În procesul intentat de armata bolşevică, profesorului Alesianu care a fost guvernatorul Transnistriei, acesta declara în anul 1946: ,,…Cînd prima coloană de evrei a ajuns în Golta şi a trecut Bugul în număr de 1000, germanii i-au omorît…Cum timpul se stricase şi faţă de această situaţie ce intervenea am dat ordin să se oprească pe loc în satele în care se găseau toate coloanele de evrei pînă va hotărî Mareşalul Antonescu, căruia i-am comunicat acest lucru şi care a admis ca evreii să rămînă în Transnistria pînă ce va stabili cu germanii modalitatea trecerii lor în Ucraina. Astfel au rămas în Transnistria cam 130000 de evrei care au trecut în sarcina administraţiei şi care au rămas în viaţă”. Cum deportarea din Basarabia începuse la mijlocul lunii septembrie 1941 iar Alexianu spune că vremea s-a stricat trebuie să tragem concluzia că la începutul lui decembrie 1941, în Transnistria erau cam 130000 de mozaici, cazaţi în diferite tabere de muncă iar peste 16000 erau chiar în Odesa, reşedinţa regiunii. Ori această cifră îl umileşte pînă la desfiinţare pe Satancel – gunoiul vitriolat al satanismului cazar – dar deocamdată plăsmuirea lui este pusă în bibliotecile din România şi din alte zări iar adevărul şade îngropat în această uriaşă conspiraţie sionistă! Cifra amintită mai sus include pe evreii deportaţi din Basarabia 60467 persoane şi Bucovina 45538 persoane în total 106005 evrei, cei 12588 de jidani comunişti deportaţi din România şi evreii locali din care trebuie scăzuţi cei răpuşi de tifos care făcea mare prăpăd printre cei veniţi din dreapta Nistrului.

Tot el ne ajută să-i demascăm minciuna unde la pagina 156 vol. l, aminteşte de raportul trimis la data de 15 noiembrie 1941 de Isopescu prefectul judeţului Golta unde era lagărul Bogdanovka, către Alexianu spunînd: ,,astăzi a venit primarul cu şeful de sovhoz disperaţi, căci li s-a spus că mai sînt în drum încă vreo 40000 de jidani din direcţia Odesa” Pe 30 noiembrie 1941 Isopescu mai trimite o telegramă lui Alexianu spunînd că la Bogdabovka nu mai poate primi alţi evrei avînd probleme de cazare şi cu cei pe care îi are dar nici un cuvînt despre cei 40000 de evrei plecaţi din Odesa! Zvonul a apărut în urma unor discuţii care au precedat hotărîrea din 5 decembrie 1941 devenind obligatorie prin Ordonanţa 35 din 2 ianuarie 1942 şi privea pe toţi evreii din oraşul Odesa şi împrejurimi, adică mozaicii din Transnistria ce urmau să fie deportaţi pe malul drept al Bugului. De la începutul lunii februarie pînă la sfîrşitul lunii martie 1942 Satancel precizează la pagina 85, vol. ll că au fost deportaţi – cu trenul în mai multe transporturi – din Odesa şi judeţele vecine 32643 de mozaici pe malul Bugului. Îl întreb pe ticălos de ce pentru această deportare există date atît de exacte luate din documentele administraţiei române iar celelalte mişcări ale deportaţilor sînt prezentate toate numai după urechea lui de liftă sionistă? Această cifră confirmă zvonul ce circula din noiembrie în judeţul Golta privind deportarea celor 40000 de evrei locali din Transnistria iar cifra amintită de Alexianu cu privire la deportaţii din decembrie 1941 este reală, la acest adevăr ajutîndu-ne să ajungem chiar mincinosul Jean Ancel care nu este atent deloc în falsurile lui de felul cum mînueşte datele statistice!

