Holocaustul este cea mai mare
escrocherie din istoria omenirii

                        ,,Pogromul de la Iași” o afacere cușer(kasher)
de 200 milioane $ pe banii germanilor!

În data de 30 iulie 2017, duminică dimineața postul de Radio Iași a anunțat că s-au încheiat negocierile între Germania și mai multe organizații ale cazarilor de religie mozaică din SUA prin care germanii se obligă să plătească cîte 400 $ pe lună urmașilor supraviețuitorilor pogromului de la Iași din 28-29 iunie 1941, iar această revendicare poate fi făcută și retroactiv. Reprezentanții acestor organizații susțin că ,,în orașul Iași germanii au asasinat 17000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”, iar alte mii au murit în ,,trenurile morții” trimise către Podul-Iloaei și lagărul de la Călărași. Tot după acești profesioniști ai minciunii, supraviețuitorii au fost obligați să trăiască în ,,cartierul evreiesc” și să poarte ,,steaua lui David”, iar dacă ieșeau din casă, riscau să fie împușcați pe loc. Știrea spunea că este vorba de peste 1000 de supraviețuitori dar numărul lor real va ajunge la 5000 sau chiar 6000 persoane. Dacă luăm în calcul cifra de 6000 de beneficiari pentru care se va plăti lunar suma de 400 $, dar retroactiv pînă în anul 1941 cum se presupune din informația difuzată de Radio Iași, atunci Germania va trebui să plătească cinstit și după înțelegere, aproximativ 180-200 milioane $ !!!  
Pe internet am găsit și adresa unde se pot înscrie cei care pretind că sînt supraviețuitorii celor 17000 de ,,evrei” asasinați de germani în iunie 1941 și au dreptul ca daune la aceste sume de bani.

COMISIA PENTRU CERERI DE DESPĂGUBIRI
STR. CARLIBACH 25
TEL AVIV
TEL: 03-5194400/1
FAX:03-6241056
E-MAIL: infodesk@claimscon.org

În iunie 2017 întîmplător am găsit în anticariat o carte de documente care privesc situația populației de religie mozaică din România pentru perioada 1939 – august 1941, Situația evreilor din România 1939-1941, editura Țara Noastră 2003. Citind aceste acte oficiale am rămas uimit cît de mult se minte în România și în lume pe tema exterminării evreilor de către armatele române și germane ,,numai pentru vina că s-au născut evrei”. Afirmațiile de mai sus ale mozaicilor privind pogromul de la Iași – raportate la documentele existente în această carte, care provin atît de la instituțiile statului român cît și de la comunitățile mozaicilor din România existente în arhive – o consider în mare parte falsă și voi dovedi susținerea mea folosindu-mă numai de respectivele acte. În comentariul meu această carte o voi nota cu litera A(secțiunile 2 și 3), după care va urma pagina din carte, așa cum le-am aranjat în continuarea prezentului text.
La scurt timp după ce am cumpărat cartea menționată mai sus, am mai găsit una cu documente pentru perioada 1945-1965 Minorități etnoculturale, Morturii documnte – Evreii din România 1945-1965, Cluj 2003, pe care am notat-o cu litera B(secțiunea 4) în documentarea mea. Pentru elucidarea problemei am pus un tabel care se găsește în cartea Mareșalul Antonescu și catastrofa României scrisă de E. Mezincescu, editura Artemis 1993, dar și alte materiale necesare cunoașterii acestei teme.

