La începutul luni februarie 1945 Ana Pauker, Vasile Luca şi Gheorghiu-Dej au fost chemaţi la Moscova unde li s-a trasat sarcina de a declanşa un război civil în România pentru ca armata rusă să poată interveni în favoarea comuniştilor. Planul nu le-a reuşit iar furia criminalilor comunişti a fost fără margini. Generalul Rădescu care luase conducerea guvernului după ce Sănătescu a fost paralizat de liftele comuniste să conducă ţara, a declarat la o cuvîntare de la cinematograful Aro în data de 12 februarie 1945, transmisă la radio că Ana Pauker şi Vasile Luca sînt străini, fără Dumenzeu şi manevraţi din afară, că ei nu vor putea niciodată să înţeleagă sentimentele poporului român. Aceste gunoaie aduse de ruşi să conducă România, aveau o ură de moarte îndreptată împotriva celor care refuzau să suporte teroarea jidanilor bolşevici sprijiniţi de armata rusească. După ce comuniştii turbaseră că nu au reuşit să-l oprească pe general să vorbească ţării s-au apucat să-şi facă de cap atît în Bucureşti cît şi în ţară, Rădescu s-a dus la I.C. Brătianu unde l-a găsit şi pe Maniu şi le-a cerut să facă un bloc politic pentru a contracara acţiunilor comuniştilor. Amîndoi au refuzat să-l ajute pe general, lăsînd totul să curgă cum voia comuniştii, chiar dacă ei erau autorii loviturii de stat. La 24 februarie 1945, Teohari Georgescu înlocuise toţi subsecretarii de stat din ministere iar în seara aceleiaşi zile, bandele de comunişti au luat cu asalt toate prefecturile din ţară unde şi-au pus oamenii lor.

Comuniştii l-au urît de moarte pe Antonescu pentru că acesta a fost un anticomunist convins şi ştia foarte bine ce însemnă această ideologie. Procesul din anul 1946 a fost o înscenare tipic bolşevică fiind acuzat printre altele că a anexat Transnistria la România, o minciună tipică pentru criminalii care ne conduceau atunci ca pe o turmă de vite! Cît priveşte antisemitismul lui, povestea este o născocire a gangsterilor sionişti ce au manipulat opinia publică de cînd au pus mîna pe presa scrisă şi mai tîrziu audio-video. Dacă mai toţi care au fost judecaţi în procesul intentat de ocupantul rus şi cazar Guvernului Antonescu, gunoaiele numesc altfel această mascaradă ca să ne servească şi cît patriotism înghit ei din closetul bolşevic. I. Antonescu a spus la proces: ,,Dacă evreii din Ţara Românească mai trăiesc; trăiesc numai datorită Mareşalului Antonescu”! Antonescu a fost acuzat de antisemitism dar el a vrut să se căsătorească cu evreica Mitzi Goldberg în anul 1915, a avut relaţii foarte amicale cu generalul evreu Rozin care chiar i-a salvat viaţa în iulie 1940 precum şi cu arhitectul Clejan şi el evreu! În timpul războiului Clejan a fost omul de legătură între Filderman şi Antonescu. Gardiştii, în frunte cu Horia Sima îl acuzau pe Antonescu de ,,filoevreu” şi ,,protector al evreilor” pentru că le-a protejat drepturile celor care au fost cetăţeni loiali României.

W. Filderman şi-a exprimat nu odată în mod public, gratitudinea faţă de Antonescu, neţinînd cont de presiunile exercitate asupra sa de noua putere comunistă aşa cum rezultă din mărturia depusă la proces în apărarea lui Antonescu şi în ziarul Comunităţilor Evreieşti din România din 25 martie 1945 pe care ulterior comuniştii l-au interzis. În ziarul Curierul Israelit din 25 martie 1945, cu toate presiunile comuniştilor, Filderman a recunoscut sprijinul decisiv al lui Antonescu pentru salvarea evreilor din România. ,,…Rezultatul a fost că germanii au ordonat deportările – şi pentru că istoria se repetă – mareşalul Antonescu a refuzat din nou să-i deporteze pe evrei din România…Două audienţe au avut loc acolo: una cu Prim-Ministru, care după cum se va vedea, era dornic să fie pe plac şi cealaltă cu mareşalul în prezenţa Primului-Ministru şi a dr. N. Lupu care cu această ocazie şi de-a lungul anilor de persecuţie, ne-a susţinut neclintit şi căruia îi datorăm adîncă recunoştinţă”. Cazarii bolşevici şi gangsterii sionişti aduc recunoştinţă numai Satanei. Şi o altă mărturisire tot din partea unui evreu care a fost chiar mai mult decît evreu sau român, a fost un adevărat Om.

