Timpul 7 octombrie 1881 ,,…O conspiraţie întreagă contra negoţului român, contra muncii române, contra statului român, conspiraţie la care i-au parte fără s-o ştie poate sferele noastre dominante, însă unii cu bună ştiinţă şi printre aceştia desigur putem cita pe d. Gheorghian, Guţă Panu şi pe părintele lor spiritual C. A. Rosetti…” Cine nu vrea să ştie de ce este prost şi trăieşte prost va asculta în continuare zicerile făcătorilor de născociri.
Timpul 13 octombrie 1881 ,,…Goniţi din marea împărăţie rusească în mod sistematic, persecutaţi în Germania, rău văzuţi în Austro-Ungaria, evreii trec în cîrduri marginile ţării noastre şi se află aici, sub un guvern şi o legislaţiune demagogică, un teren de exploatare cum nu-l mai aflaseră undeva, mai mult, ei află în Grădiştenii noştri, în vînători de aur ai noului Bizanţ, nişte aprigi apărători înaintea unei justiţii corupte…De cînd calomnia persecuţiilor religioase a căzut, evreii caută a da o altă faţă lucrului. Ei vor să facă a crede că animozitatea îndreptată împotriva lor e totodată îndreptată contra ordinii sociale, contra averii în general. Că în sfîrşit e o mişcare socialistă…”

Timpul 26 octombrie 1881 reproduce un articol din ziarul mozaicilor Fraternitatea care spune: ,,Era un timp pe cînd România a fost un Eldorado al tuturor refugiaţilor şi asupriţilor din toată lumea. A domnit aici o toleranţă religioasă cît se poate de largă şi nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuinţele vieţii ieftine ca nicăieri, poporul blînd şi fără egoism. De aceea au venit în ţară lipovenii, grecii, ungurii şi izraeliţii, mai cu seamă după revoluţia de la 1848. Astăzi lucrurile s-au schimbat. România vrînd să intre cu paşi repezi în sînul statelor europene, s-a dezbrăcat de multe moravuri şi deprinderi din trecut, încît străinii nu mai privesc România ca pe o ţară unde să găsească fericire şi un trai bun, mai uşor decît acolo de unde au să vie..” Avem aici dovada clară că ticălosul Poexotto şi toată şleahta de lepădături cazare mint pentru că chiar unul de-al lor, fără a fi înţepat cu sula în coaste spune că ei au venit peste români pentru că aceştia erau mai mămăligoşi şi se lăsau beliţi de mozaici care doreau să-şi îndulcească traiul rău ce l-au avut prin vechile lor popasuri istorice. Alţi cazari însă rămîn neclintiţi în smintelile lor şi ţin numai calea luminoasă cum vedem în textul de mai jos.
Timpul 20 octombrie 1881 ,,…După – Cumpăna, ziar jidovesc – venirea evreilor în ţara noastră a fost cauzată prin necesităţile economice ale generaţiei trecute; ei, prin serviciile ce le-au adus acestei generaţii, pe care le ignorăm, şi-au cîştigat importanţa actuală. Au oferit deci o compensaţie pentru munca naţională ce i-a susţinut…” Prea mare este minciuna. Şi iarăşi ne pîrăsc la cei unde cred ei că vor prinde gând crîncen împotriva românilor.
Timpul 13 noiembrie 1881 ,,…Dar ceea ce este nemaiauzit şi caracterizează din nou protestaţiunile foilor evreieşti din capitală este obrăznicia cu care Alianţa izraelită stăruieşte pe lîngă d. Gambetta, ministrul prezident din Franţa, de a provoca înlăturarea regulamentului privitor la petrecerea şi aşezarea străinilor în ţară…Alianţa are o mulţime de membri în România. Nu este o adevărată trădare de patrie din partea celor petrecători din ţară de-a fi membrii unei asociaţii internaţionale al cărei scop e de-a compromite statul român şi interesele sale? Nu e vorba…în ţara în care trădătorii din noaptea de 11 februarie au fost decoraţi şi înălţaţi în demnităţi publice, trădarea de patrie se consideră de mult ca un merit. A fost o urmare naturală dar ca tocmai membrii cei mai influenţi ai Alianţei din România să fie încetăţeniţi. Numai Ţepeş n-ar fi găsit destui pari pentru a le mulţumi pentru modul în care pricep a fi români; noi sîntem mult mai îngăduitori…” Dar planurile lor otrăvitoare priveau şi cultura popoarelor în mijlocul cărora şi-au găsit de popas.
