Chemare la neuitare V Imprimare Email

Arhaisme si regionalisme din limba română care se găsesc în emegi în formă identică sau foarte apropiată:
abur: evaporarea apei prin fierbere sau datorită temperaturii ridicate = ab-ur: vase pentru fiert.
aburi: a supune unei atmosfere încărcate cu abur un aliment uscat pentru a-si recăpăta frăgezimea, a creste umiditatea într-un spatiu închis pentru realizarea unei băi de abur = a-buru: a deschide aripile, a se înălţa a ieşi, a se desfăşura.
aceră: a avea nădejde la, a aştepta să, a tinde spre, = aceră,a-se-ra: lamentaţie, a invoca ceva, a se plînge.
achita: cu sens figurativ de a ucide = a-chi-ta: a distruge, a zdrobi.
aciua: a aşeza, a pune în ordine, a pune la locul lor = aciue,a-su-e: a atinge, a aşeza, a pune în ordine, a arunca, a face.
acusica: expresie ce arată că o acţiune se va desfăşura imediat = acusica,a-gu-zi-ga: imediat, devreme, dimineaţa.
adapa: a duce animalele să bea apă, a da apă vitelor = adapa: primul om în mitologia emes, ieşit din marea primordială.
adă: actiunea prin care unei persoane i se cere să transporte sau să mişte ceva = a-da: a trimite, a duce afară, a tipa.
aduc: a duce, a căra = a-duc,a-dug: a iriga, a îndeplini, a căra cu ulciorul.
aldui: a binecuvînta = al-du(i): a insista, a dori, a cere, a da un sfat, bucurie.
alean: dor, întristare, suferinţă = al-la-an: stejar, unul din arborii folosiţi de români la ceremoniile de înmormîntare.
amaru: stare de spirit care exprimă disperare, neputinţă, decădere psihică, nenorocire de proportii abătută peste o persoană, grijă profundă purtată mereu în suflet, distrugere, jale, chin fizic sau psihic = a-ma-ru: inundaţie, catastrofă datorată unor revărsări de apă, prost, necopt la minte.
amus: groapă sau putină cu apă si var pentru argăsit piele, argăseală = amas: stînă, tîrlă de vite, adăpost provizoriu.
angara: obligaţii numeroase, treburi de rezolvat = a-nga-la: sac din piele pentru făină, a transporta provizii de făină.
antal: butoi mare de stejar, poloboace, măsură de capacitate de 50 vedre = an-ta: înalt, mult, pînă la, deosebit de mare.
apa: elementul vital al vieţii, lichidul care ocupă 70% din suprafaţa pămîntului si este principala componentă a corpului omenesc = a-pa: ţeavă făcută din argilă prin care trecea apa sau berea consumată la diferite evenimente inclusiv funerare, apa care curge.
ara: începerea muncilor agricole odată cu afînarea pămîntului prin distrugerea crustei tari de la suprafaţă si îndepărtarea buruienilor. În comunităţile agrare această acţiune constituia o sărbătoare deosebită la care participau toti membrii. Se alegea cel mai bun gospodar din comunitate si el avea cinstea să iasă primul la arat. Sărbătoarea avea si un profund caracter religios pentru că simboliza împreunarea cerului cu pămîntul si renaşterea unui nou ciclu al vieţii. Insămînţarea brazdei avea rolul unei fecundări magice pe care omul o intermedia între cer si pămînt si asigura continuarea vieţii. Acest obicei se mai păstrează în forma lui arhaică în Maramureş prin obiceiul tînjalei = a-ra: a pune sămîntă, a face praf, a distruge, a însămînta, a străluci, a radia, simpatic, clar, neted, a lăuda.
arde: purificare prin foc, jertfirea unor ofrande pe altar prin ardere = ar-de: a lăuda, a străluci, a arde cu flacără, drag.
arzu: termen vechi cu sensul de jalbă, plîngere, rugăminte scrisă pentru rezolvarea unei situaţii nefavorabile = a-ra-zu: petiţie, persoană care se roagă, rugăminte, ritual, a informa pe cineva.
asu: bun, cel mai priceput, înţelept = asu: doctor, înţelept.
asud: a transpira datorită unui efort susţinut, expunerea corpului la temperaturi ridicate care generează transpiraţie = a-sud: a mişca cu energie si prin repetare, amiază, odihna de amiază, a sorbi, a lua, a pune.
ased: a pune într-o anumită poziţie un obiect sau o persoană, a se aseza = a-sed: apă răcoroasă, apă rece, apă liniştită.
atac: acţiune violentă, reprimare, pregătirea unei asemenea acţiuni prin unire sau aliere = a-tah,a-dah: aliere, unire, ajutor, acţiune în forţă, rezistent.
azil: loc de refugiu pentru bătrînii fără adăpost, a oferi unui străin necăjit un adăpost = azil: bucurie, fericire, mulţumire.