Nicolae Steinchardt în ,,Jurnalul fericirii” Dacia, Cluj 1991 spune la pagina 131: ,,Despre Antonescu, nu pot să nu arăt, că oricum, singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler, să-i ţină piept într-o chestiune de onoare personală pentru acesta, în care nici Petain nici cardinalii nu i-au spus nu. În timp ce floarea aristocraţiei germanii, generalii şi feldmareşalii acoperiţi de medalii şi decoraţii stăteau smirnă în faţa lui şi tremurau, iar el făcea spume şi alerga urlînd de la un capăt la altul al încăperii, Antonescu i-a ţinut piept în propriul lui bîrlog de la Berehtesgaden, dîrz, cu modestia cuvenită. a scăpat de la moarte cîteva sute de mii de suflete de evrei”. Mare păcat pentru neamul ivriţilor şi cazarilor că nu au avut şi nu au în fruntea lor asemenea caractere şi se lasă învîrtiţi şi îndobitociţi de oculta iudeo – sionistă.
Adevăratul motiv al condamnării mareşalului îl spune chiar el: ,,Despre comunişti, ei nu erau cu Ţara. Le-am oferit posibilitatea să plece în Uniunea Sovietică, pe care o socoteau patria lor. Cui a vrut, i-am dat voie să plece.”.
Ca să ştie românii, cît de mult ne iubeau liftele[vezi articolul Liftele comuniste din ,,Arhiva"] bolşevice, ce ne-au robit şi ne-au fost stăpîni pînă mai deunăzi, dau din cartea lui Milovan Djulas Întilniri cu Stalin, apărută în 1994, o ciripeală auzită de urechile lui din gura uni ofiţer rus cînd a ajuns la Iaşi la 8 februarie 1947, în drumul către bîrlogul lui Stalin: ,,Cel mai mult ne ofensa atitudinea reprezentanţilor sovietici. Eu ştiu cît de mult ne-a îngrozit cuvintele dispreţuitoare ale comandantului sovietic din Iaşi: <Ah! Acest Iaşi murdar românesc! Şi mămăligarii ăştia de români>! El a repetat lozinca lui Ehrenburg şi Vîşinski, care viza actele de corupţie şi furturile din România: Acesta nu este un popor ci o profesie!. Şi cel mai mult ne-a întărîtat această atitudine de rasă superioară şi de înfumurare de mare stat”. De la aceşti mămăligari, bolşevicii au luat ca pradă de război toate capitalurile germane şi astfel au apărut faimoasele Sovromuri cu care au înrobit ţara timp de 15 ani unde mărfurile lor erau vîndute la preţ majorat faţă de piaţa internaţională iar preţul mărfurilor româneşti era mult sub valoarea pieţei. Autorul ajunge cu trenul la Moscova şi la întîlnirea cu Stalin îl aude pe acesta că avea de gând să formeze o federaţiei din Ucraina, România şi Ungaria care federaţie să fie inclusă în URSS ca parte componentă. Asta ne mai aştepta în imperiul Satanei şi pentru astfel de ,,bucurii şi fericiri bolşevice” au luptat cei mai mulţi cazari cu atîta înverşunare împotriva românilor şi a României!!!

