1) Oraşul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineaţa zilei.
2) Batalionul 2 Regt. 39 Inf. a fost dezarmat la gara Bălţi de trupe sovietice în ziua de 29.Vl. Soldaţii evrei şi basarabeni opriţi, unii ofiţeri degradaţi. Maiorul Voicescu C-tin comandantul batalionului prins de ruşi în împrejurări necunoscute. Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.

3) Întreg personalul C.F.R. din staţia Drochia (exclusiv) şi Bălţi a derutat trupele din trenuri colportînd ştiri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Şeful gării Bălţi Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofiţerilor fiind inexistent.
4) Evreii înarmaţi din Soroca au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R. împiedicînd evacuarea funcţionarilor şi a familiilor militarilor.
5) La Soroca au fost împuşcaţi comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.F.R. Căpitanul Buruiană l’au spînzurat.
6) Comitetul terorist din Soroca este format din avocaţii Flecsor şi Pisarevschi Brazuli etc.
7) Nu s’a reluat circulaţia dintre Pîrlita şi Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
8) Înaintea de retragerea trupelor din Bălţi, numeroase avioane făceau evoluţii lansînd manifeste şi foi din ziarul ,,Libertatea” cu conţinut comunist.
9) Ciocniri între populaţia evreiască şi refugiaţi şi trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopţii, sunt şi victime. Au fost reţinuţi de ruşi şeful secţiei C.F.R. şeful gării Ungheni etc. precum şi ofiţeri.
10) În gara Iaşi se găsesc mulţi evrei care vor să se refugieze în Basarabia.
11) În oraşul Iaşi populaţia evreiască în majoritate simpatizantă comunistă arată pe faţă bucuria vecinătăţii ruşilor la Prut şi are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulţumeşte şi îngrijorează populaţia românească, care vede o agravare a situaţiei în viitor.
Pentru menţinerea ordinei este necesar a se da în garnizoana Iaşi o trupă activă întrucît elementele aflate la P.S. nu sunt în măsură a face faţă nevoilor. Până în prezent nu s’au luat măsurile dictate de starea de mobilizare în ceea ce priveşte paza oraşului.
Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranţă urgente.

ŞEFUL BIROULUI STATISTIC MILITAR IAŞI
Lt. Colonel (Palade)

Raportul nr. 14033 din 3 iulie 1940.

SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940
Arhiva Marelui Stat Major
Înregistrat nr. 14033
Anul ’40, luna Vll, ziua 3

ACŢIUNEA EVREIASCĂ


l. EVREII DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA
ÎN TIMPUL EVACUĂRII

1. Comitetele revoluţionare
- La Cernăuţi comisar al poporului este actualmente evreul Sale Brill, de profesie fotograf, primar este evreu Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu Meer sau Beer.
- La Chişinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg originar din Huşi.
- La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul dr. Rabinovici, medic primar al oraşului.
- Foştii gazetari evrei de la ,,Adevărul” şi ,,Dimineaţa” , anume Teziman şi Cîndea [ambii din Bucureşti] au căpătat funcţiuni importante în Basarabia.
- La Soroca conducătorul acţiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliţia locală.

2. Atentate şi asasinate
- Bandele evreo-comuniste au jefuit pe refugiaţii care nu aveau posibilitatea să se apere.
- În diferite gări, evreii comunişti, în grupuri cu drapele roşii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare. În unele cazuri au cedat numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
- La Chişinău, o bandă de comunişti evrei, a încercat să linşeze pe studenţii teologi, care au scăpat numai datorită intervenţiei unui detaşament de jandarmi ce a făcut uz de arme.
- Inspectorul financiar Preotescu şi fostul inspector financiar pensionar, Pădureanu din Chişinău au fost împuşcaţi.
- La Chişinău listele de executări au fost întocmite de intelectualii comunişti evrei avocat Carol Steinberg, avocată Etea Dinor şi dr. Derevici.
- La Chişinău avocatul evreu Steinberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
- Perceptorul şi notarul din comuna Ceadar-lung(Tighina) au fost omorîţi.
- Preotul Dujacovschi din Tighina.
- Şeful postului de jandarmi Abaclia – Tighina a fost împuşcat de evrei.
- Perceptorul şi agentul de percepţie din comuna Caraglia – Cahul au fot reţinuţi timp de 9 ore şi condamnaţi la moarte dar au reuşit să fugă.
- Comisarul ajutor Chela Grigore de la poliţia Vîlcov, sînt indicii că a fost omorît.
- În comunele din judeţul Cetatea Albă locuite şi de bulgari aceştia au făcut cauză comună cu comuniştii evrei, prilejuind incidente sîngeroase.
- În Cazaclia şi Ceadarlunga au fost omorîţi, notari preoţi şi poliţişti.
- La Reni au fost incidente grave între evreii care împuşcaseră 2 marinari români şi autorităţile româneşti. Evreii purtau brasarde roşii.
Au fost împuşcaţi 15-20 de terorişti evrei comunişti.
- În judeţul Cetatea Albă bandele comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.
- La Cernăuţi, un grup de evrei a asaltat cu pietre două autocamioane în care se aflau soldaţi, evreii au cedat numai cînd aceştia au făcut uz de arme.
Faţă de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populaţiei româneşti, care în unele cazuri nu-şi poate stăpîni sentimentele de revoltă.
Astăzi, în ziua de l iulie a.c. la orele 18,15 din trenul personal Teiuş-Arad, în care se aflau un mare număr de soldaţi şi ofiţeri ce venea din Cernăuţi, au fost aruncaţi din tren în timpul mersului, între gările Teiuş-Alba Iulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei şi din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica.
Militarii sus-menţionaţi erau foarte revoltaţi contra evreilor, fiind hotărîţi a linşa orice evreu le-ar fi ieşit în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofiţerilor şi soldaţilor români pe linia Cernăuţi-Dorneşti, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofiţer superior şi răniţi mai mulţi ofiţeri şi soldaţi români.
Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18,30 la Bîrlad un grup de militari a împuşcat mortal pe evreu Poise Leib Goldstein, comerciant din oraş. Numitul a fost transportat la spital în stare de comă.