La începutul lunii decembrie 1941, mareşalul Antonescu autorizează trimiterea de ajutoare inclusiv bani şi medicamente deportaţilor din Transnistria de către Centrala Comunităţilor Evreieşti din România.
Cele mai frecvente cuvinte folosite în această carte de către autor – are două volume – sînt genocid, holocaust, exterminări în masă, măceluri şi jandarmii români ca autori ai acestor monstruozităţi. Citind cartea cu toate valurile de venin şi minciună pe care le revarsă acest gunoi vitriolic asupra poporului român, ai senzaţia că naziştii au fost nişte îngeri pe lîngă fioroşii jandarmi mioritici. Dar tot el spune că românii au terminat de preluat adminstrarea regiunii la începutul lunii decembrie 1941, de la poliţia ucraineană înfiinţată de trupele germane în iulie 1941, aici nu mai funcţionează logica. Parcă avînd ceva remuşcări pentru atîta minciună spune la pagina 33, vol l, că ,,Evreii şi neevreii care nu se supunea ordinelor noii administraţii erau internaţi în lagăre de muncă şi închisori special înfiinţate în acest sens. S-a creat astfel o situaţie paradoxală, referitoare la sutele de mii de evrei care fuseseră deportaţi în Transnistria – aparent deportarea nu reprezenta pedeapsa maximă…atitudinea populaţiei faţă de armata de ocupaţie a fost în mod clar prietenoasă, întrucît oamenii suferiseră cumplit sub guvernarea comunistă”, regim pe care l-au instalat cazarii bolşevici adică jidanii pe care autorul îi plînge cu valuri de minciuni şi plăsmuiri. Să ne fie clar că şi sub nasul românilor ei încă mai cloceau la cazanul bolşevismului. Ne spune plăsmuitorul cazaro-satanist că băştinaşii ucraineni îi urau de moarte pe jidani dar săracul nu ştie pentru ce şi nici nu caută un răspuns! Îşi aminteşte ceva ceţos şi zice la pagina 212, volumul l următoarele: ,,Sub guvernul sovietic unii dintre comunişti luaseră parte la politica de mare teroare a guvernămîntului sovietic din anii ’30, care a dus la înfometarea şi moartea a milioane de ucraineni”. Eu precizez că aceşti comunişti nevinovaţi care au trimis la moarte milioane de ucraineni erau în mare parte jidani pentru că ei conduceau la acea vreme imperiul bolşevic-satanist inclusiv gubernia Ucraina. Recunoaşterea chiar şi în surdină a unor orori înspăimîntătoare făcute de cazarii comunişti, este consemnată atît în documentele române cît şi în cele germane şi au ca explicaţie iadul bolşevic adus de comuniştii jidani care ocupau toate funcţiile de putere din statul comunist şi au dus la moartea a 7000000 de ucraineni, fiind consideraţi în propria ţară de veneticii cazari ca adevăraţi robi aşa cum am ajuns şi noi după cîţiva ani iar lupta lui Antonescu a fost tocmai de a izbăvi poporul român de asemenea nenorocire!