Ca să înțelegem starea de fapt de atunci, cine erau mozaicii din România, ce doreau ei românilor și de ce sprijineau pe față acțiunile criminale ale bolșevicilor cazari, stăpînii URSS, de a cotropi teritorii locuite majoritar de români ce au făcut parte din Moldova feudală, voi face trimitere la documentul intitulat ,,BULETIN CONTRAINFORMATIV pe luna octombrie 1939, partea ll-a(A – 143)” unde scrie: ,,În rîndul evreilor s’a putut constata oarecare satisfacție ca urmare a svonului răspândit de unii agitatori că nu este exclusă o invazie a trupelor sovietice în Basarabia. Ei întrețin legături ascunse cu URSS. .. Sânt unele informații că evreii din județul Soroca ar fi format comitete secrete, pentru primirea cât mai bine a trupelor rusești, la o eventuală intrare în Basarabia...” Informația este corectă fiindcă la ocuparea Basarabiei din 28 iunie 1940 de către bolșevici, aceste ,,comitete secrete” au ieșit la lumina zilei numindu-se ,,miliții de autoapărare civilă”, primind Armata Roșie cu flori și strigându-le că ,,i-au așteptat de 20 de ani”. Pentru a le dovedi cotropitorilor bolșevici cît de credincioși le sînt ei mozaicii, au atacat armata română care a pierdut 43232 de ofițeri, subofițeri și soldați. Și tot ei au atacat ,,vitejește” administrația românească ucigînd mii de funcționari ai statului român, iar după înstăpînirea bolșevicilor au ucis peste 30000 de români și au trimis în lagărele din Siberia peste 320000 de români în numai un an de zile, au profanat și distrus mii de biserici ortodoxe ale românilor. Să aduc la lumină și o faptă similară dar făcută de americani pentru care nimeni nu-i condamnă că ar fi săvîrşit genocid sau holocaust. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, SUA a arestat și deportat peste 120000 de cetățeni americani de origine japoneză – mulți dintre ei nemaiștiind limba japoneză – fiind bănuiți că ar simpatiza cu agresorii. Cei arestați au fost deportați în deșertul Utah sau în regiuni izolate muntoase din Colorado și au fost eliberați numai după terminarea războiului, deși asupra lor nu exista nici o faptă care să îi acuze de ceva. Dacă japonezii arestați numai pentru o simplă bănuială, ar fi ucis, rănit sau ar fi făcut dispăruți 43232 de militari americani și alte cîteva zeci de mii de civili, nu cred că erau destule lampadare pe bulevardele lor pentru a-i spînzura pe toți netrebnicii.
Fiindcă ceea ce scriu se referă numai la documentele din perioada arătată, mai dau spre deplină înțelegere și exemplificarea crimelor făcute de mozaici asupra armatei române, dar și a funcționarilor statului român cînd se retrăgeau din Basarabia și Bucovina, fapte consemnate în documentele din arhive( A – 164, 165, 166, 167, 168, 169). De reținut că în orașul Cernăuți acțiunea de devastare a bisericilor și de împușcare a conducătorilor administrației românești a început încă înainte de intrarea trupelor sovietice(A – 167). Orice stat aflat într-un conflict armat cu o minoritate din interiorul său, este obligat să ia măsuri drastice pentru a opri rebeliunea armată și a îndepărta acțiunile teroriste care îi amenință securitatea internă.
Acele ,,comitete secrete” menționate în documentul de mai sus din octombrie 1939(A – 143) au ieșit să atace cu arme de foc armata română care se retrăgea datorită ultimatumului din 28 iunie 1940. Atrocitățile, bestialitățile și măcelurile asupra românilor făcute de ,,comitetele revoluționare” și ,,milițiile de autoapărare civilă” pe baza unor liste întocmite înainte, sînt precizate într-un document al Armatei române din 2 iulie 1940(A – 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177). La pagina 171 este o precizare uluitoare privind trădarea cazarilor(jidanilor) față de România: ,,La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comuniști evrei: av. Carol Steinberg, avocata Etea Diner și dr. Dorevici.” Totodată informația dovedește în fața istoriei chiar după 77 de ani, că jidanii(cazarii)i din Basarabia și Bucovina au conspirat împreună cu serviciile de spionaj din URSS împotriva României și a românilor, faptă care este încadrată juridic drept crimă de înaltă trădare. Sînt cîteva zeci de documente în arhivele românești, unele făcute publice, care arată atrocitățile și bestialitățile fanaticilor ,,evrei-comuniști” făcute asupra românilor!
Documentele privitoare la orașul Cernăuți(A – 204, 205, 206) arată și ele o conspirație a jidanilor împotriva românilor, iar cînd trupele bolșevicilor sovietici se apropiau de oraș, conspiratorii au ieșit la atac asupra armatei române, a funcționarilor publici, preoților, învățătorilor și profesorilor și chiar a românilor obișnuiți asasinînd mii de persoane. Trebuie reținută ca foarte importantă informația de la A – 206 care confirmă observația din ,,buletinul contrainformatic pe luna octombrie 1939” și spune adevărul istoric nu cel revelat mafiei cazare hotărîtă să nimicească orice contestare a mitului ,,poporului martir” din anii 1940-1944. ,,Imediat după anunțarea ultimatumului sovietic și înainte de intrarea Armatei Roșii, în toate orașele basarabene și nord bucovinene, ca la un consemn, s’au format grupuri de evrei înarmați, în majoritatea tineret de ambele sexe, care numaidecât au început acțiunea teroristă.” Documentul menționat mai sus spune că ,,executările au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni”, fiecare condamnat la moarte fiind căutat după listele întocmite înainte cum arată alt înscris precizat mai înainte.
În ședința Consiliului de Miniștri din ziua de 17 ianuarie 1941(A – 284, 285), generalul Zwiedinek, precizează celorlalți, poziția conducătorilor comunităților mozaicilor din România cu privire la atrocitățile și crimele săvîrșite de confrații lor din Basarabia și Bucovina în iunie 1940 împotriva românilor,  armatei, administrației, clerului și funcționarilor publici: ,,Ei nu neagă nici manifestațiile jidănimii din Basarabia și Bucovina contra armatei și populației române, ba mai mult chiar, nu și-ar lua nici un legământ, ca într-un caz eventual, să nu se repete și în Moldova.” După 5 luni, temerile generalului s-au adeverit, iar astăzi bandele criminale ale profesioniștilor minciunii și înșelătoriei urlă către cele 4 zări că românii i-au asasinat în ,,pogromul de la Iași” pe evrei numai pentru vina că s-au născut evrei. Hidoase și fioroase pocitanii a lăsat Dumnezeu să umble pe pămîntul nostru! Orice informație despre crimele, bestialitățile și atrocitățile jidanilor făcute împotriva românilor în acele vremuri dar și în perioada comunistă este interzisă în media românească fiindcă numai naționaliștii, fasciștii și antisemiții mai îndrăznesc a pune în discuție aceste ,,adevăruri sacre” ale  profesioniștilor minciunii veniți toți din mafia cazară, de care nimeni nu ar trebui să se mai îndoiască vreodată!
Un document al Marelui Stat Major Militar Iași, din data de 5 iunie 1941(A – 326) precizează starea de spirit a populației jidănești din Iași și bănuiala că se punea la cale ceva foarte grav. ,,populația evreiască își manifestă aproape deschis simpatia față de soviete, difuzând și colportând știri și svonuri tendențioase, care provoacă îngrijorare și neliniște în rândul populației românești; populația evreiască se organizează în interiorul ei pentru o reacție activă, față de trupele și populația românească în eventualitatea unui război cu Rusia, și dacă în prezent această stare nu-i un pericol vădit, însă poate lua forme foarte grave în caz de război; populația evreiască constituie cel mai bun mediu pentru recrutarea de agenți informatori, procurarea de case conspirative, etc. servind interesele N.K.V.D.-ului.”. Din aceste informații uluitoare pentru importanța lor istorică, rezultă că totul a fost o acțiune conspirativă de mari proporții organizată de populația evreiască din Iași cu 17 zile înainte de începerea luptelor, împotriva armatei române și a celei germane în trecere prin acest oraș, avînd drept scop crearea unei stări de haos și nesiguranță de care să profite trupe bolșevice aflate la cca 48 km. La data de 22 iunie 1941 dimineața la orele 4, soldații români și germani au atacat armatele bolșevice de pe malul stîng al Prutului începînd eliberarea teritoriilor ocupate de aceștia cu un an înainte.   
Nota informativă din 30 iunie 1941 a Chesturii Poliției Iași către Ministerul de Interne(A – 345, 346, 347) dă o descriere precisă a ceea ce s-a întîmplat atunci, numit astăzi ,,pogromul de la Iași”.  ,,În dimineața zilei de 28 iunie a.c. pe când o coloană germană, din trupele de asalt, mărșăluia prin cartierul Tătărași din orașul Iași, spre Ungheni, comandantul acestei coloane a fost informat că evreii din acest cartier, posedă aparate radio-emisiune și în legătură cu acest fapt, fac semnale ori de câte ori apar avioane inamice.
S-a procedat la o percheziție amănunțită de către germani, la care a concurat și ostași din Reg. 13 dorobanți…
În seara zilei de 28/29 iunie a.c. la orele 20,30 mi s-a raportat telefonic de către circumscripțiile de poliție că se trag focuri de arme și arme automate de prin clădirile unde locuiesc evrei și în întreg orașul. Faptul acesta ne-a fost adus la cunoștință și de către Comandatura germană, care a scos patrule dese în oraș.
De către chestură, de asemeni s-a întărit paza, mărindu-se numărul gardienilor în teren și trimițându-se și patrule de jandarmi.
   Menționăm că alarma aceasta a coincis cu zborul unui avion inamic care a lansat două rachete roșii, probabil semnalul începerii dezordinilor. Focurile de armă din partea agresorilor s’a întețit, la care se răspundea tot cu foc, de către patrule și unitățile militare în trecere prin oraș.
Deși s-au făcut pânde cu toți gardienii de către patrule, totuși nu s’a putut descoperi nimic, orașul fiind complet în întuneric…
Focurile continuau neântrerupt și se întețeau cu armele automate, mai ales în jurul instituțiilor, dând impresia că se intenționează ocuparea autorităților, ceea ce ne-a determinat să întărim paza la Societatea de Telefoane, Poștă, Prefectură, Chestură, etc…

În zorii zilei de 29 iunie a.c., o coloană militară română ce mărșăluia pe strada Lascăr Catargiu, a fost prinsă de un foc viu de mitraliere, punând coloana în dezordine, dar punându-se iar în ordine, s’a deschis foc drept răspuns și din partea coloanei.
Același lucru s’a întâmplat și cu o altă coloană ce mărșăluia pe strada Carol; fiind trimiși să o însoțească Lt. Col. N. Niculescu, din Inspectoratul de jandarmi Iași cu un pluton de jandarmi și secretarul Chesturii, Gheorghe Stănciulescu, cu o echipă de gardieni, care în dreptul localului ,,Corso” de pe strada Lăpușneanu au fost primiți cu un violent foc de arme automate și grenade, de prin toate clădirile locuite de evrei-comuniști.
Cu această ocazie în coloană s’a produs oarecare panică, dar comandantul fiind energic și cu sînge rece, a ordonat trupei să se culce la pământ, după care s’a răspuns cu foc în direcția din care se trăgea asupra coloanei, trăgându-se și cu foc de tun de 53 mm.
  Din acel moment (ora 3) s’au format echipe de jandarmi, militari și polițiști, înconjurând clădirile de unde se trăsese focuri, începându-se controlul tuturor persoanelor găsite în acele clădiri.
La acest control au colaborat și unitățile germane în mod foarte conștiincios, arestându-se evreii ce au fost găsiți în clădirile de unde se trăsese focuri.