ba: negare, refuz, împotrivire = ba: a provoca, a învrăjbi, a dezbina, a prezice, arogantă, trufie, a desfăşura.
bal: balot de marfă = bal: a transfera, a preda, a ceda, a rezolva, scadentă.
bala: monstru, fiară = bala: ostilitate, a răsturna, duşman, a distruge, raită, a se întoarce, a dezlănţui un atac.
ban: echivalent convenţional în relaţiile de schimb de mărfuri sau servicii, subdiviziune a leului, ,,banul este ochiul dracului” = ba-an: suport, sprijin, a susţine, fioros, impetuos, pătimaş.
bandă: fîşie, bandaj, a lega = banda: a sprijini, a susţine, a lega, a uni.
bară: mocirlă, baltă, smîrc = bara: a inunda, a umple cu vîrf, a se revărsa, a se răspîndi, a dispărea deasupra, a fi întins.
barac: cîine flocos si cu mustăţi mari = barac,barag: vizuină, a cuibări, haită.
baragă: lup în fruntea unei haite care prin urlete dă semnalul de atac asupra prăzii si o hăituieşte pentru a o împrăştia, taurul din fruntea cirezii care poartă clopotul pentru a-şi anunţa prezenta, om sau copil cu gură mare = barag: a împrăştia, a răspîndi, a întinde, conducător, adunare, cuib, vizuină, droaie.
barbarie: acţiune violentă a unor persoane împotriva altor persoane si care are ca scop distrugerea unor construcţii, a unor produse, a unor culturi si livezi sau masacrarea oamenilor si animalelor prin foc si sabie = bar-bar-ra: flacără, văpaie, a se dezlănţui, a face tărăboi repetat, a aduce mereu nenorocire.
bă: formă de adresare către o persoană = ba: persoană în viată.
bălăcăi: a se bălăci, a lovi apa cu palmele = bal-aca: a turna, a cădea în torente, a se revărsa, a se roti, a se învîrti.
bănicior: baniţă, unitate de măsură de 10 litri = băncior,bansur: recipient, a împărţi, măsură de capacitate de 10 litri.
bătătură: suprafaţa de teren a curţii împrejmuită cu gard pentru a tine închise păsările si animalele mici, degradarea pielii prin desprindere si formarea unor băşici dureroase sau întărirea foarte puternică a pielii care provoacă dureri persistente = ba-ta-tur: acestea sunt mici, scurte, de mică întindere.
bir: impozit principal perceput în statele feudale române de la ţărani si meşteşugari, care de multe ori era luat prin violentă si cazne de tot felul = bir: a împărţi, a împrăştia, a da peste cap, a pedepsi, a se răzbuna pe, a agita, a omorî.
bîz: sunetul scos de insecte sau de albine la urdiniş, vorbitul în şoaptă = biz: a ciripi, a bîzîi, a zumzăi, a murmura, a şopti.
bîr: interjecţie cu care oile sunt îndemnare la drum sau să facă alte mişcări cerute de cioban = bir: echipa care mînă oile.
bîra: a bodogăni, a cicăli pe cineva, a enerva, a se certa = bi-ra: amestecat, năucit, a amesteca, a zăpăci, a aiuri.
bolund: persoană cu tulburări psihice de comportament, persoană care are ieşiri necontrolate ce demonstrează labilitate psihică, persoană care trebuie supravegheată si protejată = bulung: nevinovat, a hrăni, a ocroti copilul.
borî: a vomita = boru,buru: a vomita.
bou: taur castrat folosit ca animal de tracţiune = bou,bu(u): a rage, a mugi, a transporta, a îndemna, a trage, a duce.
bu: a buhăi, a lînge = bu: a pune pe cineva să urle sau să plîngă.
buhu: o stare se spirit ce arată nesiguranţă, ca în expresia ,,i-a mers buhu” = bu-uh: a tremura, a se teme, a-i fi frică.
bui: a da năvală, a se repezi la = bu(i): a se repezi la, a da năvală, a alerga împrejur, a alunga cu forţa, a fugi, a captura.
buli: a păţi ceva neplăcut = bul(i): nenorocire, lovitură, a bate, a fugi, a da năvală, a blestema, a provoca.
buluc: năvală mare, grămadă, droaie, toti deodată, gloată, în masă, cu grămada, unul peste altul, deodată, îmbulzeală, iute, repede = buluc,bulug: a se năpusti, a da buzna, a da junghiuri, a trage, a izbi, a fi nervos, a grăbi, vînjos, musculos.
bura: a ploua mărunt si des = bu-ra: a uda repede, a stropi.
bure: vas de lemn pentru băut apă, scafă, băţ cu care se măsoară laptele în şiştar = bur(e): castron de lut ars, vas, a mînca.
but: coapsa unui animal rumegător, bucată mare de carne = but: sold, călătorie, copac cu umbra groasă.

cac: a se uşura, excremente = cac: curbă, a se îndoi, a se aşeza, dop, genunchi.
cadă: butoi mare cu un singur fund, de formă conică ce se foloseşte numai în poziţie verticală pentru borhot de fructe sau zdrobirea strugurilor pentru vin = cada,gada: a avea, a fi plin, a duce, a purta, a transporta, aşeza, încărcătură.
cade: a se cuveni, a merita, a potrivi = cad(e): a se alipi, a strînge, a prinde.
caduc: gol, acţiune ratată = ca-duc,ca-dug: măsurarea sau socotirea mărfii pentru calculul profitului sau impozitare.
cal: animal domesticit de om în diferite zone ale lumii si folosit pentru călărie si transport, se folosea mai mult la parade si la călărie = cal: puternic, viguros, iute la fugă, animal călărit de om, a încăleca.
cala: partea de jos a unui vapor unde se depozitează mărfurile = cala: groapă pentru provizii prevăzută cu acoperiş si uşă de intrare, pivniţă pentru cereale.
cale: drum, potecă, soluţie într-o dispută verbală, fel de a acţiona = cala: a se îndrepta spre, tare, rapid, a evalua, a socoti.
calga: locţiitor, urmaş = calga,galga: sfat, consultaţie, respect, a tine seama de.