Îşi plînge consîngenii la pagina 64 că ,,În Trnasnistria, genocidul a fost efectuat în etape, mai întîi de unităţile din Einsatzgruppe D, sub conducerea colonelului Otto Ohlendorf…Numărul exact al evreilor masacraţi de Einsatzgruppe este necunoscut. Conform declaraţiilor lui Ohlendorf, ar fi vorba despre cîteva zeci de mii poate chiar 100000…Ohlendorf a fost silit să-şi abandoneze cartierul general din Ananiev, la începutul lunii septembrie 1941, fără să fi terminat operaţiunea de exterminare a evreilor din Transnistria şi Podolia” trupele lui s-au deplasat către Odesa. Dacă neamţul a ucis în Transnistria 100000 de evrei pentru români nu mai puteau rămîne decît 200000 de persoane după regulile aritmetice sau poate există şi o aritmetică sionistă deosebită de cea pe care o cunoaştem noi! Pentru a ne împinge şi mai rău în ceaţă spune la pagina 75: ,,De la sfîrşitul lunii iulie 1941 pînă în primăvara anului 1943, aproximativ 300000 de evrei atît localnici cît şi cetăţeni români, au fost deplasaţi în convoaie de colo, colo prin Transnistria…”, adică nu mai erau 500000 de persoane – 200000 deportaţi din Basarabia şi Bucovina şi 300000 populaţia mozaică din Transnistria – ci mult mai puţini chiar după calculele lui mincinoase. Ei erau strînşi în tabere de muncă organizate potrivit Ordonanţei 23 din 11 noiembrie 1941 Primele deportări din Basarabia şi Bucovina au ajuns în Transnistria la sfîrşitul lunii septembrie 1941 iar odată cu ele şi jandarmii români aşa că ar fi trebuit să o lase mai moale cu măcelurile făcute de aceştia în lunile de vară cînd ei nici nu erau în Transnistria, acolo avînd atribuţii poliţia ucraineană creată de germani cu 4 luni înainte! Prea pute rău povestea. Dar să dau una chiar puturoasă rău la propriu. Satancel cel mincinos spune la pagina 93, vol. l că în oraşul Moghilov fiinţa o tabără de muncă a deportaţilor stabilită în fostele clădiri ale cazarmei bolşevice care erau: ,,lipsite de toalete şi canalizare, dormitoarele se umpleau cu fecale şi cu murdărie degajînd un miros perceptibil de la kilometri”. Adică mozaicii se răhăţeau de pe marginea patului unde dormeau? De aceea toate zicerile lor put de la kilometri iar noi trebuie să credem că soldaţii ruşi se căcau în pumn, puneau puturoşenia în ţeava puştii şi trăgeau către cer? Mai dau un exemplu despre buna credinţă a acestui individ cu pretenţii de istoric. La pagina 206 vol. l ne spune că un alt lagăr era situat în Domanovka pe strada Lenin – strada principală a orăşelului – unde deportaţii au fost înghesuiţi în ,,două grajduri” fără canalizare şi apă şi în nişte cocine. Te ia cu ameţeli cînd citeşti asemenea aiureli, ruşii îşi ţineau porcii şi vacile în centrul oraşului iar ei trăiau în cîmp?! Dar cu o pagină înainte ne spune că o parte din evrei au fost înghesuiţi în mai multe case dintr-o margine a Domanovcăi. Halal adevăr! Documentele româneşti spun că aceste colonii erau formate în satele sau tîrgurile stabilite de armată unde evreii se puteau caza în casele părăsite sau în spaţiile disponibile existente la localnici. Pentru a înţelege cît de mult au fost şi sînt în stare să mintă jidanii sionişti dau un citat din Cartea Neagră care este o adevărată zicere divină pentru Satancel ce reproduce următoarele grozăvii la pagina 211 vol. l şi puse de el şi tartorul Ehrenburg în cîrca românilor. ,,În Domanovca, românii rupeau copii în două, s-au îi apucau de picioare şi-i izbeau cu capul de bolovani. Le tăiau sînii femeilor. Îngropau de vii familii întregi sau le ardeau pe rug”. Mai rău ca fioroşii inchizitori! Dar îi întreb pe aceşti profesionişti ai minciunii, dacă românii întreceau chiar şi fiarele turbate în bestialităţi şi grozăvii, de ce ucrainenii şi chiar ruşii i-au primit cu bucurie pe soldaţii români, erau şi aceştia popoare de fiare turbate sau jidanii comunişti în ura lor fără margini au fost adevăratele fiare pentru toţi cei din jurul lor?