În timpul acestui control au început să se schițeze unele sugestii asupra agresorilor, făcându-se aluzii la evreii comuniști ca provocatori, ceea ce a îndârjit foarte mult pe ostașii români și germani care controlau, mai ales că se trăsese asupra clădirilor unde se găseau cantonați.
Astăzi, 30 iunie a.c., focurile în oraș continuă a se trage la ora 9, însă tot mai rar.
  În Piața Sf. Spiridon, la orele 13,30, trăgându-se de către comuniști focuri de armă asupra unei coloane germane prin trecere, s’a înconjurat clădirea, aceasta fiind locuită de evrei și s’au scos 20, care au fost executați pe loc.
După amiază focurile au încetat complet…”
Precizez că localul ,,Corso” de unde s-a tras, se afla atunci dar și acum în centrul orașului Iași.
Din acest document rezultă o realitate istorică falsificată în totalitate de mafia cazară care strigă către cele patru zări că românii și germanii au asasinat în Iași 17000 de evrei ,,numai pentru vina că s-au născut evrei”. Ori aici avem în față acțiuni criminale organizate de grupuri înarmate de evrei comuniști care au tras într-un întuneric absolut asupra soldaților români și germani ce afluiau spre frontul de la est de Prut unde se luptau cu bolșevicii susținuți cu atîta turbare de ,,populația evreiască” din Iași. Trebuie reținută remarca din document că s-au arestat evreii comuniști din clădirile de unde s-a tras, iar altele spun că și din împrejurimile acestora, dar nu s-a luat la grămadă populația de religie mozaică a orașului care era atunci de 37000 persoane. 
O informare din 29.06.1941(A – 335) spune: ,,Agenții inamici lucrează în spatele frontului… Populația evreiască este părtașe la această acțiune …”
O adresă a Prefecturii Iași către Ministrul de Interne din 29 iunie 1941(A – 356, 357) scrie: ,,În noaptea de 28/29 iunie a.c., focuri de arme s’au tras de indivizi rămași necunoscuți, din diferite cartiere ale orașului și în special pe străzile: Păcurari, Toma – Cozma, strada Carol și Sărărie. Aceste focuri, mai rare la început, s’au întețit între orele 24-3 și încetat către orele 7.
S’au arestat și dus la chestură, până la această oră cca. 3000 de inși, în majoritate evrei, care sînt triați…
Astăzi de la orele 7 până la orele 15,30 când s’au auzit din nou împușcături dese în oraș care continuă și acum…
     La orele 16,30 împușcăturile continuă cu mai multă furie în centrul orașului și în jurul chesturii. Un soldat german a fost împușcat.
Patrule de soldați germani și de poliție germană fac percheziții și arestări de evrei, pe care-i îndreaptă spre chestură.
Soldații germani sînt foarte îndârjiți și maltratează pe evrei.
Sunt câțiva evrei împușcați de germani…”
Un alt document ce arată starea de spirit de atunci a românilor care îi suspectau pe jidani că au legături directe cu spionii bolșevici, este o ,,Notă” din 1 iulie 1941(A – 348) unde găsim: ,,Înainte de a se întîmpla incidentele de la Iași, s’a constatat o îngrijorare în rândurile populației din orașele moldovene. Această îngrijorare se baza pe faptul că în unele orașe s’au găsit evrei care făceau semnalizări luminoase în timpul nopții, atrăgând prin aceasta, atențiunea avioanelor dușmane.
Sunt informat că în timpul unor nopți din zilele trecute s’au găsit luminile aprinse în cimitirele evreiești din orașele Bacău și Roman, fapt săvârșit de către evrei pentru a atrage atențiunea avioanelor sovietice, indicând locul unde să lanseze parașutiști, care au misiunea de a lua contact cu elementele comuniste, pentru ca pe urmă să producă manifestațiuni și incidente.
Același scop îl au și semnalizările făcute în timpul nopții cu lanternele…”

Un comunicat al Marelui Stat Major al armatei din 30.06.1941(A – 338) spune: ,,Sovietele urmăresc pe toate căile să producă acte de sabotaj, de dezordine și de agresiune, în spatele frontului și în acest scop lansează din avion cu parașuta spioni și agenți teroriști care iau contact cu agenții dizidenți din țară, și cu populația iudeo-comunistă pentru a organiza acte de agresiune.
Câțiva din agenți au fost prinși iar actele de agresiune încercate au fost sancționate pe loc.
La Iași au fost executați 500 de iudeo-comuniști care trăseseră focuri de arme asupra soldaților germani și români…”

Este primul document oficial care precizează că această agresiune a populației evreiești împotriva soldaților români și germani, a generat 500 de morți din rîndul evreilor comuniști.
Un alt document intitulat Buletin informativ nr. 25 din 25 iulie 1941(A – 390) scrie că ,,în prezent comunitatea evreiască din Iași lucrează la întocmirea unor tabele în care se arată; …
numărul evreilor morți cu ocazia evenimentelor de la 28-29 iunie a.c., cu care, ocazie, spun ei, că au fost omorîți cca 500 bărbați, femei și copii evrei.”
numărul răniților, cu această ocazie, care în urma infirmităților căpătate, nu-și mai pot căpăta existența. Aceste tabele împreună cu un memoriu, urmează a fi înaintate M. S. Regelui, M. S. Reginei, Domnului General Antonescu, Doamnei Maria Antonescu, sperând într’o ameliorare a situației evreilor…”
Al treilea document oficial unde se precizează că morții dezordinilor din 28/29 iunie 1940 a fost de 500 de persoane, este ,,Dare de seamă” din 27 iulie 1941(A – 395,396) unde găsim făcute precizările:
   ,,În noaptea de 28-29 iunie a.c., treceau prin orașul Iași două coloane militare spre front, una pe strada Lascăr Catargiu și alta pe strada Carol. Pe la orele 22,30-23 a apărut deasupra orașului care fiind luminat de jos de o rachetă, a lansat și el o rachetă din care s’au desprins trei lumini violete, după aproximativ 10-15 minute a început să se tragă în tot orașul nenumărate focuri de armă și armă automată care au durat până în dimineața zilei de 29 iunie a.c., orele 4, cât și asupra acestor trupe fără însă a se face victime.
     Autoritățile civile și militare au luat măsuri de pază și siguranță și totodată bănuindu-se că aceste focuri de armă au fost trase de către evreii-comuniști în unire cu elementele teroriste venite în acest scop de peste Prut pentru a se produce panică și împiedicarea mărșăluirii spre front a acestor trupe, s’a început percheziționarea și arestarea evreilor – comuniști din ordinul Domnului General Comandant al Diviziei 10. (Astăzi jegurile spun că Antonescu a dat ordinul de arestare a tuturor jidanilor!)  
În dimineața zilei de 29 iunie a.c., continuându-se a se trage focuri din diferite case din oraș, organele militare române și germane au început perchezițiile și arestarea în masă a evreilor, care erau comuniști, la Chestura Poliției Iași.
În Curtea Chesturii de Poliție Iași erau adunați cca. 3000-4000 de evrei, copii, femei și bărbați.
Soldații germani din organizația «Todt» pretinzînd că s’au omorât de către evrei doi soldați de ai lor, au mitraliat parte din evreii adunați în curtea Chesturii, cu care ocazie au fost omorâți aproximativ 500 inși, iar alții răniți.

S’au luat măsuri de trimiterea la lagăr a celorlalți evrei care au fost îmbarcați în două trenuri cu destinația lagărului de internați Ialomița; pe drum în stația Podu Iloaie și Târgu-Frumos s’au descărcat din vagoane cca 1200 inși care au murit din lipsă de asistență medicală sau din cauza rănilor avute.
În seara zilei de 29 iunie a.c. după măsurile luate, s’a restabilit ordinea și liniștea.
   În cursul zilei de 30 iunie a.c. soldați germani și elemente militare românești răslețe au mai împușcat 50 de evrei în diferite puncte ale orașului, jefuind diferite case părăsite de ale evreilor; la care jaf s’au dedat și diferițí derbedei și oameni fără căpătâi…”
Într-un document din 30 iunie 1941 privind soarta celor trimiși cu trenul la Podul-Iloaei(A – 342) se arată că au fost îmbarcați 1974 persoane, din care au decedat 1198, scăpând cu viață 776 care au fost preluați de comunitatea mozaicilor din acest oraș.
Un raport al sub. lt. Trandafir Aurel din 9 iulie 1941, către Inspectoratul de Jandarmi Iași(A – 361, 362, 363) se precizează că în cele două trenuri cu destinația lagărului de concentrare din Călărași – Ialomița, au fost urcați în vagoane un număr de 2530 evrei, din care au ajuns la destinație 1011 evrei în viață, iar 1519 au murit pe drum.
Adunînd morții din acele zile datorate atacurilor făcute de evreii comuniști asupra ostașilor români și germani, dar și riposta acestora asupra ,,evreilor-comuniști” rezultă un număr de 3267 morți atât în incinta Chesturii cît și în cele două trenuri(550 + 1198 + 1519). Această cifră este confirmată drept corectă de un tabel(B – tabel) preluat din lucrarea Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic Bucureşti 1945, prezentată la Congresul Mondial Evreiesc care și-a început lucrările la 19 august 1948 la Paris. Tabelul este reprodus în cartea lui E. Mezincescu amintită mai înainte, la paginile 172-173. Aici avem pentru anul 1941 o populație de religie mozaică în județul Iași de 37472 persoane, iar în anul 1942 sînt înregistrați 34006 persoane rezultînd o diferență în minus de 3466 persoane! Aceasta este formată din cei 3217 care au murit în urma evenimentelor legate de 28/28 iunie din Iași și cred că diferența de 189 au fost cei ,,foarte roșii pe creier de atîta bolșevism” care au fost deportați în Transnistria să se mai liniștească, iar din aceste cifre vedem că atît cei ajunși la Podul – Iloaiei cît și trimiși în lagărul de la Călărași s-au întors înapoi în Iași la scurt timp după aceste tragedii ale urii și fanatismului bolșevic.

