Cautare
Publicitate
| Sfanta minciuna III |
 |
 |
|
- tot în perioada iulie – septembrie 1940 la cererea Rusiei s-a făcut un schimb de populaţii intre cei din dreapta şi din stinga Prutului. Din Moldova rămasă în Regatul Romaniei au trecut la ruşi 150000 (una sută cincizeci mii) evrei spunînd că ,,se repatriază” iar din Basarabia au trecut cca. 26000 persoane dintre care cei mai mulţi au fost funcţionari ai statului care nu au reuşit să treacă graniţa in cele 72 de ore cît a durat ultimatumul. Pe aceşti 150000 de trădători îi găsim amintiţi de raportul Filderman-Manuilă care spune că au dat în 1947 prin străfundurile Rusiei de peste 100000 de ,,evrei români” doritori să treacă Prutul în România. Ori se cunoaşte o singură trecere a evreilor la ruşi şi aceasta a avut loc în iulie-august 1940 iar documentele NKVD spun că au fost 150000 de cazari pur sînge mari iubitori de comunism şi satanism.
 Vechiul Regat la anul 1941 care includea Regatul României înainte de 1918 şi partea din Transilvania ce nu a fost ocupată de unguri în septembrie 1940. După datele recensămîntului din 1930, actualizat pentru anul 1940 trebuiau să fie 195590 mozaici, sumă ce rezultă scăzînd din total mozaici de 798286 persoane pe cei rămaşi în Basarabia şi Bucovina 301584 persoane, în Ungaria 151112 persoane şi cei 150000 care s-au ,,repatriat” peste Prut în vara anului 1940, după ce acest ţinut a fost ocupat de ruşi. Aceasta trebuia să fie populaţia cazară după datele statistice din anul 1930, actualizate pentru anul 1940. La l ianuarie 1941, din ordinul mareşalului Antonescu s-a făcut un recensămînt al populaţiei României care avea 11380000 români, 536000 unguri, 525000 germani, 328968 evrei, 75000 ruşi şi ruteni, 17000 bulgari, 450000 alţii, total 13311968. (Arhiva Statului, Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar nr. 397/1940, f. 34). La răboj au ieşit cu peste 130000 de mozaici în plus faţă de documentele statistice ale lui Manuilă şi gaşca de jidani măsluitori de profesie ce învîrteau cifrele cum le cerea interesul lor. Un alt recensămînt făcut în toamna anului 1942 a găsit un număr de 294149 suflete ale lui Iahwe, dovedind că în România a existat o poartă deschisă tot timpul pentru mozaicii care puteau pleca în Palestina, (Evreii din România în perioada 1940-1944, vol l, p. XXVl, apărut în 1993), iar în Bucureşti erau 110000 mozaici. Dar pentru populaţia mozaică avem şi alte informaţii care arată că ei au falsificat în România datele statistice după propria poftă. Într-un raport al Ministerului pentru Minorităţi din 1939 se precizează: ,,Cu ocazia revizuirii cetăţeniilor, statistica judiciară a Ministerului de Justiţie a stabilit că s-au înregistrat 208217 cereri de revizuire, reprezentînd tot atîţea capi de familii evreieşti care cereau revizuirea pentru 962270 de evrei – membri ai familiei lor… Avem astăzi pe teritoriul ţării între 200000 şi 250000 de evrei intraţi în România şi încetăţeniţi în mod fraudulos”. Dacă comparăm cu datele rezultate din recensămîntul din 1930, actualizat pentru anul 1940, avem un plus de jidani de peste 160000. Dar documentul se referă numai la persoanele care aveau cetăţenie şi au depus cerere pentru că mai erau cam 20000 de mozaici refugiaţi din Germania, Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia şi cîteva zeci de mii de conspiratori comunişti care făceau naveta peste Nistru la sediile NKVD unde se pregăteau cum să