Timpul 19 iunie 1879 ,,…Pretutindeni în Europa evreii emancipaţi amestecîndu-se în cultura ţării, au falsificat-o şi corupt-o, dar cultura în România e deja semicultură atît de coruptă şi de radicală prin toate tendinţele încît o picătură de otravă mai mult nu va schimba-o. Adevărata cultură naţională merge ş-aşa alături cu cultura generală şi ea îşi va găsi temeliile numai atunci cînd fiecare ţăran va şti a citi şi a scrie…”
Timpul din 26 şi 29 ianuarie şi 1 februarie 1880 unde Eminescu reproduce mai multe articole ale profesorului german Henric de Treitchke ce au fost publicate în revista ,,Preussische Jahrbücher în anul 1879 şi 1880. Şi istoricul german constată cu uluire obrăznicia mozaicului şi dorinţa lui de a se situa totdeauna deasupra celorlalţi fără a avea nici un merit. ,,…Despre defectele naţionale ale germanilor, francejilor sau altor popoare putea scrie cineva fără sfială oricît de aspru; cine însă ar îndrăzni de a vorbi drept şi cu moderaţie despre vreuna din netăgăduitele slăbiciuni ale caracterului jidovesc este numaidecît stigmatizat de către toată presa ca barbar şi persecutor al religiei…Noi germanii însă avem a face cu acel neam polonez de evrei căruia îi sînt adînc imprimate urmele unei tiranii care-au ţinut sute de ani; acest neam e, după cum dovedeşte experienţa, cu mult mai străin manierei de a fi a Europei şi îndeosebi a germanilor…În timpul mai nou s-au trezit în sferele evreieşti un periculos spirit de înălţare de sine însuşi, că influenţa jidovismului asupra vieţii noastre naţionale, care în alţi timpi au produs şi cîte ceva bun, astăzi se dovedeşte a fi stricăcioasă în multe privinţe”. Autorul german aminteşte de lucrarea Istoria evreilor de Graetz: unde fanatismul şi ura cazarilor se revarsă în valuri asupra culturii germane şi a creştinismului în general Presa scrisă era controlată de evrei aşa cum era şi la noi şi cum cereau Protocoalele pentru ca ei să poată influenţa opinia publică acolo unde au interes.
Aceste nenorociri s-au putut întîmpla în România pentru că oculta liberală în frunte cu Brătianu şi Rosetti aveau legături strînse cu gangsterii sionişti Cremieux şi Montefiore şi cu Internaţionala Socialistă a lui Hoedel şi Nabiling adică cu toţi tartorii întunecaţilor de pe faţa pămîntului.
Eminescu a semnat ultimul articol la data de 1 iunie 1883 şi la numai cîteva zile, masonul Maiorescu xu sprijinul lichelei Slavici l-a declarat nebun şi l-a internat fortat într-un ospiciu al mafiei jidoveşti din Bucureşti unde a fost distrus prin tratamentul aplicat. Practica a fost dezvoltată de bolşevicii cazari în Rusia şi comuniştii mioritici într-o adevărată politică de stat împotriva adversarilor de tot felul. Soarta Marelui Român i-a fost pecetluită de aceşti criminali care au urmărit şi au reuşit să transforme ţara într-o feudă controlată în totalitate de structuri mafiote aşa cum s-au dezvoltat fără măsură după primul război mondial în România Mare. Eminescu a dat totul fără a cere nimic de la nimeni. Pentru curajul lui ieşit din comun de a apăra istoria şi datinile acestui neam, trădătorii l-au asasinat defăimîndu-l că era bolnav de sifilis, snoavă scoasă din pană jidovească la peste 20 de ani de la moartea poetului. După moartea Iuliei, pe Haşdeu l-au făcut nebun şi ocultist iar la Iorga scăpărau din dinţi că este naţionalist şi istoric mincinos. Numai ei, prin veninul turnat peste tot spuneau adevărul şi numai adevărul, revelat doar lor şi numai lor de tartorul Iahwe!