               DIN DOCUMENTELE PREZENTATE REZULTĂ CĂ SÎNT UN NUMĂR DE 550 DE
EVREI COMUNIȘTI MORȚI ÎN ACESTE INCIDENTE DIN IUNIE 1941 PETRECUTE
ÎN ORAȘUL  IAȘI ȘI NU 17000 CUM MINT EI CU MARE OBRĂZNICIE.

A doua problemă pe care vreau să o lămuresc cu ajutorul documentelor oficiale găsite în aceste cărți, este numărul urmașilor direcți(copii) ai victimelor ,,pogromului de la Iași”. Pentru deplina luminare a evenimentelor fac trimitere la un lung document care consemnează ședința din 5 octombrie 1945 a conducerii Partidului Comunist din România, filiala Cominternului, iar toți cei ce conduceau această organizație ticăloasă erau jidani comuniști, unelte ale Moscovei cu mare ură asupra neamului românesc. Unul dintre acești slujitori zeloși ai iadului satanist, tovarășa Ofelia Manole spune despre situația celor ce au avut de suferit de pe urma conspirației mozaicilor din Iași de la 28/29 iunie 1941(B – 159): ,,În Moldova sânt văduvele din pogrom și ele cer, este revendicarea lor asta, să fie încadrate în rândul văduvelor de război.” După cîteva luni au primit acest statul de la statul român.
După intervenția altor tovarăși, revine Ofelia Manole cu completarea: ,,Adică, prima sarcină după părerea mea, este susținerea revendicărilor juste ale văduvelor din Iași și ale copiilor orfani.”
Iar numărul ,,copiilor orfani” îl găsim într-o adresă a Orfelinatului Evreiesc din Iași, din data de 20 februarie 1947, adică la peste 5 ani și jumătate de la producerea evenimentelor(B – 310), situat în strada Gh. Mârzescu 24. Adresa este trimisă primarului orașului Iași.
,,Instituția noastră care adăpostește un număr de 150 de copii orfani din pogrom și bombardamente, se zbate astăzi în mari greutăți financiare din cauză timpurilor grele prin care trecem. Subvențiile și cotizațiile sunt pe zi ce trece mai mari, veniturile rămân stabile.
Pentru a remedia situația grea în care ne găsim, apelăm la bunăvoința dvs. de a ne acorda un ajutor cu care să putem ameliora viața grea a micilor copilași.
În speranța că ne veți acorda ajutorul necesar, primiți vă rog domnule primar încredințarea stimei noastre.
Președinte,”
Cererea are următoarea rezoluție pe margine: ,,25 februarie 1947. Două milioane lei din fondul de asistență Ed. Lăzărescu”.

Precizarea că orfelinatul găzduiește 150 de copii orfani din pogrom și bombardamente încheie orice discuție privind despăgubirile acestor grupuri de mafioți care pretind de la statul german sume colosale drept despăgubiri pentru suferințele îndurate fiindcă soldații germani le-au ucis părinții în iunie 1941. Dacă ar pretinde aceste sume fiindcă sînt maeștri ai minciunii, falsului și calomniei, atunci adevărul ar fi altul și lumea i-ar judeca după fapte nu după vorbele abil meșteșugite și falsificate.
Pentru copiii orfani evrei care și-au pierdut părinții în urma bombardamentelor aviației bolșevice asupra orașului Iași în perioada iunie – iulie 1941, ar trebui să meargă să le bată obrazul rușilor, dar cred că de acolo vor fi alungați cu nagaica.
  Din cei 150 de copii orfani care în anul 1947 aveau între 5 și 15 ani, nu cred că mai sînt astăzi în viață mai mult de 20-30 de persoane, restul este minciună, fals și hoție la drumul mare!
Istoria chiar dacă este de mulți considerată o veșnică prostituată ce ascultă de cei care o plătesc, timpul însă de foarte multe ori le joacă feste celor ce se țin veșnici, înțelepți și stăpîni absoluți ai destinului neamului omenesc sau a unor mari gloate de oameni, îndobitocite și terorizate de satrapii puterii, ai banului și ai minciunii.

Cît privește pretinsa sechestrare a mozaicilor în ,,cartiere evreiești”, iar dacă le părăseau erau împușcați pe loc, ne ajută să dăm în vileag și această minciună un document din 26 iulie 1941 al Inspectoratului Reg. de Poliție Cernăuți, intitulat ,,Buletin informativ pe ziua de 26 iulie 1941(A – 395) unde spune că ostaticii evrei bănuiți de autorități că sînt comuniști și au legături cu bolșevicii, au fost  adunați în curtea sinagogii, primesc vizitatori din afară, stau la discuții cît doresc, iar ,,curtea sinagogii face impresia unui loc de adunare populară. În loc ca acești ostatici să fie ținuți izolați, ei sunt în contact cu consângenii lor din afară care vin în număr mare…”  Dar cum minciuna jegurilor mozaice este unicul adevăr pe care trebuie să-l știe goii cap de lut, orice dovadă care le contrazice aceste ticăloșii fără seamăn, este pe loc sancționată ca acțiune naționalistă, fascistă sau antisemită.

               DE PESTE 2000 DE ANI MINCIUNA, FALSUL, CALOMNIA ȘI URA
SÎNT CELE MAI REDUTABILE ARME CU CARE MOZAICII
AU ATACAT CAPETELE DE LUT ALE GOILOR!

Acest text a fost trimis la sfîrșitul lunii iulie 2017 Ambasadei Germaniei la București și la sfîrșitul lunii august Consulatului Germaniei de la Sibiu.

 

 