Odesa a fost cucerită pe 16 oct. 1941 iar pe 17 oct. Armata română a început un recensămînt al populaţie din oraş pe etnii şi a bunurilor materiale. Recensămîntul a fost terminat în luna noiembrie 1941 fiind găsiţi în Odesa 35000 de evrei, dar Alexianu ştiind de la populaţia băştinaşă că mulţi mozaici se ascund sub identităţi false sau stau în catacombele oraşului împreună cu partizanii, a ordonat un alt recensămînt în decembrie despre care nu am informaţii. Procentul de cazari rămaşi la casele lor în Transnistria este foarte apropiat de cel al populaţiei mozaice găsită de români în Basarabia şi Bucovina. Jean Ancel Satancel a văzut acest recensămînt precum şi alte documente referitoare la aprecierea exactă a populaţiei dar ne vinde minciuna cu 300000 de mozaici existenţi prin Transnistria – cifră socotită de el fără nici o acoperire documentară – pentru a ieşi povestea holcaustului. În seara zilei de 22 cot. 1941 o aripă a clădirii Comandamentului militar Român a fost aruncată în aer murind 16 ofiţeri superiori români inclusiv comandantul armatei lV române, 4 ofiţeri superiori germani, şi 46 de subofiţeri şi civili. Ca represalii imediate, generalul Trestioreanu a ordonat spînzurarea cîtorva sute de comunişti şi terorişti. Antonescu a ordonat ca pentru fiecare ofiţer român, funcţionar sau german să fie executaţi 200 de comunişti iar pentru soldaţi ucişi sau răniţi cîte o sută de comunişti fiind executaţi un număr de 417 comunişti luaţi din puşcăria oraşului. Satancel spune că în urma acestui ordin au fost executaţi 18000 de evrei, cifră scoasă din pălăria lui Hocus-Pocus!! De ce evrei şi nu comunişti cum scrie în telegramă, falsul trebuie să îl căutăm în mintea acestui nelegiuit sionist care şi-a propus să mintă la fel ca predecesorii lui Ehrenburg, Saul şi Flavius. Dar chiar telegrama pe care ruşii au prezentat-o la procesul mareşalului Antonescu este un fals grosolan făcut de un ageamiu în stilul probatoriilor staliniste din Rusia. Mai pretinde că la Dalnic, localitate la cîţiva kilometri de Odesa, românii însetaţi de sînge nevinovat au executat 22000 de jidani, toţi fii ai lui Israel după miros şi nărav! Cu cîteva zile înainte de atentatul de la Odesa ruşii au executat la Saratov pe Volga 15000 de prizonieri români pretinzînd că sînt răzbunare pentru cazarii ucişi de români ca represalii. Născocirea a fost scoasă în presa europeană din acele vremuri şi de atunci noi trebuie să fim cu ciocul mic în faţa mîrşăviei jidoveşti. Pentru a verifica securitatea clădirilor să nu fie minate de bolşevici, timp de 10 zile de la 23 octombrie pînă pe 3 noiembrie o mare parte a evreilor au fost obligaţi să plece din Odesa in satul din apropiere Slobodca după care femeile, copii şi bătrînii au revenit la casele lor iar bărbaţii între 18 şi 50 ani au fost trimişi la închisoare şi spune Satancel la pagina 56, vol. ll că au murit mii de persoane fiindcă: ,,Temperaturile scădeau, erau furtuni de zăpadă şi îngheţul a provocat mii de morţi”. Mai născoceşte alte masacre făcute de români ca răzbunare pentru atentatul din 22 octombrie, cifrele adunate ajungînd la 100000 de morţi şi toţi numai evrei ca act al urii de rasă. Vedem că individul stă rău cu meteorologia locului pretinzînd că la sfîrşitul lunii octombrie erau furtuni de zăpadă şi temperaturi de crăpau pietrele!!! Mai bine i-ar crăpa căpăţîna lui de liftă sionistă!