- Directivele Cominternului –organizaţia voastră criminal-teroristă cu care aţi urmărit să stăpîniţi lumea – din 8 mai 1940 trimise PCR sunau înspăimîntător pentru români: ,,Rezolvarea pe cale paşnică a chestiunii Basarabiei şi a problemelor litigioase cu ţările balcanice vecine pe baza autonomiei teritoriale pentru toate regiunile ocupate şi recunoaşterea dreptului lor la autodeterminare – pînă la despărţirea de stat a naţionalităţilor asuprite – constituie o condiţie necesară pentru apropierea cu URSS”. Textul dovedeşte fără dubii caracterul antiromânesc şi criminal al acestei organizaţii cominterniste PCR, formată în cea mare parte din mozaici. La începutul lunii mai 1940 activiştii cominternişti din Basarabia M. Leibovici şi I. Morgenstern au fost chemaţi la Moscova de unde au primit instrucţiuni cum să se organizeze şi să acţioneze împotriva armatei române care trebuia să se retragă din această regiune şi cum să le blocheze căile de retragere.
- Măcelurile şi ororile făcute în iunie 1940 împotriva armatei române, a administraţie române şi a populaţiei româneşti în timpul retragerii din Basarabia şi Bucovina. Declaraţia lui Vindeleanu privind defilarea din 6 iulie 1940 a trupelor SS şi a celor din ,,autoapărare pentru teritoriul Basarabiei”. Vezi documentele armatei şi ale martorilor din iunie şi iulie 1940. Noi nu le-am dat foc la cuiburile lor sataniste – sinagogile – aşa cum au procedat englezii în anul 1947 cînd aceeaşi cazari i-au atacat pe militarii britanici în Palestina care erau cu mandat ONU şi au ucis cîteva sute. Şi tot de miloşi ce sînteţi, după ce doi iţicaşi care dormeau în sîneţe au fost înşfăcaţi de miliţiile palestiniene în vara anului 2006, aţi atacat Libanul ucigînd peste 3000 de persoane civile şi distrugînd întreaga ţară. Prea sînteţi pătaţi de sîngele altora şi nu vreţi să ştiţi.
- După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei aţi pornit propaganda bolşevică peste tot în România şi nu vă ruşinaţi să ne spuneţi că sîntem un popor care trebuie distrus aşa cum făceaţi pe la Iaşi. ,,…şi ar trebui ca sovietele să ia măsuri şi în timp de 5 zile să ajungă la Bucureşti, pentru că românul nu merită altceva decît distrus”. Dar voi neam de lifte şi trădători ce meritaţi pentru asemenea cugetări ale milei?
- Deportările celor aproape 180000 de români în străfundurile imperiului bolşevic duşi din Basarabia şi Bucovina din anul 1940 şi începutul lui 1941 din care cea mai mare parte au murit sau au dispărut, se datorează listelor întocmite de voi care eraţi stăpînii românilor!
- Cînd românii au alungat ocupantul rus în iunie 1941, numai voi aţi fugit cu bolşevici deşi în aceste ţinuturi existau minoritatea ruşilor şi a ucrainenilor mai numeroasă şi avea legături de sînge cu ocupantul.
- Numai mozaicii au organizat atentate împotriva instituţiilor şi persoanelor statului român şi au ucis cu zecile de mii populaţia civilă românească.
- Numai mozaicii au atacat armata şi administraţia română din teritoriile de unde s-au retras în anul 1940 şi în iunie 1941 organizîndu-se în detaşamente de partizani în spatele frontului.
- Numai mozaicii prin organizaţiile lor criminale acoperite de frăţiile sau comunităţile care ştiau ce clocesc, au urmărit dezmembrarea statului românilor format după anul 1918. Ce au făcut după ocuparea României după 1944 prin distrugerea programată a ţărănimii care era trupul ţării şi păstrătoarea ideii de proprietate şi de continuitate a unor tradiţii multimilenare pe care ei le doreau şterse din memoria românilor, prea puţin se ştie şi aproape pe nimeni nu interesează. Ura bolşevicilor faţă de ţăranii români care constituiau 80% din populaţia României fiind şi fundamentul creştinismului românesc ce impunea o morală opusă celei iudeo-bolşevice, a fost fără margini avînd un adevărat program de exterminare. De aici sălbăticia împotriva ţăranilor şi fanatismul manifestat în distrugerea acestei clase sociale prin colectivizare şi cote precum şi distrugerea învăţămîntului religios precum şi a lăcaşelor de cult. Poporul român a reuşit să străbată istoria datorită credinţei şi tradiţiilor sale şi de aceea ţăranul român nu a vrut să îngenunchez şi să se închine lui Antihrist care era comunistul cazar adus de ocupantul bolşevic sau jidanul din tîrgul românesc. În cartea Primejdii, încercări, miracole, amintită mai sus, fostul şef rabin din România ne mai dă unele dezvăluiri senzaţionale. La pagina 85 spune că în vara anului 1951 a fost atacat de comuniştii jidani pentru că nu combătea migrarea lor în Israel, considerînd că şi aici ei pot rămâne mozaici şi sionişti. El îşi dă demisia din funcţia de rabin şef dar ministrul Cultelor Pogăceanu, intervine şi schimbă pe Şerban, secretarul general al Federaţiilor Comunităţilor Evreişti din România, cu Friedman. Într-o discuţie a lui Rosen cu Bercu Feldman unul dintre fruntaşii acestei organizaţii, acesta îi spune rabinului şef: ,,Ce e cu toate aceste ezitări ale dvs.? Dacă vin americanii tot o să vă spînzure alături de noi”. Mărturisirea este uluitoare prin claritatea ei. Mozaicii erau foarte conştienţi că desfăşurau un adevărat genocid împotriva românilor iar faptele lor erau de o gravitate fără seamăn şi dacă ei pierdeau puterea, atunci pentru ce au făcut nu-i aştepta decît ştreangul. Nici un mozaic pînă în prezent nu a rostit un adevăr atît de crud despre ce au făcut ei în România cînd erau stăpînii ţării.
- Fără greşeală, epoca sionist-comunistă sau iudeo-bolşevică cum era cunoscută prin anii 1930 poate fi numită zodia Satanei.