                                                 ,,Holocaustul” din Transnistria

Industriașii holocaustului susțin că în Transnistria, armata română împreună cu unii ucraineni care le-au dat o mînă de ajutor, ,,au ucis 400000 de evrei numai pentru vina că s-au născut evrei”. Despre vină avem sute de documnte care arată fără putință de tăgadă că jidanii au fost conspiratorii și uneltele bolșevicilor în Basarabia și Bucovina încă din anii 1919, iar în iunie și lunile următoare ale anului 1940 cînd aceste ținuturi au intrat sub puterea criminalilor bolșevici, jidanii au fost cei care au întocmit cu multe luni înainte ,,liste legre” cu românii care trebuiau pedepsiți sau deportați fiindcă doreau să fie români și urau comunismul și bolșevismul cazar!
Despre prăpădul pe care l-au făcut jidanii în România după anul 1944, nu prea sînt persoane care să îndrăznească a vorbi fiindcă pe loc este afumat cu naționalismul, fascismul și antisemitismul.
După pierderile teritoriale din iunie-septembrie 1940, România a cedat și cca o treime din populație, inclusiv mozaici după cum urmează:
– către Rusia bolşevică: Basarabia, Bucovina de Nord și ţinutul Herţa cu o populaţie de 4068933 din care 316204 mozaici.  
către Bulgaria, teritoriul din sudul Dobrogei; judeţele Caliacra şi Durostor cu o populaţie de 425593 locuitori  dintre care 884 mozaici.
către Ungaria; Transilvania de Nord cu o populaţie de 2497054 locuitori dintre care 152114 mozaici. Ungurii au făcut un recensămînt al populaţie în ianuarie 1941 şi au găsit 151125 mozaici.
tot în perioada iulie – septembrie 1940 la cererea URSS s-a făcut un schimb de populaţii intre cei din dreapta şi din stînga Prutului, eveniment nepomenit de vreo lucrare istorică de la noi. Din Moldova rămasă în Regatul Romaniei au trecut la ruşi 165089(una sută şaizeci şi cinci de mii opt zeci și nouă!) mozaici spunînd că ,,se repatriază”, iar din Basarabia au venit cca. 16000 persoane de etnie română dintre care cei mai mulţi au fost funcţionari ai statului care nu au reuşit să treacă graniţa in cele 72 de ore cît a durat ultimatumul. Pe o parte dintre aceşti 165089 de trădători mozaici îi găsim amintiţi de raportul Filderman-Manuilă care spune că, au dat în anul 1947 prin străfundurile Rusiei de peste 100000 de ,,evrei români” doritori să revină în România. Ori, trebuie să se ştie că a fost o singură trecere de ,,evrei români” la ruşi şi aceasta a avut loc în iunie-septembrie 1940, iar documentele NKVD spun că ,,s-au repatriat” în imperiul Satanei 165089 cazari pur sînge mari iubitori de bolșevism și leninism, cifră ce este dovedită și de documentele vămilor românești de pe Prut.
Într-un raport al Ministerului pentru Minorităţi din 27 noiembrie 1939 se precizează: ,,Cu ocazia revizuirii cetăţeniilor, statistica judiciară a Ministerului de Justiţie a stabilit că s-au înregistrat 208217 cereri de revizuire, reprezentînd tot atîţea capi de familii evreieşti care cereau revizuirea pentru 962270 de evrei – membri ai familiei lor… Avem astăzi pe teritoriul ţării între 200000 şi 250000 de evrei intraţi în România şi încetăţeniţi în mod fraudulos”. Cu aceste cifre trebuie să pornim la analiza născocitului holocaust!
Ca să aflăm cîți mozaici au mai rămas în Regatul României după aceste pierderi teritoriale, vom scădea din 962270 mozaici cîți au cerut revizuirea cetățeniei pe cei rămași în afara granițelor în număr de 618682(316204 + 165089 la rușii din Basarabia și Bucovina; 884 la bulgari și 151125 la unguri) și vor fi 328968 persoane de religie mozaică!
La recensămîntul făcut în prima parte a anului 1941, din ordinul lui Ion Antonescu, s-au găsit 11380000 români, 536000 unguri, 525000 germani, 328968 mozaici, 75000 ruşi, lipoveni şi ruteni, 17000 bulgari, 450000 alţii, total 13311968(Arhiva Statului, Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar nr. 397/1940, f. 34). Dar cifrele au fost corectate ulterior, scăzîndu-se mozaicii care au trecut la creștinism ca să-și protejeze averile și s-a ajuns după prelucrarea tuturor modificărilor la cifra oficială de 315003 persoane de religie mozaică! În cartea Mareșaul Antonescu și catastrofa României, editura Artemis, București 1993, E. Mezincescu, este un tabelul la paginile 172-173 corectat de mine, care după adunare rezultă că erau 315028 mozaici la acest recensămînt! La pagina 111 a acestei cărți, scrie că erau în anul 1941, un număr de 315003 mozaici!  
Regional Development of the Jewish Population in Romania (in continuare, Regional), Stabilimente Tipografice F. Failli, Roma, 1957,  S. Manuila & W. Filderman, este o mică broșurică depusă de aceștia în anul 1957 la Congresul mondial de statistică de la Stockholm, ținut la 8-15 august în același an, document care se află tălmăcit și în limba romană la Institutul Central de Statistică Bucureşti. Referindu-se la perioada 1940-1945 cînd românii lucrau de zor la ,,exterminarea evreilor numai pentru vina că sînt evrei” şi ascundeau ca mîţa ,,holocaustul” din Transnistria, autorii raportului scriu la fila 6 despre cei ce au murit de pe actualele teritorii ale  României: ,,Pierderile suferite din cauzele directe ale războiului au fost evaluate de organizaţiile evreieşti din Romania conduse de dr. W. Filderman la 15000. Această cifră cuprinde pierderile în jurul a 3000 de vieţi în timpul guvernării scurte a Gărzii de Fier şi 3-4000 victimele represaliilor din Iaşi. De asemenea cuprinde pierderile populatiei deportată în Transnistria. Numărul celor deportaţi a fost de aproximativ 40000 din care 30000 s-au reîntors. Din cele 10000 care nu s-au reîntors o parte au pierit în Transnistria sau în cursul transportului”. Cifra morţilor din perioada legionară este de 120 persoane, iar cea privind ,,pogromul” de la Iași este de 3267 persoane. Despre cei 40000 deportați în Transnistria și aduși înapoi mai puțin 10000, el minte pentru că încerca să mai îmbuneze mafia cazară care l-a acuzat de cîrdăşie cu I. Antonescu şi naţionaliştii români. Voi da în continuare și alte documente din cartea B.
(B  p. 328-333) ,,Informare Direcțiunea Poliției de Siguranță Nr. 5534/22 aprilie 1947 În executarea ordinului dvs. nr. 54.218-S din 1 aprilie a.c. avem onoarea a vă raporta următoarele: Asociația fostilor deportați din Transnistria a luat ființă în anul 1945, fiind recunoscută persoană juridică prin sentința Trib. Ilfov, sec. I C.C. no. 1146/1945 și avînd sediul în București, Calea Moșilor 78… Asociația are un număr de cca 500 membri în București și aproximativ 40000 membri în provincie…” Informarea are anexa 1 cu statutul asociației și anexa 2 unde este în fapt primul act de constituire al asociației de către mozaicii din Dorohoi adunați într-un comitet care declară că ,,am constituit o asociație cu numele de Asociația Evreilor Deportați și Repatriați din Transnistria. Sediul acesteia este în Dorohoi. Durata și scopul asociației precum și scopul organizării ei sînt prevăzute în statutul respectiv aut. de Tribunalul Dorohoi sub nr. 495 din 30 martie 1945.”!!! 
   Deci chiar după documentele lor, vedem că numărul deportaților este identic cu cel înscris în asociație să ceară despăgubiri – acesta a fost scopul asociației după cum este scris în statut – de la statul român pentru timpul cît au stat cu domiciliul obligatoriu în Transnistria! Cît privește holocaustul, înscrisurile lor arată că este numai o monstruozitate pusă la cale de mafia cazară pentru a stoarce sume uriașe de bani de la gloatele de goy! În prima parte a anului 2010, Traian Băsescu s-a implicat direct în contractarea unui împrumut de la FMI de 20 miliarde dolari care însă a dispărut ca apa în nisip. Sînt indicii că mare parte din acești bani au ajuns în cuiburile mafiei cazare care patronează industria holocaustului. În octombrie 2016, DNA a deschis o anchetă pe acest subiect, dar totul a rămas în ceață și cred că așa va fi pe vecie! De la germani această mafie instituționalizată – statul Israel – a jefuit peste 140 miliarde de dolari, iar organizațiile lor internaționale încă 35 miliarde și tot acest bănet s-a scurs la ei ca despăgubiri pentru născocitului holocaust(B – scrisorile din 1979 și 1984)!
A doua  dovadă că cei deportați în Transnistria s-au întors cam toți înapoi, o avem din lucrarea lui E. Mezincescu(tabelul de la paginile 172-173) unde el prezintă pentru recensămîntul din anul 1941 315082 mozaici, iar pentru anul 1942 sînt numai 275365, deci lipsesc 39717 mozaici, adică cei 40000 amintiți de Filderman că au fost deportați în Transnistria! Un raport al jandarmeriei din Transnistria din septembrie 1942 spune că pînă la acea dată au trecut Nistrul un număr de 119065 evrei. În această sumă sînt incluşi deportaţii din Basarabia şi Bucovina în număr de 79350 persoane, cei din judeţele Cîmpulung, Rădăuţi, Suceava şi Dorohoi în număr de 27127 mozaici şi cei 12588 de furioşi bolșevici sau dornici a se ,,repatria” în Rusia care nu au reuşit să ne ia sînge, trăind prin alte regiuni ale Regatului Românie. Pentru anul 1947 cifrele din tabelul lui E. Mezincescu sînt apropiate de cele din 1941, deci deportații din Transnistria, după ce au fost ,,exterminați pînă la ultimul”, au fost aduși înapoi în România să le ceară tîmpiților de români despăguri pentru că ,,i-au holocaustizat”!
A treia dovadă că cei deportați în Transnistria s-au întors toți în România este ,,cazul Dorohoi” trîmbițat de marele capelmaistru al industriei holocaustului Radu Ioanid, care pretinde că din acest județ au fost deportați 20000 de mozaici și nu s-a mai întors nici unul înapoi!
E. Mezincescu dă în tabelul menționat, recensămîntul din anul 1941 unde găsim pentru județul Dorohoi cifra de 11547 persoane de religie mozaică, după care scrie că în 1942 mai erau numai 2316(deci au fost deportați 9231), iar pentru anul 1947 trece cifra de 10680 persoane, dovadă că cei din Transnistria s-au întors la casele lor, acolo fiind exterminate numai minciunile ticăloșilor cazari care au urmărit în ultimii 150 de ani să ne facă numai nenorociri.
Dar în cartea B – p. 304, avem un document intitulat ,,Comitetul Democratic Evreiesc Dorohoi, Raport de activitate pe luna ianuarie 1947”, unde scriu despre populația județului astfel: ,,Populația evreiască a județului Dorohoi, după cea mai recentă statistică, numără astăzi 11000 de suflete la o populație a județului de 218000 sufelete. În orașul Dorohoi populația evreiască este de 7888 suflete; în Tg. Săveni 1037. În Mihăileni 685 suflete, iar în Darabani 1179 suflete și în Rădăuți 112 suflete. În comunele rurale din județ trăiesc 108 suflete”. Dar totalul corect este 11009 suflete, lipsind 538 persoane față de recensămîntul din anul 1941 însă în această perioadă au migrat în Palestina cca 64000 de mozaici, deci sigur și din Dorohoi. Și tot în această periooadă de 6 ani, unii dintre ei au murit, deci industria holocaustului este iarăși demascată ca o acțiune criminală a mafiei cazare îndreptată împotriva poporului român.   
O altă confirmare asupra minciunilor privind ,,cazul Dorohoi” o găsim în Enciclopedia judaică, comunități din România, volumul l(Republica Moldova!) publicată de Yad Vashem, Ierusalim 1969 și găsită de mine în iulie 2013. În lucrarea amintită, scrie negru pe alb: ,,Pe 20 decembrie 1943, primul grup de 6053 deportați din orașul Dorohoi a părăsit Transnistria și pînă la sfîrșitul acestei luni, toți cei 10368 deportați din întregul județ Dorohoi, au revenit la casele lor.” Chiar acești monștri sataniști recunosc că mozaicii deportați în Transnistria au fost aduși înapoi în România, ei făcînd confuzia cu Republica Moldova fiindcă județul Dorohoi se află și astăzi în nord-estul României, iar partea de nord – ținutul Herța – este încorporată în Ucraina. Deci ei recunosc prin această lucrare că holocaustul din România este o uriașă minciună prin care au urmărit să stoarcă de la români sume uriașe de bani la fel cum i-au strîng cu chinga și pe germani!