3. Propaganda antinaţională
Încă înainte de retragerea de către autorităţile româneşti s-au constituit de către evreii comunişti locali comitete orăşeneşti, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori şi pavoazări de drapele roşii, s-au dedat la manifestaţiuni ostile împotriva autorităţilor în retragere, patronînd şi îndemnînd în acelaşi timp acţiunea teroristă.
Conform instrucţiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotărîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele ruseşti.
Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, oraşe şi gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri aruncînd cu pietre.
În exodul lor, refugiaţii au avut de întîmpinat vexaţiuni, umilinţi şi lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morţi, numai datorită comuniştilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puţinele lucruri cu care mai scăpaseră.
Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populaţiei româneşti, evrei distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri. Înşişi copii evrei, dintre unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor pentru a-i injuria şi a le arunca cu pietre sau orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creând o impresie dintre cele mai oribile.
De asemenea, refugiaţii basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul ţării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia.
Aceşti tineri evrei au fost observaţi de către refugiaţii români că au o atitudine de veselie şi satisfacţie, ceea ce nu ar cadra cu situaţia celui ce îşi părăseşte avutul, cît de modest.
De asemenea, refugiaţii români afirmă că ar fi observat la aceşti tineri evrei că posedă valută forte, dolari şi lire sterline, care nu ar putea fi justificată de ocupaţiile lor şi nici de veniturile normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, cînd nevoile şi le-ar putea satisface prin lei.
Considerînd şi faptul că, actualmente, mişcarea populaţiei evreieşti basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menţionate formulează presupunerea că aceşti tineri basarabeni au de îndeplinit în ţara noastră misiuni contra ordinei publice şi siguranţei Statului.

ll. EVREII DIN RESTUL ŢĂRII

Comunicarea vestei acceptării notei ultimative a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în totalitatea cercurilor evreieşti. Părăsind teama şi atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naţionalist luate în cadrul noii organizaţii politice de Stat, aceste cercuri au adoptat o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi şi în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfăşurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa ţării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei şi a tot ce este românesc şi în acelaşi timp o vie simpatie pentru acţiunea Sovietelor, precum şi atitudini sfidătoare faţă de cetăţenii români.
Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar nejustificata simpatie a evreilor, faţă de comunism, Soviete şi Armata Roşie. Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreieşti avînd aparat de radio-recepţie s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau ,,Internaţionala”, care apoi a fost cu insistenţă îngînată de către ascultători.
S-au încercat apoi răspîndirea discretă a fotografiilor lui Stalin şi a celorlalţi conducători sovietici, precum şi confecţionarea de steaguri roşii.
Cu prilejul ultimelor examene, studenţii evrei de la Politehnică au devenit provocatori faţă de colegii lor creştini.
Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri, colportate cu insistenţă în toate straturile sociale, după care încearcă să se arate că acţiunea Sovietelor, nu este limitată şi că în scurt timp, Armata Roşie, depăşind limitele indicate va ocupa diverse regiuni din ţară.
În acest sens, evreii cunoscuţi ca avînd legături cu mişcarea comunistă, discută că tendinţa reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluţia în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte şi unde se aşteptau numai prilejurile.
Ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei – discută cercurile comuniştilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmăreşte cu persistenţă să exploateze orice eveniment şi prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităţilor să creeze o stare generalizată de nemulţumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenţie a armatelor roşii în ţara noastră care să sprijine şi să fie paralelă cu declanşarea revoluţiei comuniste în România.
Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara, populaţia evreiască locală la aflarea vestei, şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.
După răspîndirea în opinia publică a ştirilor privind jaful şi acţiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile evreieşti din Capitală şi provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări faţă de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina.
Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia şi Bucovina, conducătorii evreilor în frunte cu dr. Filderman şi Şef Rabinul Alexandru Şafran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităţilor să se abţină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populaţia românească.
S-a insistat în acest sens asupra necesităţii ca evreii să se abţină în timpul liber de a circula pe străzi, şi, stînd în case, să evite orice contact cu populaţia autohtonă.
Urmînd sfaturile primite, evreii s-au reţinut în ultimele zile de la orice manifestaţii publice, luînd în acelaşi timp măsuri pentru a reduce sau evita din efectele unor eventuale devastări.
În acest sens, evreii, atît cei din Capitală cît şi cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor, negustorii şi-au închis magazine le stingînd luminile şi trăgînd obloanele, iar diversele instituţii şi-au întărit paza prin posturi de alarmă şi grupuri de tineri sionişti.
Răspîndindu-se ştirea că autorităţile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia şi Bucovina,, aflaţi în alte provincii, în vederea expedierii lor în localităţile de origine, cei vizaţi şi-au făcut pregătirile de plecare, lichidîndu-şi în grabă întreprinderile, şi în numeroase cazuri, părăsind singuri localităţile unde-şi aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate.
Teama de eventuale represalii, precum şi propaganda, întreprinsă de evrei basarabeni de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rîndul evreilor aparţinînd micii burghezii, un pronunţat curent de emigrare în provinciile ocupate.
Această acţiune îşi găseşte în plus aprobarea unor cercuri conducătoare evreieşti în frunte cu dr. Filderman, Şef Rabinul dr. Şafran şi scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel descongestionarea teritoriului ţării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel puţin temporară a problemei evreieşti din România.
În schimb se constată opoziţia manifestată de către cercurile evreieşti sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina.
Deşi cuprinşi de panică, o bună parte din evrei continuă să păstreze, fără a-şi exterioriza prea mult sentimentele, o atitudine ostilă ţării noastre, manifestînd îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situaţii a ţării noastre, precum şi în viaţa economică, printr-o categorică abţinere de la îndeplinirea oricăror acţiuni comerciale şi de credit.
În afară de aceasta se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-şi achita obligaţiunile ce le au faţă de fisc. În afară de acestea, încercînd prin aceasta să creeze dificultăţi Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza.
Excepţie făcînd de la atitudinea manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercului ,,Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului nr. 15, ce critică cu asprime acţiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina şi sînt decişi să participe cu maximum de mijloace al ajutorarea refugiaţilor.
Explicaţia acestei atitudini constă în aceea că membrii acestui cerc sînt în majoritate bine situaţi materialiceşte şi în totalitatea lor se recrutează dintre refugiaţi din URSS care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolşevic în acest stat.

