La minţile voastre cît vîrful acului sigur nu au mai ajuns cuvintele, a urmări, a supraveghea, a observa, a cerceta, şi atunci aţi vrut să ne arătaţi cît de culţi sînteţi monitorizîndu-ne şi pe noi. În limba engleză cuvîntul ,,monitor” are alte sensuri decît cele arătate mai sus, dar cum prostia face faţa guguştiucilor din mas-media, vă făliţi cu ea fără ruşine. La fel stau lucrule şi pentru celelalte cuvinte amintite sau nu. Prostia aduce numai dispreţ şi răutate.
O parte din banii noştri sînt cheltuiţi în sistemul de manipulare şi îndobitocire fără ca să le putem cere socoteală. Postul public teritorial Radio Iaşi duce o campanie deşănţată împotriva adevărului şi a poporului român. În anul 2006 ei au înfiinţat o emisiune pentru minorităţi numai că minoritatea mozaică în număr de 375 persoane în toată Moldova era mai minoritară decît celelalte pentru că avea săptămînal, lunea cîte 30 de minute iar pentru celelalte care sînt cu miile sau zecile de mii de persoane, reveneau zilele de marţi, miercuri şi joi, unde trebuiau băgaţi la grămadă cînd se apuca: ucrainenii, ruşii lipoveni, huţulii, grecii, italienii, germanii, ţiganii, armenii, polonezii. Strîmbă tare este această împărţire a timpului, pentru că unele minorităţi nu sînt auzite cu lunile. Iar redactorul pentru mozaici începea emisiunea cu o apologie fanatică a iudaismului, sionismului şi mozaismului spunînd că este cultură universală iar mozaismul este religie revelată. Unde s-a mai auzit asemenea aberaţii în lume, vorbindu-se despre o cultură universală care nu a existat şi nu există decît la Radio Iaşi în mintea ticăloasă a redactorului Doina Vazgan. Cît priveşte revelaţia religiei mozaice, oricine a citit despre civilizaţia sumeriană(nemuţul nostru plecat din Carpaţi) a observat că iudeii s-au inspirat din gros şi fără jenă din religia acestora cînd o parte dintre cei avuţi au fost deportaţi în Babilon pentru a-şi ,,completa şi cosmetiza” Tora, iar precepte din cultura egipteană se găsesc cu sacul în mozaism. În Faptele Apostolilor avem la Vll 22: ,,Şi a învăţat Moise toată înţelepciunea egipteană şi era puternic în cuvinte şi fapte” sau cum se spune în Midraş Tanchunma, 124, b şi Midraş Kohelet 7, 23 ,,înţelepciunea egipteană”. Chiar legaţi la ochi găsim paralelisme evidente între Cîntecul harpistului din cultura egipteană şi Kohelet(Eclesiastul), între Învăţăturile lui Amen-em-ope şi Proverbele lui Solomon. Rugăciunile mozaicilor se termină cu cuvîntul amen. În religia egipteană, Amen şi Amon sînt apelative pentru Ra, zeul soarelui. Iarăşi nu se leagă!
Shakya Muni Gautama, fondatorul budismului, mort în 543 î.e.n. sau 477 î.e.n. după alte surse, pentru a deveni Iluminat şi a ajunge în Nirvana – raiul marii creaţii – a parcurs opt trepte ale ciclului: coborîrea din cer, pătrunderea în trupul mamei sale, naşterea, retragerea din lume, învingerea demonilor, atingerea iluminării, construirea drumului doctrinei şi intrarea în Nirvana. Tăbliţa 5 ne spune despre un personaj Gomtaro venit din Orient care, cred că este chiar creatorul budismului pentru că el şi-a scris textele într-un alfabet sacru unic în India, cu 38 de semne dintre care 32 se găsesc numai pe tăbliţele geţilor şi deci este foarte posibil ca aceste concepte să fie luate din mitologia sau religia strămoşilor noştri! Ori aceste trepte ale iluminării, pretind scrierile fariseului Luca numit şi evanghelist, că le-a parcurs şi personajul plăsmuit de el, Mesia. La noi asemenea furtişaguri cu pretenţii de revelaţii se numesc basme şi minciuni gogonate.
