Israel. Pînă la urmă întunecaţii s-au înţeles, afacerea a mers şnur, dar după planul mozaic din Protocoale nu după dorinţa ,,tătucului”, i-au tras pe sfoară şi pe arabi reuşind să cumpere suficiente voturi pentru a trece rezoluţia prin care Palestina era împărţită în două state. Prin hotărîrea Adunării Generale a O.N.U. din 29.11.1947 Palestina este împărţită între; Israelul cu mozaicii şi Palestina cu arabii. Cînd Stalin a văzut că mozaicii plecaţi în valuri din centrul şi estul Europei cu sprijinul lui, nu se omoară cu comunismul clocit de ei în Rusia, a început să treacă la o bănuială că va fi păcălit şi chiar aşa s-a întîmplat. Pentru a-l călca şi mai rău pe bătătură pe Marele Satalin, sioniştii din imperiul bolşevic în februarie 1948 prin fruntaşii Comitetului antifascist jidovesc Mikhoëls, Fefer şi Hofstein trimit o scrisoare tătucului prin care îi cer ca recompensă pentru ce au făcut ei pentru ţara sovietelor să le facă şi lor acolo, în Crimeea o republică unde să-l poată cinsti în linişte pe Iahwe. Stalin a fost uimit de cutezanţa cazarilor şi nu-i venea a crede că este în fundul gol dar se va lumina curînd, cînd, la 15 mai 1948 se proclamă statul Israel şi izbucneşte războiul cu arabii, teritoriile arabilor palestinieni sînt ocupate iar un milion de arabi sînt obligaţi de către jidani să plece de la casele şi pămînturile lor. Aceasta este adevărata faţă a iudaismului, mozaismului şi sionismului. Stalin se vede păcălit şi schimbă sprijinul pentru vitregiţii arabi dar situaţia nu mai poate fi schimbată. Conflictul se încheie printr-un armistiţiu încheiat în prima parte a anului 1949. Izraeliţii erau prea siguri pe ei ca să mai aibă nevoie de sprijinul lui Satlin, Israelul fiind înfiinţat printr-o hotărîre ONU, chiar dacă frauduloasă. Pe Stalin l-a fulgerat groaza, în împărăţia lui, cazarii ocupau cele mai importante funcţii atît în instituţiile statului, cultură, presă cît şi în economie. A dat poruncă straşnică să nu mai existe picior de cazar în funcţii de decizie în tot imperiul bolşevic. Pe dată i-a acuzat de conspiraţie pe doritorii cazari de un pământ al făgăduinţei în imperiul său – chiar dacă mozaicii neagă acest lucru şi se fac că nu ştiu despre ce se vorbeşte – şi astfel la 20 noiembrie 1948, Comitetul antifascist evreiesc este desfiinţat, toată conducerea arestată şi se dă frîu liber să-i caute de ţară pe toţi cei care îşi spunea mozaici, lăsîndu-se şi cu 13 condamnări la moarte. Au fost arestate principalele personalităţi de limbă idish în frunte cu Mikhoëls, academicianul Lina Stern, fioroşii cominternişti Goldstein şi Grinberg care după ce au fost prelucraţi de către NKVD au mărturisit că numitul Comitet mozaic desfăşura activităţi antisovietice şi crearea unei republici cazare în Crimeea cu ajutorul sioniştilor din SUA. A fost arestată şi Paulina soţia lui Molotov ce făcea parte din Comitet, cazară de obîrşie ce a făcut mai bine de un an de puşcărie şi trei de exil, în timp ce soţul ei era mîna dreaptă a lui Stalin. A fost acuzată că a folosit comitetul împreună cu preşedintele acestuia pentru crearea republicii în Crimeea şi că avea relaţii suspecte cu Golda Meir, ambasadoarea statului Israel la Moscova şi veche prietenă a Paulinei. Afirmaţia este corectă numai dacă considerăm că trasul pe sfoară la care a fost supus Stalin de către cazari este o activitate antibolşevică. În anturajul lui Stalin şi în secretariatul său erau numeroşi evrei care l-au înceţoşat pe dictator să nu vadă unde duc drumurile cazarilor. În faţa istoriei Stalin trebuie trecut ca părintele statului Israel, fără el nu am fi avut astăzi această farsă istorică în care cazarii să se pretindă semiţi şi în umbra acestei minciuni să revendice Palestina unde neam de neamul lor nu a pus piciorul pînă în secolul XX.