lll. TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE

Acţiunea trupelor sovietice de ocupare a Basarabiei şi Bucovinei a avut ca urmare o emigrare a numeroşi evrei basarabeni din Capitală către aceste provincii.
Se constată că totalitatea celor ce pregătesc plecarea din Capitală se recrutează din mici meseriaşi, comercianţi, misiţi şi unii studenţi, lipsiţi în general de o situaţie materială mai bună.
De asemenea, încearcă să părăsească ţara şi o serie de liber profesionişti, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluşi de la exercitarea profesiunilor lor din diverse motive sau care au fost decăzuţi din drepturile de cetăţenie. Motivul care îi determină pe aceşti evrei să părăsească ţara noastră, îl constituie în majoritatea cazurilor, credinţa abil susţinută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuşi să-şi creeze situaţii mai înfloritoare decît cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite.
Tendinţa de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în mare parte combătură de către evreii din Vechiul Regat, ca şi de cei bine situaţi materialiceşte, care speră încă într-o ameliorare a situaţiei lor în ţara noastră.
În general cadenţa trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10000 persoane pe zi
…………………………………………………………………………………………
De asemenea se înregistrează plecarea din Bucureşti spre Basarabia şi Bucovina a unui număr de 70-80 de studenţi evrei de la Căminul Studenţilor Evrei Shuller din Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă.
Este de relevat că faţă de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună parte şi peste aproape tot cuprinsul ţării se recrutează din evrei basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul că membrii care, fără autorizaţie conducerii partidului, vor părăsi localităţile unde au însărcinări, vor fi socotiţi trădători”.

Diversiunea de la Iasi - ,,Pogromul mozaicilor"

Răspuns la adresa 268880/1941 ,,Am onoarea a vă comunica că Prefectura judeţului Iaşi cu raportul telefonic nr. 1052 din 29 iunie a.c. ne face cunoscut că Domnul Vice Preşedinte al Consiliului de Miniştri a ordonat ca populaţia evreiască din oraşul Iaşi să fie evacuată cu bărbaţi, femei şi copii, evacuarea făcîndu-se pe grupuri, un transport fiind îndreptat la Tg. Frumos şi altul la Podul Iloaie. Prefectura Judeţului Iaşi, cu raportul telefonic nr. 1063 din 30 iunie, raportează că, Comandantul german nu permite ca transportul de 2530 evrei evacuaţi de la Iaşi să fie debarcaţi la Tg. Frumos. Faţă de această situaţie, conform dispoziţiunii Domnului Ministru Subsecretar de Stat, s-a dat ordin Prefecturii Judeţului Iaşi, ca acest transport să fie îndreptat spre Călăraşi-Ialomiţa. Secretar general, maior E. Plesnilă”


Raportul generalului Leoveanu,
trimis direct lui Antonescu la 2 iulie 1941,
descrie acţiunea germanilor foarte limpede.