Tăbliţele noastre de plumb arată fără putinţă de tăgadă că izvorul conceptual al iudeo-creştinismului plăsmuit de farisei a fost religia geţilor! Se pare că această lepădătură a mers prea departe cu obrăznicia pentru că la mijlocul anului 2007 a fost schimbată cu A. Aciobăniţei care nu este nici el prea curat la minte. Tot în anul 2006 a început la acest post de radio campania de smintire a românilor cu făcătura holocaustului(fişierul ,,Sfînta Minciună”). Spunea Doina Vazgam de fiecare dată că guvernul fascist al lui I. Antonescu a ucis 400000 de evrei iar în Iaşi au fost masacraţi în 29 iunie 1941 din ordinul mareşalului 25000 de persoane adică jumătate din această minoritate. Minciuna este repetată de toţi mozaicii care vorbesc la acest microfon public şi nu sînt puţini, fără a-i contrazice cineva sau a încerca să se spună adevărul atît cît se cunoaşte, iar eu am informaţii că se cunoaşte aproape tot adevărul dar se ascunde. Raportul Inspectoratului Român al Poliţiei Iaşi din 29 iunie 1941, dar şi alte documente spun că totul a fost o înscenare a serviciilor secrete ale Armatei Xl germane în colaborare cu un grup de foşti legionari iar nenorocirea a dus la împuşcarea a 5 evrei la marginea aerodromului din Iaşi, 1127 au murit în primul tren şi au fost îngropaţi in diferite localitati de pe traseu iar 977 persoane au murit din al doilea tren. Şi datele statistice ale populaţiei mozaice din registrele lor pentru anii 1940 şi 1947 arată că toată povestea este o minciună oribilă pusă la cale de liftele sioniste. Oare noi nu trebuie să ştim decît minciunile altora pe care trebuie să le acceptăm ca adevăruri sacre fără a avea dreptul de a ne asuma istoria aşa cum este ea cu bune şi rele?
Dar povestea nu se încheie aici pentru că periodic la acest post de radio este invitat pretinsul istoric de la Institutul A. D. Xenopol, Adrian Cioflîncă împreună cu Ciuflende(prietenul lui, căruia nu i-am reţinut numele). Ofuscaţi pînă peste poate că pe nimeni nu interesează problema holocaustului şi a pogromului de la Iaşi ei repetă cu neobrăzare şi ură minciunile sioniştilor refuzînd să cerceteze documentele româneşti existente dintre care o parte le prezint pe site şi în special recensămintele populaţiei din România pentru perioadele 1930-1945, Basarabia şi Bucovina făcute de ruşi în anii 1940 şi 1944 şi de români în septembrie 1941, Transnistria din octombrie 1941, precum şi arhivele acestei regiuni aflate în prezent la Odesa şi o mică parte în oraşul Nicolaev. Mai trebuie cercetate registrele cu informaţii adevărate ale comunităţilor mozaice din România pe care le ţinea în folosul lor şi registrele cu date falsificate în minus pe care le prezentau autorităţilor române. Aceste documente arată adevărul istoric şi nu cel plăsmuit de gangsterii sionişti care, se pare că îl scarpină între coarne şi pe el. Alt nemernic ce linge banii publici şi scuipă pe fiinţa acestui neam! Îi spun acestei secături doar atît: de-i Cioflîncă ori ciuflende, merită vreo două blende! Trebuie să mai amintesc aici alegaţiile paranoice ale istoricului mozaic Lia Benjamin –mare specialist la Institutul de studierea Holocaustului din România - care spunea în august 2007 că evreii au o existenţă multimilenară pe teritoriul României, iar voievodul Petru Şchiopul ar fi unul dintre primii antisemiţi români pentru