calici: a nenoroci, a aduce suferinţe fizice, a lovi = ca-li-ci,ca-li-gi: a înconjura, a asedia, a zăvorî afară, a trage cu putere.
calie: fiinţă închipuită, invocată de copii cînd se scaldă în rîu pentru a rezista ca ea la frig = ca-li-e: strigăt puternic, bucurie mare, a chema, a ruga, a fi încîntat.
canea: cep, slăvină, pipă, orificiu făcut într-un butoi si prevăzut cu un dispozitiv care reglează debitul vinului si trebuie mînuit cu mare atenţie = cana: îngrijorare, nelinişte, a fi agitat.
canoni: a umili, a chinui, a dispreţui, a căzni, a munci din greu = canone,ca-nun-e: strigăt de disperare, urlet, răcnet.
capan: om în slujbă mare, om cu influentă = capa,gaba: trufie, a fi de partea cuiva, coşul pieptului, suflet, inimă.
car: unitate de măsură utilizată în Moldova în evul mediu cînd se expediau pentru export produse agricole (peste, grîu, secară) avea cca 900 kg. = car: unitate de măsură egală cu 909 litri, cît se aprecia că se poate transporta în condiţii normale cu un car cu patru roti tras de boi.
cara: a transporta, a duce, a primi, a trimite, a da, a mîna, a călători în afară, a face = car: chei, port, a primi, a trimite, a da, a mîna, a călători în afară, a face, a transporta, a scoate la păşunat, a jefui, a scăpa, a ieşi, a evada, [carat: cărat].
carar: hotărîre, rezoluţie = caras,garas: decizie, hotărîre, oracol, conducere.
cară: : peste mic si foarte vioi din apele stătătoare, zvîrlugă = cara: a captura, a prinde, a se zvîrcoli, îndiguire, apă.
casa: adăpostul omului = cas(a): cătun, zestre, cartier nou al unui oraş, casă de afaceri.
casto: bine, potrivit, atrăgător, potrivit la gust = casto,casdu: băutură dulce.
cata: acţiune prin care se caută, se cercetează sau se pregăteşte ceva = ca-ta: a prinde, a lua, a apuca, a face.
cei: a cere = cei,se(i): a se înfierbînta, ardoare, zel, a se uita la.
celar: odăiţă, căsuţă, bucătărie, cămară, ascunzătoare = cela,se-la: a căra grîul la hambar, a duce grîul, a vîntura grîul.
celui: a ademeni, a amăgi, a înşela = celu(i),se-lu(i): plantă cu miros plăcut, coriandru, porţie de mîncare, miros.
celula: loc de detenţie sau de execuţie = cilula,ci-lul-la: loc pentru execuţii.
cer: universul de deasupra noastră = cer, ser: a străluci, a radia, a lumina.
cercală: unealtă de pescuit în formă de sac, crîsnic de mînă = cercal,se-er-ngal: a fi puternic, a fi priceput, a prinde.
cercu: figură geometrică ce defineşte rotunjimea perfectă, formă de dans prin învîrtire în cerc, formă de păstrare a legumelor sau fructelor uscate prin înşiruirea pe o sfoară si legarea capetelor = cercu,se-er-gu: o sfoară lungă plină cu fructe uscate si capetele legate între ele.
certa: a cere socoteală, a ataca, a fi violent, a porni război = certa:ser-da: atac, agresiune, crimă, blam, acţiune punitivă.
ceu: oală pentru mîncare = ceu,su: mînă, braţ, a aşeza, a pune, a înmîna, a împărţi, a împrăştia pe jos, popas, a fi egal cu.
cier: semn, crestătură, răboj = cier,se-er: a fi obligat, a trebui, a fixa, scandal.
cil: animale cu părul gri, culoare în trei peri = cil,gil: întunecat, a se murdări.
cilibiu: elegant, frumos, fruntaş, nobil = cilib: stea, soartă, noroc, şansă.
cilic: mărgele lucitoare = cili: cununa miresei, a lega, a dansa, dansator.
cin: clan, neam, organizaţie = cin,gin: a dovedi o proprietate de către cineva, a întări, credincios, a confirma, de nădejde.
cioacă: cîrlig care tine un obiect legat de altul, scoabă, cîrlionţ = cioaca,su-aca: a face captivi, a înşfăca, a face prizonieri.
ciob: parte dintr-un vas de lut care a fost trîntit la pămînt şi spart = ciob,sub: a arunca afară, a azvîrli, a trînti la pămînt.
cioban: vas de lemn pentru băut apă, scafă, bure, băţ cu care se măsoară laptele în şiştar = ceban,se-ba-an: o măsură pentru peste sau pentru alte alimente.
ciochină: cîrlig purtat la brîu de oamenii de la munte si folosit la diferite activităţi = ciochin,su-chin: seceră.
cioci: a se chercheli, a se îmbăta = cioci,sus: a da peste cap, a merge în patru labe, a împrăştia pe jos, a deveni trist. ciocoroi: cîrlig de fier cu coadă de lemn cu care se agată lemnele plutelor = ciocor,sucur: suliţă, a străpunge cu lancea.
ciolă: minciună = ciola,su-la: leneş, a lăsa buza în jos, a înfrunta, obraznic, rău.
ciop: trunchi de copac, arbore doborît = ciop,sub: a trînti la pămînt un arbore, a transporta, a scoate, a tăia.
cior: fior, frică = cior,sur: a trece ca fulgerul, a izbi, a izbucni, sălbăticie, violentă, cruzime, înverşunat, a fi înfuriat.