bolşevizeze România. Numărul lor real în anul 1940 înainte de ocuparea unei mari părţi a României de către unguri şi bolşevici, era de peste un milion! Că le falsificau şi altora datele statistice pentru a-şi ascunde imigrările ilegale o spune şi Henry Ford în lucrarea amintită unde găsim la pagina 9 următoarele: ,,Cîţi jidani sînt în Statele Unite? Nimeni nu ştie. Cifrele adevărate sînt cunoscute numai de către autorităţile jidoveşti. [Aşa a fost şi la noi cît ei ne-au stat după cap] Guvernul Statelor Unite poate să facă statistici asupra tot ce priveşte populaţia. Dar, imediat ce încearcă să stabilească sistematic numărul jidanilor care imigrează şi al acelora care locuiesc de mai multă vreme în ţară, atunci intervine celălalt guvern, jidovesc, din Washington, împiedică o asemenea lucrare. Aceasta se întîmplă de vreo cîţiva ani încoace: pînă acum celălalt guvern, jidovesc, s-a arătat mult mai tare decît guvernul oficial”.şi continuă la pagina 10. ,,Ei sînt în Statele Unite, conducătorii organizaţiilor de lucrători, care se închină la steagul roşu şi cîntă internaţionala comunistă”. Plin de amărăciune autorul spune la pagina 132 că deşi s-a încercat oprirea imigraţiei evreilor din Polonia în SUA printr-o lege specială, totuşi efectele ei au fost anulate de manifestaţiile zgomotoase ale jidanilor care au făcut scandal în faşa Congresului. Aşa cum a păţit şi guvernul Goga-Cuza!! Dar Institutul Naţional de Statistică spune că la 17 noiembrie 1939 erau în România 842618 evrei dintre care au pierdut cetăţenia 225222 persoane(M.O partea l, nr. 273 din 24 noiembrie 1939). Cifra lor este mai mică cu 120000 persoane faţă de cea publicată de Ministerul pentru Minorităţi luată după numărul de cereri depuse iar la datele falsificate de această instituţie unde era un cuib de lifte comuniste protejate de Samuel Manuilski – cunoscut şi sub numele de Manuilă - voi mai reveni. Dacă din cifra de 962270 de mozaici scădem 328958 cîţi au fost găsiţi în Regat la 1 ianuarie 1941 şi pe cei 151112 rămaşi la unguri, vedem că au rămas în Basarabia şi Bucovina la bolşevici ori ,,s-au repatriat” adică au trădat ţara cu fruntea sus, un număr de 482200 persoane iar după datele statistice trebuiau să fie 301584 evrei. Din cei 328958 mozaici rămaşi în Regat, au fost deportaţi în Transnistria 12588 între septembrie 1941 şi iunie 1942 pentru că le-a fost dovedită apartenenţa la partidul comunist – organizaţie criminală scoasă în afara legii în România – şi cei 598 de comunişti înroşiţi de ură de clasă care au cerut ,,repatrierea” în imperiul satanist al bolşevicilor cazari. Dintre cei 12588 deportaţi în Transnistria, 7000 au fost aduşi înapoi în România la sfîrşitul anului 1942, făcînd obiectul ,,cazului Dorohoi”. Ar mai trebui scăzuţi 2500 de nefericiţi care au căzut victime în 28 iunie 1941 în Iaşi. La sfîrşitul anului 1944, pe acest teritoriu, trebuiau să fie după datele statistice româneşti un număr de 320272 mozaici. Lucrarea ,,Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic” Bucureşti 1947, pe lîngă multe informaţii false care să susţină industria holocaustului pornită de gangsterii sionişti cu patru ani în urmă, găsim şi ceva informaţii adevărate şi de mare folos în trebuşoara pusă la cale. Studiul se referă numai la teritoriul Regatului României aşa cum era în anul 1941 – fără Basarabia, Bucovina, ţinutul Herţa şi Ardealul de Nord. În acest recensămînt[vezi articolul