că i-a alungat cu sabia din ţară cînd jidanii veniţi în cete de aiurea au încercat pe la anul 1589, să pună mîna pe veniturile vămilor care mergeau în vistieria domnească?!! Se pare că în faţa minciunii sioniste nimeni nu are voie să mişte, cel puţin aşa este la noi! Ar trebui să-l facem antisionist şi pe Petru Rareş care la anul 1534 a trecut prin sabie mulţime de secături ce au venit la mare pîrjol în Ţările Române. Luigi Gritti italian fanariot intrat în slujba sultanului a ajuns şi spaima turcilor de ticălos ce era. În nebunia lui a pus ochii pe Muntenia, Ardeal şi Moldova unde să-şi izbăvească setea de mărire primind în secret şi girul sultanului. Vine la Tîrgovişte şi vrea să-i facă o vizită lui Petru Rareş pentru a-l trimite la cele veşnice dar acesta îl aşteaptă cu 15000 de soldaţi la graniţa cu Muntenia pentru a-l scurta de cap. Italianul află de gîndurile moldoveanului şi se întoarce din drum apoi trece în Ardeal şi se încuibă în cetatea Braşovului. Rareş trimite hatmanul în faţa cetăţii unde îl convinge pe italian că nu are a se teme de intenţiile lui vodă şi după ce iese de după ziduri este decapitat iar copii lui sînt ucişi la Suceava. Gritti era însoţit de o mulţime de cămătari greci, jidovi şi italieni cu averi colosale la ei pe care Rareş i-a pus sub sabie iar averile au fost confiscate. Că ne urăsc rău aceste secături ne-o spune cazarul Şaul Carmel(Croitoru) născut la Ştefăneşti – Botoşani, scriitor şi poet în Israel(plecat în anul 1964) care l-a data de 7.01.2008 vorbea cu mare neobrăzare la acelaşi post de radio despre ,,antisemitismul ancestral al românilor”. Păi, pui de lepădătură, tu eşti jidan, adică cazar aşa cum te ţii şi în Israel iar semiţi sînt numai ivriţii/iudeii, adică sefarzii, cei care au fost în vestul Europei, pentru că patria jidanilor(aşchenazilor, cazarilor) a fost pe Volga inferioară şi aţi ajuns în Palestina după 1946 cu sprijinul lui Stalin. Care antisemitism ancestral afurisitule, dacă noi românii am cunoscut numai pe jidani/cazari şi aceştia în număr mare după 1850 cînd s-au scurs în puhoaie fără seamăn alungaţi din imperiul ţarist sau austriac, ei fiind populaţie europeană de neam germanic amestecată cu ciuvaşi, sciţi, uzi şi alte seminţii din acele vremuri şi locuri şi nu semită! Cazarii au migrat în număr mai mare în Ţările Române formînd cîteva comunităţi de zeci de persoane după revolta ucrainenilor împotriva polonezilor din anul 1648, cînd au avut a se socoti spăimoşii cazaci şi cu ei care erau uneltele stăpînirii polone. Pînă atunci ei sînt amintiţi doar ca negustori dar fără a exista comunităţi mozaice în ţinuturile românilor. După aceste fapte groaznice grupuri mici s-au aciuat şi în Moldova mai cu seamă pentru că le era mai aproape. În a doua jumătate a anului 1648 hanul Criemeei scria domnitorului Moldovei Vasile Lupu că ,,de pe pămîntul lituanian au fugit la el în Moldova mulţi jidani cu toate averi lor” cerînd predarea acestora solilor tătărăşti. La care fiorosul antisemit domn a răspuns ,,că în Moldova sînt puţini jidani, negustori, dar aceştia nu pot fi predaţi”. Însemnarea este făcută de către Nathan Hanover şi el refugiat din calea urgiei, într-o cronică apărută în Veneţia la 1653. Aşa spuneau unii dintre ai voştri care nu trăiau în năravul meseriei de a minţi veşnic cum fac acum haitele de lifte sioniste.
