Antonescu a dezaprobat în public înţelegerea lui Chamberlain şi Daladier cu Hitler privind dezmembrarea Cehoslovaciei din martie 1939. Am făcut această menţionare ca să arăt ipocrizia britanicilor cînd îl acuzau pe mareşal că este un antisemit binecunoscut şi prohitlerist ei care s-au pupat în piaţa mare cu dictatorul nazist oferindu-i hălci din trupurile unor ţări sau chiar ţări întregi. De la politică la politichie şi gugumănie nu este decît o subţire dîră de ipocrizie. În octombrie 1938 germanii au intrat în regiunea Sudetă. La 9 martie 1938 secretarul de stat german Weizsacher scria: ,,În privinţa politicii externe este important pentru noi faptul că regele şi-a declarat intenţia fermă de s se apropia încet şi sistematic faţă de Germania, şi că dl. Tătărăscu, ministrul de externe provizoriu, a făcut de asemenea afirmaţii în acelaşi sens”. Încă din noiembrie 1938 Carol a decis să aservească în totalitate ţara germanilor fără ca aceştia să fi exercitat presiuni asupra ţării şi fără ca trupele germane să fie în România. Pentru a aduce ţara şi mai dependentă de Germania, cu sprijinul lui Moruzov, şeful SSI şi al lui Urdăreanu, Carol s-a amestecat în crearea unei structuri secrete formate din angajaţi germani şi români care să fie folosiţi la paza sondelor petroliere din România dar mulţi dintre ei desfăşurau acţiuni de spionaj. Într-o convorbire cu Fabricius, ambasadorul german la Bucureşti, din 16 mai 1940 Carol i-a declarat: ,,că viitorul României depinde doar de Germania”. Toţi istoricii români îl învinuiesc pe Antonescu de aservirea României intereselor Germaniei, ori toate documentele dovedesc că regele Carol ll a început această acţiune încă din anul 1937 iar la începutul anul 1940 ţara lucra în cea mai mare parte racordată la economia de război germană iar spionii germani pătrunseseră peste tot.

La începutul lunii ianuarie 1938, guvernul Goga-Cuza pune in discuţie faptul că o parte dintre evrei stabiliţi in Romania dupa 1918, ar fi obţinut fraudulos cetăţenia şi propune o noua lege a cetăţeniei. Grupările politice ale evreilor cer întregii comunităţi să înceapă o adevărată grevă economică şi timp de o lună se instalează in ţară un haos total iar bursa se prăbuşeşte. Legea nu va fi aplicată. Chiar dacă evreii reprezentau 4% din totalul populaţiei, ei deţineau 40,3% din comerţ, 23% din activitatea de creditare şi reprezentanţă şi 13% din industrie, acestea reprezentînd cam 29% din averea ţării(volumul V al recensămîntului din 1930). In Bucovina situaţia era şi mai gravă pentru că 89% din comerţ era în mîna evreilor, în Basarabia 81% iar in Moldova dintre Prut şi Carpaţi, deţineau 60,4%! La 15 februarie Carol ll interzice toate partidele politice. Constituţia Romaniei promulgată de el la 20 februarie 1938, la art 4 cere cetăţenilor Romaniei: ,,să considere patria drept raţiunea lor supremă de a fi şi să dea dovadă de loialitate”. La sfirsitul lunii ianuarie 1939 se promulgă Legea privitoare la dobîndirea şi pierderea naţionalităţii romane unde se arată motivele pierderii: ,,…supunerea pentru oricît timp la o protecţie străină, intrarea in serviciul militar al unui stat străin, …a părăsi ţara pentru a se sustrage serviciului militar sau oricărui alt serviciu public obligatoriu sau a săvîrşi acte de spionaj împotriva ţării noastre şi a fi ajutat acţiuni potrivnice drepturilor şi intereselor noastre naţionale”. In ianuarie 1940 Carol ll face o vizita la Chişinău unde a fost primit ca un Mesia iar populaţia romaneasca îl ruga să nu-i lase in mîinile bolşevicilor! Săracii români vedeau cu ochii lor ce înseamnă bolşevismul cazar numai că liftele de astăzi spun că n-au mîncat usturoi iar descîntece comuniste despre fericirea întregului neam omenesc nu cunosc!!!