cir: fir, aţă subţire, puţin = cir,sir: a lega, a fixa, a întări, a fi obligat, a decide.
cita: semn făcut de oameni la măsurarea unui loc = cita,sita: măsură, număr, a socoti, a face schimb cu voce tare.
citi: a se concentra în efortul de citire, a descifra sensul unui mesaj = citi,gidi: a se întrista, a se încrunta, eclipsă.
ciubăr: vas de lemn cu două toarte de cărat apă, lapte, struguri = ciubar,su-bar: a scăpa de, a trage, descoperit, deschis.
ciuc: tîrnăcop, cioacă = ciuc,sug: a separa, a repartiza, a delimita un teren.
ciuci: a se aşeza pe vine, a se ciuci, a se stîrci, a se ghemui = ciuci,su-gi: bătrîn, gîrbov, aplecat, vechi, îndoit de spate.
ciuciur: jgheabul de la fîntînă pe care curge apa, jgheabul teascului de vie = ciuciur,susur: grătar pentru cuptor prin care curge cenuşa sau grătar pentru fript carne prin care se scurge zeama.
ciud: minune, uimire, fermecare = ciud,sud: cruce, a ruga, a implora, a uimi.
ciudă: stare de nemulţumire, de revoltă = ciuda,su-da: a înarma din vreme, braţ si antebraţ, ca unitate de măsură – cotul.
ciuha: momîie, sperietoare acoperită cu zdrenţe = ciuha,su-ha: tîlhar.
ciula: a dispreţui, în bătaie de joc, nimic = ciula,su-la: leneş, trîndav, paralizat.
ciunga: persoană fără o mînă = ciunga,su-nga: mîna mea.
ciupă: apă călduţă în care fac baie copiii mici, vasul de lemn în care fac aceştia baie = ciupa,su-ba: a dezbrăca, a dezlega, gol, neîngrijit, a arunca.
ciupeli: a jumuli o pasăre, a smulge părul de pe porc, a şterpeli = ciupela,su-pe-el-la: a mînji, a fi corupt, a fi necinstit.
ciura: a cerne cu ciurul, a mişca cu mîna pentru a trece prin ciur, a mărunţi cu ajutorul ciurului = ciura,su-ur-ra: mărunţire, măcinare, răzuire făcută cu mîna.
ciurdă: turmă, cîrd, ciopor, adunătură = ciurdu,sur-du: paznic.
ciuruc: lucru fără valoare, om care nu-i bun de nici o treabă, vrednic de dispreţ, lucruri mici = ciuruc,surug: cos mic.
cius: cîrcă, spate = cius.sus: a răsturna, a merge pe jos, a îmbrăca, a căra.
ciutac: prost, stîngaci, nătăfleată = ciutac,su-dag: a hoinări în jur, a umbla.
ciutuc: coadă de mătură folosită si pentru descîntat = ciutuc,sutug: colibă unde se fac ritualuri pentru purificare.
cizi: o pasăre de baltă, scatiu = cizi,gi-zi: o specie de trestie.
chelar: cămară în dosul casei ţărăneşti sub care se află pivniţa = chi-la: pivniţă de cereale, siloz, a potrivi, a cîntări.
cheri: a muri, a pieri, a îngropa = chi-ri: a scurma pămîntul, a executa, a închide gura cuiva, a vătăma, a strînge.
cheritu: om slab si neputincios, om mort = chiritu, chiri-du: a doborî, a răpune, a pune jos, a se stinge, a înţepeni.
chersă: livadă, zarzără = chiri-za: livadă, fructe, belşug, proprietate, plăcere.
chezap: care arde, care distruge = chi-zah: loc sacru unde se ard jertfele.
chezasu: persoană care garantează moral cu averea sa pentru o datorie făcută de altul, zălog, ostatic = chiza-su: a aduce omagii de departe, a transmite respect.
chicior: picior = chicior,chi-sur: a lăsa urme, groapă, cavitate în pămînt.
chidă: negura de pe munţi, buştină, chiciură, promoroacă, ciorchine = chi-de: a îngropa, a cufunda, a acoperi, a aduce.
chil: ţeavă de răcit la alambic, dispozitiv de scurgere = chi-la: a observa, a fi atent la, a potrivi, a îndrepta, a lua în seamă. [keel: a răsturna, partea unui nave care stă în apă, a arunca pe spate].
chila: veche unitate de măsură pentru cereale, în Muntenia era egală cu 680 litri iar în Moldova era egală cu 430 litri = chi-la: a cîntări cereale, a compara, a trage la cîntar, pivnită de cereale, depozit, a potrivi, a îndrepta.
chili: a trage la măsea, a bea zdravăn, a umbla în patru labe din cauza băuturii, om beat = chili: a se murdări pînă sus, a încurca, a distruge, a se culca, a se întinde de-a curmezişul, a merge de-a curmezişul.
chingă: bucată de lemn lungă si îngustă care se fixează pe un lemn cu rolul de a-l întări, folosită în special la schelele din construcţii = ching-nga: a construi, a clădi, a înălţa, a face, a da în primire.
chinui: a necăji, a supăra, a umili, a tortura, a depune un efort fizic foarte mare, a merge greu, a desfăşura o muncă grea = chin-ni: ordin, poruncă, a pune la treabă, a pune la grea încercare, muncă istovitoare, a se crispa, a înainta cu greu, a împinge ceva greu, a supăra puternic, a căuta, a cerceta, a alunga.