A-ţi fi voi experţi în minciună şi viclenie dar au început şi unii români să vă miroase de departe ticăloşiile!
Dar cred că tartorul acestei acţiuni de denigrare a neamului român este directorul acestui post de radio N. Tomescu, istoric şi culturnic cu mare spor la hîrdăul comuniştilor iar acum a cotit-o pe drumul liberalilor pentru că o pîine trebuie cîştigată indiferent ce labă lingi! Iar ca el sînt majoritatea redactorilor, de profesie profesoraşi de linge-dos care nu mai prididesc să ne spurce cu binecuvîntările lor de cîte ori au ocazia. Insă cel mai scandalos lucru este faptul că la cîteva zeci de km. de acest post de radio trăiesc aproape 4 milioane de români în Ucraina şi Republica Moldova despre care secăturile comuniste – securiste – sioniste - trădătoare nu spun un cuvînt luni de zile de parcă aceştia ar fi marii duşmani ai României şi nu canaliile care ne-au falsificat istoria şi o fac cu şi mai mare înverşunare în prezent pentru a fi o mare turmă de dobitoace cuvîntătoare! Hulirea neamului românesc nu o fac numai gunoaiele de pe Bahlui ci şi stîrpiturile aciuate pe malurile Dîmboviţei, venite de prin Galiţia sau alte meleaguri fericite de duhul cazarilor bolşevici şi a altor scursuri umane. Revista Rost nr. 24/2005 reproduce din gîndirea fabuloasă a mucului Haham Rabi Limbrievici, odrasla prăsită pe meleagurile noastre de secătura bolşevic-cominterniastă Dionisie Patapievici, cazar din Bucovina dar mai sigur din Galiţia vecină: ,,Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”. Uite nemernicule că am intrat în UE şi am rămas aşa cum ne ştim numai tu un gunoi porcos şi înveninat ne spui cum trebuie să fim ca români la fel cum au făcut ai tăi cînd erau stăpînii ţării. Meriţi cîteva peste muie! La începutul lunii aprilie 2007, într-o emisiune în care îl avea invitat pe Grigore Leşe, acesta explica rădăcina adevărată a folclorului autentic şi rolul lui fundamental în cultura română. Întrebîndu-l dacă cunoaşte această problemă H.R.P. a răspuns simplu că el s-a născut la oraş! Dar lifta se ţine că are dreptul să ne spună ce pute rău pe la noi iar el este unul dintre puţinii români adevăraţi aşa cum se considera un alt venetic, C. A. Rosetti, pe care blîndul Alecsandri scos la hat de atîta ticăloşie şi venin, l-a numit ,,hidoasa pocitură. Ce-au semănat în ţară invidie şi ură”! Năravul de a batjocori poporul în sînul căruia şi-au găsit un adăpost vremelnic este o caracteristică a mozaicilor pentru că o găsim obrăznicindu-se şi cînd ei migrau în cîrduri în Moldova. În articolul ,,Sămînţa jidovească din Cernăuţi”, Apărut în Curierul de Iaşi din 25 august 1876 Eminescu arată un astfel de exemplu. ,,Dl. Carol Emil Franzos, care primejduieşte cîte odată citirea ,,Noii prese libere” prin foiletoanele sale, scrisă în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvînt francezo-iudaică, şi-a tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloiae şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea sub titlul ,,Aus Halb-Asien” (Din Semi-Asia). Domnia sa numeşte aceste secături icoane de cultură din Galiţia, Bucovina, Rusia Meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoşti limba căci cunoştinţa limbii jidoveşti nu poate servi decît pentru a te introduce în universităţile din Tîrgu-Cucului. Ca toţi jidanii, care în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mîrşave şi obraznice, şi acest tînăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Prese” nu-şi cunoaşte lungul nasului, judecă făr-a şti nimic şi batjocoreşte toate popoarele cîte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-lui Franzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful român” îl citează numai în iniţiale, publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura pentru a le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămînzi de calomnii în contra românilor”. Şi nulitatea noastră contemporană se chinuie să ne fericească cu filozofiile lui sublime din cloaca prostiei umane.