Deportații din Basarabia și Bucovina
În broșurica lui Filderman arătată mai înainte, la fila 5 scrie cu privire la Basarabia și Bucovina: ,,Din cei 126000 de evrei recenzaţi, au fost la rîndul lor deportaţi în Transnistria 109000 din care 54500(50%) au pierit. Din aceste evaluări ale organelor de conducere evreieşti din Romania rezultă că pierderile de vieţi evreieşti din regiunile Basarabia, Bucovina şi regiunea Herţa sînt de 103919 suflete(49419 + 54500). Aceasta este cifra evreilor de a căror existenţă nu se poate găsi urma, majoritatea lor fiind suprimată iar o parte care nu poate fi desigur evaluată, s-a retras în interiorul Rusiei majorînd cifra de 100000 dată de dr. E. Kulisher şi dr. W. Filderman.” Autorii prezintă această cifră de 54500 de morţi şi cam tot atîţea dispăruţi în imperiul bolşevic, sub rezerva că nu au avut posibilitatea să cerceteze documentele românești ce formează arhiva Transnistriei de la Odessa și Nicolaev şi nici recensămintele de după anul 1944, făcînd şi precizarea foarte importantă că din cifra de 103919 persoane, o parte ,,s-a retras în interiorul Rusiei.” Filderman, în calitatea de conducător al mozaicilor din România la acea vreme, cunoştea mult mai bine realitatea decît ucigașul de conștiințe și adevăr istoric Ellie Wiesel în anul 2004, care în anul 1940 se pupa în bot cu ocupanţii unguri ai Ardealului de Nord, şi după ce i-a ieşit pe ochi scîrbavnica pornire de trădător, a găsit de cuviinţă să le tragă un holocaust românilor de să le meargă vestea peste mări şi ţări, mai ales în Israel, dar în mod special în Marele Israel pe care noi îl mai ştim şi S.U.A.! În categoria dovezilor acuzatoare se include obligatoriu şi arhiva Transnistriei aflată la Odesa şi Nicolaev pe care nu a cercetat-o pînă în prezent nici un istoric român pentru că noi nu trebuie să ştim decît ,,adevărurile” ieşite din closetul sataniştilor mozaici!
Recensămînmtul din Basarabia și Bucovina făcut de români în septembrie-octormbrie 1941 au găsi în aceste două ținuturi 3218519 locuitori din care 60690 de mozaici! Din aceste date statistice lipsesc 850414 locuitori față de populația pe care au luat-o în stăpînire bolșevicii în iunie 1940(400000 jidani fugiți cu armatele bolșevicilor în iunie 1941, 30000 români uciși de bolșevici în perioada iunie 1940-iunie 1941, 320000 români deportați de bolșevici în perioada amintită, cca 25000 de ruși, ucraineni și găgăuzi fugiți și ei cu bolșevicii și cca 75000 români care au reușit să fugă în România cînd bolșevicii ocupau aceste ținuturi).Dar pe unii fuga nu i-a ajutat să plece cu armatele bolșevicilor și au rămas de izbeliște pe malul stîng al Nistrului. Un document(A – 387) al Corpului de Munte Stat Major din 20.Vll.1941 scrie că au mai găsit un mare grup de mozaici: ,,În ziua de 27 și 28 iulie a.c. au fost dați în primire comandantului acestui ploton de jandarmi un număr de 10260 de evrei din Basarabia, cari staționează în comuna Cozlov, fără nici o dispozițiune cu privire la destinațiunea lor.” Rușii, ucrainenii și rutenii din Bucovina și Basarabia au mai scos dintre ei aproape 14000 de mozaici care la recensămînt s-au declarat că ar aparține acestor etnii, astfel că numărul lor real era de peste 84000 din cei aproximativ 485000 cîți erau cu cîteva luni înainte în aceste două teritorii. Cifrele recensămîntului dovedesc că 400000 de mozaici au fugit în mai-iunie 1941 cu armatele bolșevice. Datele acestui recensămînt a fost făcut cunoscute și altora prin Publikationstelle Wien, Die Bevölkerungzählung in Rumänien, 1941, Viena 1943. Dar el se găsește și la Institutul Central de Statistică, în lucrarea Populația Transnistriei după originea etnică pe județe,medii și orașe (rezultatele inventarierii Transnistriei din 1941), Arhivele MAE, Fond. Conferința Păcii, Paris 1946, vol. 125, f.472, care demască această monstruozitate a mafiei cazare numită ,,holocaustul evreilor din Transnitria”!
Din ce au găsit românii la recensămînt, au deportat pe malul stîng al Nistrului aproape 80000 de mozaici rămînd locului mai bine de 3000. Un document N.K.V.D din 8 aprilie 1947(arhiva A. Moraru din Chișinău), adresat Președintelui Sovietului pentru chestiuni ale cultelor religioase de pe lîngă Consiliu de Miniștri a URSS, scrie: ,,că în RSS Moldovenească locuiesc aproximativ evrei în număr de 11900” și dă 23 de localități unde aceștia aveau sinagogi. Dacă avem în vedere că Basarabia din 1947 era fără sudul ei anexat Ucrainei la fel și Bucovina, putem aprecia pentru aceste teritorii încă 2000-3000 de mozaici, deci cu un total de cca 15000. Din recensămîntul făcut de români în 1941, lipsesc aproximativ 68000 de mozaici care însă au fost aduși în România, dar mafia sionistă urlă către cele patru zări că au fost exterminați în Transnistria! În tabelul lui E. Mezincescu pentru anul 1942 dă numărul de 275363 mozaici existenți în România, iar pentru anul 1947 în aceași tabel sînt trecuți ca existenți la acea dată 383222 persoane de religie mozaică. Vedem că pe un intervat de 5 ani în plin ,,holocaust românesc” numărul mozaicilor a crescut cu aproximativ 108000 de persoane. Această ,,creștere” se datorează aduceri în țară a celor 40000 de mozaici amintiți de Filderman că au fost deportați din Regat în Transnistria și încă 68000 dintre cei care au fost deportați din Basarabia și Bucovina în același loc. Precizez că E. Mezincescu nu amintește în cartea lui că mozaicii ar fi plecat în grupuri mai mici sau mai mari în Palestina în perioada 1940-1947, fiindcă nu le ieșea minciuna holocaustului și a exterminării celor 400000 de suflețele nevinoate din oștirea lui Ucigă-l Toaca!
În Transnistria recensămîntul făcut de români, a găsit 21653 mozaici, dar localnicii au mai scos la lumină încă 11000 care s-au declarat ruși sau ucraineni. În februarie – martie 1942, au fost internaţi și aceștia în taberele de muncă de pe malul drept al rîului Bug – care forma graniţa cu teritoriile controlate de armata germană – un număr de 32643 mozaici din care 16258 din Odesa şi diferența din satele şi tîrgurile din apropiere. Caraiţii din Odesa nu au fost consideraţi mozaici şi au rămas la casele lor, nefiind supărați cu nimic de români sau germani. Acestea sînt cifre care pot fi dovedite cu documente şi acceptate în parte chiar de făcătorul de plăsmuiri Jean Ancel în scriitura Transnistria, atunci cînd făcea referire la documente, iar pentru minciunile mafiei cazare şi cazarilor înfocaţi de pe la noi sau de aiurea pe care le pun în cîrca noastră, ar trebui să-i cinstim cu cîte o ţeapă sau o cravată groasă de cînepă pentru a le linişti răgetele şi făcăturile.
Din însumarea cifrelor prezentate mai înainte, avem un număr de 151708 persoane deportate cu domiciliul forțat în Transnistria, fiind compus din 119065 venite din teritoriile ocupate de ruși în iunie 1940 Basarabia, Bucovina şi Regatul România, iar 32643 din Transnistria, care au fost internate în acest ţinut transformat de mafia sionistă drept iadul de pe pămînt. Cîteva mii au murit în perioada septembrie 1941 – aprilie 1942 în cea mai mare parte datorate tifosului care a izbucnit în grupurile de mozaici găbuite de germani în Ucraina în august 1941 şi aduse plocon pe capul ,,sîngeroșilor” români la Chişinău şi Cernăuţi.