Satancel cel veninos spune de mai multe ori în carte că reconstituirea iadului prin care au trecut evreii din Transnistria este imposibilă pentru că jandarmii români nu au ţinut evidenţa convoaielor şi a populaţiei din ghetouri pentru că nu-i considerau oameni. Însă la pagina 215 vol. ll precizează: ,,Arhivele judeţului Berezovca conţin se pare toate rapoartele jandarmeriei precum şi alte informaţii în legătură cu lichidarea majorităţii evreilor din Odesa, dar o examinare minuţioasă a colecţiei ar necesita foarte mult timp. Colecţia(2316) cuprinde aproximativ 650 dosare, fiecare conţinînd 300-450 pagini. Documentele privind exterminarea evreilor prin diferite metode sînt amestecate printre zeci de mii de pagini pentru că uciderea evreilor nu a fost considerată o crimă care să necesite o clasificare separată”. Adică tot ce spune el în carte este rodul imaginaţiei lui criminale şi ticăloase. Autorul pretinde că a examinat 35 de dosare din această colecţie. În patru dintre acestea a descoperit documente legate de uciderea evreilor sau de lagărele şi ghetourile în care aceştia erau ţinuţi. Dar ordonanţa de înfiinţare a coloniilor de muncă în Transnistria din noiembrie 1941 prevede special o evidenţă foarte clară a fiecărei persoane din colonie cu elementele necesare de identificare. Te uimeşte obrăznicia jidovească, pe de o parte spune că nu sînt documente, dar pe de altă parte aminteşte de 650 de dosare ce formează arhiva Transnistria aflată în cea mai mare parte la Odesa – dar şi la Nicolaev cîteva zeci de dosare – şi răsfoind el cîteva dosare a ajuns să probeze toate minciunile pe care ni le prezintă ca adevăruri de necontestat.

La sfîrşitul lunii ianuarie 1944, populaţia mozaică din lagărele de muncă este retrasă toată în sudul Transnistriei – fapt amintit şi de satanistul sionist fără a preciza ce s-a întîmplat cu ea, fiind adusă în România – eveniment trecut sub tăcere de istoricul cazar şi de istoricii români care nu se deosebesc prea mult de acest gunoi vitriolat. Citind această carte cu pretenţii de document istoric rămîi uimit de imaginaţia bolnavă a acestei lifte cazare, care născoceşte fapte şi date astfel ca pe baza lor să poată incrimina armata română şi statul român de masacrarea a 500000 de mozaici în Basarabia şi Transnistria. Nu există istoric român care să fi îndrăznit să contrazică cu probe scrise –existente din belşug în arhivele acestei regiuni dar şi în cele româneşti precum şi datele statistice – toate minciunile şi acuzaţiile sataniste ale liftelor cazare sau comuniste şi ale gangsterilor sionişti.
Alexandr Werth, jurnalist britanic care a vizitat Rusia de mai multe ori în timpul războiului şi cunoştea bine limba, după eliberarea Odesei a întrebat un tînăr despre aceste evenimente şi a primit răspunsul: ,,Se putea trăi. Românii nu prea s-au amestecat în viaţa oamenilor. Exista suficientă mîncare în magazine şi soldaţii români aveau totdeauna ceva de vînzare”(Russia at War Londra 1965, p. 256.