,,l. Istoricul evenimentelor
1. În dimineaţa de 28 iunie a.c. chestura Iaşi a fost informată că o unitate germană şi una română percheziţionează şi maltratează populaţia din Iaşi, str. Răchiţi (Cartierul Tătăraşi). Şeful Chesturii, asistat de Comandantul Garnizoanei, au plecat pe teren, unde au întîlnit 8-10 evrei grav maltrataţi, care se duceau la spital. S-a stabilit că serg. Major T.R.Manoliu Mircea din Regt. 10(însoţit de cîţiva soldaţi de la trenul Regimentar al Regt. 13) şi din Regt. 24 art. au făcut percheziţionări la populaţia evreiască, pe care o maltratau, la care operaţiune s-a asociat şi o unitate germană sub pretextul căutării unui aparat de radio-emisie. În acelaşi timp s-a aflat că acelaşi serg. Major a împuşcat 5 evrei, pe care i-a aruncat aproape de poligonul de tragere al Garnizoanei Iaşi, iar cadavrele au fost găsite pe teren. Acest asasin a fost lăsat liber după o cercetare făcută de pretorul Diviziei 14-a (General Topor). El este legionar, de origine din Dorohoi, a militat însă în Cernăuţi şi Suceava. Este necesar să fie arestat şi trimis tribunalului Militar pentru judecare. Prima măsură luată de Chestură şi Comenduire a fost repartizarea unui pluton de jandarnmi pe lîngă fiecare circumscripţie poliţienească pentru patrulări şi menţinerea ordinii, mai ales că prin oraş sunt soldaţi răzleţi, care îşi caută unităţile unde sunt militarizaţi.
2. În ziua de 28.Vl către orele 21,30 s-au auzit focuri de armă în diferite puncte ale oraşului. Împuşcăturile au durat pînă a doua zi către orele 7. Măsurile luate. S-au făcut pînde de poliţie şi jandarmi iar comandamentul german a scos patrule militare. Nu s-a descoperit nimic.
3. La 29.Vl a.c. ora 3, în timp ce o coloană română trecea pe str. Lascăr Catargiu, s-a dezlănţuit din împrejurimi un foc violent, care a produs panică în unitate. Parte din soldaţii acestei unităţi au răspuns cu foc. De asemenea s-au făcut cercetări de poliţie şi organele acestei unităţi şi nu s-a descoperit nimic. În aceeaşi noapte ofiţerii de poliţie ai Chesturii Iaşi au început investigaţiile pe teren, însoţind o altă unitate română care mergea pe str. Lăpuşneanu unde s-a produs un atac similar cu acelaşi efect(trupe în dezordine şi schimb de focuri). La ambele unităţi nu a fost nici un soldat rănit sau mort. Imediat s-au format echipe de poliţişti, agenţi şi gardieni români şi germani, plus Compania 14 poliţie din Divizia 14-a, care a făcut percheziţiuni foarte severe în cartierul de unde se credea că vin împuşcăturile. Rezultatul a fost negativ, adică nu s-a găsit nici o armă şi nu s-a descoperit nici un trăgător străin. Cu această ocaziune au fost ridicaţi şi aduşi la chestură evrei ascunşi în pivniţe. Parte din aceşti evrei au fost executaţi de soldaţii germani chiar în drumul deplasării pînă la chestură. Adunîndu-se prea mulţi arestaţi în curtea chesturii, Comandantul Diviziei a 14-a (Generalul Stavrescu) a dispus trierea lor şi expedierea cu trenul. Trierea s-a executat de 4 ofiţeri de poliţie sub conducerea căpitanului de jandarmi Darie Constantin(comandantul comp. 14 poliţie), avînd ca bază suspecţii trecuţi în fişele de siguranţă a chesturii; femeilor, copiilor şi bătrînilor peste 60 de ani asupra cărora nu a planat nici o vină li s-a eliberat de către chestură cîte un bilet cu menţiunea ,,LIBER”. Germanii însă au protestat furios, rearestînd pe cei eliberaţi, pe care îi aduceau apoi la chestură maltrataţi. La chestură însă o echipă de 10-12 poliţişti germani i-a percheziţionat şi le-a luat banii. În timpul raziilor au fost arestaţi 99 infractori civili şi 9 soldaţi români pentru jaf. Generalul Stavrescu, comandantul Diviziei 14-a, a dispus evacuarea cu trenul a evreilor arestaţi ce se găseau în curtea chesturii.
4. În ziua de 29.Vl, 1941 ora 20,30 Chestura a organizat escortarea acestor evrei la gară printr-un detaşament compus din: l subinspector; 2 ofiţeri de poliţie, 2 şefi de secţie şi 20 de gardieni. Pînă la gară nu s-a produs nici un incident. La staţia Iaşi însă, cîţiva ofiţeri germani însoţiţi de trupă germană, care au urmat convoiul, au făcut îmbarcarea evreilor în vagoane, cîte 80-100 de vagon, interzicînd detaşamentului escortă de a se amesteca. Apoi după îmbarcare, au închis uşile vagoanelor pe dinafară, pe care le-au încuiat. În primul tren s-au îmbarcat 2530 bărbaţi, care după ce au ajuns la Roman, au fost înapoiaţi la Tg-Frumos, iar trenul al doilea a fost oprit la Podu-Iloaie cu cca. 1800 de evrei. În ambele staţii au fost debarcaţi pentru a fi îngropaţi 1270 morţi, iar ceilalţi au fost dirijaţi către Călăraşi(Ialomiţa).
5. În cursul zilei de 30 iunie şi 1 iulie a.c. au mai fost cîteva simulacre de tragere, în diferite părţi ale oraşului, însă fără însemnătate, iar în ziua de 2 iulie au încetat complet asemenea manifestări. Astăzi este linişte în Iaşi.
ll. Constatări
a) Nu există nici un rănit sau mort la unităţile române asupra cărora s-a tras şi nici un semn de
gloanţe pe zidurile caselor sau geamuri sparte.
b) Comandantul Pieţei germane – căpitanul Hoffman – mi- a afirmat verbal că ar avea cca 20 de morţi şi răniţi, subofiţeri şi trupă. Căutînd să mă conving şi să caut locul unde s-a produs, pentru a găsi vreo urmă a autorilor, Hoffman mi-a comunicat că este interzis acest control de persoane străine, deşi la început acceptase. De altă parte, maiorul Farcaş, ofiţerul de legătură cu Divizia 189 germană, mi-a cerut să-i comunic dacă în adevăr au fost germani răniţi şi morţi în trecerea prin Iaşi, deoarece generalul Rötti ar fi aflat că chestura Iaşi ar fi descoperit acest lucru.
lll Concluzii
1. Motivele de la capitolul ll mă determină că nici germanii nu au avut morţi şi răniţi, prin urmare atacul a fost un simulacru executat cu arme de salon(s-au găsit pe teren tuburi trase de arme din această categorie) şi cu un sistem de pocnitori, care au imitat focul armelor automate. Socotesc că atacatorii au fost legionari şi borfaşi care urmăreau să producă panică pentru a devasta. Ei au putut uşor să dispară în întuneric şi astfel nu au fost descoperiţi. Ei au organizat atacul în cartierul evreilor înstăriţi.
2. În ce priveşte activitatea Inspectoratului şi Chesturii Poliţiei Iaşi, am constatat că şi-a făcut pe deplin datoria, ţinînd legătura cu autorităţile locale(administrative şi militare) asigurînd menţinerea ordinii şi stăvilirea jafurilor. Atît inspectorul regional Giosanu, chestorul locotenent col. de jandarmi Chirilovici, cît şi subalternii lor au lucrat conştiincios şi fără preget informînd la timp şi exact autorităţile superioare”.