După întîlnirea de la 12 iulie 1940 pe care a avut-o cu regele, Antonescu a fost arestat din ordinul acestuia şi urma să fie asasinat în pădurea Sinaia după procedeul Codreanu. Ştirea a ajuns la generalul Rozin care a intervenit pe lîngă Mircea Cancicov fost ministru de finanţe şi l-a rugat să i-a legătura urgent cu Neubacher. Acesta l-a prevenit pe Urdăreanu şi Dombrowski, primarul Bucureştiului că ,,moartea accidentală a lui Antonescu ar produce o impresie foarte proastă asupra Comandamentului german”. Mihai Antonescu l-a abordat pe Fabricius care i-a transmis lui I. Giugurtu că ,,arestarea lui Antonescu care pe drept cuvînt este considerat bărbat al naţiei, ar putea foarte uşor fi interpretată o greşeală astăzi, în momentul apropierii de Germania”. Ca să arate cît de mult îl interesa pe Carol nenorocirile României, în momentul cînd a aflat că bulgarii revendică Dobrogea de Sud, a obligat Consiliul Orăşenesc Bucureşti să-i cumpere castelul Balcic.
Donald Hall, reprezentant al Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti trimitea către Londra la 10 mai 1940 următoarele: ,,Lipsa de loialitate reală a regelui faţă de cei care l-au slujit şi semnele lipsei de afecţiune pentru semenii săi a fost în mare măsură exagerată prin caracterul deosebit de brutal care a ieşit la iveală în timpul represaliilor pentru uciderea lui Călinescu. Nu e deloc imposibil ca la ora actuală el să se gîndească numai la poziţia sa personală, înainte de cea a ţării. Mi s-a sugerat că, dacă în următoarele cîteva luni s-ar institui dominarea ,,paşnică” a ţării de către Germania, Carol ar fi gata să rămînă rege pentru o vreme, iar apoi să adopte atitudinea, că la urma urmei a făcut tot ce i-a stat în putinţă, iar acum ce mai poate face, cînd toată puterea i-a fost luată. Dat fiind că a investit sume mari de bani în străinătate, s-ar putea retrage cu eleganţă”. Horia Sima care a preluat conducerea Gărzii de Fier după asasinarea lui Codreanu a fost un colaborator al lui Moruzov iar pe lista lui Carol privind legionarii care trebuiau asasinaţi la poziţia 15 figura Sima dar limita s-a oprit la 14. Astfel a fost salvat de Moruzov care l-a ajutat să plece în străinătate cu gîndul de a-l folosi pentru ca regele să poată ajunge în fruntea organizaţiei. În luna mai 1940 din ordinul lui Carol au fost desfiinţate lagărele unde erau internaţii gardiştii. La data de 21 iunie 1940 Carol şi-a transformat propria mişcare Frontul Renaşterii Naţionale în Partidul Naţiunii, acţiune la care au aderat şi reprezentanţii Gărzii de Fier în frunte cu Horia Sima. În acest stat mafiot şi tiranic, evaziunea fiscală se practica de majoritatea firmelor iar cei mai pricepuţi erau firmele evreieşti ce practicau evaziunea fiscală prin ţinerea unei contabilităţi duble – vezi cazul ,,Adesgo” din 1942 şi Max Auschnitt condamnat la cererea lui Carol ll în anul 1940. Din sumele fraudate el finanţa copios pe toţi politicienii români la putere printre care Tătărăscu, Maniu, dr. Lupu, V. Madgearu. Carol a vrut să mulgă numai el această mană stoarsă din sudoarea amărîţilor de români.