,,Stăpînirea comunistă, condusă ani de zile de un mare chiabur, a reuşit să transforme caracterul şi personalitatea poporului român în aşa măsură, încît şi azi e de nerecunoscut. Ce nu le-a reuşit turcilor şi fanarioţilor în Vechiul Regat, ungurilor în Transilvania, iar în Basarabia ruşilor, le-a reuşit comuniştilor în toată ţara”. (Radio Europa Liberă şi exilul românesc. René Al. de Flers Vestala 2005, pagina 36)

Franţuzul s-a născut şi copilărit la Craiova pe la anii 1922 şi prin ce a scris în această carte a dovedit că a fost mult mai român decît cei care colbăiau lumea cu românismul lor de maimuţe. Ca un mioritic ce-şi iubeşte glia şi neamul mă simt onorat să-i adresez acestui român prin adopţie zicerea: ,,Merci monsieur de Flers”. Dar autorul a mai spus un adevăr pe care nici un istoric român nu a avut curajul să-l gîndească măcar pînă în prezent: sălbăticia, fanatismul şi ura jidanilor comunişti care au condus România efectiv timp de 20 de ani a întrecut cu mult toate catastrofele istoriei pe care le-au îndurat românii de-a lungul existenţei lor. Dezastrul total în care a fost adus poporul nostru în timpul bolşevismului cazar, se datorează în mare parte jidanilor comunişti din România, care după ce au plecat în cea mai mare parte, au început să strige că au fost persecutaţi şi de comuniştii români după ce i-a masacrat mareşalul Antonescu!

Pagina 15: ,, La nivel microsocial, o consecinţă a acestui fapt este aceea că istoricul care descoperă şi încearcă să prezinte dovezi pozitive privind persoanele blamate pentru alianţa lor cu Hitler, poate fi supus unor riscuri, politice sociale şi profesionale, oricît de indiscutabilă ar crede el că este evidenţa respectivă. La nivel macrosocial, ţări întregi sînt puse în poziţia de neinvidiat, de a răspunde unor presiuni interne şi a-şi asuma riscuri asemănătoare, într-o perioadă în care depind de bunăvoinţa Vestului, în încercarea lor de a extrage adevărul din patruzeci şi cinci de ani de istorie intenţionat şi foarte temeinic falsificată”.