chiot: a chiui, a striga, a ţîpuri, a hori = chiot,chi-ud: a primi o răsplată, a da o recompensă, ţinut pustiu.
chip: imagine, statuie, fată, înfăţişare = chip,chib: cel care ştie să le dea chip, cel care ştie să meşterească obiecte din aur.
chirăi: a plînge, a striga, a se văicări, a se jeli, a geme = chiri: rugăminte fierbinte, implorare, a se uita spre.
chisa: a sfărîma boabe sau seminţe, a nivela un teren plin de bolovani rămaşi după arat, a sparge pietre mari pentru a forma un prag cu ele = chi-sa: musculatură, putere fizică, forţă, postament.
chisal: om care părăseşte greu curtea pentru muncă, om leneş = chisal: stăpînul ogrăzii, curte sau ogradă.
chisîm: obligaţie în bani si în natură dată de ţăranul clăcaş proprietarului, în locul zilelor de muncă la care era obligat = chisim: a băga în grajd, a băga în ţarc.
chisai: pământ gras, cleios, cu care se lipesc casele, lut = chisa(i): pământ uscat, a se întinde, a face bine, a mulţumi.
chisă: motiv ascuns = chisa: a ascunde, a înveli, a acoperi, a înhăţa.
chiser: cerc de nuiele pus între leucă si căpăţîna osiei pentru evitarea roaderii lor, îngrăditură de nuiele care protejează = chi-ser: gard, zaplaz, ocol, a se apăra, îngrăditură, ţarc, limită.
chită: grijă, dorinţă imperioasă, gînd rău, ciudă, necaz = chi-ta: pămînt, jos, inferior, a umili, a degrada, a batjocori.
chitus: ascuns, pitit, tupilat = chi-tus: loc, a pune, loc ascuns, a aşeza.
chiud: fire duşmănoasă = chi-ud: ţinut pustiu, loc ostil si plin de primejdii.
chiuz: curea, verigă pentru legatul hadaragului(băţul gros şi mobil) cu bătătorul(dîrjaua) îmblăciului cu care se bătea grîul, fasolea si mazărea pe tarla = chiuz, chius: pămînt pregătit din timp, pămînt nivelat.
cocon: odraslă de domnitor sau boier, copil mic = cocon,cucu(n): nobil, plăcut, grăsuţ, drag, a creste, a socoti, a întemeia.
codi: a fi timid, a fi cu băgare de seamă = codi,cud(i): a se preface că nu cunoaşte, a înceta, a separa de, a înjura.
codru: bucată de pîine, hartam = codru,cuduru: borne mici din piatră, de forma unui peste care delimitau proprietătile.
colbu: praf, nori de praf, a răscoli pămîntul pînă iese praf, brăţară, inel din nuieluşă de salcie = colbu,gul-bu: a smulge, a distruge, a răscoli, crîng, nuiele, un fel de pădurice, a dezrădăcina.
coli: oameni care nu fac nimic, leneşi = coli,cu-li: vas din argilă pentru bere, prieten, partizan, susţinător, a chefui.
consînge: rudă din partea tatălui = consange,cun-sang(e): a face parte din, a pune bazele unei familii.
copcas: persoană care pescuieşte la copcă, animale care sar cînd fug = copcas,gub-cas: herghelie de cai, alergare nebună.
coraca: angină, boală ce necesită supraveghere = coraca,cur-aca: a supraveghea, a fi atent la, a privi, a observa.
corăi: a croncăni, a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorţăi = corai,gu-ra(i): a croncăni, a scoate sunete, stare de nemulţumire.
cordi: a întreţine relaţii sexuale extraconjugale, a viola = cordi,cur-di: a spune vorbe duşmănoase, a pregăti ceva rău.
coroi: hot de codru, tîlhar = coroi,curu(i): a spiona, a sta de pîndă, a descoperi, a urmări, a se feri, pază, a fi atent.
corzi: figurativ, a urmări destinul cuiva = corzi,cur-zi: soartă, ursită.
cos: obiect confecţionat din nuiele, trestie, papură sau piele cu care se cară sau se păstrează diferite produse = cos,cus: burduf, a ascunde, a se mări, a acoperi cu piele, dulce, plăcut, a îngrăşa, a se mări, grăsime, untură, miere.
cosi: bătaie puternică, a aduce mare suferinţă = cosi,cus(i): devastare, distrugere, a smuci, a tulbura, piele, bici din piele.
cotac: pîlc de pădure = cotac,gu-tag: lizieră, a rupe, a pătrunde în, a tăia.
cotarlă: cîine vagabond, javră, potaie, copil neastîmpărat, om bătrîn si rău = cotarla,gu-tar-la: a coafa (chelfăni) părul într-un anumit fel, a lega un animal de coamă, a lega de după cap, a prinde sigur.
cucură: tolbă pentru săgeţi, parte a plugului care răstoarnă brazda = cucur,gu-gur: a strînge, a colecta, a recolta, cos.
cudi: cuvînt cu care se alungă pisica = cud(i): a întrerupe, a înceta, a iesi, a separa de, a înjura.
cul: aprig, iute = cul: violent, puternic.
cumit: calitate = cumud: calitate deosebită a făinii de grîu.
cungiuri: a ocoli, a coti după = cungiri,gu-ngiri: deschizătură în zid, a sări în apă, încălcare, restricţie, oprire.
cununie: unire simbolică, căsătorie religioasă, a pune pe capul cuiva o cunună de flori, a împodobi, a încînta = cunune,gu-nun-e: a fi încîntat, a fi fericit, a împodobi, strigăt puternic de bucurie.
