Creştinii se înscriu în loji din curiozitate sau cu nădejdea de a gusta din praznicul public cu ajutorul lor, iar unii chiar numai pentru a-şi putea expune înaintea unui public visurile lor irealizabile, care în realitate nu se sprijină pe nimic: sunt însetaţi de emoţia succesului şi al aplauzelor cu care noi nu suntem niciodată zgîrciţi. Noi le dăm acest succes pentru a ne folosi ulterior de mulţumirea de sine care este legata de el, şi datorită căreia oamenii primesc foarte uşor sugestiile noastre fără a băga de seamă, fiind în acelaşi timp convinşi că exprimă fără greş ideile proprii şi că ei nici nu ar putea fi în stare să şi le însuşească pe ale altora. Nici nu va puteţi închipui cît de uşor şi cum pot cădea chiar şi cei mai inteligenţi oameni care se află şi rămîn într-o stare de naivitate plină de inconştienţă, cu condiţia de a-i face să fie cît mai mulţumiţi de ei înşişi. În acelaşi timp doar noi ştim cît este de uşor să-i descurajezi prin cel mai mic insucces, fie chiar numai prin încetarea aplauzelor, şi astfel să-i robeşti unei supuneri slugarnice numai pentru a putea obţine mai mereu noi succese.