Recensamint evrei din ,,Arhiva"] al mozaicilor făcut însă după registrele comunităţilor – documentele cele mai bune pentru a afla cîţi evrei au fost în România în perioada 1939-1945, dar necercetate de vreun istoric român – dau cifrele populaţiei evreieşti din România dar fără provinciile menţionate mai sus astfel: 1930 – 329748 evrei; 1941 – 315003 evrei; 1942 – 275068 evrei; 1947 – 383606 evrei. Ei publică această situaţie şi pe judeţe unde apar diferenţe majore pentru anul 1941 şi care arată că ne-au păcălit de cîte ori au vrut. La cifra de 383606 mozaici dacă adunăm 58000 de fii ai lui Iahwe scăpaţi de urgia ungurilor din Ardealul de Nord după raportul Mănuilă – Filderman, avem 441606 persoane existente pe actualul teritoriu al României către sfîrşitul anului 1947. În lucrarea Din istoria imigrărilor în Israel 1882 – 1995 apărută la editura Haseffer în anul 1998, autorul Carol Bineş spune la pagina 50 că între 1939-1944 au migrat din România cu vapoarele 26697 persoane iar la pagina 51 completează că în anii 1945-1946 au migrat 5740 persoane şi la paginile 54, 55 precizează că în perioada 1946- aprilie 1948 au migrat din România peste 31000 de mozaici, deci un total de 63437 persoane. La acest total care reprezintă numai 80% din emigranţi rămaşi, trebuie adăugaţi 15900 de persoane care au intrat în Palestina dar s-au îndreptat spre alte destinaţii, dînd o sumă de 79337 persoane. Această cifră a emigranţilor pentru perioada 1939 – aprilie 1948 trebuie să o adunăm la 441606 persoane cîte erau către sfîrşitul anului 1947 şi avem un total de 520947 mozaici existenţi în România în timpul critic – decembrie 1944. Ori după documentele oficiale româneşti nu puteau fi decît 378272 de mozaici, sumă ce rezultă din adunarea celor 320272 din Vechiul Regat şi 58000 din Ardealul de Nord. De unde vine diferenţa în plus de 143000 de mozaici pe teritoriul României acolo unde liftele sionist-sataniste pretind că a avut loc un holocaust? Nimeni în istoria scrisă şi orală nu suflă o vorbă despre deportaţii din Transnistria care erau în viaţă în număr de 75000 în ianuarie 1944 şi au fost aduşi toţi în România!!! Un raport din decembrie 1943 al Ministerului de Externe britanic ne spune: ,,Fracţiunea Europeană a Congresului Mondial al Evreilor afirmă că este foarte îngrijorată de posibila deportare a evreilor de către armata germană în retragere – în special din România – a deportaţilor care par a fi concentraţi în prezent în Transnistria. Cifrele în cauză variază între 75000 şi 150000. Ei cer să se ia măsuri pentru salvarea acestor oameni, lucru pe care îl consideră posibil deoarece Congresul Evreiesc din New York îl consideră pe Antonescu conciliator”. După ce Antonescu a salvat de la moarte sigură peste 450000 de mozaici aceeaşi sionişti îl acuzau pe mareşal de masacrarea a peste 400000 de evrei numai pentru faptul că erau evrei adică erau tăiaţi împrejur şi se rugau ca nişte neprihăniţi lui Iahwe!!! Odioase minciuni şi odios neam care trăieşte din asemenea apucături mîrşave. În ianuarie 1944 un raport al Jandarmeriei informa că mai erau în viaţă în Transnistria 75000 de evrei dintre care 20000 localnici. Cifra trebuie luată ca apropiată de realitate pînă se va cerceta arhiva Transnistriei, fiind menţionată şi de sioniştii care insistau pe lîngă englezi să-l îmbuneze pe ,,conciliatorul” Antonescu. Cît priveşte abureala lui Satncel care pretinde că a spus numai adevărul