Ariminia - istoria getilor si tablitele de la Sinaia
Fragmente din cartea mea II Imprimare Email

Evanghelia după Ioan este cea mai veche scriere din această categorie pentru că are multe informaţii care se găsesc numai în ea şi în scrierile geţilor şi esenienilor dar dispărute în celelalte evanghelii. Josephus în cartea amintită ne spune că pe la anii 52 un prooroc prea vesel la minte ce-şi revendica numele de Mîntuitor a reuşit să păcălească mult norod cu predicile lui pe muntele măslinilor. Acest eveniment nu este povestit în scrierea lui Ioan dar apare în celelalte evanghelii. La fel prevestirea dărîmării Ierusalimului din anul 70 nu apare în textele lui Ioan ceea ce duce la concluzia că atît Evanghelia cît şi Apocalipsa acestuia au fost scrise între anii 40-50. Chiar începutul Evanghelie: ,,1,1 La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu şi Cuvîntul era Dumnezeu. 1,2 El era la început cu Dumnezeu; 1,3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El; 1,4 în El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor; 1,5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. 1,8 Nu era el Lumina ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 1,9 Lumina aceasta era adevărata Lumină care luminează pe orice om venit în lume. 1,14 Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tată”, sînt străine de religia iudeilor dar se găsesc cu fidelitate în religia esenienilor ,,În afară de Soarele Creator, ei respectă în cea mai mare măsură numele Legiuitorului şi cel ce îl defăimează este condamnat la moarte”.
Ultima actualizare ( Marţi, 11 Noiembrie 2008 09:08 )
Citeşte mai mult...
 
Pierit-au dacii? IV Imprimare Email

Trebuie să amintesc şi semnificaţia Crăciunului, sărbătoare pe care răii spun că ne-au adus-o alţii să o cinstim cu mare pompă iar guguştiucii ne gînguresc suav că vorbuliţa vine de la latinescul creatio. Că minte golănimea intelectuală o dovedesc cuvintele precreştine Kraciun din paleoslavă, Karaciun în rusa veche, Kraciun în slovacă şi bulgară şi Karáczonyi în maghiară, care denumeau solstiţiul de iarnă iar mai tîrziu sărbătoarea creştină de la 25 decembrie. În tăbliţa 34 avem o informaţie clară că geţii ţineau Crăciunul la 25 decembrie aşa cum era şi în religia lui Mithra! ,,Cercetează înfăţişarea făpturilor/oastei de îngeri de pe cerul Sarmisetuzei şi descoperă toate locurile unde lumina a biruit şi este cu atît mai mare”. Ne mai spun ei că în cetatea geţilor au fost duse şi puse deoparte cănile pentru vin şi hainele de sărbătoare semn că respectul pentru Sîntu nu lăsa la mintea zburdalnicului datinile străbune. După o perioadă de post respectată cu străşnicie spun că în cetate s-a instalat o sete de vin cît stogul! Adunarea neamului a fost chemată să dea începerea sărbătorilor de iarnă iar toţii românii să imite poarta cu boltă, adică cetatea principală - Sarmisetuzo.
Ultima actualizare ( Marţi, 11 Noiembrie 2008 07:47 )
Citeşte mai mult...
 
Fragmente din cartea mea III Imprimare Email

Solomonarii, preoţi geţi care s-au sihăstrit prin munţi după măcelul roman. Am arătat că romanii au urmărit să distrugă statul geţilor pentru averea fabuloasă în aur şi argint pe care o depozitau dar şi pentru religia lor în puterea crucii ca miracol al nemuririi. După cucerirea Sarmisetuzei, au distrus toate lăcaşele de cult iar pe preoţi şi călugări i-au măcelărit pînă la ultimul. O mică parte au reuşit să fugă în munţi luînd cu ei şi tăbliţele de aur şi plumb pe care era scrisă istoria şi religia lor. Mitologia noastră este o comoară dispreţuită şi privită cu multă duşmănie de specialiştii ce ne-au scris istoria după zisa unor criminali şi a unor vînduţi care au vrut să facă din români un neam de vîrtură-lume, fără identitate. Mitologie românească scrisă de Marcel Olinescu şi apărută în anul 1944, cuprinde o serie de legende şi mituri uluitoare pentru istoria noastră adevărată dar batjocorită cu atît năduf de tot felul de secături.
Ultima actualizare ( Marţi, 11 Noiembrie 2008 09:22 )
Citeşte mai mult...
 
Chemare la neuitare VII Imprimare Email

sabar: pîrîu în comuna Jilava = sa-bar: peste mare, peste gras.
saca: butoaie cu care se transporta apa de băut = saca,sag(a): a împinge, loc, parte, a mulţumi, plăcere, tînăr puternic.
sacară: plantă graminee, boabele se folosesc în alimentaţie înlocuind grîul = sacar-ra: plantă, a aduna la grămadă.
saha: braţ vechi al Dunării sau gîrlă veche în Delta Dunării, izolat la ambele capete prin împotmolire unde există peste din abundentă = sa-har: aluviuni, a se înnămoli, sedimente, nămol, a acoperi cu pămînt, a bloca.
salasu: locuinţă modestă, loc de adăpost sau de culcare, locaş de cult, loc unde îsi închid ciobanii oile noaptea, cătun = salasu,sa-la-su: milostiv, îndurător, generos, cioban, ciobănită, colibă, cocioabă.
salită: melc = sa-li: un fel de liră, a potrivi bine măsura.
Ultima actualizare ( Joi, 06 Noiembrie 2008 08:36 )
Citeşte mai mult...
 
Fragmente din cartea mea I Imprimare Email

                 FRAGMENTE DIN CARTEA MEA APĂRUTĂ ÎN 2005 

 

Iisus a fost get. Să revenim la neastîmpăraţii gali stabiliţi în Galileea. Cînd au spart şatra cu geţii din Mesia(teritoriul actual al Bulgariei) pe la anul 279 î.e.n. şi au migrat în Anatolia unde au pus de o Galatie iar alţii mai zburdalnici şi-au oprit căruţele mai la sud unde au şăruit o Galilee, galii/galaţii erau de mult timp adepţii religiei geţilor aşa cum arată tăbliţele 10 şi 12 ducînd cu ei credinţa în nemurire şi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrşitul secolului lll în lucrarea Viaţa lui Pitagoras: ,,Şi galaţii şi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat şi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelor”. Este bine că ştiau cei vechi asemenea idei de necrezut despre marele nostru strămoş pentru că la noi minciuna este o virtute atunci cînd se scrie istoria neamului. Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul a avut mare trecere. În cartea Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, Bucureşti 1997 Josephus Flavius ne dă informaţii preţioase despre secta religioasă a esenilor/esenienilor.
Ultima actualizare ( Luni, 23 Noiembrie 2009 07:13 )
Citeşte mai mult...
 
Mai multe articole..
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

Pagina 5 din 15