Raport al prefectului de Iaşi,
colonelul Dumitru Captaru din 29 iunie 1941.

,,Faptele săvîrşite de aceşti militari cunoscuţi legionari, împuşcăturile ce au avut loc mai ales în cartierul Păcurari şi Toma Cosma unde sunt cei mai mulţi legionari, precum şi faptul că în după-amiaza zilei de 28 iunie a.c. s-a prins de către Inspectoraul de Jandarmi un tînăr spionînd în apropierea acestui Inspectorat, la care s-a găsit un testament scris cu o zi înainte, din care se deduce că face parte dintr-o echipă a morţii, mă îndrituiesc a face unele deducţii atribuind aceste fapte unor elemente legionare….Cca 2500 de evrei au fost ridicaţi şi se găsesc la Chestură, dl. general intenţionînd să-i evacueze pe toţi din oraş. Cu puţin timp înainte , organele poliţieneşti ne-au sesizat că se fac abuzuri şi jafuri de către unii soldaţi din armata română şi unii germani…Am cerut din nou dlui general cdt. al M.U. precum şi al Garnizoanei şi Chesturii, aplicarea celor mai severe măsuri pentru a se face paza în interiorul oraşului şi a se opri orice tentativă de pogrom asupra evreilor care ar da loc la mari dezordini”.
Chiar dacă Antonescu nu l-a putut judeca pe Stavrescu pentru că i-a lăsat pe germani să-şi facă de cap cu evreii din Iaşi, el a fost demis din armată pentru ,,incompetenţă”.

După primirea raportului de la Leoveanu, Antonescu a dat la 2 iulie următorul

Ordin:

,,Desordinile întîmplate acum cîteva zile la Iaşi, au pus armata şi autorităţile într-o lumină cu totul nefavorabilă. Cu ocazia evacuării Basarabiei a fost pentru armată o adevărată ruşine, ea s-a lăsat insultată şi atacată de evrei şi fără a acţiona. Ruşinea este şi mai mare cînd soldaţi din propria iniţiativă şi de multe ori numai în scop de a jefui sau maltrata, atacă populaţia evreiască şi omoară la întîmplare astfel cum a fost cazul la Iaşi. Neamul evreilor a supt pîinea săracului şi a speculat şi oprit desvoltarea neamului românesc timp de cîteva secole. Nevoia de a ne scăpa de această plagă a românismului este indiscutabilă, însă numai guvernul are dreptul de a lua măsurile necesare. Aceste măsuri se află în curs de aplicare şi ele vor fi continuate după normele ce le voi hotărî. Nu este admisibil ca fiecare cetăţean sau fiecare soldat să-şi asume rolul de a soluţiona problema evreiască prin jafuri şi masacre. Prin asemenea procedee arătăm lumii că suntem un popor nedisciplinat şi necivilizat şi pune autoritatea şi prestigiul statului român într-o lumină cu totul neplăcută. Opresc de asemenea cu desăvîrşire orice acţiune pornită din iniţiativă individuală şi fac răspunzătoare autorităţile militare şi civile de aplicarea întocmai a prezentului ordin. Crime de asemenea natură constituie o pată ruşinoasă pentru neamul întreg şi ele sunt plătite mai tîrziu de alte generaţii, decît aceea care le-a comis. Cei ce se vor abate sau s-au abătut de la ordinul de mai sus vor fi daţi în judecată şi li ser aplica sancţiunile cele mai severe prevăzute de lege”.