Ca să înţelegem cine au fost istoricii români din partea a doua a secolului XlX şi prima parte a secolului XX, ce ne-au scris şi falsificat în totalitate istoria veche şi în mare parte cea modernă voi da un tras din Generalităţi cu privire la studiile istorice retipărit la Polirom în anul 1999 unde la p. 998 marele istoric N. Iorga îi bănuieşte pe cei ce s-au ocupat de aceste subiecte, că au ascuns multe adevăruri: ,,…cu această direcţie s-au format profesori secundari de istorie de o mediocritate convenabilă; cu durere însă, e silit cineva să constate că numărul lucrătorilor ştiinţifici ieşiţi din universităţile noastre e cu totul fără însemnătate. Dacă nu pe toate terenurile, în istorie, desigur, regresul faţă de ce se producea altădată e incontestabil. Autodidacţii entuziaşti de odinioară, ducîndu-se, nu lasă decît locuri goale în urmă”. Revin la magistrul cazar Poexotto şi spun că nu vorbea în deşert atunci cînd îi chema pe ,,scriitorii români” ca autorităţi de necontestat ce susţin ticăloşiile lui şi aduc la lumină zicerea unui nemernic de-al nostru – pretinsul istoric şi mare priceput în trăsnăi şi falsuri Al. Odobescu – care la inaugurarea Ateneului Roman din anul 1888 spunea: ,,Schimbările faţă ce se făcu aici in Romania, cînd de sub aspra si întunecata asuprire a dacului Decebal, ţara noastră prin fericita-i cucerire de către Traian, începu repede şi lesne în luminoasa şi binecuvîntata împărăţie a neamului latin”. Chiar dacă existau zeci de texte venite din antichitate pînă la urechile lui, totuşi pretindea că minciunile şi ticăloşiile spuse de el românilor erau singurele adevăruri. Să mai amintesc cum ne-au procopsit cu nebunia latrinităţii peste cap!! Adusă de doctorii ardeleni, plini de ambiţii să participe şi aceşti netoţi la clădirea statului românilor, cu sprijinul ciocoimii liberale dar în special a Ocultei acestor trădători de neam şi ţară, nebunia a fost băgată în cărţile de istorie prin anii 1870 şi ţeapănă a rămas chiar peste veacuri. Cu toate argumentele istorice şi lingvistice ale lui Haşdeu, care era o somitate în ţară şi o mare personalitate în străinătate, şi alţi români de bună credinţă criticînd sminteala latinităţii, tîmpenia lui Laurian a rămas ca lege pentru că a făcut parte din ura liftelor liberale asupra poporului român – mulţi dintre ei fiind venetici nu doreau românilor o istorie demnă – care să îi îndreptăţească a pretinde conducători demni. Astfel că liberalii le dădeau stuchit la furcă defăimătorilor românilor ce ne doreau numai răul absolut iar pentru această ticăloşie ciocoii mioritici primeau dreptul de a se înhăita cu ceata de prădători venetici. Luînd drept ,,autorităţi ştiinţifice” aceste nulităţi trădătoare ce erau în stare de orice mişelie împotriva neamului şi ţării numai să-şi ostoiască patimile lor de mărire şi înavuţire, Poexotto putea juca cum îi poftea inima chiar pe capul românilor. După anii 1890 au apărut două cărticele ale cazarilor ce ne spuneau exact ce ne-a spus şi tartorul Poexotto ajutat atît de mult de istorii şi lingviştii români. În anul 1913 apare postum lucrarea lui N. Densuşianu Dacia preistorică, bazîndu-se pe probele disponibile la acea vreme – şi erau destule – desfiinţează nebunia latinităţii şi a nimicirii dacilor de către armatele romane. Nu ne-a fost însă bucuria lungă pentru că un alt cazar mişel Iosef Bercovitz, publică la Paris în anul 1923, lucrarea lui de doctorat intitulată Chestiunea israeliţilor în România – vezi capitolul 16 din Protocoalele Înţelepţilor Sionului – unde lifta spune despre români că sînt un neam străin pămîntului pentru că populaţia băştinaşă a fost exterminată de către armatele Romei, adică aşa cum ne-a învăţat luminatul