Ziaristul britanic Harry Gregson în lucrarea State-tampon din Balcani, Londra 1940 descria starea jalnică a soldatului român atribuind-o corupţiei generalizate a societăţii şi birocraţiei guvernamentale. ,,Dacă mituirea şi corupţia ar fi la fel de extinse în armată şi în serviciile publice vitale, şansele României de a rezista cît de puţin unui agresor puternic, ar fi neglijabile. Militarii competenţi mă asigură că nu sînt extinse…Totuşi, este posibil ca un recrut să nu-şi primească solda timp de trei luni, sau ca unui ţăran să i se rechiziţioneze caii fără nici un fel de despăgubire. Solda este de 15 lei pe zi dar adesea se fac atîtea ,,scăzăminte” încît recrutul nu mai capătă nici o leţcaie, banii ajungînd fără îndoială în buzunarele unor oficiali”. Pe cît era populaţia de sărăcită pe atît erau de înavuţiţi lichelele care făceau politichia ţării. Toţi politicienii români indiferent dacă erau liberali sau ţărănişti aveau la Bucureşti vile somptuoase şi afaceri bănoase toate adunate din lefurile lor de parlamentari şi gheşeftari ai bugetului public.
Directivele Cominternului din 8 mai 1940 trimise PCR sunau înspăimîntător pentru români: ,,Rezolvarea pe cale paşnică a chestiunii Basarabiie şi a problemelor litigioase cu ţările balcanice vecine pe baza autonomiei teritoriale pentru toate regiunile ocupate şi recunoaşterea dreptului lor la autodeterminare – pînă la despărţirea de stat a naţionalităţilor asuprite – constituie o condiţie necesară pentru apropierea cu URSS”. Textul dovedeşte fără dubii caracterul antiromânesc şi criminal al acestei organizaţii cominterniste formată în mare parte din evrei. La începutul lunii mai 1940 activiştii cominternişti din Basarabia M. Leibovici şi I. Morgenstern au fost chemaţi la Moscova de unde au primit instrucţiuni cum să acţioneze împotriva armatei române care trebuia să se retragă din această regiune şi cum să le blocheze căile de retragere. Peste timp chiar un cazar cu simţul răspunderii Z.K. Vindeleanu evreu stabilit în Israel prin declaraţia ce a dat-o publicaţiei Magazin istoric nr.5/1992 spune: ,,O mulţime de tineri şi de adulţi – evrei, ruşi, ucraineni, cîţiva moldoveni – se înghesuiau în jurul unui grup – vestita Rozenberg, Bubiş, Klincinikov, Moraru, ş.a. Se dădeau ordine patrulelor – cîte trei în patrulă – <A autoapărării civile> a opri şi a dezarma orice grup răzleţ de militari români! O mîrşavă născocire a ocupanţilor ce stăteau gata pentru năvălire, dincolo de Nistru”. Spre lauda lui că nu a uitat ce înseamnă cuvîntul adevăr. Şi o declaraţie a unui găbuit de armata română în iulie 1941 cînd i-a alungat pe ruşi din Basarabia şi i-a cerut domniei sale ceva explicaţii: ,,În cursul anului 1940 înainte de evacuare, majoritatea evreilor comunişti s-a constituit în comitete de iniţiativă pentru protecţia teritoriului Basarabiei, ordinul venind de la Moscova”.