,,Pogromul de la Iaşi” Cînd vorbesc despre ,,pogromul de la Iaşi” toti mozaicii susţin că oraşul Iaşi avea o populaţie evreiasca in anul 1940 de 50000 de persoane de origine cazară ce reprezentau jumătate din totalul locuitorilor. Faptele sînt următoarele; în nopţile de 25 şi 26 iunie, Iaşul a fost supus unor bombardamente care au făcut victime în rîndurile armatei germane şi române. Suficiente informaţii au dus la concluzia că atacul a fost semnalizat de la sol iar piloţii de pe avioanele doborîte de antiaeriană, erau tineri evrei plecaţi la ruşi în urmă cu un an. După ce s-au instruit cum să se ouă în capul nostru au venit chiar să arate ce meserie ştiu. Dar şi la unii spioni s-au descoperit adrese de contact al unor evrei din Iaşi. Asemenea jocuri pline de ură nu veneau bine armatelor române şi germane ce se deplasau masiv în Basarabia pentru a nimici frontul bolşevic din acest ţinut iar in noaptea de 28 iunie 1941 s-a tras cu arme automate asupra trupelor in marş. În realitate a fost o înscenare făcută de cîţiva legionari în colaborare cu serviciile secrete germane, trăgînd cu gloanţe oarbe. Unele indicii arată că ar fi pe acolo şi o mînuţă comunistă tot aşa cum s-a întîmplat cu rebeliunea legionară din Bucureşti cu cinci luni mai devreme. Pentru că fapta s-a petrecut intr-o zonă locuită de evrei iar aceştia prin trădarea în masă din vara anului 1940 au dovedit că mulţi sînt comunişti fanatici, autorităţile germane peste capul celor române au hotărit să aresteze pe bărbaţii evrei de peste 15 ani şi cu sprijinul unor legionari şi a unor jandarmi i-au adunat la Chestură. Pe drum au ucis mai mulţi evrei despre care documentele româneşti nu spun numărul exact iar pe cei astfel strînşi i-au urcat in două trenuri cu destinaţia Ialomiţa. Foarte mulţi din cei urcaţi cu forţa în aceste trenuri, au murit datorită căldurii, susţininmdu-se de către evrei cifra de 25000 de victime, alţii mai reţinuţi spun că s-au prăpădit 12000 de persoane, cei mai precauţi spun că au murit 7000 de persoane iar şeful lor din acele vremuri, W. Filderman menţionează 3000 de morţi. Guvernul de atunci intr-un comunicat afirmă că au fost executaţi 500 de iudeo-comunişti pentru că în noaptea de 28 iunie au tras în armată! Spun sioniştii că din gura lor iese numai adevăr - tot aşa cum Satana iubeşte crucea – şi nimeni nu poate contesta cifra de 25000 de persoane care au murit in această acţiune criminală a romanilor împotriva neprihăniţilor evrei. Tot ei spun iar liftele trădătoare care îi susţin repetă fanatic această minciună, că în Iaşi erau in vara anului 1941 50000 de evrei care reprezentau 50% din populaţie! Am să le pun şi de data aceasta oglinda adevărului in faţa lor hidoasă.

Judeţul Iaşi avea in anul 1930, potrivit recensămîntului din acel an un numar de 46028 evrei iar în anul 1940 erau 50386 suflete(şi aceasta este o dovadă că au consultat recensamintul cînd şi-au pus la cale crima împotriva romanilor!). Oraşul Iaşi avea in anul 1930 potrivit aceluiaşi recensămînt, un număr de 34662 de evrei la o populaţie de 106435 locuitori, adică 30,7% (capitolul: Populaţia statornică in anul 1930 după neam şi limba maternă, pag. 246), in anul 1940 erau 37955, la o populaţie de 117593 persoane, dar o parte dintre ei au trecut Prutul în iulie 1940 la ocupantul rus al Basarabiei considerîndu-se ,,repatriaţi” adică iubitori de ceva trădare. Memento Statistic prezentat de ei la Bucureşti în anul 1947 făcut după evidenţele din registrele comunităţilor, pentru anul 1941 în judeţul Iaşi spun că erau 37472 mozaici, dovedind ,,cu marfa clientului” că s-au ,,repatriat” peste Prut la bolşevici un grup de 12914 trădători din tot judeţul. Dacă aplicăm acelaşi coeficient de plecări peste Prut şi mozaicilor din Iaşi atunci în iulie 1941 mai erau în oraş un număr de 28227 evrei. Raţionamentul este foarte corect iar documentele serviciilor secrete spun că în gara Iaşi aşteptau în 28 iunie 1940, mii de evrei ca să treacă Prutul la ruşi, chiar dacă povestea pute rău a trădare, mozaicii trebuie să se înveţe că minciuna ca şi trădarea duhnesc tare rău, chiar şi