Un alt personaj la fel de josnic şi se pare că tot din aceeaşi spită cu cel arătat mai sus este Sabina Ispas director la Institutul de Etnografie şi Folclor Bucureşti. Spune Înţelepciunea Sa într-o emisiune la postul tv.Antena 3 din august 2007 că românii nu au păstrat nimic de la daci. Cînd am auzit asemenea trăsnaie mi s-a urcat sîngele la cap, poate faptul că această incultă îşi ţine mirabila tîrtiţă numai pe scaun şi nu a colindat plaiurile mioritice o face să spună nemărginitele prostii sau, că face parte din acea generaţie de blestemaţi bolşevici care ne spuneau şi ne tot spuneau că noi sîntem un popor de maimuţe ce am furat cîte ceva ba de la unii ba de la alţii, dar altfel tot goi şi alienaţi sîntem. Portul românilor care este identic cu cel al strămoşilor de pe Columna lui Traian nu arată continuitate, dar tradiţiile şi obiceiurile noastre unice în Europa, dar limba noastră care este veche de peste şase milenii, dar modelele de pe ceramica descoperită peste tot în România cu o vechime de mii de ani, pe care le continuăm şi astăzi? Te întrebi uneori obosit de atîtea argumentaţii pentru a dovedi adevărata identitate a poporului nostru, dacă lupţi cu un individ tembel, cu un grup de indivizi care ne urăsc de moarte, sau cu un sistem criminal ce a cuprins întreg statul român şi care luptă din răsputeri împotriva acestui neam?
Ruşinea de a fi român! Toată această mîlitură imundă şi puturoasă atunci cînd trece pragul României spre alte meleaguri, se ruşinează că vine din ţara mioriticilor şi că, ar vrea mai bine să nu se ştie de unde are asemenea grosime la şorici! Povestea nu este nouă pentru că noi am avut parte în fruntea neamului tot timpul de lichele iar cînd trăia Eminescu a scris şi el despre ,,ruşinea” unor ciocoi care au avut ,,neşansa” de a-şi duce viaţa de prădători pe spinarea neamului nostru. Dau în continuare două texte ale Marelui Geniu al neamului românesc.
,,Teoria noastră despre antagonismele din România află multe întîmpinări, însă, lucrul ciudat, nu din partea ziarelor româneşti. Gazete germane, israelite, ,,Independance roumaine”, care cel puţin e scrisă pentru străini, c-un cuvînt cine se simte cu musca pe căciulă răspunde. Dintre organele străine scrise în limba română ne răspunde mai cu seamă acela al noilor fanarioţi care, pentru istoria lucrului, se numeşte ,,Românul”.
Chiar în aceste răspunsuri vedem lipsa de rasă, israeliţii caută a fi obiectivi. Se-nţelege. Capetele sunt anatomic mai bine conformate, mai încăpătoare decît capetele stîrpiturilor fanariote, de-aceea şi pot avea un interes pentru cestiunea pură, în sine, pentru cea etnologică. Organele israelite ne răspund prin analogii istorice. Ne răspund prin normanzii care au cucerit Anglia.
În adevăr, romanii au cucerit Galia, pe urmă au cucerit-o rase germanice, tot astfel normanzii au cucerit Anglia. În genere lupta fericită de rasă, binecuvîntată care înalţă inimile, care dă preponderenţă superiorităţii de caracter, lupta din care răsare împăcarea şi contopirea este războiul.