În ianuarie 1953 în ziarul Pravda se anunţa arestarea unui grup de medici sabotori, 14 la număr, cei mai mulţi cazari, care ar fi pus la cale ultimul drum al lui Stalin. În martie 1953 Stalin moare dar imperiul bolşevic va mai dăinui încă 37 de ani. Procesul cunoscut sub numele de ,,halatele albe” s-a lăsat cu condamnări la moarte după metodele statuate încă de tartorul cazar Lenin. După anul 1945, mozaicii au scris mii de cărţi prin care arată mesianismul şi umanismul iudaismului, sionismului şi mozaismului – aşa cum au procedat cu milionul de arabi palestinieni în anul 1948 – şi lipsa totală de apetenţă a fiilor lui Israel la comunism! Nu există popor în lume care să fi minţit mai mult ca ivriţii şi cazarii cu privire la istoria lor. În antichitate ivriţii au ieşit ca răpciugoşii în faţa lui Antiohos lV să stăpînească lumea cu Tora şi alte gugumănii dar şmecheria n-a ţinut, apoi au mai adăugat împreună cu amicii lor greci nişte polologhii bune pentru babe smintite, prezentîndu-le romanilor drept revelaţii cu titlul de Noul Testament. Aceştia au înţeles făcătura dar au luat hoţia pentru trebuinţa lor iar pe furi i-au îndemnat să adulmece ceva damfuri de cămilă. De sub freza lor înveninată au ieşit să otrăvească lumea iudaismul ca formă fanatică de naţionalism religios ivrit şi iudeo-creştinismul ca cea mai mare monstruozitate a istoriei omenirii făcută împotriva unui popor – neamul nostru strămoşesc – şi a culturii lui. În epoca modernă au plecat la cucerirea lumii, celălalt neam trecut la mozaism în secolul lX – cazarii de neam germanic de pe Volga – care au ticluit în anul 1848 Manifestul partidului comunist iar după apropare 20 de ani Capitalul. Cu aceste noi Biblii, cu viclenie, obrăznicie şi violenţă au reuşit să stăpînească Rusia şi să cucerească o mare parte a Europei Centrale formînd un mare imperiu satanist dar domnia lor a fost scurtă, alegîndu-se totuşi din aceasta cu înfiinţarea statului Israel. Ei au dat lumii sionismul – ce mai fanatică şi mai sălbatică formă de bigotism – şi comunismul ca o religie socială controlată toată de cazari. Au urmărit să fie totdeauna puterea din umbra puterii dar au reuşit numai în imperiul roman în secolele ll-lll şi în epoca modernă prin lovitura de stat din Rusia dată în octombrie 1918 şi pînă în anii 1930 cînd au controlat absolut imperiul bolşevic şi după anul 1945 în cîteva ţări devenite gubernii comuniste. În prezent cu cei 6 milioane de pîrîţi mozaici din SUA au o mare influenţă în acest stat, fiind în fapt fratele mai mare al Israelului adică Eretz israel.