istoric, totul este numai o năuceală pentru funcţionarea la foc continuu a industriei holocaustului. Diferenţa de 68000 de mozaici apăruţi în plus la răboj în decembrie 1944 este armata ultra secretă Pauker-Chişinevschi a cazarilor comunişti adusă de către ocupantul rus pentru a bolşeviza România. Din acest puhoi de lepădături, urmaşii prăşiţi pe meleaguri mioritice ne învaţă astăzi cum trebuie să fim români şi de ce sîntem un popor de gunoaie iar toate aceste nemernicii sînt făcute cu sprijinul direct al conducătorilor români trădători pe care turma de proşti îi alege într-o behăială generală. La recensămintul din 25 ianuarie 1948, jidanii/cazarii bolşevici stăpînii absoluţi ai României au falsificat datele astfel ca să le iasă de un holocaust, desfiinţînd determinarea populaţiei după apartenenţa etnică şi înregistrîndu-se numai după limba vorbită, ei au găsit …97566 persoane cu limba materna idiş din cei peste 441000 aflaţi atunci printre români!!! Cînd au avut nevoie să născocească un martir aşa cum pretinde că a fost în cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la Hasefer în anul 1991, chiar şef rabinul Moses Rosen, autorul lucrării, atunci spun adevărul despre numărul mozaicilor din anul 1948 existenţi în România, pretinzînd că el i-a salvat de la dispariţie. Pe supracopertă stă scrierea aceasta: ,,Dr. Moses Rosen este şef rabin al României de 42 de ani. În anul 1948, el a fost ales de către Congresul Rabinilor şi Preşedinţilor de Comunităţi ai celor peste 400000 de evrei, supravieţuitori ai Holocaustului, care se aflau atunci în ţară. În pofida totalei şi categoricei opoziţii a regimului comunist, din toţi acei ani, el a reuşit ….organizarea educaţiei religioase şi cultural iudaică a zeci de mii de copii şi tineri evrei pe de o parte şi a împlinit Alia, adică plecarea spre ,,Ţara Făgăduinţei” a patru sute de mii de evrei din România, care reclădesc acolo, alături de fraţii lor din lumea întreagă…” Textul trebuie clarificat cu cîteva informaţii; pînă la sfîrşitul anului 1947, şef rabin al României pentru cazarii neologi a fost Alexandru Şafran, alungat de confraţii lui comunişti la instigarea lui Rosen. Noul rabin şef, nu văd cum a luptat în draci împotriva comuniştilor cînd toată puterea în România era deţinută de neamul lui – cazarii bolşevici – iar el era colonel în Securitate, organul terorii comuniste. Iar salvarea evreilor din România se datorează numai mareşalului Ion Antonescu şi guvernului său care nu i-a predat germanilor, deşi aceştia au cerut de mai multe ori să fie trimişi în Germania! Ştiu că pentru mozaici, minciuna este cel mai mare şi singurul miracol pe care-l pot ei accepta. Adevărul nu are nici o relevanţă. Aşa ne-au falsificat ei istoria de cîte ori au vrut iar toată această monstruozitate a avut şi are complicitatea unor trădători români ajunşi în funcţii de decizie şi de nenorocire a memoriei strămoşeşti şi a distrugerii neamului. Dau mai jos locurile unde au murit evrei asasinaţi de cetăţeni sau soldaţi români: - 54 morţi în incidentul de la Dorohoi din 1 iulie 1940 fiind împuşcaţi de soldaţii români, o nenorocire care a avut loc atît stării de spirit a soldaţilor ce se întorceau din ţinutul Herţa fiind hărţuiţi permanent de către jidanii ce au ucis comandantul regimentului cît şi a instigărilor legionarilor locali care şi-au activat năravurile şi apucăturile în contextul istoric dat. - 200 morţi în incidentul