Mozaicii din România și-au făcut un recensămînt la sfîrșitul anului 1947 dar după pinkas, cunoscut de români abia după anii 2000 unde spun că în România erau un număr de 428312 persoane de rit iudaic. În cartea lui Mezincescu, la fila 112 scrie că în anul 1947 în Ardeal erau 44706 mozaici și dacă îi adum la cei din restul României –  383222 – avem un număr de 427928 mozaici! Deci ei au avut tot timpul o evidență corectă după pinkas, dar le-au băgat pe gît românilor și întregii Europe că Hitler și Antonescu au ucis 6 milioane de suflețele care știau a se închina numai lui Iahweh și Satanei! Însă la recensămintul din 25 ianuarie 1948, jidanii/cazarii bolşevici stăpînii absoluţi ai României au falsificat datele astfel ca să le iasă de un holocaust în teritoriul românesc, desfiinţînd determinarea populaţiei după apartenența etnică şi înregistrîndu-se numai după limba vorbită, ei au găsit doar ,,97566 persoane cu limba maternă idiş” din cei 428312 mozaici aflaţi atunci printre români!!! Mai tîrziu, cînd au avut nevoie să născocească un martir tăiat împrejur aşa cum pretinde că a fost chiar căpetenia lor, şef rabinul Moses Rosen și colonel în Securitatea română înființată tot de ei, în cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la editura sionistă Hasefer din Bucureşti în anul 1991, autorul plăsmuirii spune adevărul despre numărul corect al mozaicilor de la începutul anului 1948 existenţi în România, pretinzînd că el i-a salvat de la dispariţie. Pe supracopertă stă scrierea aceasta: ,,Dr. Moses Rosen este şef rabin al României de 42 de ani. În anul 1948, el a fost ales de către Congresul Rabinilor şi Preşedinţilor de Comunităţi ai celor peste 400000 de evrei, supravieţuitori ai Holocaustului, care se aflau atunci în ţară. În pofida totalei şi categoricei opoziţii a regimului comunist(din care făcea și el parte fiind colonel în Securitate!), din toţi acei ani, el a reuşit… organizarea educaţiei religioase şi cultural iudaică a zeci de mii de copii şi tineri evrei pe de o parte şi a împlinit Alia, adică plecarea spre «Ţara Făgăduinţei» a patru sute de mii de evrei din România, care reclădesc acolo, alături de fraţii lor din lumea întreagă.” Cifra din anul 1948 era cunoscută de mozaici nu și de români cum rezultă din Romanian Jewry. The First Decade after the Holocaust, editura Randolph L. Braham, New – York 1994, fila 287. care scrie că ,,428000 au supraviețuit exterminărilor”!
În lucrarea Din istoria imigrărilor în Israel 1882 – 1995, apărută în limba română în anul 1998 la editura Haseffer a mozaicilor, autorul Carol Bineş din Israel scrie la pagina 50 că între anii 1939-1944 au migrat din România cu vapoarele 26697 persoane, iar la pagina 51 completează că în anii 1945-1946 au migrat 5740 persoane şi la paginile 54, 55 precizează că în perioada 1946 – aprilie 1948 au migrat din România peste 31000 de mozaici, deci un total de 63437 persoane stabilite în Palestina. La acest total care reprezintă cam 80% din imigranţii rămaşi în Israel, trebuie adăugaţi 15900 de persoane care au intrat în Palestina dar s-au îndreptat spre alte destinaţii, dînd o sumă de 79337 persoane. Dar unii au plecat din România în Occident(în special Franța și Marea Britanie) și Argentina, iar de aici au ajuns cu acte false în Marele Israel, numărul lor fiind de cca 20000-30000 și avem un număr de cca 530000-540000 care trebuiau să fie la mijlocul anului 1947 pe teritoriul fostei Românii, dar fără Basarabia din stînga Prutului, Bucovina de nord și Cadrilaterul. Acum am și eu dreptul să le cer acestor ticăloși să ne dovedească unde s-a întîmplat înfiorătorul holocaust, dacă chiar documentele și cifrele lor arată că totul este o uriașă minciună.
   Dosarul dr. Kardoș Marianne(aflat la Arhivele Statului din Cluj Napoca, Inspectoratul de Poliție Cluj, inv. 399, dos. 630/1945, f.2-16), conține mai multe declarații date în iulie 1945 la sediul Poliției din Cluj unde aceasta este învinuită de unele deținute cu care a fost deportată în Germania, că nu le-ar fi acordat îngrijirea medicală cuvenită. În declarația ei găsim că: ,,În ziua de 27 mai 1944 am sosit la Auschwitz, unde am fost numită medic al blocului. Acolo am stat două săptămîni”. Atît declarația ei cît și a celor 9 martore, nu pomenesc că la Auschwitz ar fi existat camere de gazare deși au locuit acolo o perioadă de timp, dovadă indubitabilă că minciuna a fost clocită mai tîrziu. De aici ea este trimisă prin mai multe lagăre de muncă forțată din Lituania și Polonia, cel mai mult stînd la Guttau. ,,La Dörbeck am stat o lună, de aici am trecut la Guttau. Femeile au lucrat aci, ca și în Dörbeck, la tranșee, un lucru foarte greu și la bărbați. La început, o lună de zile am stat și aici în corturi… După o lună ne-au făcut barăci; am avut 12 barăci și o baracă pentru revier. În fiecare baracă au locuit 70-80 de oameni. Paturi nu au fost, decît paie, pe care nu le-au schimbat decît o singură dată. Am avut două latrine primitive de tot, dar avînd în vedere că noi am stat la deal și latrinele au fost jos în vale, cînd au început primele geruri nimeni nu le-a mai folosit, așa că în jurul fiecărei barăci era plin de murdărie. Încălțăminte deja de la început nu am avut. În total, femeile au căpătat 150 ghete de lemn, la 1000 de persoane. Situația a început să se înrăutățească la sfîrșitul lunii septembrie, cînd am avut prima moarte de difterie… La sfîrșitul lui noiembrie au adunat toate bolnavele fără să mă asculte pe mine și era să le ducă la Stutthof; transportul era groaznic pentru bolnavele din revier; le-au pus la dispoziție niște care goale cu foarte puține paie, iar celelalte au trebuit să meargă pe jos, fugind desculțe, aproape goale, zeci de kilometri. Neavînd tren, s-au întors din drum, atunci au început adevăratele suferințe, drept consecința acestui transport. Diareea s-a agravat din ce în ce, bolnavele au slăbit, au devenit aproape schelete, păduchii s-au înmulțit și se ivesc primele picioare degerate. Medicamente nu am căpătat, decît o dată pe lună, într-o cantitate minimală, cam vreo 10 flacoane mici pentru păduchi, care erau de ajuns pentru 10 persoane. Pentru rîie tot așa am primit, tot pentru zece persoane. O cutie de ichtiol și una de borvaselin, ăsta mi-a fost tot arsenalul. Avînd în vedere această situație mizerabilă, cazurile de deces se înmulțesc, așa că în decurs de 4 luni am avut 100 de cazuri mortale, între care multe cazuri de febră tifoidă. Numai în ultimul moment mi s-a pus la dispoziție o baracă specială pentru febra tifoidă, în cealaltă zi am și plecat… După ce am fost eliberați de ruși, m-am anunțat voluntar ca lucrătoare, ca să le ajut camaraderește, fiindcă eu ca medic am fost scutită de muncă. Afară de Guttau, am avut la Nageltahl încă un lagăr de muncă cu 600 de femei, unde am făcut vizita de două ori pe săptămînă, desfășurînd aceeași activitate ca și în lagărul meu.” Scrie ea că au murit 100 de persoane dintr-o mie, deci un procent de 10%, dar acest lagăr era numit ,,lagărul morții” cu cel mai mare număr de morți. Martori în acest dosar apar Hamlet Julia, Länder Margareta, Balkányi Julia, Brecher Rozalia, Horo-vitz Lászlóné, Kaufmann Adrienne, Wallerstein Hermanné, Wallerstein Magda, Hirsch Ecaterina.