Cele 6000000 de victime mozaice amintite mai sus şi pretinse de către propaganda bolşevică şi sionistă a fi fost ucise în al doilea război mondial sînt justificate ca o realitate statistică de Institutul de cercetări a evreimii contemporane din Tel Aviv, care ne dă următoarea poveste dar precizînd că aceste date sînt după calculele lor –deci au refuta recensămintele statelor unde locuiau aceştia. În anul 1882 erau după ei în toată lumea – 8 milioane, 1900 – 11 milioane, 1914 – 14 milioane, 1925 – 15 milioane, 1939 – 16,5 milioane, 1948 – 11 milioane, 1955 – 12 milioane, 1970 – 13 milioane, 1995 – 13 milioane. În intervalul 1882-1939 pe o perioadă de 57 ani cînd erau prigoniţi, tăiaţi în săbii, ciuruiţi de gloanţe, ţinuţi cu sula în coaste, rupţi de către populaţiile majoritare antisemite din centrul Europei şi din Rusia, peste care a trecut şi un război mondial, populaţia mozaică a crescut cu peste 100% adică peste 8 milioane iar în intervalul 1948-1995 ce cuprinde 47 de ani, mozaicii au crescut cu numai 18%, adică 2 milioane persoane. Doar nebunii, bolşevicii şi sioniştii pot crede asemenea mîrşăvii statistică. Ca să le dovedesc minciuna, vin cu datele statistice din anul 1871 pentru populaţia mozaică din Europa după calculele făcute pe date oficiale de Morpurgo; în Spania erau 6000 suflete, în Italia 40000, în Franţa 49439, în Anglia 45000, în imperiul german 520575 persoane, în imperiul austro-ungar 275690 persoane, imperiul otoman 250000 persoane şi în imperiul ţarist 3313296 persoane. O altă sursă Compendiu general de statistică apărut la Gratz în 1871 de B. Alessandre, ne dă aceleaşi informaţii iar mozaicii erau în total 4500000. În anul 1882 această populaţie trecea puţin peste 5000000 persoane. În afara Europei dacă era un milion de mozaici cei mai mulţi fiind în SUA, în total ei depăşeau cu puţin de 6000000 persoane, deci pentru sionişti şi statistica este pusă în slujba minciunii. Chiar şi o dublare a populaţiei mozaice pentru intervalul 1880-1940 nu depăşeşte cifra de 12000000 persoane. Din acest total nu mai avea cum să fie ucise 6000000 de mozaici în timpul războiului şi să rămînă în viaţă 11000000 în anul 1948!!!. Dar pentru anul 1939 sau 1940 cît şi pentru 1948 se poate reface foarte exact populaţia Europei pe etnii din recensămintele oficiale şi astfel s-ar demasca această făcătură satanistă pusă la cale de gangsterii sionişti în anul 1943, aflîndu-se fără greşeală cîţi au murit în timpul războiului şi din ce etnie şi cît de mare este minciuna sionistă!

Dau mai jos cîteva informaţii despre unele dintre cele mai sinistre figuri cazare care au participat la marea conspiraţie bolşevică împotriva neamului omenesc şi au lăsat să se ştie cîte ceva despre ei.
Babel Isaak(1894-1941), prieten apropiat cu Ehrenburg, a scris romane, piese de teatru şi eseuri, a fost asasinat din ordinul lui Stalin, fiind acuzat de trădare. Pe listă figura şi lacheul stalinist Ehrenburg care a reuşit să se strecoare prin urechile acului, turnîndu-şi prietenii mai abitir decît au făcut-o ei faţă de el, aşa cum era obiceiul locului.
Dzerjinski Felix 1877-1926, a înfiinţat în anul 1917 CEKA ca instrument de teroare a partidului bolşevic împotriva populaţiei, din 1923 se va numi OGPU, din 1934 NKVD, din 1953 KGB. A închinat steagul în anul 1926, conducînd cu mînă de fier această organizaţie criminală.
Ehrenburg Ilya 1891-1967, scriitor mediocru şi ziarist autorizat de PCUS să prezinte activitatea Cominternului, agent NKVD a făurit plăsmuirea privind uciderea celor 6 milioane de mozaici în Cartea Neagră apărută şi la noi în anul 1946 dar dispărută la scurt timp datorită exaltărilor sionismului ca învingător al nazismului. Lifta spunea un mare adevăr, sionismul era încingătorul măcelului mondial alături de avortonul lor comunismul bolşevic. Cartea a fost tipărită în Franţa la Paris în anul 1995 la editura Solit/Actes Sud. A fost unul dintre cei mai fanatici publicişti stalinişti şi bolşevici.
Gottweald Klement1896-1953 a condus comuniştii cehoslovaci, între 1946-1948 a fost vicepreşedintele ţării iar între 1948-1953 preşedinte. A transformat ţara într-o gubernie sovietică, practicînd epurări şi excluderi împotriva tuturor care nu se supuneau voinţei lui care de cele mai multe ori s-a lăsat cu trimiteri pe lumea cealaltă.