de la Galaţi din 29 iunie 1940, despre care nu există din surse româneşti informaţii, el fiind menţionat doar de către sionişti. - 125 morţi în rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în Bucureşti - 1000 morţi în Transnistria din ,,cazul Dorohoi” - 2154 morţi la sfîrşitul lunii iunie 1941 în cele două trenuri trimise din Iaşi către judeţul Ialomiţa la care mai trebuie adăugaţi cca 50-200 morţi executaţi de germani pe străzile oraşului. - 311 morţi la Sculeni(Cîrlig) în apropiere de Iaşi, deshumaţi în 1946 dintr-o groapă comună. Basarabia şi Bucovina. Cînd bolşevicii au ocupat aceste ţinuturi, după datele statistice româneşti, au rămas în afara statului un număr de 4078933 persoane dintre care 301584 mozaici la care trebuie să-i mai adăugăm pe cei 150000 de cazari trădători care au trecut Prutul în lunile iulie şi august 1940 pentru a fi în împărăţia comunismului satanist rezultînd un total de 451584 persoane dar după datele Ministerului de Justiţie din noiembrie 1939, erau trecuţi la bolşevici 482200 persoane. Cînd românii i-au alungat pe ruşi în iulie 1941 şi au făcut un recensămînt în septembrie 1941 au mai găsit o populaţie de 3525008 persoane (Arhv. M.Ap.N., fond 3467, dosar nr. 41/1941, Recensămîntul f. 9-12) dintre care 109850 cazari – cifră pe care am calculat-o adunînd mozaicii care au fost deportaţi în Transnistria cu cei rămaşi locului. În această cifră a cazarilor prinşi în răboj de români sînt incluşi şi cele două mari grupuri găsite de germani prin Ucraina la începutul lunii august 1941 şi trimişi pe capul românilor, primul cu un număr de 13000 persoane a fost internat la Chişinău prin înfiinţarea lagărului din marginea oraşului iar al doilea cu un număr de 35000 de persoane au fost internaţi la Cernăuţi. Aceste informaţii infirmă şi făcătura lui Satancel cum că germanii îi ucideau pe mozaici pe unde îi găseau şi făceau baie în sînge de evreu ca să devină invincibili. Întoarcerea refugiaţilor înapoi în Basarabia şi Bucovina a fost sursa tifosului care peste cîteva luni va face ravagii în Transnistria. Dacă germanii nu ar fi găbuit aceste grupuri de refugiaţi cazari, românii ar mai fi găsit în cele două ţinuturi ceva mai mult de 60000 de mozaici faţă de aproximativ 483200 cu un an înainte. Dar ciudat este faptul că mulţi dintre cei care nu au reuşit să fugă în interiorul imperiului bolşevic – satanist, nu ştiau româneşte şi nu s-au găsit în arhivele româneşti că ar fi primit vreodată cetăţenia Regatului România. După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei din iunie 1940, bolşevicii au procedat la o deportare masivă a populaţiei româneşti. În septembrie 1940 Pravda anunţa deportarea a 135000 de muncitori – se înţelege români – în diferite colţuri ale URSS. Aceste deportări s-au făcut pe baza listelor întocmite de uneltele criminale cazare dar şi cu sprijinul unor ruşi, ucraineni şi chiar vreo cîteva secături mioritice. În februarie 1941 alţi 48000 de români au fost deportaţi în imperiul roşu. În locul românilor au fost aduşi jidani, fanatici bolşevici instruiţi în luptele de partizani care au rămas în spatele frontului să-i scurteze de zile pe cîţi mai mulţi români, iar documentele militare dovedesc fără putinţă de tăgadă aceste fapte. Cei mai mulţi însă au abandonat bărbăţia satanist – bolşevică şi s-au resemnat în faţa sorţii. Dacă facem un calcul să vedem genocidul care l-a făcut în Basarabia şi Bucovina