După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de către bolşevici mii de evrei instruiţi în URSS au fost trecuţi în România clandestin sau pe motiv că se repatriază, pentru a desfăşura acţiuni de spionaj, diversiune, sabotaj şi propagandă în favoarea comuniştilor. Asemenea trădători urlau în cele patru zări că sînt persecutaţi în România numai pentru faptul că sînt mozaici. Dar culmea cinismului istoriei după mărturia d-lui Vindeleanu care la acea dată 6 iulie 1940 era instructor al Primăriei Chişinău este defilarea organizată în cinstea eliberatorilor bolşevici. ,,Sărbătorim , străzile oraşului erau împînzite de evrei, membri ai detaşamentelor de <autoapărare civilă>, trupe sovietice de ocupaţie şi…trupe SS!!…Şi atunci am văzut ceva ce nu credeam să văd: de la colţul străzii Gogol pînă în strada Mihai Viteazul, pe două părţi ale străzii Alexandru cel Bun, stăteau înşirate cordoanele de onoare(distanţa 5-8 metri de la unul la altul) – un encavedist, un S.S. (da, da nu te mira cititorule!) în vestita uniformă cenuşi <Mausfarbe>”. În tribună erau Hrusciov, Mehlis – călăul Basarabiei, Timoşenko, Crîlov, primarul Chişinăului şi alte <personalităţi>”. Cînd germanii şi boşlevicii au împărţit Polonia în septembrie 1939, a existat o înţelegere între aceşti gangsteri cu privire la dreptul unor grupuri de populaţii de a trece dintr-o parte în alta. Şi au trecut evrei de la ruşi la germani…la sfîrşitul anului 1939!! Îl dau din nou pe Moses Rosen cu cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la Hasefer în anul 1991, unde el îi vede pe ai lui ca nişte îngeri nevinovaţi pentru tot ce au făcut în iunie 1940 cînd armata română se retrăgea din Basarabia şi Bucovina spunînd la p. 39: ,,Ca rezultat al înţelegerii cu nemţii, în 28 iunie 1940, ruşii au intrat în Basarabia şi Bucovina. Antisemiţii români, neavînd posibilitatea să-şi verse mînia asupra ruşilor, care erau prea puternici, şi-au găsit în cele din urmă ţap ispăşitor; evreii. În mai multe locuri din ţară au izbucnit pogromuri. La Dorohoi s-a făcut acuzarea că evreii ar fi salutat ocuparea celor două provincii”. Uite aşa! neam mălăieţ cum sîntem, neavînd curajul să ne zbîrlim la ruşi, am găsit şi noi alţii mai mălăieţi pe care ne-am vărsat năduful. Mare secătură a fost rabinul şef Moses Rosen iar ca el au fost şi sînt mulţi mozaici.
28 iunie 1940 este ziua fatală a robirii Basarabiei şi Bucovinei prin Ultimatumul bolşevic. Văzîndu-se izolat şi cu visele ruinate, Carol propune în aceeaşi zi pe Horia Sima la Ministerul Educaţiei ca subsecretar de stat dar fiind nemulţumit numai cu atît a fost numit ministru al Cultelor şi Artelor. Tot atunci au fost cooptaţi în guvern Ion Zelea Codreanu – tatăl Căpitanului – şi fratele acestuia handicapat mintal!! Jidovimea din România exulta de bucurie că în cîteva zile toată ţara va fi ocupată de bolşevici ruşi şi fraţii lor cazari şi astfel ei fii lui Israel vor fi eliberaţi din strînsoarea sîngeroşilor antisemiţi români. Tartorii lor însă nu se prea frămîntau cu ideile comuniste şi le plăcea suptul la ţîţa mioritică zbenguindu-se plini de viaţă pe lîngă Carol dintre care cei mai apropiaţi erau: Blank, Shapiro, Laufmann, Lupescu. Max Auschnitz, Malaxa şi Tătărăscu. Toţi, după ce au adunat averi fabuloase sub Carol şi au turnat cu pîlnia bani lăncierilor şi Gărzii de Fier cînd era condusă de Horia Sima, au colaborat vîrtos şi cu comuniştii pentru că mirajul puterii şi al banilor nu cunoaşte bariere ideologice.