Gruzenberg, redactorul –şef al ziarului Moscow News este arestat în anul 1949. Avea statutul unui personaj misterios, cu o poziţie specială în ierarhia Comintern care îndeplinea misiunile cele mai secrete ale NKVD. A îndeplinit numeroase misiuni de spionaj din anul 1917 pînă la arestarea sa. Odată cu el a fost arestat şi fiul Norman Gruzenberg care era şeful Direcţiei ll din NKVD adică a contraspionajului bolşevic.
Kaganovici Lazar Moisevici s-a născut într-o familie de mozaici săraci din satul Kabana, gubernia Kiev. La propunerea lui Stalin Kaganovici este numit secretar general al Partidului Comunist din Ucraina, format în cea mai mare parte din cazari şi ceva ruşi din regiunile industrializate. Tinerii ruşi şi evrei formau mai bine de jumătate din studenţii institutelor de învăţămînt din Ucraina, fiind vădită rusificarea populaţiei de origine ucraineană. În anul 1928, la cererile unor ucraineni din conducerea bolşevicilor, Kaganovici este chemat la Moscova. El a condus colectivizarea forţată a Ucrainei şi a altor regiuni din imperiul bolşevic iar prezenţa lui însemna totdeauna moarte şi deportare, fiind considerat de toţi drept mîna dreaptă a lui Stalin în acele timpuri. El a condus comisia care a făcut epurări în masă în sînul partidului comunist din anii 1933 şi a continuat cu marea teroare din anii 1937-1938.
Karacaş a fost unul dintre conducătorii revoluţiei bolşevice din Ungaria, care a dat mii de condamnări la moarte în numele tribunalelor revoluţionare dar în anul 1932 a fost condamnat la numai la 3 ani de închisoare! După ispăşirea pedepsei s-a refugiat la Moscova unde şi-a continuat cîţiva ani buni activitatea teroristă împotriva neamului omenesc.
Kun/Cohen Bela fiul lui Mor Kon şi al Rozaliei Goldenberg, născut în actualul judeţ Sălaj. Comisar pentru afaceri externe în guvernul Republicii Sovietice Ungare din anul 1919, s-a remarcat prin viclenie, sadism, cruzime şi fel de fel de intrigi. După ce şandramaua lui a fost dărîmată de armata română, canalia s-a refugiat la Moscova unde a ocupat funcţii importante în Comintern dar şi în aparatul de partid al bolşevicilor din Rusia. În anul 1920 ucigaşul care a scăldat în sînge Ungaria cîteva luni, după ce a ajuns la Moscova, Lenin l-a trimis să treacă prin foc şi sabie Crimeea cucerită de bolşevici. Acolo, împreună cu Rozalia Zemliacika – bolşevică din anul 1904 - a masacrat cu o sălbăticie fără seamăn zeci de mii ,,duşmani” şi de cetăţeni paşnici, participînd personal la execuţii. Pînă şi Lenin care nu era cu mila în buzunar, a condamnat comportamentul lui excesiv de sîngeros. L-au ajutat în acest masacru grupurile bolşevice ale cazarilor din Odesa dintre care mulţi jucau ,,fripta” cu noi peste Nistru. Toată această şleahtă de secătuiri se turnau pe capete unii pe alţii iar dosarul fiecăruia devenea tot mai gros la NKVD. Aşa că Stalin a hotărît să aerisească o leacă această cloacă de viespi turbate. Este aresta la 28 iunie 1937 fiind acuzat că spiona pentru români, unguri englezi şi germani şi executat la 29 august 1938. După Kun au urmat şi alţii pe calea izbăvirii. Dintre oamenii lui Kun au scăpat Varga şi Georg Lukacs.