ocupantul rus şi uneltele lui criminale - jidanii/cazarii bolşevici – vedem o scădere a populaţiei provinciei cu 553925 persoane(4078933 în iunie 1940 - 3525008 în iulie 1941). Această sumă se compune din cei cca 350000 de mozaici care s-au retras cu armata rusă, 183000 români deportaţi de ocupantul rus şi cca 20000 de ruşi şi ucraineni care s-au dat în stambă cu noul stăpîn pe seama românilor. Aceste informaţii trebuie corectate cu recensămîntul populaţiei Basarabiei şi Bucovinei făcut de ocupantul rus în septembrie 1940 şi astfel vom şti exact ce număr de mozaici erau sub ocupaţia rusească şi cîţi au şters-o cu tartorii lor întru ticăloşii precum şi dezastrul care s-a abătut asupra românilor numai pentru faptul că ei vedeau în comunism iadul adus pe pămînt. Pînă la sfîrşitul lunii octombrie 1941, cazarii din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în Transnistria, rămînînd locului numai ceva mai mult de 3000. Transnistria, este regiunea unde spun liftele cazare şi gangsterii sionişti, marii proprietari ai industriei holocaustului, că românii ar fi ucis cu sînge rece sau cald, sute de mii de fii ai lui Israel, doar pentru vina că se rugau numai la Iahwe. Putem dovedi cu fapte din istoria recentă că foarte mulţi dintre aceştia se rugau lui Satalin iar isprăvile lor erau crime împotriva umanităţii, crime de înaltă trădare, diversiune, spionaj, atentate, acţiuni teroriste şi tot ce mai intră în arsenalul unui bolşevic internaţionalist – satanist pus pe distrus întreg neamul omenesc dacă nu se închină la steaua roşie cu cinci colţuri şi nu îl venerează pe marele Satana – cunoscut de ei sub numele de Iahwe sau Stalin. De la cei aproape 500000 de mozaici pretinşi a fi masacraţi în Basarabia şi Transnistria şi plînşi de Ehrenburg şi Satancel înveninatul pînă la cei care se cam ruşinează de această făcătură şi temîndu-se că odată scos la iveală adevărul vor trebui şi ei să răspundă pentru monstruozitatea făcută asupra memoriei colective europene, cale lungă a parcurs minciuna. Spun aceşti moderaţi că în Transnistria ar fi murit de boli şi reaua administrare a situaţiei de către români dar şi datorită unor execuţii samavolnice făcute de ucraineni şi germani cu acordul jandarmilor români, cam 50000-80000 de suflete. Sînt de acord cu această moderaţie dar mai cer ca lumina să pătrundă în întunecimea creată de minţi criminale şi gangstereşti ce urmăresc să scoată de pe moartea atîtor nefericiţi, zeci de miliarde de dolari ca să-şi îngroaşe pungile lor nesăţioase. Şi alături să fie puse toate acţiunile criminale ale evreilor din Basarabia şi Bucovina făcute împotriva armatei şi administraţiei române precum şi a populaţiei româneşti. Ştim cu exactitate că au fost deportaţi din Basarabia şi Bucovina în Transnistria 105889 cazari, din Regat au fost deportaţi în septembrie 1941 încă 588 mozaici şi pînă în primăvara anului 1942 s-a ajuns la un număr de 12588 persoane, după care Antonescu a oprit orice deportare. Un raport al jandarmeriei din Transnistria din septembrie 1942 spune că pînă la acea dată au trecut Nistrul 119065 evrei. Din această sumă trebuie să scădem cei 7000 de evrei care formau ,,cazul Dorohoi” întorşi la vetrele lor la sfîrşitul anului 1942. La sfîrşitul anului 1941, profesorul Alexianu spunea că avea în Transnistria, internaţi în mai multe tabere de muncă 130000 de mozaici. Ori această cifră trebuie să îi includă şi pe evreii din