cupi: a coase cu împunsături rare strîngînd aţa, încreţi = cupi, cub(i): împletitori de rogojini si coşuri, rogojini din trestie.
cura: a scopi porcul, a prăpădi, a pierde pe cineva, a se descotorosi de cineva, a scăpa = cura,gur-ra: a răsplăti, a alege, a răspunde la, a replica, a declara, la întoarcere, la înapoiere, a alege, a răspunde, a răsplăti.
curcus: fruct, rod = curcu: dar, belşug, cos, a culege, grămadă, a arunca.
curm: a cresta, a lega strîns cu o funie = cur: a strînge puternic, a cresta, a însemna pe răboj, a uşura, a alina.
cusai: a gusta, a bea puţin = cus(a): alimente, dulce, plăcut, grăsuţ, a da.
cutumă: tradiţie, legea locului, normă socială sau juridică ce se transmite prin viu grai = cutumu,gu-tumu: a chema, a striga, a transmite, a duce mai departe.

da: a fi de partea cuiva, apăra, a confirma = da: drum, a oferi, a fi de partea cuiva, a confirma, a apăra, a proteja.
dac: denumirea romană a locuitorilor din arealul cuprins între Nistru, Tisa, Dunăre si Marea Neagră = dac,dag: existentă în comun, viata de zi cu zi în aceeaşi locuinţă, cameră, adunare, asociaţie, a locui, a trăi, a aduna, strălucitor.
Dacia: denumirea antică a teritoriului României, locuinţa vechii populaţii construită din lemn în care trăiau mai multe familii. Aceste adăposturi erau amenajate pe poziţii uşor de apărat si aveau palisade înalte din lemn si pămînt = dac-cia,dag-gia: margine a oraşului, margine a ţinutului, a găzdui, a primi oaspeţi, loc întări, a împrejmui.
dalba: deosebită, frumoasă, albă, flori de primăvară = dal-ba: dintre frumuseţi.
dam: specie de cerb cu coarnele late, cerb lopătar, mascul = dam: soţ, bărbat.
dambla: paralizie, acces de furie, năbădăi, poftă, pasiune = dam-ab-ba: bocitoare, a plînge, a regreta, a jeli, a se mutila.
dara: greutatea ambalajului sau a recipientului în care se păstrează, cîntăreşte sau se transportă o marfă = dar-ra: curea, centură, cordon, pînză de legat, a lega, a fixa, a ataşa, balot, leac, soluţie pentru o problemă.
dereg: a repara, a pune la loc,, a face ordine = dirig: adăugire, necaz, a descoperi, supărare, osteneală, a mişca, a întrece.
dert: tristeţe mare, mîhnire = dir: mîhnire, necaz, osteneală, a fi întristat.
di: îndemn pentru cai să pornească la drum = di: a se mişca, a fugi.
dibă: butuc, obezi, falangă, dispozitiv de lemn de ţinut prins un vinovat (de gît, de mîini sau de picioare) = dib(a): fiare, cătuşe, a tine, a opri, a prinde, a captura, a lega, a fixa, a fi obligat, necaz, supărare, a încălca, a trece.
die: îndemn pentru cai să pornească la drum = di-e: a conduce.
diliu: persoană cu idei si comportamente specifice numai ei, uşoară sminteală = dili: singur, unic, exclusiv.
dirigui: a conduce, a se ocupa de o actiune = dirig(u): dincolo de, adunare, osteneală, a fi cel mai, a întrece, superior.
dobor: a trînti la pămînt, a omorî, a vîna, epuizare fizică = dubur: a scoate untul din lapte, a plînge, a tăia, a trînti jos.
dogor: căldură mare care dă o stare de oboseală = dogor, dug-gur: a şedea jos, a se odihni, a se apleca.
dogi: a avea doagele desfăcute, a se deforma, omul care are vocea groasă, a produce o crăpătură uşoară într-un vas de lut = dogi,dug(i): vas, urcior, a vorbi, a cerceta, a îndeplini, a face.
domolu: om echilibrat, om aşezat = dumu-lu: om cu prestanţă, om respectat.
dondăni: a mormăi, a vorbi pe înfundate, a flecări = dondani,dum-dam(i): a mormăi, a se plînge, a bodogăni.
dor: dorinţă puternică de a vedea sau a revedea pe cineva sau ceva drag = dor,dur: legătură, datorie, a întări, coardă, fir, amuletă, şirag, cordonul ombilical.
du: ordin pentru a transporta ceva, a căra obligatoriu = du: a umbla, a merge pe jos, a căra, a duce, a purta, a transporta.
dubă: tobă, instrument de percuţie care scoate sunete prin lovire = dub(a): a hurui, a bubui, a bate, a se mişca în cerc.
duc: a deplasa ceva către o destinaţie precisă = duc: a lua, a şti, proprietate, creditor, a avea, a prinde, a tine, a primi.
dudui: a îmboldi, a îndemna, a goni = dudu(i): a procura, a aduce, a goni, a hăitui din, a lua, a se repezi la, a azvîrli.
duh: entitate spiritual-energetică care defineşte existenta ca trăire a gîndirii si nu ca plăcere a materiei. Are semnificaţii religioase, în domeniul gîndirii (om de duh-om cu un spirit ales, cultivat) dar si în domeniul social (duhovnic-sfătuitor, generos, cel care vrea binele celor din jur) = duh: deschis, darnic, sincer, blînd, a desface, a lămuri, a înfrumuseţa, a se arăta, a răspîndi, a acoperi, a ierta, liber.
duium: mulţime, grămadă, greutate, sarcină, lucru, treabă = du-lum: povară, greutate, grămadă, sarcină, treabă, lucru.
dura: a construi, a zidi, a pune temelie pentru o construcţie = dur(a): legătură, zidărie, a întări, a înşira, a băga.
durdur: a certa o persoană pentru fapte inexistente sau pe care nu le-a săvîrsit ea, bătaie de joc, necaz, supărare, manifestare agresivă în discuţii = dur-dur: a trăi, a locui, a şedea, a întrerupe, a interzice, a ocupa.
dusu la: deplasarea unei persoane către o anumită destinaţie = dusu la: a căra cu coşul, a ridica, a înălţa.