Marty André cetăţean francez. membru în conducerea Partidului Comunist Francez, deputat în Adunarea Naţională, dar mai tot timpul şi-l petrecea la Moscova pentru că făcea parte din conducerea Comintern fiind şi agent NKVD. Îi turna pe tovarăşii lui din Comintern către NKVD, de le mergeau zilele precum clipele. Începuse Marea Turnătorie din această organizaţie criminală în care foarte mulţi şi-au găsit sfîrşitul. Au scăpat care au fost cei mai ticăloşi dintre ticăloşi. Şi alţi intelectuali francezi şi-au arătat public devotamentul faţă de monstruozitatea comunismului bolşevic. Cînd această ideologie criminală a fost demascată în două lucrări de către ,,renegaţii bolşevici” Boris Souvarine şi Victor Serge care au preferat să închine steagul în iadul capitalist decît în raiul satanist al comuniştilor, Georges Cogniot, dar nu numai el, s-au năpustit ca nişte fiare asupra dezvăluirilor făcute de aceştia astfel că foarte puţini le-au crezut. Mai amintesc pe secăturile Henri Barbusse şi Romain Rolland care au închinat zeci de panegirice călăului Stalin. Mîrşăvia se întîmpla prin anii 1938 în plin măcel stalinist. Turnătoria oribilă devenise o normalitate în toate partidele frăţeşti, membrii de rînd îi turnau pe conducători, aceştia se turnau între ei şi toate se adunau ca un mîl ucigător în dosarele NKVD.
Meier Trilisser a fost una dintre cele mai sinistre figuri ale Cominternului care îndeplinea şi funcţia de secretar executiv, personaj care a pus la cale mai multe atentate asupra ţărilor unde comunismul trebuia să fie stăpîn. Acest criminal era în 1921 într-un înalt post din CEKA de unde a trecut în celălalt cuib de asasini păstrîndu-şi în totalitate atribuţiile din serviciul secret fiind considerat ca transferat într-o secţie a acestuia. Una din faimoasele atentate este dinamitarea catedralei din Sofia din septembrie 1923 unde se afla regele împreună cu întregul guvern, iar cominternistul şi NKVD-istul Dimitrov dorea să pună de o revoluţie. Pentru că nu a reuşit a şters-o la Moscova apoi în alte ţinuturi păstorite subteran de bolşevici unde el se mişca precum peştele în apă. În anul 1927 l-a ucis pe fostul secretar al lui Stalin care se refugiase la Paris. În 2 februarie 1940 i-a venit şi lui rîndul fiind executat alături de alte sinistre figuri din Comintern, ziaristul Mihail Kolţov colaborator NKVD, Robert Eihe şi alţii. Pe atunci colaborarea cu NKVD era un act de mîndrie şi de patriotism cazaro-sionist.
Műnzenberg Willy, unul dintre conducătorii Partidului Comunist German, a început de prin anii 1935 să aibă rătăciri de la calea luminoasă bolşevică şi atunci satrapii de la Moscova au hotărît că trebuie redus la tăcere. Acţiunea a fost dusă la îndeplinire în Franţa la începutul lunii octombrie 1940 unde se refugiase neascultătorul german. După documentele NKVD, asasinii au fost Ingnacy Goldstein, evreu din Viena, resortisant polonez, Moise Rechal, evreu din Riga ce locuia la Paris şi era membru PCF, Samuel Spivak, evreu rus. Aceştia s-au mai ocupat de activităţile unor organizaţii precum: Asociaţia Amicii URSS, Federaţia Studenţilor Revoluţionari, Uniunea Prietenilor Patriei Sovietice şi Ajutorul Roşu, toate din Franţa. Asemenea cuiburi frăţeşti au apărut în mai toată Europa, mai ales acolo unde cazarii erau activi şi înregimentaţi în organizaţia lor conspirativă numită pentru goimi Comunitatea iar pentru ei Frăţia şi colaborau cu cele arătate mai sus. Din aceste organizaţii de trădători şi ucigaşi şi-a recrutat NKVD şi Cominternul marea majoritate a agenţilor. Mii de asasinate au fost ordonate de Kremlin şi executate în orice colţ al lumii acolo unde răzvrătitul a crezut că poate scăpa de braţul nevăzut al terorii bolşevice. Faptul că Cominternul a executat aceste asasinate arată că ei trebuie judecaţi alături de banda de criminali de la Lubianka.