Poexotto. În anul 1926, Vasile Pîrvan publică marea lui plăsmuire numită Getica lucrare ce îl vizează numai pe Densuşianu fără a sufla un cuvînt despre falsificarea istoriei românilor de către cazarul Iosef Bercovitz şi ceilalţi prooroci mincinoşi din neamul lui. Cartea lui Pîrvan a apărut la Fundaţia Cultura Naţională finanţată de trustul bancar Marmorosch-Blank, doi cazari curaţi ce ne iubeau precum cîinele lanţul. După 1944 au venit armatele ruseştii cu urdiile lor de cazari comunişti care ne-au dat şi o nouă lecţie de cum trebuie să fii secătură. Prin Roller ne-au falsificat toată istoria iar prin Uniunea Scriitorilor au stăpînit în totalitate cultura română şi care nu poate fi decît un surogat puturos ce nu face doi bani în cîntarul altor culturi. Puţine valori au reuşit să se păstreze în acest mîl duhnitor şi otrăvitor ce îşi arată urmările şi astăzi. O altă liftă în vara anului 2006 a pus pe zidul Universităţii de stat din Arad o placă pentru aniversarea a 1900 de ani de la ,,integrarea Daciei în imperiul roman”!!! Oare neamul nostru numai de asemenea lepădături are parte ? Am să închei aceste gînduri cu vorbele lui Costachi Negri spuse la 1869 ce sînt foarte aspre atît pentru noi cît şi pentru cazari dar exprimă adevărul fără nici un fel de farafastîc: ,,Jidovimea, adică a şaptea parte din populaţia noastră totală, este cea mai tristă lepră cu care ne-a osîndit slăbiciunea, neprevederea şi venalitatea noastră”.
Dar Poexotto a fost un factor activ şi pentru impulsionarea primilor paşi ai mişcării sioniste care, spun tot ei, a luat naştere pe meleagurile moldovene. În anul 1873 se organizează la Nicoreşti şi Tecuci iar în următorul an la Moineşti primele asociaţii cu denumirea Işuv Eretz Israel ce au avut ca scop colonizarea cazarilor mozaici în Palestina. Acestea cresc numeric iar în anul 1881 la Focşani are loc o întrunire de coordonare a activităţilor a peste 22 de organizaţii ce aveau ca scop colonizarea în Palestina. În prima parte a lunii ianuarie 1883 are loc tot la Focşani o conferinţă pe aceeaşi temă la care participă 33 de organizaţii. Rezoluţia conchide că mozaicii din România trebuie să migreze imediat în Palestina iar colonizarea lor să se facă în agricultură. Adică pe cînd ei ne turnau în străinătate că nu le dăm migratorilor drepturi egale, acasă îşi pregăteau tălpăşiţa către Palestina. Trebuie remarcat că întîlnirea de la Focşani a precedat-o pe cea a mişcării Hovevei Sion de la Katowice care s-a ţinut în septembrie 1883. Al treilea leagăn al sionismului a fost în Ungaria unde activa Theodor Hertzl. În anul 1897, într-un secret absolut s-a ţinut la Basel primul Congres al mişcării sioniste mondiale. Aici a fost discutat planul lor de acaparare a puterii în întreaga lume prin metode dintre cele mai josnice care aveau caracter criminal şi de înfiinţare a statului Israel, documente ce au ajuns printr-o împrejurare încă nelămurită, în mîinile goimilor/creştinilor şi cunoscute după 1902 sub numele de Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Conducătorul mişcării sioniste a fost ales Theodor Hertzl, cazar născut în Ungaria. Tot acum au hotărît introducerea cuvîntului evreu cu sensul de mozaic dar dîndu-i şi o coloratură etnică pentru a intra sub această pălărie şi cazarii iar cei ce îi numeau jidani erau afurisiţi cu eticheta de antisemiţi, adică jidanii de pe Volga de neam germanic se ţineau că vin din deşerturile Arabiei şi sînt semiţi pur sînge!. Tot legat de baştina noastră să-l amintesc pe Niemirower Iacob, născut la Iaşi în 1872, ajuns rabin din 1921 şi mare preşedinte la B’nai B’rith i-a iubit pe români ca mîţa pe şoarece, şi ne-a tot cîntat pe lîngă plopii fără soţ numai Internaţionala!