Transnistria care au fost obligaţi să se refugieze satele din jurul Odesei pentru a nu se molipsi de tifos de la cei veniţi din Basarabia şi Bucovina. În februarie – martie 1942, au fost internaţi în lagăre un număr de 32643 mozaici din care 16258 din Odesa şi diferenţa din satele şi tîrgurile din apropiere. Caraiţii din Odesa nu au fost consideraţi mozaici şi au rămas la casele lor. Acestea sînt cifre care pot fi dovedite cu documente şi acceptate chiar de Ancel atunci cînd făcea referire la documente, iar pentru bazaconiile sioniştilor şi cazarilor înfocaţi de pe la noi sau de aiurea pe care ni le pun în cîrcă, ar trebui să-i cinstim cu cîte o ţeapă sau o cravată de cînepă. Din însumarea acestor cifre avem un total de aproximativ 144000 persoane care au fost internate în acest ţinut al nenorocirii unde bolile, lipsa de igienă, degradarea sub toate formele, cruzimea şi gerul au făcut să moară mulţi dintre cei obligaţi să suporte asemenea tratamente. Prăpădul cel mai mare a fost în perioada septembrie 1941 – aprilie 1942 cînd s-au înregistrat peste 55000 de victime în cea mai mare parte datorate tifosului. Mareşalul Antonescu a dat ordin în ianuarie 1944 ca evreii din Transnistria să fie evacuaţi în sud în localitatea Vijniţa de unde au ajuns în România, fiind salvaţi de la o moarte sigură pe care au avut-o evreii din Polonia, Bielorusia sau Ucraina. Un raport al Jandarmeriei din ianuarie 1944 informa că mai erau în viaţă în Transnistria 75000 de evrei dintre care 20000 localnici, adică au murit 69000 de persoane dintre cei deportaţi din Bucovina, Basarabia şi din Transnistria. Raportul Mănuilă – Filderman spune că în Transnistria au murit 54500 persoane dintre mozaicii deportaţi din Basarabia şi Bucovina iar această cifră coroborată cu cea din raportul Jandarmeriei indică faptul că au murit cam 12000 de cazari dintre cei localnici, adică un total de 66500 de decedaţi. Din cei 144000 de mozaici internaţi în taberele de muncă din Transnistria, scădem morţii după raportul Mănuilă – Filderman coroborat cu cel al Jandarmeriei ne rămîn 77500 persoane ce au scăpat cu viaţă din acest iad, cifra fiind foarte aproape de cea din documentele româneşti. Faptul în sine dovedeşte că mozaicii din România au ştiut totdeauna situaţia reală din Transnistria dar au minţit cu neruşinare pentru că minciuna uciderii celor 400000 de jidani de către sîngeroşii români era plăsmuită încă din anul 1943 cînd nu se ştia soarta războiului. Ca să dezvăluim lumii această ticăloşie jidovească privind holocaustul din România – localizat la început pe actualul teritoriu românesc dar pentru că faptele nu se legau deloc l-au dus în Transnistria fiindcă acolo era şi este foarte mult întuneric – trebuie făcută o cercetare completă a arhivelor din Odesa şi Nicolaev şi atunci le vom pregăti ştreangul tuturor jidanilor şi gangsterilor sionişti ce lucrează de zor în industria holocaustului să scoată de la fraieri sau proşti zeci sau sute de miliarde de dolari. Acolo vom găsi documentele privind numărul exact al cazarilor locali ce au fost internaţi în taberele de muncă şi cîţi au fost aduşi în România în ianuarie 1944 dar vom descoperi prin calcul matematic şi cîţi criminali au venit din imperiul roşu sub comanda Pauker – Chişinevschi să bolşevizeze România. Adevăratele motive ale deportării lor în Transnistria le voi arăta în continuare.
|
|
| Ultima actualizare ( Luni, 16 Noiembrie 2009 19:09 ) |