Radek Karl pe numele lui adevărat de cazar Karl Berngardovici Somelson, a lucrat în Comintern între 1920 şi 1924 apoi a trecut în gazetărie de unde era mai greu de descoperit activitatea lui criminală. Între 1933-1934 Radek a desfăşurat misiuni ultrasecrete de apropiere a lui Hitler de Stalin. Rezultatul s-a văzut abia în anul 1937 cînd Kandelaki s-a întors la Moscova cu proiectul de protocol Hitler-Stalin care va fi semnat în anul 1939 iar noi românii ştim ce ne-au clocit aceşti mari ucigaşi. Nu a păcălit chiar pe toată lumea fiind considerat printre cele mai influente persoane din URSS pînă ce în 1939 Stalin s-a săturat de el şi l-a pus pe gîde să-i achipuie gîtul cu satîrul. Dau cîteva rînduri din gîndirea acestei fiinţe odioase preluate de la marele mentor Ilici sau de la alţii care te îngrozesc prin oroarea lor: ,,Victoria noastră[Revoluţia bolşevică din Octombrie] va fi solidă numai atunci cînd cauza noastră va fi triumfat în întreaga lume, căci noi am trecut la fapte bizuindu-ne numai pe revoluţia mondială” spunea Lenin”. ,,Internaţionala Comunistă[Cominternul] este partidul insurecţiei internaţionale a proletariatului internaţional…Internaţionala Comunistă consideră cauza Rusiei Sovietice ca fiind propria ei cauză. Proletariatul internaţional nu-şi va vîri sabia în teacă pînă ce Rusia Sovietică nu va deveni o verigă a Federaţiei republicilor sovietice din întreaga lume”.
Rotştein Fiodor 1871-1953, a fost un caz aparte şi neverosimil, a emigrat în anul 1890 în Anglia unde a pus bazele Partidului Socialist şi ulterior fiind fondator al Partidului Comunist din Marea Britanie. A lucrat în diplomaţia sovietică între deceniile al treilea şi al cincilea, scăpînd de teroarea lui Stalin!
Slanski/Salzmann Rudolf 1901-1952, secretar general al partidului comunist din Cehoslovacia din anul 1945, a fost acuzat de complot şi executat.
Umanski Kanstantin, 1902-1945, născut în Basarabia a trăit în România pînă în anul 1929, pleacă în Austria unde stă un an şi este chemat la Moscova unde devine între 1931-1936 director al presei şi informaţiilor, din 1941 este ambasador în SUA iar din 1943 este ambasador în Mexic, moare în 1945 într-un accident de avion. Acest exemplu arată cît de ,,nevinovaţi” erau cazarii din România interbelică şi cum în sînul lor au dezvoltat o reţea de spionaj, diversiune, propagandă bolşevică şi antiromânism fanatic. Fiind membru al comuniştilor din România era şi agent Comintern cu instructaje speciale în cadrul GPU sau NKVD. Pe unde şi-a purtat paşii această canalie a avut ca primă datorie spionajul chiar şi atunci cînd avea şi calitatea de ambasador.
În anul 1948 Tito, conducătorul Iugoslaviei şi Dimitrov conducătorul Bulgariei, s-au gîndit că ar fi bine să se formeze o federaţie din aceste ţări la care să adere mai tîrziu România şi Grecia. Ideea l-a supărat rău pe Stalin şi l-a costat viaţa pe Dimitrov un an mai tîrziu. A fost invitată şi Ana Pauker să adere la această idee dar s-a făcut că nu înţelege, turnîndu-i la Moscova pentru gîndire nesănătoasă.
Printre toţi aceşti conspiratori siniştri iar numărul lor este de sute de mii şi printre oamenii lor de încredere, puţini sînt cei care, după ce au ocupat posturi importante sau au luat parte la acţiuni semnificative în numele ordinii comuniste mondiale, şi-au mărturisit sincer faptele din trecut. Despre fiecare în parte se poate scrie cîte un roman al groazei şi ororii.
În anii 1991, ,,partidele frăţeşti” printre care şi cel român, au primit din arhiva Cominternului copii şi chiar originale ale documentelor care le vizau dar au fost imediat ascunse ca lumea să nu ştie cine au condus aceste state timp de peste 50 de ani. La noi ar fi foarte necesare chiar astăzi.