După ce au vînturat europenilor pe sub nas ,,omul universal” şi libertatea absolută prin liberalism, la acest congres au mai clocit ,,soluţia sionistă” ce prevedea crearea unui stat adevărat – sionist politic, crearea unui centru spiritual mozaic ce va regenera diaspora şi crearea unui nou tip de om şi de societate, regenerate prin munca sionismului socialist aşa cum îl concepea Baroşov şi Aaron David Gordon. Din aceste nebunii şi-a luat zborul şi comunismul bolşevic pentru că Bundul şi cazarii din imperiul ţarist erau parte integrantă a mişcării sioniste dar ei nici nu vor să audă de prăpădul comunist, ba se mai plîng că şi ei au fost persecutaţi de bolşevici! În prezent, aceeaşi făcători de iluzii şi deşertăciuni ne bagă pe gît ,,omul globalizat” adică un fel de maimuţoi apatrid, bun numai pentru corvadă iar cînd îi plesnesc încheieturile de osteneală poate fi aruncat la gunoi pentru că nu este mai mult decît atît.

În anul 1893, sub influenţa ideilor cazarilor Marx şi Engels, cazarul Katz cunoscut şi sub numele de Constantin Dobrogeanu Gherea a înfiinţat Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, ce n-a rezistat mult în structura iniţială şi a fost pus din nou pe roate în anul 1910 de către acelaş tartor împreună cu David Fabian, Ilie Moscovici, Max Vecsler, Ottoi Călin, Max Glodstain, H. Aroneanu-Bacău, L. Ghelerter, Ghiţă Moscu, Janeta Maltus, Leon Gheller-Iaşi, Constantin Graur, S. Emil, A. Toma, Barbu Lăzăreanu, Jaques Conitz, Lupu Morgenstern-Galaţi, Folidi Filderman-Bacău, L. Brănişteanu, Paul Marc, A. Zalic, J, Lichtbau, A. Mayer, Iosif Reiter, Sandu Lieblich, Jack Lespezeanu-Bacău, Ion Felea, George Silviu, toţi români curaţi aşa cum sînt şi eu chinez adevărat. De asemenea frăţie a întunericului aveau românii să se bucure peste 35 de ani cînd puhoiul prădător s-a revărsat în ţara noastră. Ne-au aşteptat la cotitură cu revoluţii şi mişcări sociale pînă ce armata bolşevicilor ruşi conduşi de liftele cazare au ajuns să joace cazaciocul pe capul nostru. Mărturiile de la începutul secolului XX, ne dau informaţii despre vremurile trăite de neamul nostru sub diriguirea ciocoimii liberale.
Radu Lecca ce a condus Centrala Evreilor din România din decembrie 1941 pînă în august 1944, după ce comuniştii l-au înhăţat şi pus la popreală, spune în declaraţiile sale date prin anii 1950 la Securitate şi descoperite după 1990. ,,Îmi dau seama de mişelia Brătienilor care n-au utilizat timpul de neutralitate(se referă la perioada 1914-1916 din primul război mondial) şi ne-au trimis în război fără mitraliere, grenade, tunuri şi subzistenţă. În timpul neutralităţii, politicienii liberali s-au ocupat cu contrabanda de vite şi petrol la graniţa ungară. Pacea de la Buftea mă găseşte în spitalul Sîntul Spiridon din Iaşi. După încheierea păcii sînt demobilizat din motive de sănătate. Nu particip la intrarea trupelor române în Basarabia. Prin pacea de la Buftea nemţii se obligă să pună la dispoziţia politicienilor liberali un tren special pînă în Elveţia. Mai toţi liberalii marcanţi cu familiile lor pleacă cu acest tren. Noi, prostimea rămînem la Iaşi în luptă cu foametea şi cu exantematicul”. Aceştia au fost ,,marii bărbaţi ai neamului” şi nu putea fi altfel într-un stat mafiot bazat pe corupţie, prostie, hoţie, demagogie şi abuzuri de tot felul.
