Un mit spune că Dumuzi ca duh al păstorilor s-a înfruntat cu Enkimdu, duh al plugarilor pentru a lua în căsătorie pe divinitatea Inanna, oferindu-i fiecare cu dărnicie roadele muncii sale din păstorit şi agricultură. Pînă la urmă cei doi rivali se împacă, păstorul Dumuzi vine cu turmele lui pe cîmpiile plugarului şi malurile canalelor declarîndu-se amîndoi prieteni pentru tot restul zilelor iar duşmănia o lasă în seama răilor care de atunci s-au înmulţit fără măsură!

O altă ramură a neamului nostru care a migrat la mijlocul secolului XVll î.e.n. în sud ajungînd pînă în Arabia sînt sabeii. Dar regatul Saba este amintit în scrierile sumeriene încă din secolul XVlll î.e.n. Un ram din neamul sabinilor se numeau sabeli. Ptolomeu aminteşte mai multe localităţi din Arabia: Istriana, Saluta, Rhadu, Lugana, Sata, Domana, Amara, Draga, Saraca, Deva, Dela, Lysa, Petra, Lydia, Suratha, Sora iar la Pliniu mai găsim Sandura, Nasaudum şi Rhemnia pe care orice românaş cu freza pe moaţe poate să le adulmece cu folos. Iar asemănarea alfabetului folosit de sabei cu cel al geţilor este mai mult decît pilduitoare. Numele de Saba apare şi mai tîrziu în textele sacre ale iudeilor avînd legături comerciale şi cu regatul condus de Solomon. O inscripţie din anul 378 a regelui Maliki – karaba invocă pe ,,duhul stăpîn al cerului” iar alta adaugă acestui duh epitetul de rahmanan ,,cel milostiv”. Statul sabeean era compus din mai multe provincii care aveau în frunte un kabir secondat de un consiliu al bătrînilor. Zamolxe i-a mai găsit încă în vremea sa pe cabirii geţi în insula Samos, o rămăşiţă a celor care au migrat din Carpaţi cu 1000 în urmă! Cabeiroi sau Cabiroi cu sensul de cei puternici erau divinităţi în cultul lor iar Khabar sau Kabar este denumirea arabă a zeiţei lunii.