e: de la verbul a fi, arată existenta = e: a ieşi, a exista, a apărea, a trimite, a fi sau a deveni vizibil, a răsări, a creste.
eden: raiul în creştinismul catolic = eden: stepă, cîmpie, ţinut pentru creşterea vitelor de-a lungul rîurilor si a canalelor de irigaţie pe malurile cărora se găsea o vegetaţie foarte bogată.
edinet: oraş în nord-estul Basarabiei = edin-na: stepă.
elan: avînt, energie, cutezanţă, temperament, siguranţă în acţiune = elang: elan, temperament, fire, avînt, cutezanţă.
era!: expresie care semnifică supărare mare = er-ra: a boci, a plînge.
es: denumirea populară a oraşului Iaşi, capitala Moldovei 321 de ani = es: altar, sărbătoare, bani, a unge, a mirui, a face.

garanta: a asigura de reuşita unei acţiuni sau cinstea unei persoane, a confirma roade deosebite fată de lucrările agricole făcute = garanta,ga-ra-an-da: roade deosebite, recoltă deosebită, rod bogat.
gardină: scobitură la capătul doagelor unde intră fundul butoiului = garadin: grămadă, a strînge, a lega, a pune la un loc.
găti: a se împodobi, a pregăti ceva de mîncare = ga-ti: a trăi, a realiza, a face, a duce o anumită viată, a se întreţine.
gelep: cireadă, turmă = gelep,gilib: servitor, seară, a alerga, a lega, ocol, a merge după, a se murdări peste tot, a se culca.
geme: a scoate sunete înfundate de oboseală sau de durere = geme: femeie care naşte. Femeile năşteau aşezate pe un scaun cu o gaură mare în mijloc.
ger: porc necastrat = gir: a se învîrti, a da o raită, a se uni, deasupra, rotofei.
gig: jeg, stare materială mizerabilă a unei persoane sărace = gig: închis, brun, negru, sumbru, rău, ignorant.
gigar: rău, care face numai necazuri si aduce pagubă = gig-ngar: a fi mînios pe, supărare, nedreptate, pagubă, mizerie.
gin: vin, zeama de struguri pusă în butoaie pentru fermentat din care rezultă o băutură alcoolizată. Pentru obţinerea mustului, strugurii se fac terci într-un butoi prevăzut în partea de jos cu un orificiu unde se introduce o bucată de stuf pentru scurgere = gin: trestie, a stabiliza, a întări, a concentra, demn de încredere.
gina: vină, fapte asumate = gi-na: acceptare, recunoaştere, a consimţi.
gir: încredere, nădejde, cinste, omenie, onestitate = gir: curat, ordonat, precis.
gîs: penis = ngis: penis.
gîtar: funie pună în jurul gîtului animalului si de care se leagă = gu-tar: a lega un animal de după cap, a lăsa urmă, a tăia.
gîtlan: gît, a-si da importantă, a face gît, a se impune = gitlam: iubit, logodnic, amant, primul gospodar, primul care cultivă pămîntul. Această tradiţie a primului plugar se păstrează si în prezent în Oaş prin obiceiul tînjalei.
ghili: a spăla, a se pregăti pentru petrecere = ghili,gili: a se murdări, a lega, a se pleca, a dansa, a se apăra de.
ghindar: pahar mic pentru băuturi spirtoase = ghindar,chi-in-dar: gaură, fisură, vas mic, pahar mic pentru spirtoase.
ghindă: fruct al stejarului, oval si foarte lucios = ghinda,chinda: bărbier, emeşii îşi rădeau capul si fata de păr si aveau o fizionomie ovală a fetei.
godi: a-i cînta miresei cîntece de rămas bun = godi,gu-di: a chema, a spune, a zice, a opri, a atrage, a dansa, a pleca.
gog: băiat sau tînăr prost, tont, umil, slab de înger = gog, gug: semn, a linguşi, tăciune aprins, fier înroşit, sabie.
gogi: a fi bolnav, a boli = gogi,gug(i): menstruaţie, semn, sacrificiu.
gorun: arbore din specia stejarului, considerat cel mai falnic dintre foioase, fructul (ghinda) este foarte hrănitor pentru animale, creste în regiunile de deal, este unul din arborii sacri la români alături de măr si brad, la înmormîntare se fac coroane de ramuri verzi de gorun = gurun: fructe, rod, a face seminţe sferice, a împodobi, înalt, mare, care urcă spre cer.
gudă: grijă, atenţie, conducătorul flăcăilor în noaptea de Crăciun care umblă pe la casele sătenilor, prezentînd tradiţiile legate de acest eveniment, sunt îmbrăcaţi special si practică anumite dansuri = guda: vesminte îmbrăcate de preot pentru a aduce ofrandă zeilor, ritual de purificare, cel care miruieşte.