ei fiind obligaţi să şi le asume. Inspectoratul de Jandarmi Iaşi, Biroul lll Poliţie prin raportul nr. 4157 din 6 iulie 1941 spune că primul transport care număra 2530 de persoane, a fost trimis la Roman şi de acolo întors la Podu-Iloaie unde trenul a fost golit. Au murit 1194 persoane iar cei vii au fost găzduiţi de evreii din localitate, ulterior aceştia revenind în Iaşi. Al doilea transport a fost de 1974 persoane dintre care 650 au decedat pînă la gara Tg-Frumos iar alţi 313 au decedat între Tg-Frumos şi Roman unde au şi fost îngropaţi, ajungînd la Călăraşi vii 1011 persoane. După 9 săptămîni evreii ajunşi la Călăraşi s-au reîntors la Iaşi fără a mai avea decedaţi. Din cele 4504 persoane îmbarcate în cele două trenuri, au scăpat cu viaţă 2347 şi au murit 2154 de mozaici, la care trebuie să adăugăm cca 200 de persoane ucise de germani pe unele străzi ale oraşului. Acestea informaţii se pot proba cu documente iar dacă ei se mai obrăznicesc cu cei 25000 de morţi îi poftesc să dovedească cum a încăput atîta lume în două trenuri şi să ne arate ţidule altfel va trebui să-i pocnit peste bot pentru că urlă a pustiu! Ca să nu le pară o ghiduşie tot ce spun am să aduc de martor lucrărica lor intitulată Memento Statistic prezentată la Bucureşti în anul 1947, unde pentru decembrie 1941 totalul pe ţară ne dă 311082 de evrei iar pentru judeţul Iaşi avem cifra de 37472 persoane. La recensămîntul făcut la 1 ianuarie 1941 din ordinul mareşalului Antonescu, s-au găsit 328968 evrei, din care în partea a doua a anului au fost deportaţi în Transnistria 12588 mozaici, rămînînd în regat 316380. Prin Decretul Lege nr 3145 din 16 decembrie 1941 a fost dizolvată Federaţia Uniunilor Comunităţilor Evreieşti din România şi s-a înfiinţat Centrala Evreilor din România, organism cu buget propriu unde erau înregistraţi toţi cetăţenii evrei din ţara noastră în urma recensămîntului făcut la acea dată şi arătat în lucrarea de mai sus.

Diferenţa de 5298 evrei rezultată din 316380 persoane, cifra oficială şi 311092 evrei cifra din registrele comunităţilor evreieşti, reprezintă pierderea de populaţie mozaică dintre 1 ianuarie şi 16 decembrie 1941 cînd a fost făcut al doilea recensămînt. Această sumă se compune din cei ucişi la Iaşi şi persoanele plecate din ţară în număr de 748 persoane ce s-au şi stabilit în Palestina iar cam 20% adică 150 persoane au plecat în alte direcţii de aici şi avem un total de 900 persoane ieşite din România pentru anul 1941. Datele se găsesc în lucrarea Din istoria imigrărilor în Israel 1882 – 1995 Carol Biniş, editura Haseffer, 1998, p. 211. La cei peste 300000 de evrei, au murit de moarte naturală în anul 1941 micşorînd sporul populaţiei cam cu 1000 persoane. Din 5298 persoane scădem 900 persoane plecate legal din ţară şi ajunse în Palestina, 750 persoane plecate cu vasul Struma în primele zile ale lunii decembrie 1941 pe care l-au scufundat ruşii, 311 persoane executate de ostaşii români în vară la Cîrlig – Iaşi şi 1000 persoane decedate din moarte naturală, obţinem suma de 2278 persoane dispărute şi care se pot identifica în cele două cauze; decedate în trenurile plecate din Iaşi şi executate de germani pe străzile oraşului. Cifra este apropiată de cea menţionată în documentele române şi aruncă în aer plăsmuirea gangsterilor sionişti şi a lichelelor cazare ce au ca scop să ne afunde cît mai adînc în mocirla minciunilor lor. Pentru morţii îngropaţi la Podul – Iloaiei şi Tîrgu – Frumos s-au emis certificate de deces despre care nu pomeneşte nici un sionist negru pe creier. Îl poftesc pe tovarăşul Aurel Vainer – preşedintele comunităţilor mozaice din România – să se uite pe registrele comunităţii evreieşti din Iaşi din anul 1941 şi să ne spună el cîţi morţi sînt trecuţi acolo legat de acest eveniment nenorocit. Prea eşti ticălos tovarăşe Vainer, ai datele exacte după registrele pe care le ţii bine la popreală şi ne vinzi cîte un cal sur cu doba la cur în fiecare an! Ai ajuns om bătrîn şi ai rămas tot în acea mocirlă oribilă a minciunii şi făcăturii, cu asemenea fapte te duci la Iahwe să-ţi dea colanul Marelui Satan?