Potrivit raportului ataşatului militar britanic la Bucureşti, locotenent colonelul Macnals, retragerea trupelor române din Basarabia s-a făcut în dezordine şi sub presiunea trupelor ruseşti, ajutate de minoritari, în special evrei care au atacat armata. ,,Paraşutiştii sovietici au aterizat în anumite zone, în special Reni-Ismail, cu scopul precis de a împiedica evacuarea…Se mai estimează că nu mai puţin de 100000 de soldaţi în serviciu au dezertat sau au preferat să rămînă în căminele lor din Basarabia. Plecarea trupelor româneşti a fost însoţită de o dezordine considerabilă, în cea mai mare parte creată de evrei şi comunişti şi de sentimentele anti-evreieşti foarte puternice aici…E greşit să se creadă că armata este în debandadă completă, dar retragerea a depins aproape complet de capacitatea comandanţilor locali şi deşi în anumite cazuri a fost dezordine, au existat multe cazuri în care rezistenţa hotărîtă, adesea prin focuri de armă, a românilor a stăvilit înaintarea ruşilor. Armata însăşi e dezgustată de decizia de retragere fără luptă şi în consecinţă există resentimente puternice împotriva regelui în cercurile militare”. Cîteva săptămîni după estimarea corectă a pierderilor, Macnals raporta Ministerului de Război: ,,Din 7 divizii de infanterie şi 3 de cavalerie amplasate în teritoriu ocupat acum de ruşi, 3 divizii de infanterie şi una de cavalerie au pierdut totul; 2 divizii de infanterie şi una de cavalerie au pierdut 50 pînă la 70% din întreg materialul de război, restul fără pierderi. Aceste pierderi includ practic totul, întrucît unităţile respective erau compuse din trupe basarabene, care au plecat acasă, abandonîndu-şi armele şi luînd cu ele caii şi căruţele. Pierderi omeneşti: ofiţeri 16 morţi, 23 dispăruţi; subofiţeri 49 de morţi şi 416 dispăruţi; alte grade – necunoscut; dar întrucît pe lîngă dezertori, toţi bărbaţii de origine basarabeană se pot întoarce acasă, estimez pierderea pentru armată la cel puţin 150000 de oameni…” Voi da în continuare mai multe documente – din miile existente în arhive dar ignorate de istoricii români – care dovedesc ,,neprihănirea” cazarilor cînd auzeau de români şi cum i-au spîrcuit pe mioritici cu rugi şi gloanţe. Un raport al corpului de gardă grăniceresc din 28 iunie 1940 (prima zi a ultimatumului) spune: ,,De îndată ce a fost dat ordinul de evacuare, evreii s-au dedat la manifestaţiuni antiromâneşti, rupînd şi scuipînd Tricolorul şi suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat steagul roşu, Acest fapt a produs devastări şi împuşcături în stradă. Înainte de intrarea trupelor sovietice centrala telefonică a fost ocupată de comuniştii locali”. Documentul românesc confirmă în totul existenţa unui plan al ocupării teritoriile evacuate de armata română de către jidanii din Basarabia pentru a-şi dovedi comportamentul de trădători. Un alt raport al aceluiaşi corp de gardă grăniceresc din 30 iunie precizează: ,,Evreii din Basarabia au rămas şi s-au dedat la agitaţii şi manifestaţii comuniste pentru a cîştiga încrederea autorităţilor sovietice. S-a observat trecerea din Vechiul Regat în Basarabia a uni important număr de evrei(numai în ziua de 29 iunie cca 3000 de evrei au trecut prin punctul de frontieră Reni). Alţii, tot atît de numeroşi, au continuat să treacă prin diferite puncte şi în zilele următoare. Elementul evreiesc din Basarabia a căutat să instige şi pe unii moldoveni la manifestaţiuni împotriva refugiaţilor civili şi în special a armatei. Toţi refugiaţii din Basarabia declară că au avut de întîmpinat foarte mari greutăţi numai din partea comuniştilor locali – majoritatea evrei – care sub influenţa evenimentelor i-au supus la torturi, i-au bătut cu pietre, le-au devastat bagajele şi le-au împiedicat transporturile, luîndu-le animalele şi distrugîndu-le vehiculele”. Cine mai pune la îndoială trecerea celor 150000 de mozaici la ocupantul din Basarabia în iunie-iulie 1940, îl invit să citească documentul de mai sus şi altele care vor fi mai jos. Raportul precizează localităţile Chişinău, Reni, Ismail, Cahul, Cernăuţi, Bălţi, Soroca, Hotin, Cetatea Albă, Tighina, Vijniţa, şi Chilia Nouă unde au avut loc atrocităţi ale evreilor şi comuniştilor locali împotriva românilor. Documentul armatei române nr. 125/25.7.1940 precizează: ,,Evreii din România au fost informaţi de ocuparea Basarabiei înainte de darea ultimatumului de către URSS, dedîndu-se la o intensă propagandă şi pregătind din timp steaguri roşii şi pancarte cu <Trăiască armata sovietică şi Stalin>”.