Pagina 18: ,,Istoricii apuseni îl prezintă pe Antonescu drept ,,antisemit bine cunoscut” care avea legături scrînse cu Garda de Fier fascistă. Lui Antonescu i se atribuie reorientarea politicii externe româneşti, în sensul îndepărtării de Franţa şi Marea Britanie şi a intrării României în alianţă cu Germania nazistă, împotriva dorinţei lui Carol ll-a, un rege filobritanic în linii generale, dar întru cîtva corupt şi incompetent. Interpretarea comunistă oficială, enunţată imediat după arestarea lui Antonescu în anul 1944, şi menţinută atît la Moscova cît şi la Bucureşti, pînă la sfîrşitul deceniului opt, susţine că din ambiţie oarbă de a dobîndi glorie personală şi cuceriri teritoriale cvasi-imperiale, Antonescu ar fi tîrît România într-un război nedorit, ar fi provocat moartea inutilă a sute de mii de tineri ostaşi români, ar fi ruinat economia şi intenţionat, ar fi angajat ţara în nenumărate atrocităţi de război, multe cu un pronunţat cu un caracter antisemit.”
Pagina 429 şi urm: ,,Într-o societate în care membrii elitei politice şi militare îşi datorau în mod normal poziţiile unor reţele de cunoştinţe şi favorurilor politice, Antonescu a dat în mod constant exemplul incomod al unei alternative mai sănătoase, care ameninţa un larg evantai de interese ascunse. Remarcabil şi trist este faptul că acele elite interesate au putut rescrie istoria experienţei româneşti, cu atîta uşurinţă. La scurt timp după ce s-a petrecut, fără să se lovească de protestele hotărîte ele vreunuia dintre autorii principali, oameni ai căror rol, devenit brusc, ,,eroic” nu ar fi rezistat la o privire mai atentă au încercat să se apere discreditîndu-i pe alţii cu acuzaţii şi insinuări la fel de lipsite de temei. Orice încercare de a verifica faptele în aceste cazuri era considerată un semn de ostilitate, dacă nu chiar trădare şi cei care făceau aceste încercări erau asimilaţi oricărui ,,demon” politic de modă. Acest lucru a fost la fel de adevărat după al doilea război mondial pe cît fusese după primul. …În afară de dovada clară că regele Carol al ll-a înrolase România în Axă cu mult înainte ca Antonescu să devină şeful satului, sovieticii au decis soarta mareşalului şi demonizarea lui nu numai ca răzbunare împotriva omului care s-a împotrivit planurilor lor expansioniste dar şi ca o umilire a românilor dispreţuitori ai comunismului….Regele a distrus orice urmă de democraţie prin felul în care a condus ţara timp de 10 ani iar partidele politice nu erau decît mşte marionete care de cele mai multe ori îi făceau jocul…Alături de Iuliu Maniu, Antonescu a fost conducătorul român cel mai ataşat conducerii constituţionale, cel care a luptat cel mai consecvent pentru principiul autorităţii legii şi al independenţei sistemului juridic, încercînd să insufle respect pentru aceste principii în sînul subordonaţilor, al superiorilor şi în cele din urmă în România întreagă. …Documentele de arhivă, care sînt în acelaşi timp surprinzător de bogate şi îngrijorător de neexaminate, arată pregnant că Antonescu, a fost în contextul timpului său, un om bun. Nu unul dintre acei ,,oameni buni” care stau deoparte şi privesc cum li se duce ţara de rîpă, ci unul care a protestat cu voce tare şi care a acţionat împotriva nedreptăţii şi a corupţiei. Ca în cazul Casandrei, modelul original, protestele şi acţiunile sale au atras oprobiul şi reavoinţa celor ce profitau de acea nedreptate şi corupţie. Din păcate majoritatea ,,oamenilor buni” au stat deoparte permiţînd partidelor interesate să producă un dezastru în moralitate, legalitatea şi în cele din urmă integritatea teritorială a României…În ceea ce mulţi considerau a fi o situaţie imposibilă, Antonescu nu s-a descurcat prea rău. În ultimul an al participării lui Antonescu la războiul împotriva Uniunii Sovietice, de pildă, standardul de viaţă al românului mediu în ce priveşte aprovizionarea cu alimente şi consumul de energie a fost mai bun decît cel din deceniul nouă, sub conducătorul comunist Nicolae Ceauşescu, sau al primilor trei ani de tranziţiei înapoi spre capitalism. ..Antonescu a fost unicul om capabil, sau dornic, să se războiască direct cu legatul regelui Carol al ll. Faptul că a acceptat inevitabila responsabilitate de as e ocupa de problemele României, cu o lipsă de sprijin aproape totală din partea şefilor politici români, este o măsură a omului. După ce aceştia prezidaseră mai mult de un sfert de veac de înjosire a politicii şi societăţii româneşti, doar el – veşnicul intrus – s-a arătat dispus să accepte responsabilitatea de a opri alunecarea tot mai accelerată a ţării spre prăpastie”.
Cînd Europa a fost împărţită de cei doi mari criminali prin foc şi sabie şi toate democraţiile nu ştiau cum să-l îmbuneze pe Hitler, Antonescu pentru salvarea ţării a fost obligat să aleagă între cei doi tirani; nazistul sau comunistul satanist.