Dar oare cu războiul ne-au cucerit Pehlivanoglu Zevzechidis şi C. A. Roseti? Cucerirea cu arme o compară Bluntschli în viaţa popoarelor cu peţirea, cu nunta, cu selecţiunea adevărată. Dar stîrpituri strecurate pe la graniţe, fugite de spînzurătorile turcilor, ne-au cucerit pe noi? Exemplul Prusiei e iar de natura celui citat de Bluntschli. O mînă de cavaleri viteji au cucerit provinciile slave, ei au determinat istoriceşte aceste provincii, care au format mai tîrziu sîmburul viguros al unităţii Germaniei. Şapte milioane de slavi au cucerit Rusia de la zeci de milioane de tătari, le-au dat la toţi signatura spiritului lor, limba şi dreptul, legea şi datinile, le-au slavizat. Dar le-au cucerit.
Predominarea, poziţia determinantă a elementului bărbătesc, cuceritor, iată ceea ce distinge încrucişările fericite de rasă de încrucişările nefericite. Normanzii au cucerit Englitera; să nu ne îndoim un moment că tot normanzii o şi stăpînesc, cavalerii germani au cucerit Prusia, ei o şi stăpînesc. Ei bine, românii au cucerit Moldova şi Ţara Românească, ei ar trebui să-i determine soarta, iar nu Giani, Phekeryde, C. A. Roseti etc., care au venit să se hrănească aici nu să ne stăpînească. La noi aceste elemente au cu totul altă origine. Ele sunt intrate prin subrepţiune, prin linguşire, prin gudurare, prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică şi intelectuală e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se serveşte de tertipuri şi de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca şi acel al tăriei fizice; deci se vede că amîndouă au acelaşi izvor antropologic; tinereţea rasei, vigoarea ei neatinsă de corupţie, fecioria ei.
D. A.V. Millo, într-o carte publicată de curînd, descrie pe ţăran, despre care nu ne putem îndoi că e în adevăr român, în chipul următor: ,,El e în genere blînd, deştept, generos, vesel, ospitalier, îndrăzneţ şi onest”.
Cum sunt elementele dominante? Tocmai contrariul de ce e ţăranul: viclenie, incapabile de a pricepe un adevăr, maloneste. E dar de înţeles ca rasa îndrăzneaţă, onestă şi deşteaptă să cucerească această ţară, e de înţeles cum a putut să-i mănţie autonomia politică de la 1300 şi pînă azi, nu e însă de înţeles, nici admisibil, ca ea să se lase guvernată de gunoaiele imigrate ale oraşelor, de C. A. Roseti, Phekerydis, Flevea etc.
Adevărul susţinut de noi este atît de patent încît, asemenea oricărei evidenţe, nu suferă contrazicere; de-aceea nici ,,Românul” nu-l tăgăduieşte, dar caută al falsifica.
Iată ce zice ziarul fanarioţilor:
,,Este un fapt necontestat că în decursul veacului al 17-lea şi mai cu seamă în al 18-lea un număr relativ însemnat de greci au venit în ţară. Îmbrăţişînd în oraşe tot felul de meserii şi neguţătorii, la ţară făcîndu-se exploatatori de agricultură, ei s-au amestecat cu poporaţiunea indigenă şi, fie prin căsătorii, cei mai mulţi şi-au pierdut originea străină. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu un număr de bulgari, ruşi, etc., pe care raporturile de vecinătate i-au făcut să se stabilească la noi în ţară, unde s-au deznaţionalizat încă mult mai repede decît grecii.
Acesta este faptul pe care îl ia de bază ,,Timpul” în expunerea teoriei sale, fapt ce-l vedem în alte împregiurări şi condiţiuni, reprodus la toate popoarele”.
În alte împrejurări şi condiţiuni, da, nu însă la ale noastre. Prin cucerire, nu prin furişare şi subrepţiune, nu prin slugărnicie şi linguşire îi vedem la alte popoare.
Apoi, în enumerarea lui ,,Românul” citează secolul al 17-lea şi al 18-lea.
Dar celui al 19-lea, ce-i lipseşte?
Dar revoluţia lui Tudor de ce-o uită?
Dar domnia lui Carol Îngăduitorul, cea mai bogată în imigraţiune, sub care populaţia străină, care nu vorbeşte nici româneşte măcar, s-a urcat la un milion, de ce se uită?