Raport informativ nr. 135/55-2.Vll.1940 ,,Din Glodeni şi pînă la Braniştea nu s-au văzut trupe sovietice. Acestea au fost raportate de plutonierul de jandarmi Baciu, de la postul de jandarmi Sofia – Basarabia – ce a fost dezarmat de miliţia civilă din Glodeni (evrei). La ora 16 s-au întrunit în satul Braniştea comisia noastră şi cea sovietică, pentru a discuta diverse chestiuni în legătură cu trecerea refugiaţilor din Basarabia şi România precum şi a militarilor care în unele puncte sînt opriţi. Iar în altele sînt dezarmaţi atît de populaţia jidănească cît şi de armata sovietică”.
Buletin contrainformativ nr. 336/30 iunie 1940 ,,În localitatea Ungheni – Iaşi au sosit 20 de tancuri sovietice. La apariţia lor comuniştii din oraş în majoritate evrei, au manifestat ostil contra României, dedîndu-se la acte de violenţă faţă de armată. S-au tras focuri de armă şi sînt cîţiva morţi şi răniţi”.
Telegrama 13845 din 1 iulie 1940 ,,…12. În toate satele s-au arborat steaguri roşii şi în special evreii. 13. Populaţia, în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile noastre ”.
Declaraţia lui Mîrza Ion – mecanic la depoul Iaşi. ,,Au mai ţinut discursuri încă doi evrei, dintre care discursuri afrimînd cum că românii sînt nişte hoţi şi pungaşi…şi ar trebui ca sovietele să ia măsuri şi în timp de 5 zile să ajungă la Bucureşti, pentru că românul nu merită altceva decît distrus…La intrarea pe poartă în biserică, este arborat steagul sovietic, pe data de 5.Vll cînd a fost defilarea, toţi jidanii s-au dus la biserică, spărgînd lacătul pentru a intra în biserică şi a devasta icoane…”. Finalul declaraţiei privind distrugerea icoanelor se referă la evenimente văzute de martor cînd era la Ungheni ca mecanic de locomotivă. În arhiva Marelui Stat Major sînt sute de asemenea mărturii ale crimelor săvîrşite de cazari dar şi acte oficiale ale armatei care au fost ţinute secret pînă în prezent.
Raportul informativ al Secţiei a ll-a din 7 iulie 1940 ,,La Chişinău, 400-500 de evrei comunişti, constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bîte, au cerut directorului Ioneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împuşcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copii aflaţi internaţi, omorîndu-i şi aruncîndu-i afară pe geamuri”. Asemenea grozăvii nu numai că nu vreţi să le recunoaşteţi dar aveţi obrăznicia să spuneţi că noi nu ne putem uita decît chiorîş şi totul este născocire. Raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată arată: „Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice şi cu bande jidăneşti în regiunea Călăraşi, jud. Lăpuşna. Am pierderi în ofiţeri subofiţeri, trupă şi mult material”.
Există menţionate mai multe cazuri în care soldaţii evrei la îndemnul coreligionarilor lor, au dezertat din armată cu tot cu armament constituindu-se ulterior în bande teroriste care atacau armata română! Numărul cazurilor organizaţi în bande înarmate care au atacat armata română comiţînd orori greu de imaginat este de cîteva mii bune iar documentele din arhiva Marelui Stat Major stau mărturie fără a fi luate în seamă de istoricii români dar mai ales de cei care conduc ţara şi au închinat-o gangsterilor sionişti acceptînd minciuna că românii au măcelărit în Transnistria 400000 de suflete neprihănite numai pentru vina că erau mozaici!!!