După pacea de la Bucureşti din 1918 generalul Prezan a demisionat din armată ca semn de protest faţă de acest act, simţindu-se umilit de liftele ce au condus ţara şi au dus-o la dezastru. Militarii au cerut regelui Ferdinant, cînd guvernul era la Iaşi, judecarea lui Ionel Brătianu pentru crima de înaltă trădare şi condamnarea lui la moarte prin spînzurare, dar regele a lăsat aceste fapte să fie hotărîte după terminarea războiului. Iar după terminarea luptelor ,,marii bărbaţi” s-au urcat din nou la conducerea ţării. Cînd România a reintrat în război în octombrie 1918, a fost obligată să facă faţă atacului Ungariei bolşevice din martie 1919, condusă de Bela Kun care dorea să ocupe din nou Transilvania. Planurile acestei acţiuni au fost elaborate împreună cu Lenin la Moscova care trebuia să atace în Basarabia. Românii au respins acţiunea ungurilor, au ocupat Budapesta şi l-au alungat pe Kun şi banda de bolşevici ce s-au refugiat la Moscova. Cu această ocazie mulţi evreii din Budapesta ce au participat la acţiunea bolşevicilor, s-au refugiat în Maramureş teritoriu ce ulterior a revenit României. Aceşti cazari din Ardeal au fost cei mai fanatici iredentişti unguri ce ne puneau mereu sare în ochi.
După destrămarea imperiului ţarist în partea numită Ucraina Occidentală sau Galiţia, evreii s-au organizat într-un Partid Comunist pentru Apărarea Ucrainei, ca secţie a PCUS şi care au luptat împotriva polonezilor şi ucrainenilor pînă la 1939 iar după împărţirea Poloniei, au furnizat cadrele de conducere din administraţia sovietică precum şi de propagandă şi servicii secrete. Aceste lifte comuniste îşi spuneau jidani nu evrei sau cazari şi doreau să fie recunoscuţi în imperiul bolşevic ca o etnie cu identitate şi cultură proprie! Ei erau răspîndiţi pe tot culoarul Marea Baltică – Marea Neagră iar populaţia din Odesa îi considera pe evrei ca o populaţie străină credincioasă, ocupantului rus şi au cerut românilor ce au ajuns cu armatele aici în anul 1940, îndepărtarea tuturor evreilor din oraş şi din împrejurimi pentru că le-au făcut numai nenorociri atît sub ocupaţia ţaristă cît şi sub cea bolşevică.
Ion Antonescu într-o scrisoare către Dinu Brătianu aminteşte de dezastrul armatei române din anul 1917 şi faptul că de aceasta se face vinovat fratele ,,andrinsantului” Ionel şi clica lui de lichele precum şi comportamentul umilitor al francezilor faţă de ofiţerii români. Prezan şi Antonescu au fost cei ce au reorganizat armata iar toate meritele au fost atribuite misiunii franceze. Rolul lui Prezan şi al lui Antonescu au fost minimalizate pînă la uitare de către istoriografia românească pentru a nu aminti de un adevăr supărător atît pentru liberali cît şi pentru comunişti. Dar umbrele negre ale trădării de neam şi ţară – el nefiind de neam cu noi – trebuie să se lase şi asupra regelui Carol ll care în juneţea lui a fost mai mult un pericol pentru România. Fiind ofiţer în armata română s-a săturat de cătănie şi l-a apucat dorul de însurătoare călcînd în picioare faptul că era moştenitorul legal al tronului ţării şi în această calitate avea obligaţii pe care