Ori aceste documente despre care românii nu știu nimic și puțini ar avea curajul să le înțeleagă, dezvăluie fața monstruoasă și criminală a ceea ce se strigă azi de către mafia cazară – holocaust – ca cea mai mare crimă din istoria omenirii. Iar dacă situația este chiar așa, atunci cei care au săvîrșit marea crimă împotriva umanității în general și a popoarelor Europei în special este mafia cazară sau toate organizațiile lor ce au avut ca scop înființarea născocitului Israel din scrierile lor sataniste pentru a le arăta Neamurilor că Talpa Iadului este în tot și în toate cu ei. Documentele ne arată că în lagărele de muncă forțată instituite de către germani, au murit după mărturiile acestor persoane cam 10% – 14000 dintre cei 140000 mozaici din Ardeal deportați în Germania – și de aici în alte direcții, iar restul – adică 126000 – s-au întors acasă să le ceară românilor socoteală de ce i-au trimis acolo! Mai găsim aici că moartea a venit prin boli cauzate de lipsa elementară a igienei și a proastei alimentări, și nici pomeneală de crematorii sofisticate ce aparțineau unei adevărate industrii a morții. Din această realitate pe care au falsificat-o cu ură nemărginită, au născocit ei cea mai mare minciună din istoria omenirii – industria holocaustului. De acea rușii țin ascunse la Podolsk, zeci de milioane de documente germane luate din lagăre, din comandamentele militare sau alte instituții ale statului nazist, singurii ce le pot vedea fiind industriașii holocaustului. Tot așa spilcuiții democrați occidentali în frunte cu jegurile americane dosesc la Bad Arolsen, în Germania peste 50 de milioane de file originale de documente oficiale ale statului German, emise în perioada 1933-1945. Pentru a ne lămuri pe deplin cum este învîrtită minciuna holocaustului jidănesc mai dau un exemplu edificator în această direcție. În şedinţa Comitetului Central al Partidului Comunist din România format în cea mai mare parte din jidani, ţinută în 5 octombrie 1945(B, filele 151-166), care se referă la ,,populaţia evreiască”, printre multe alte accente supărător de critice la adresa mozaicilor ce ,,au fost amenințați cu exterminarea”, descoperim şi dezvăluirea făcută de Vasile Luca cum că mulţi evrei după 23 august 1944 făceau o speculă îngrozitoare sub puterea impunității de martiri ai goimilor în terminatul război! Astfel, la un moment dat Vasile Luca(jidan ungur) spune în plină ședință a liderilor comuniști, majoritatea covîrșitoare fiind jidani: „Antisemitismul nu-l combaţi scoţîndu-i pe evrei din lagăr şi punîndu-i în fruntea tuturor… Au venit evreii din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari… nu prea sînt evrei deportaţi din Ardeal care au rămas în mizerie. Au devenit arhimilionari… Apărem noi şi punem toate organele de conducere şi în fruntea administraţiei – elemente evreieşti… Şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc?… Şi ce au făcut evreii din lagăre? Au venit cu saci cu ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vîndut cu suta apoi… Trebuie o luptă serioasă împotriva elementelor fasciste evreieşti, în primul rînd.” (Arhiva de Stat București, CC al PCR. Cancelarie, dos. 86/1945, f.1, 15–30) Documentul ne dezvăluie un adevăr uimitor și înfricoșător; pretinsa exterminare a mozaicilor din Ardeal care au fost deportați în lagărele din Germania dar și a celor din Transnistria, este o minciună uriașă, iar noi păcăliții și batjocoriții germani și români ar trebui să-i punem în ștreang pe toți acești monștri sataniști care s-au specializat în industria holocaustului.
Și tot cu datele statistice venite de la ei, dar și din documentele românești voi dovedi în continuare că pretinsul holocaust este numai o uriașă minciună cu ajutorul căreia au scos sume uriașe de bani de la germani, dar și de la români. Din numărul de 962270 dat de raportul Ministerului pentru Minorităţi din 27 noiembrie 1939, scădem 400000 mozaici fugiți din Basarabia și Bucovina odată cu retragerea armatelor bolșevice din mai-iulie 1941 – dar trecuți ca asasinați de români – și cca 15000 care au rămas acolo după documentul NKVD din aprilie 1947, la fel îi scădem și pe cei cca 14000 mozaici, morți dintre cei din Ardeal deportați în Germania, rămîn 528270 de mozaici care trebuiau să fie pe teritoriul României în anul 1947. Ori după datele din tabelul existent în cartea lui E. Mezincescu erau 427928 mozaici, la care trebuie să-i adunăm și pe cei cca 100000 mozaici plecați de la noi în perioada 1939-1947 majoritatea oprindu-se în Palestina – aceștia fiind cei deportați din Ardeal și ,,asasinați” de germani – și avem aproximativ 528000 mozaici, deci holocaustul este numai o uriașă minciună!
Tot cu cifrele statistice venite de la ei și din arhivele românești putem pleca pe altă cale pentru a le dovedi ticăloșia nemărginită cu care mint acești monștri sataniști. Pornim la analizarea acestei stări de fapt cu Basarabia și Bucovina unde avem 400000 mozaici fugiți cu bolșevicii în mai-iulie 1941, la care adăugăm cei 15000 rămași locului după documentul NKVD din aprilie 1947 și 68000 aduși de regimul mareșalului Antonescu în România la începutul anului 1944, la care adunăm 315000 mozaici după recensămîntul de la începutul anului 1941 existenți în Regatul României și cca 13000, cei care au trecut la creștinism ca să-și salveze averile de la naționalizare, iar din Ardeal adunăm cca 14000 care au murit în Germania și 127000 veniți înapoi în prima parte a anului 1945, plus 10000 mozaici care nu au fost deportați și avem un total de 962000 persoane de religie mozaică despre care știm cum le-a fost soarta în perioada 1940-1945, cifra fiind foarte apropiată de cea găsită de raportul Ministerului pentru Minorităţi din 27 noiembrie 1939. Iar în aceste cifre statistice nu mai este loc de nici un holocaust, fie el cît de dovedit de vedeniile lui Elie Wiesel sau altă secătură care ne scuipă în obraz de cîte ori unul dintre noi îndrăznește să aducă ceva dovezi că monstruozitatea numită holocaust este cea mai mare escrocherie din istoria omenirii.   
În documentele analizate, venite din cele două surse de documente românești și ale frățiilor mozaicilor ei au folosit termenul ,,prigonire” care în DEX înseamnă asuprire, persecuție, împilare, oprimare, fiindcă nu erau siguri că le va merge cu minciuna holocaustului, venind cu acest termen în partea a doua a anului 1947 cînd în procesul de la Nürnberg, le-au pus germanilor în cîrcă exterminarea a 5 milioane de evrei!

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN

VEZI DOCUMENTELE ÎN SECȚIUNILE 2, 3 și 4