G. Magherescu unul dintre foştii lucrători din Informaţiile speciale ale armatei, a lăsat scrise evenimentele trăite de la sfirsitul lunii iunie 1940 astfel: ,,Soldaţii români erau huiduiţi şi batjocoriţi de evreii din tirgurile şi oraşele basarabene pe care le părăseau... Evreii din Dorohoi şi din întreaga regiune erau gata, la cea mai mica ocazie, să pornească acţiuni ostile, demonstrative, pentru a da mîna cu armata sovietică de la Herţa. Erau nerabdatori să-i vadă pe ruşi la Dorohoi. Romanii trăind toată ziua în neliniste, răsuflau mai uşor seara, pentru ca in zori să se trezească iar cu teama că ar putea vedea pe sovietici venind peste ei. Evreii insă, cu urechile ciulite la aparatele de radio, mişunand unii la alţii cu informaţii pe care şi le transmiteau neincetat, fremătau de nerăbdare să-i vadă pe ruşi la Dorohoi". În aceste condiţii de conspiraţie şi ură a evreilor s-a întîmplat nenorocirea de la Dorohoi din 1 iulie 1940 cînd au fost asasinaţi 54 de mozaici şi despre care gangsterii sionişti şi liftele cazare spun că au fost împuşcaţi numai pentru faptul că se rugau lui Iahwe.
In comunicatul Ministerului de Interne din 30 iunie 1940 se arată printre altele:
,,…Populaţia evreiască aflată in interiorul ţării continua să treacă Prutul pe teritoriul basarabean. In cursul zilei de astăzi 7600 de evrei au trecut prin punctele Ungheni-Cristeşti, 2000 de evrei prin Galaţi-Reni”. (Arh. St. Bucuresti, fond M.P.N. dosar nr. 500, pag. 91-92). Dar mai erau puncte de trecere la Albita, Rădăuţi-Prut şi Siret. Dacă a doua zi după ultimatum au trecut prin 2 puncte de vama 9600 evrei iar prin cele 5 cam 20000, este indubitabil că avem de a face cu o acţiune conspirativă organizată din timp de către evrei împotriva statului român care a culminat cu trădarea lor in masă. Iar documentele arătate mai sus dovedesc cu prisosinţă aceste fapte. Ciopoare de pîndaci trădători au fost pregătite din timp şi cum s-au deschis porţile raiului unde adevărul, bunăstarea, cinstea şi lumina sînt veşnice, au năvălit bulucuri, bulucuri în împărăţia preaiubitului Satalin! Din informaţiile comunicatului arătat mai sus, cei 150000 de evrei care au trecut la bolşevici şi-au încheiat acţiunea in primele 10-20 zile ale lunii iulie pentru că la ei comunismul făcea parte din rugăciunile zilnice, dacă le mai bolboroseau. După trădarea in masă din iunie-iulie, la 8 august 1940 guvernul Gigurtu publica Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din Romania ordin prin care li se interzicea: ,,să dobîndească funcţiuni publice, proprietăţi rurale, să participe la activităţile publice ale ţării, să fie militari de carieră, să ocupe atribuţii publice de orice fel, cu sau fără salariu, să fie membri ai organizaţiilor profesionale care prin structura lor au legături directe cu autorităţile publice, de a fi membri in consiliile de administraţie ale întreprinderilor de orice natură, publice sau private, de a face comerţ în comunele rurale, de a face comerţ cu băuturi alcoolice, de a fi editori de cărţi, ziare şi reviste româneşti, de a fi oameni de serviciu in institutiile publice, de a dobîndi nume româneşti…” Cum poate fi pedepsită conspirativitatea şi trădarea unei întregi comunităţi faţă de ţara care i-a dat acoperit deasupra capului?