nu le putea uita. Deghizat în ofiţer al imperiului austro-ungar Carol(născut în 1893) la data de 28 august 1918, dezertează din armata română şi pleacă împreună cu Zizi Lambrino la Odesa, în teritoriul inamicului pentru a se căsători. Este recunoscut de către unguri la Tighina care era punct de graniţă pentru români cu duşmanii – Odesa se afla sub ocupaţie germano-austro-ungară – dar primeşte autorizaţie de la comandamentul german să intre în oraş unde are loc căsătoria. Neştiind cum să o scoată cu Carol, regele Ferdinand convoacă la 9 septembrie 1918 o întrunire a generalilor refugiaţi cu oştirea la Iaşi. În consiliul de coroană generalul Eremia Grigorescu spune: ,,Ca militar, prinţul Carol a dezertat şi a făcut o căsătorie fără autorizaţie, cade sub grea pedeapsă, iar pentru a doua faptă, renunţarea la Tron, atrage după sine demisia din armată. În ipoteza că prinţul Carol ar consimţi să i se anuleze actul de căsătorie, el ar cădea sub o altă pedeapsă; reformat pentru călcarea de cuvînt…Prinţul n-are nici o calitate pentru domnie”. Pînă la urmă Ferdinand îl oblică pe Carol să plece într-un voiaj de opt luni prin Egipt, India şi Japonia, pe Lambrino o exilează la Paris iar cînd se întoarce din călătorie, este cununat cu Elena al 10 martie 1921, Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921. La scurt timp descoperă farmecele Elenei Wolff/Lupescu cu care se va însoţi pe tot restul vieţii. Familia regală a încercat de mai multe ori să pună capăt acestei legături scandaloase dar Carol a rămas un catîr încăpăţinat şi la 25 noiembrie 1925 aceasta este expulzată la Paris. La scurt timp Carol a urmat-o iar la 12 decembrie 1925 le trimite celor din Bucureşti o scrisorică prin care îi anunţă că renunţă din nou la tron şi la titlul de prinţ moştenitor.
Dar după unirea Basarabiei cu ţara mamă nu ne-a fost nouă să fie gîndul bun şi spor în glie pentru că bolşevicii cazari ne cloceau dezmembrarea ţării înfiinţînd şi sprijinind pe teritoriul nostru fel de fel de organizaţii, unele mai ticăloase decît altele dar toate ascunse în rîndul –Frăţiei sau comunităţilor - cazarilor prigoniţi. Aveau ei grijă şi mare seamă să nu ne stea geană pe geană. O notă din 28 mai 1919 din arhivele Cominternului spune cum se ocupau de români, bolşevicii cazari din Odesa, Secţia de propagandă Biroul Sud. Ei au cerut şi primit de la Moscova pentru acţiuni de spionaj şi sabotaj suma de 300000 ruble iar banii au fost distribuiţi astfel: 40000 ruble pentru Basarabia, 60000 ruble pentru România, 30000 ruble pentru Turcia. Numai pentru luna ianuarie 1919 secţia Comintern din Odesa a solicitat şi primit 112500 ruble iar pentru activităţi din străinătate 153000 ruble. Raportul din iunie 1920 spune că au plecat în România în ,,misiune” patru tovarăşi ce au primit şi bani astfel; Goldenberg 14000 ruble, iar pentru Rosenkranţ, Brigadirenku, Stănescu şi Panaitescu 5000 ruble sovietice şi 7000 ruble romanov. Numele româneşti cu siguranţă sînt false. Vedem că acţiunea cazarilor din Odesa se desfăşoară după planurile Protocoalelor şi a celor amintite de Henry Ford despre B’nai B’rith.