INSPECTORATUL JANDARMI IAŞI
Biroul lll Poliţie
Nr. 4157/1941, luna iulie, ziua 6

Către,
INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI
Serviciul Jandarmerie

Urmare la nota telefonică 890 din 30 iunie 1941.
Am onoarea a vă raporta că doin toate datele pe care le-am obţinut pînă în prezent rezultă:
La 30 Vl s-au expediat din Iaşi două transporturi de evrei:
a) un transport de 2500 evrei (în alte documente se specifică 2530 evrei);
b) un transport de 1900 evrei (în alte documente se specifică 1974 evrei);
Din primul transport au încetat din viaţă pe timpul parcursului 1194 evrei.
Transportul a fost oprit la Podul Iloaiei – Iaşi – unde s-a făcut îngroparea celor morţi, iar cei rămaşi
vii au fost debarcaţi şi găzduiţi de evreii de aici, din Podul Iloaiei.
Din al doilea transport au încetat din viaţă între gara Iaşi şi gara Tîrgu – Frumos din Iaşi pe timpul parcursului 650 evrei, care au fost înmormîntaţi în Tîrgu – Frumos, iar alţii 327 de evrei au încetat din viaţă între staţiile Tîrgu – Frumos şi Mirceşti (Roman), cadavrele fiind debarcate şi îngropate în Mirceşti.
Inspectorul de jandarmi Iaşi
Colonel ss. Gh. Bădescu
Şef Serv. Pol. şi Comandă
Lt. Col. ss. Al. Manoil.

Transnistria

Ordonanţa nr. 3 a Prefecturii judeţului Tulcin din 22 septembrie 1941: ,,…4 În oraşul Tulcin şi în oraşele Spicov, Braclov se vor înfiinţa ghetouri. Toţi evreii din sate se vor instala în ghetourile raioanelor în termen de 3 zile de la afişarea prezentei…În ghetouri sub grija şefului ghetoului respectiv se va înfiinţa brutărie, bazar şi dispensar…De asemenea şeful ghetoului va înfiinţa poliţia ghetoului…Şeful ghetoului va aveau un registru în care se va trece prezenţa fiecăruia care a fost scos la lucru. Prestează lucru orice persoană între 16-60 de ani de ambele sexe…”

Raportul din 22 septembrie 1941, adresat de guvernatorul Transnistriei G. Alexianu lui Ion Antonescu;
cap. 4 Viaţa economică: ,,Este foarte greu să se reînceapă viaţa economică aici, pentru consideraţia că toate depozitele şi magazinele aparţineau statului, că totul a fost distrus şi devastat, iar comercianţii care erau numai evrei, au fugit, astfel că trebuie reluat totul de la început…”
cap. 5 Alte înfăptuiri: ,,…La Tiraspol am deschis o policlinică, o maternitate, o farmacie, un azil de bătrîni. Se simte mare lipsă de doctori. Medicii locali care s-au prezentat la posturile lor se găsesc complet dezbrăcaţi, dar cu mare tragere de inimă de a ajuta populaţia. Toţi funcţionarii în genere se găsesc în aceeaşi situaţie. S-au prezentat agronomi comunali în serviciu, desculţi, toţi solicită în cea mai redusă posibilitate să li se dea ocazia ca să se poată îmbrăca şi încălţa…” Evreii internaţi în lagăre veneau cu boccele pline de haine pe care abia le puteau tîrî şi aur la greu!

Într-o adresă către Comandantul Armatei a lV a din 11 oct. 1941, guvernatorul Transnistriei G. Alexianu cere: ,,În satele care li s-au destinat pentru şedere, evreii vor fi lăsaţi liberi să locuiască şi să trăiască pe socoteala lor fără a putea să părăsească satul. Conducătorul lor răspunde de disciplina lor şi de buna ordine care trebuie să domnească în tabără… Ceace rugăm insistent ca să ni dea un număr de cuptoare mobile, pentru a-i putea deparazita, de teamă ca nu cumva să se ivească epidemii care să contamineze restul populaţiei şi armata…”


N O T A I N F O R M A T I V A Nr. 1984
din 21 octombrie 1941

Urmare nota informatică nr. 1975
În legătură cu situaţia, starea de spirit a populaţiei din Odesa şi acţiunea diferiţilor partizani rămaşi în oraş, informaţiuni din surse serioase semnalează următoarele:
- Odesa prezintă aspectul unui oraş distrus în proporţie de 30%, restul imobilelor însă prezintă serioase avarii
- La diferite localuri devastate de evrei se produc incendii, de asemenea în oraş se aud numeroase explozii.
- Din cauza lipsei de locuinţe, a lemnelor, apei, etc. starea de spirit a populaţiei continuă a fi îngrijorătoare.
- Numeroase depozite au fost în majoritate devastate din cauză că oraşul fiind întins nu au putut fi păzite de la început de armată.
- În port se văd numeroase bărci, vase şi şalupe scufundate.
- Multe din alimentele şi vinurile lăsate de sovietici ar fi otrăvite.
- Evreii administratori de brutării şi diverse surse comerciale au ascuns alimentele pentru populaţia evreiască şi pentru partizani.
- De asemenea au ascuns la domiciliul lor şi chiar în veşminte tot aurul şi valuta forte.
- Persoanele care se oferă cu serviciile lor ca şoferi şi translatori sunt în serviciul partizanilor cu misiunea de a-i informa asupra acţiunii autorităţilor noastre.
- Legătura dintre partizani şi aceste persoane se face prin copii de la vîrsta de 8-15 ani.
- Partizanii rămaşi sunt ascunşi în catacombe şi diferite case, în pivniţe, la portarii caselor, la prostituate, în poduri, în adăposturile contra gazelor, în diferite ascunzişuri, fiind plecaţi de la casele lor pentru a li se pierde urma.
- Şeful lor este un oarecare Krafcenko, care a făcut şi continuă a face întruniri cu aceştia.
- În oraş au rămas mulţi comunişti şi comandanţi din armata sovietică cu acte false, precum şi marinari care urmează a conduce acţiunile partizanilor.