Alte rapoarte prezintă liste cu persoane ale autorităţilor române, executate de către comuniştii locali. Din oportunism sau din frică la aceste acţiuni împotriva românilor care se retrăgeau dar şi a celor ce au rămas pe loc au participat şi grupuri mici de ruşi, ucraineni şi bulgari. După însumarea crimelor făcute de bandele de evrei asupra armatei române Marele Stat Major într-un document din 6 iulie 1940 precizează pierderile suferite în timpul evacuării Basarabiei şi Bucovinei: ,,ucişi, răniţi şi daţi dispăruţi 356 de cadre, şi 42876 de soldaţi şi gradaţi”, un total de 43 232 cadre, gradaţi şi soldaţi au căzut victime ale terorii jidanilor asupra armatei române. La această cifră înspăimîntătoare mai trebuie adăugate cîteva mii de funcţionari ai statului, învăţători, profesori, medici, preoţi, funcţionari publici care au fost împuşcaţi, maltrataţi sau schingiuiţi de către ,,miliţiile de autoapărare civilă din Basarabia şi Bucovina” toate populate numai cu faună cazară. Este o adevărată catastrofă pentru armata română această pierdere în oameni şi material militar suferită fără a lupta cu o armată a unui stat inamic!! Pentru a-şi putea imagina oricine măcelul şi grozăviile făcute de nevinovaţii mozaici din Basarabia şi Bucovina asupra armatei române am să dau pierderile pe care le-au avut românii la eliberarea acestor ţinuturi cînd au luptat cu o armată regulată, cea a bolşevicilor fiind şi printre cele mai puternice din lume la acea vreme. Datele din arhiva armatei noastre spun că pentru alungarea ocupantului rus, românii au înregistrat în termen de mai bine de o lună de lupte 4112 morţi, 12520 răniţi şi 5342 dispăruţi cu un total de 21274 de victime avute de armata română în acţiunile militare contra armatei roşii. Comparînd pierderile din cele trei zile ale retragerii fără lupte din iunie 1940 din Basarabia şi Bucovina care se ridică la 43232 de morţi, dispăruţi şi răniţi şi 21274 de morţi, dispăruţi şi răniţi pe care i-au avut românii în luptele duse timp de 40 de zile pentru alungarea armatei bolşevice din aceste teritorii, vedem sălbăticia şi fanatismul satanist al jidanului comunist. Orice om cu mintea sănătoasă care compară aceste cifre şi timpul în care ele au rezultat este uluit de violenţa criminală a grupărilor de cazari ce au atacat armata română. Aceste cifre dovedesc faptul că totul a fost organizat cu minuţie, la acţiune participînd cîteva mii de persoane constituindu-se în grupări teroriste, cu un plan bine elaborat. Chiar soldaţii mozaici care îşi făceau serviciul militar în cadrul armatei române au dezertat cu tot cu armamentul din dotare, organizîndu-se în structuri criminale care apoi au atacat pe foştii colegi de instrucţie. Ura lor împotriva românilor a fost fără margini iar cifrele de mai sus sînt dovada de netăgăduit asupra atrocităţilor şi măcelurilor pornite de cazarii din Basarabia şi Bucovina asupra armatei române în timpul retragerii dar şi asupra românilor în general din aceste ţinuturi. După ce ruşii s-au instalat ca stăpîni în aceste regiuni, cazarii au ocupat toate funcţiile publice aşa cum au făcut şi după 1947 în România, pornind o adevărată campanie de exterminare a românilor, prin schingiuiri, execuţii pentru nesupunere faţă de puterea bolşevică numai pentru vina că erau români şi deportarea dovedită a peste 180000 de persoane în scurtul interval de un an de ocupaţie. Ce a urmat după întoarcerea ruşilor şi jidanilor în anul 1944 este o altă tragedie a românilor din stînga Prutului despre care nu se vorbeşte deloc în România!
Pentru a se făli în faţa ruşilor cu atrocităţile comise împotriva românilor şi ca toată lumea să ştie cine sînt ,,vitejii”, ne luminează un document din arhiva Academiei Române: ,,La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi avînd ca semn distinctiv steaua evreiască cu şase colţuri şi panglică roşie”. Tot aşa circulau cu 23 de ani mai devreme pe străzile Sankt Petersburg, adică adepţii lui Iuda sau Satana luptau cu mare fanatism împotriva creştinilor aşa cum stă scris la Protocoale!! Iar un raport al serviciului de informaţii al Armatei a 4-a din 30 iunie 1940 spune despre situaţia populaţiilor din provinciile cerute de ruşi: ,,Spiritul populaţiei: ruşii indiferenţi, românii de la sate surprinşi de evenimente, nu înţeleg ce se petrece. Evreii foarte bucuroşi”, pentru că imperiul lor iudeo-comunist se extindea peste noi nefericiţi iar pentru fii lui Israel era încă un pas spre stăpînirea întregului pământ tot aşa cum limpede stă scris la Protocoale!!!