În arhiva PCR există o instrucţiune a Cominternului din anul 1920 care îi sfătuia pe comuniştii evrei din România astfel: ,,Aproape în toate ţările din Europa şi America lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil. În aceste condiţii comuniştii nu pot avea încredere în legalitatea burgheză. Este de datoria lor de a crea peste tot în paralel cu organizaţia legală, un organism clandestin, capabil să-şi îndeplinească la momentul decisiv datoria sa faţă de revoluţie”. Cine ar mai putea nega rolul criminal avut de o parte a mozaicilor din România privind acţiuni de spionaj şi trădare de ţară precum şi complicitatea lor făţişă la instalarea comunismului în ţara noastră? În decembrie 1918 PSD din România format numai din cazari pur sînge şi gând întunecat, iese cu ,,Garibaldi bum” - greve şi manifestaţii muncitoreşti - pe străzile Bucureştiului şi face mare tămbălău. Printre lifte se afla si gunoiul caar numit Ana Rabinson pe care o vom cunoaste ca Pauker dupa ce rusii o vor unge capatenia Romaniei. Pentru că românii nu ştiau să pună botul la asemenea mişelii, le-a ars una să-i ţină minte în veci(de nu ni s-ar fi spălat căpăţînile) numai peste 25 de ani. La 8 decembrie 1920 grupul de cazari condus de Max Goldstein-Ana Rabinshon/Pauker, organizează un atentat terorist asupra Senatului României încercînd să destabilizeze ţara şi să o pregătească pentru a intra în circuitul revoluţiei mondiale. Acţiunea criminală a lăsat în urmă 3 morţi şi 17 răniţi. Tovarăşa Ana a reuşit să fugă din ţară şi a fost judecată pentru crimă în anul 1936 cînd s-au grăbit toţi intelectualii de stînga să-i lingă laba plină de sînge nevinovat. La 8 mai s-a desprins din PSDMR grupul extremist ce se va numi Partidul Comunist din România şi nu al românilor. La Congresul al lll-lea al Cominternului ţinut la Moscova 22 iunie-12 iulie 1921, ca reprezentanţi ai PCR au fost: G. Moscovici, Dobroceaev, Al Satrîi, Alecu Constantinescu, A. Nicolau, Ana Moscovici, Al. Buica, Asel Tinkelman, Al. Gherstein, M. Gorniski, C. Palade, Saul Ozios, Al Lichtbau iar din această şleahtă de lifte doar una se trăgea din neam mioritic restul fiind jidani pur sînge trădători şi ticăloşi.
Noile provincii Transilvania, Basarabia şi Bucovina cînd au făcut unirea cu Vechiul Regat au cerut garanţii din partea puterii de la Bucureşti a ciocoimii liberale privind reformele social-politice, dreptul lor de a accede la guvernare şi menţinerea unei stări de autonomie lărgită. Deşi guvernul lui Ionel Brătianu a acceptat aceste cereri, totul a fost o minciună pentru că în Constituţia aprobată din 1922 numai de PNL, era trecut ca principiu de bază caracterul centralizat şi indivizibil al statului. Ţărăniştii boicotaseră în februarie 1922 încoronarea de la Alba-Iulia a lui Ferdinand ca rege al României.
Felul de guvernare a liberalilor bazat pe corupţie, abuzuri şi fraudă l-a făcut de Iuliu Maniu să trimită regelui Carol ll-a un memoriu în 15 decembrie 1938 unde spune printre altele: ,,guvernele ce au urmat după Consiliul Dirigent, au procedat întîi la distrugerea însăşi a esenţei vieţii politice, care este dreptul de vot. Practica monstruoasă a furtului de urne, pusă în aplicare şi repetată în mod sfidător de fiecare nouă guvernare, a deschis calea celorlalte abuzuri. Guverne cu totul lipsite de prestigiu şi de popularitate în aceste provincii au aruncat asupra Ardealului şi Banatului clientela lor politică”. Maniu se referă în scrisoare la faptul că femeile şi ostaşii nu aveau drept de vot dar el spune chiar mai mult decît este scris în text. Regatul României a fost conceput de la început ca un stat mafiot şi clientela politică liberală a beneficiat de acest sistem criminal. Aceeaşi soartă cu Ardealul şi Banatul au avut-o Basarabia şi Bucovina sau dacă răscolim cu acribie documentele vremii vedem că a existat chiar o atitudine de abandonare a acestor provincii imediat după unire. Mişcarea legionară, cu toate păcatele ei – şi nu sînt puţine la număr –a apărut ca o reacţie faţă de corupţia generalizată, cenzura şi degradarea totală a clasei politice care ducea ţara în prăpastie. Cuvintele lui Maniu sînt cea mai limpede şi mai concisă caracterizare a sistemului politic din România de la cîştigarea independenţei şi pînă la ocuparea ei de către armata bolşevică şi instaurarea comunismului.