COMUNICAT: Prşed. Cons. Miniştri; M.C.G. secţia ll-a; M.St.M. secţia ll-a; Guvern. Transnistriei; Comand. Milit, Odesa; Prefect. Pol. Odesa; Armata lV es. 1; Serv. Inf. German.

N O T A I N F O R M A T I V A Nr. 200
din 22 octombrie 1941

În ziua de 22 octombrie către orele 18, a fost aruncat în aer localul ocupat de Comandamentul Militar al Odesei în fosta clădire a Direcţiei Siguranţei N.K.V.D. din strada Engels, vis-a-vis de Parcul Sefcenov. În prezent se lucrează la curăţirea terenului şi identificarea victimelor de sub dărîmături.
Din primele investigaţii rezultă că minarea s-a făcut cu ocazia evacuării oraşului de către trupele sovietice, folosindu-se o mare cantitate de exploziv, acţionat – probabil – de la distanţă de către un declanşator electric.
Deşi înainte de ocupare de către C.M.O. cît şi ulterior după ce Comandamentul a fost prevenit, s-au întreprins operaţiuni de cercetare, şi deminare, dispozitivul a fost atît de bine ascuns, încît nu a putut fi găsit.
În oraş continuă să se producă incendii însoţite de explozii la diferite întreprinderi, instituţiuni, magazine şi depozite în scopul de a întreţine o stare de nesiguranţă şi a produce panică în rîndurile trupelor şi a populaţiei.
Toate aceste acţiuni teroriste sunt executate de organizaţii de partizani – în majoritatea evrei – lăsaţi cu misiuni în localitate, ascunşi în catacombele oraşului şi în diferite clădiri.
Cum obţinem informaţiuni că în Odesa sunt minate numeroase clădiri care urmează a fi aruncate în aer – informaţiuni greu de verificat şi care se dovedesc totuşi a fi temeinice – în special clădiri mari care urmează a fi ocupate de Comandamente şi autorităţi diferite de utilitate publică, precum şi că se intenţionează atentate asupra ofiţerilor şi funcţionarilor români şi germani se propune luarea de măsuri imediate şi extrem de drastice.
Trecerea imediată la represalii masive prin exterminarea tuturor elementelor lăsate cu misiuni, suprimarea funcţionarilor N.K.V.D. a membrilor partidului comunist precum şi a tuturor evreilor din oraş.
Deţineri numeroase de ostateci din membrii tuturor familiilor aflătoare în oraş – bărbaţi şi femei – care să fie executaţi în mod public, ca răspunzători pentru orice atentat ce se va produce, Acest lucru să fie cunoscut populaţiei printr-o largă răspîndire.
Explorarea imediată a catacombelor care oferă extrem de numeroase posibilităţi de adăpostire şi ascunderea bandelor de terorişti, partizani, rămăşiţele unităţilor care nu au putut să fie evacuate, avînd suficiente mijloace de hrană şi întreţinere pentru un îndelungat timp. Cum aceste operaţiuni sunt extrem de dificile prin posibilităţile de surprize ce le oferă, credem că singura soluţie pentru curăţirea lor este folosirea unui puternic gaz lacrimogen care să oblige pe ocupanţi la evacuarea lor. Produse chimice pentru efectuarea acestei gazări, au fost semnalate de noi prin nota nr. 199 din 21.X,1941, că se găsesc în cantităţi suficiente în catacomba situată în regiunea Zastavoi l lîngă aeroport.
Valorificarea conductelor de apă şi canalizare – în special gurile de control – care pot oferi surprize deoarece deţinem indicii că nu este exclus a fi fost minate, în mare parte.
Verificarea amănunţită a tuturor circuitelor electrice interioare, îndepărtîndu-se toate derivaţiunile şi circuitele care nu au justificată existenţa lor în local.
Pentru efectuarea acestor operaţiuni, credem necesară evacuarea în periferiile oraşului – a tuturor comandamentelor şi instrucţiunilor publice, pînă la completa curăţire a catabombelor şi verificarea tuturor clădirilor.
Deşi măsurile propuse par a fi de natură a îndepărta sentimentele populaţiei, totuşi sunt absolut necesare şi singurele în măsură a putea stăpîni, pornirile distructive în care au crescut şi au fost educate aceste elemente.

Comunicat: Guvernul Transnistriei, Comandantul Militar Odesa, Prefectura Poliţiei Odesa; S.S.I Eşalonul 1.

TELEGRAMA

Odesa nr. 4662 din 23 octombrie 1941 ora 7/40 dl. general trestioreanu convocînd comandanţii de regimente a dat dispoziţiuni pentru represalii imediate printre care intră suprimarea celor aproximativ 18000 de evrei din ghetouri şi în fiecare sector de regiment suprimarea cel puţin a 100 de evrei prin spînzurare în pieţe.