Dar sioniştii au susţinători fanatici ai acestor născociri într-o parte a angajaţilor de la postul public de radio Iaşi. În data de 29 iunie 2008, la ora 8, amintitul post de radio la emisiunea Ştiri ne lumina cu următoarea monstruozitate: ,,Se împlinesc 67 de ani de cînd a avut loc pogromul de la Iaşi unde au murit sute de mii de evrei….” Pe banii noştri ei ne aruncă în obraz că sîntem o turmă de dobitoace cuvîntătoare iar adevărul îl putem afla numai din goarnă sionistă care suflă şi răsuflă în dealul Copoului. Dar nu este singurul beteşug al acestor lichele. Mai au în ziua de luni o emisiune intitulată Comunităţi etnice şi primii sînt prezentaţi ,,evreii” ori aceştia sînt o comunitate religioasă motiv pentru care a fost mare scandal în anul 1943 între Filderman şi Gingol, cazar de religie catolică ce conducea Centrala Evreilor. Ar trebui să vorbească despre cazari pentru că aceştia ne-au năpădit cîtă frunză şi iarbă după 1850 şi ne-au făcut atîta rău cît s-au pripăşit printre noi. Dar mai este faptul că mozaicii sînt în Moldova cîteva sute fiind daţi în fiecare săptămînă iar minorităţi etnice adevărate de mii sau zeci de mii de persoane nu se aud cu lunile Ce să mai vorbim despre soarta românilor din Basarabia şi Bucovina despre care nu auzi nimic luni de zile. Acest subiect este interzis de discutat aşa cum jidanul Iarrow l-a interzis la Europa Liberă. Se mai fudulesc aceste secături că ar fi singurul post media din ţară care promovează valorile iudaismului. Eu mă cutremur cînd aud de asemenea valori iar postul amintit a trecut de la o ocultare a oricărei valori ce ar aminti de români ca identitate spirituală la o adevărată apologie a iudeo-sionismului. Şi televiziunea publică duce o politică de ocultare totală a valorilor tradiţionale pentru că scoţînd din circuitul informaţional anumite date poţi oricînd afirma că ele de fapt nu există! Mai amintesc lipsa de cultură a multor redactori care se bîlbîie, se repetă ca nişte tîmpiţi, se fîsîie, înlocuind cuvintele româneşti cu anglicisme pentru a arăta ce culţi sînt iar toate acestea nu fac decît să ne dovedească faptul că sînt ,,cu totul şi cu totul” proşti. Principalii autori ai manipulării sioniste sînt A. Aciobăniţei şi directorul N. Tomescu, culturnic din propaganda comunistă care prin limbajul de lemn şi minciunile vehiculate este un adevărat pericol ce otrăveşte minţile multor români. Clocesc ei un nou plan Poexotto?