gui: a vrea, a face, a fi obligat = gu-e: a acoperi, a înveli, a ascunde, a înfăşura.
gura: organul omului cu care se emit sunete si se realizează vorbirea; gura! cu sensul de a întrerupe rîsul, gălăgia, chiuitul, strigătul = gu-ra: a striga, a tipa, a chiui, a rage, a mugi, a rîde cu hohote.
gurăi: sunete scoase de porci cînd dorm sau cînd le este frig, sunete scoase de păsări caracteristice speciei lor = gu-ra(i): a sforăi, a sfîrîi, a tipa, a scoate sunete.
guri: a se urca, a se sui = guru: a se înălta, legătură deasupra.
gurita: a fi de partea cuiva, a-i umbla gura ca o meliţă, expresia ,,ai o guriţă” = gu-ri-ta: a fi de partea cuiva.
guse: partea din fată de la păsări unde se adună mîncarea = gu-se: a se strecura de-a lungul, a fi de altă parte.
guz: guzgan, şobolan = guz: a scrîsni din dinţi, a turba, a se dezlănţui la, a tăia, a prinde strîns, lung, aspru, păros.

ha: termen cu care se adresează unei persoane cunoscute, bre, fă = ha: a avea voie, a avea îngăduinţă, a permite, desigur.
haba: mersul pe mîini si pe genunchi la copiii mici care se lasă si cu răni = haba: rană, durere, a se necăji, supărare.
hal: situaţie proastă, inconştienţă = hal: frică, a înspăimînta, prezicere, fugă, direcţie necunoscută, a merge pe jos.
halbi: rămăşiţe de mîncare, lături = halbi: rece, amestecat.
hali: a mînca repede, a înfuleca, a hăpăi = hal(i): porţie, bucată, a împărţi.
hap: medicament, leac cu gust sau miros neplăcut = hap,hab: a mirosi rău, răşină, amărăciune, durere, rană, a se prăpădi.
har: dar divin sau răsplată divină acordată cuiva ca un semn de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită, gratie, favoare, hatîr omenesc, milă, îndurare, îngăduinţă, beneficiu, folos, mulţumită, slavă, rost, rînduială = har: a forma un cerc în jurul, timbrul vocii, a răsuna de, a chema, a face să sune, a înlănţui, a uni, a se lega, cerc sau spirală de crengi sau metal preţios care poate fi purtat ca inel sau brăţară.
hara: a lălăi, a spune vrute si nevrute după un pahar de băutură = hara: gură, a vorbi fără rost, vas cu gura largă.
harhar: stăpînul absolut, cel care vrea să controleze tot si urmăreşte activitatea si existenta fiecăruia = har-har: a limita mişcarea, a lega cu lanţuri, a robi.
hasură: rogojină = ha-su-ur(a): rogojină, împletitură din papură sau nuiele.
haz: rost, siguranţă, certitudine = ha-za: a tine, a apuca, a prinde, a păstra.
he: locurile de lîngă casă, clădiri, dependinţele unei gospodării, uneltele agricole = he: abundentă, belşug, avere.
hi: a fi, a exista, a locui într-un loc = hi: a pregăti, a se amesteca, a confunda.
hie: treabă, seamă, lipsă, nevoie, trebuinţă = hia: a putea, a avea voie, a avea îngăduinţă, numeros, divers, amestecat.
hîră: mătreaţa oilor si viţeilor, umflarea urechilor acestora, păduche de vită, mătreaţa omului, tărîţă, boală de piele, rapăn = hir(a): a produce, a scoate la iveală, a da naştere, a strînge, a stoarce, a întinde, a se scurge.
hlizi: a zîmbi si rîde mult, a se holba, a se hîrjoni, a cocheta = hili-su: plină de chemare, ispititoare, atractivă.
ho: opreşte!, stai!, a striga = ho,hu: persoană, a rupe, a sparge
holă: javră, potaie, cîine vagabond = holă,hula: a vorbi de rău, a face necazuri.
hop: a umbla bezmetic = hup: inimă, mijloc de pădure, toi al nopţii.
horă: oraş, dans în cerc = hora,hur(a): neam, a trage uşor, a rezista, a desface.
hu!: strigăt de protest sau nemulţumire = hu: individ, mulţime, a fi prezent, a rupe, a distruge, a închiria, om slab.
huci: pădure odrăslită mică si deasă, crîng, rediu = huci,hus: sălbatic, a tăia, înfricoşător, a aranja, a potrivi, a ciopli.
hui: a răsuna, a vui = hu(i): păsări, a cînta, a ciripi, a răsuna.
hulă: surpătură de deal sau de munte, drum care urcă pe o coastă piezişă = hul-la: rău, stricat, a distruge, a ruina.
huli: a blestema, a înjura, a ponegri, a ocărî = hul(i): a face rău, a defăima, a strica, a ruina, a face necazuri, a urî.
hulub: porumbel = hu-lu-ub: porumbel, turturică, porumbel sălbatic.
hurui: a învîrti rîşniţa în gol, fără seminţe pentru măcinat = huru: a mînui, a trage uşor, a pisa, a măcina, a zdrobi.
husa: a acoperi, a proteja, a ascunde vederii, a feri de = husu: sale, spate, muşchi, spinare, dos, coapsă, vechi, înapoi.
< Anterior
Ultima actualizare ( Joi, 06 Noiembrie 2008 08:33 )
 

GURA

Powered by RafCloud 2.0.2