Prin anii 1945, marele ideolog al comuniştilor cazari din România, Şaul Brukner un individ cu şase clase – Silvii Brucan pentru fraieri – cerea în Scînteia, oficiosul Partidului Comuniştilor din România, ca toţi cei care nu gîndesc comunist, să fie împuşcaţi sau trimişi în puşcării pentru că sînt duşmani ai poporului. Ori toţi românii erau anticomunişti, deci toţi erau duşmani ai ,,poporului”. Adică voi cazarii comunişti eraţi un nou popor venit pe capul nostru iar dacă nu vă sufeream sau cîrteam, ne băgaţi la puşcărie. Şi aţi făcut-o cu o ură fără margini cît timp aţi stăpînit România sub îndrumarea trupelor de ocupaţiei bolşevice dar şi ceva ani după. Tartorul Brukner îi înfiera ziua pe români în fiţuica lui plină de venin cazar iar a doua zi soţia lui, tovarăşa Sidorovici – în calitate de procuror al poporului comunist – îi condamna la moarte sau închisoare pe viaţă pe românii anticomunişti. Există informaţii că hoardele de cazari bolşevici aduse de ocupantul rus, aveau un plan de exterminare a 10% din populaţia Românie iar faptele o dovedesc din plin. Pînă în anul 1962, cam 1250000 – 1800000 de români adulţi, dintr-o populaţie adultă de 12000000 persoane au fost băgate în puşcării, trimise în lagăre de muncă forţată sau deportate. Dintre aceştia au murit în sistemul de represiune dar mai ales după ce au ieşit de aici, cca 187000-250000 persoane. Cifrele sînt aproximative pentru că nimeni nu vrea să ştim adevărul care se ascunde în spatele celor 45 de ani de teroare comunistă. Dacă pentru românii bănăţeni care s-au opus colectivizării forţare, deportarea şi aruncarea loc în cîmpia Bărăganului în prag de iarnă nu este o faptă criminală, pentru voi care aţi atacat armata şi administraţia română din Basarabia şi Bucovina în iunie 1940, teritorii care erau parte componentă a statului român, deportarea în Transnistria pentru trădare şi crimă, o consideraţi exterminare. Cetăţenii români de origine germană au fost deportaţi în masă în Siberia după 1945 numai pentru faptul că erau germani şi au luptat împotriva comuniştilor ca soldaţi în armata germană sau română. Dar au fost deportate femei şi copii care nu au participat la război ci aveau numai ,,vina” că erau de origine germană. Mai puţin de jumătate au revenit în ţară după ani lungi de nenorociri dar nici ei nu au drept la istorie şi la adevăr pentru că nu sînt tăiaţi împrejur şi nu l-au pupat pe Stalin sau Iahwe. Strîmb cîntar aveţi la fel ca minţile şi gîndirea voastră!

Încă din anul 1943, Mihai Antonescu, pentru că situaţia războiului era tot mai rea, a avut ideea să trimită la Berna în Elveţia 6000000(şase milioane) de franci să fie pentru întreţinerea a 200 de persoane, cele mai proeminente din domeniul cultural pentru a pleda cauza românilor în cazul cînd ţara va fi ocupată de ruşi. Mergînd cu lista la Brătianu şi Maniu, aceştia nu au fost de acord cu propunerile făcute, cerînd să meargă oamenii lor din partide. Pînă la urmă Antonescu a acceptat, dar după lovitura de stat dată de regele Mihai, Maniu şi Niculescu-Buzeşti, acesta din urmă a modificat lista rămînînd foarte puţini din cei propuşi iniţial. Astfel trădătorii de ţară şi-au bătut joc şi de singura şansă a românilor de a aveau pe cineva care să le susţină cauza în străinătate. Această şleahtă de nemernici în frunte cu ,,Mihai fără ţară” au cheltuit banii numai în folosul lor personal luptîndu-se cu mare înverşunare pentru pungă şi ciolan. La banii trimişi de guvernul Antonescu mai trebuie adăugaţi 100.000.000 dolari daţi de guvernul SUA emigranţilor români pentru a combate comunismul. Şi de aceştia s-au ales praful pentru că românii s-au combătut între ei.

Ca să arăt că unii dintre români au început să ştie ceea ce voi nu vreţi să ştim, amintesc faptul că în anul 1956 conducerea Comitetului Regional al PCR Iaşi avea în frunte pe românul Cazacu iar restul, inclusiv secretara erau evrei! Situaţia era identică în toată Moldova şi Muntenia iar în Ardeal veneau ungurii în completarea mozaicilor. Dar toate funcţiile de conducere din întreprinderi şi instituţiile statului erau ocupate de evrei sau unguri, românii fiind consideraţi un popor imperialist care a vrut să distrugă patria comunismului. Încă nu era născocită povestea holocaustului şi a anitsemitismului multimilenar la mioritici ! Cuvîntul român ajunsese în gurile voastre spurcate un cuvînt de ocară şi de înjosire. Dar ipocrizia lor nu are margini şi am găsit cărţi în care ei se plîng că au fost persecutaţi în România de către comunişti şi daţi afară din servicii numai pentru faptul că erau fii ai lui Iahwe!


În anul 1953 Radio Europa Liberă la secţia română avea ca director pe Camil Ring, jidan de neam şi fost agent al Anei Pauker, dar la scurt timp a început să iasă fum punîndu-i poalele în cap pentru că se răsuflase putoarea de bolşevic sadea şi mare secătură.
Radia Europa Liberă era finanţat şi controlat de CIA avînd statutul de centru de spionaj american. La acest post de radio majoritatea angajaţilor erau mozaici iar cînd se căutau români pentru a fi angajaţi, se mergea la…Tel Aviv!!! Românii neaoşi îi numărai pe degete. Dau cîteva nume de ,,români” aleşi din Israel sau de pe alte coclauri, dar toţi iubitori de Iahwe pînă în vîrful pantofilor şi care au lucrat la acest post de radio: Jacob Popper, Noel Bernard, Ioana Măgură fiica lui Jacob Măgură agent KGB, Ioana Făgărăşanu, Hermine Wolfe, Anişoara Negulescu, Max Bănuş, Neculai Constantin Munteanu, Michael Frisch, Sorin Cunea, Ioachim Rîmniceanu-Blumen, Violette Filderman, Sidonia Alterovici, Edgar Rafael maior în Securitate, Henry Baranga fiul lui Aurel Baranga, Annelie Ute Gabany, Vlad Socor, George Urban, Nestor Rateş fost secretar al lui Moses Rosen
p. 251 Pentru cei cu nume cunoscute româneşti nu le-am mai pus numele cazare ca să fac lista prea lungă. Mozaicii au fost angajaţi la Europa Liberă la toate secţiile pentru că ei, aşa cum a afirmat Ralph, unul dintre directorii americani, ,,neavînd sentiment naţional pentru ţara de unde vine, face exact ce i se cere”. Aşa au fost uneltele polonezilor împotriva ucrainenilor în secolele XV-XVlll; unelte ale ţarismului rus împotriva polonezilor, i ucrainenilor şi românilor în secolul XlX şi unelte ale bolşevismului cazar – de data aceasta slujindu-şi propria nebunie – împotriva tuturor popoarelor pe care armata imperiului satanist i-a fericit cu comunismul de cazarmă.

Pun pentru dreaptă judecată faptele foarte grave făcute de familia regală a Românie în dauna poporului român:
- Carol l a topit tăbliţele de aur descoperite la Sinaia cînd îşi construia castelul, din care a scos peste 100 kg de metal preţios, iar copiile au fost ascunse ca noi să nu ştim de fapta criminală şi de falsificarea premeditată a istoriei strămoşeşti.
- Ferdinand cel Moale, a lăsat ţara pe mîna marelui mafiot Ionel Brătianu pe care a transformat-o într-o satrapie a ciocoimii liberale.
- Carol ll, cît timp a fost stăpînul absolut al României, a dus-o spre dezastru şi catastrofă, a predat-o germanilor, iar cei 10 ani de stăpînire absolută i-au fost suficienţi pentru a transfera în străinătate peste 50.000.000 de dolari în conturile lui dar mai ales ale metresei şi măscăriciului Murdăreanu(mareşalul curţii Ernest Urdăreanu).
- Mihai, după ce a fost alungat ca un fătălău de către tatăl său în anul 1930, i s-a umflat vîna de bărbăţie în august 1944 şi în sminteala lui cumplită, ne-a dat pradă ruşilor. După banii primiţi la plecarea din ţară drept dotă de abdicare, anual primea de la puterea comunistă un tain bănesc care prin anii 1980 ajungeau la 150000 de dolari să-şi ţină gura. El ne-a spus că pornise în Elveţia să supravieţuiască cu nişte găinării. Şi Adrian Năstase şi-a început averea tot cu nişte găinării.