TELEGRAMA

Odesa nr. 3 din 23 octombrie 1941 ora 13,30 s-au luat măsurile toate pentru ca cifra de evrei raportată să fie complet realizată., dl general ghinăraru s-a prezentat la ora şi a luat comanda diviziei, fiind prezent de dl general macici subşef de stat major colonel stănculescu.

Cele două telegrame de mai sus sunt falsurile ticluite de ruşi pentru a incrimina Guvernul mareşalului Antonescu despre un pretins masacru ce ar fi avut loc la Odesa. Documentele de mai jos dovedesc natura plăsmuită a acestor înscrisuri.

Prin ordinul din 18 octombrie Marele Stat Major dispune internarea evreilor din Odesa în lagăr iar în seara zilei de 22 octombrie erau adunaţi 11306 evrei, deci falsul şi minciuna sînt dovedite.
Într-o notă trimisă Marelui Stat Major în dimineaţa de 23 octombrie 1941 se spune că au fost executaţi un număr de 417 evrei după cum urmează: reg. 23 – 102 persoane, reg. 33 – 85 persoane, reg. 38 – 100 persoane, reg. 3 art. – 130 persoane, iar morţii ,,vor rămîne pe locul execuţiei în văzul tuturor”

Divizia 10 care făcea parte din trupele române aflate atunci în Odesa consemnează în Jurnalul de operaţii. ,,22 oct. 1941. 1. S-a continuat cu deminarea oraşului, 2. Au fost făcuţi 782 prizonieri, 3. Au fost trimişi în lagăr 1832 evrei. 23 cot. 1941. în cursul nopţii de 22/23 oct. Şi în ziua de 23 oct. S-a continuat lucrul la fosta clădire a GPU pentru a scoate pe cei îngropaţi de sub dărîmături…24 oct. 1941. În această zi s-a continuat cu deminarea oraşului. Prizonieri 457, Evrei internaţi 3249…29 oct. 1941 ..Prizonieri 264, Evrei internaţi 16258”.
Ordinul Diviziei 10 către Regimentul 33 dorobanţi din 29 octombrie 1941 ,,…Trupele să nu mai adune populaţie evreiască pînă la noi ordine…” Şi raportul regimentului 3 artilerie nr. 955 din 29 octombrie 1941 consemnează: ,,GORJ către GORUN La Ordinul Dvs. nr. 23549/1941, am onoarea a vă raporta că operaţiunea de ridicare a evreilor şi de internarea lor în ghetou a încetat. Comandant Reg. 3 Franţa, Colonel Paul Alexiu”.
Telegrama nr. 28087 din 30 octombrie 1941 trimisă de Divizia 10 către Corpul 2 armată: ,,Rog luaţi urgent măsuri pentru trierea celor 16258 evrei din închisoarea ghetoului Odesa”.
Într-o informare trimisă de Armata a lV-a română către Comandamentul Militar Odesa la 30 octombrie 1941 se spune: ,,Populaţie evreiască din Odesa care fusese evacuată, se înapoiază în oraş. Acest fapt nemulţumeşte populaţia care spera într-o rapidă curăţirea oraşului de elementul evreiesc”.

NOTA CONTRAINFORMATIVĂ Nr. 2023
24 octombrie 1941

Urmare la Nota Contrainformativă nr. 2029;
Informaţiuni complementare arată că în urma atentatului săvîrşit, s-au scos pînă în prezent de sub dărîmături 35 victime printre care generalul Glogojanu, colonel Ionescu Mangu, lt. Col. Davila şi mai mulţi ofiţeri inferiori.
Lucrările de dezgroparea victimelor continuă. Sunt informaţiuni că localurile de pe str. unde se află Comandamentul Militar al Odesei (strada Engels) au fost dinainte minate iar aruncarea lor în aer urma să se facă de la comadă centrală din catacombe.
S-au luat măsuri de represalii, executîndu-se în toate pieţele publice numeroşi evrei prin împuşcare şi spînzurare.
Au început operaţiuni de internarea tuturor evreilor în lagăre.
Oraşul oferă nesiguranţă şi sunt probabile încă multe surprize de aceeaşi natură.

Comunicat: Preşed. Cons. Ministri; M.C.G. –secţia ll; M.St.M. – secţia ll; Armata lV, Eşalonul l; Serv. Inf. German.

Partea ultimă a raportului nr. 302890 din 23.X.1941
2. Pentru a se împiedica pe viitor repetarea unor asemenea acte, s-au ordonat represalii severe asupra comuniştilor şi evreilor în proporţie:
- pentru fiecare ofiţer sau funcţionar român sau german mort sau rănit se vor executa 200 de comunişti;
- pentru fiecare soldat mort sau rănit se vor executa 100 de comunişti.
Executaţii sunt expuşi în pieţele publice cu pancarte pentru avertizarea celor ce s-ar mai gîndi la asemenea atentate.
3. În oraş domneşte liniştea.
Comandantul Armatei lV, general de corp de armata, general I. Iacobici

NOTĂ INFORMATIVA
25 octombrie 1941

TRANSNISTRIA
ATENTATE LA ODESA

În ziua de 22 octombrie 1941, localul Comandamentului Militar Odesa fost local N.K.V.D. a fost distrus parţial, de o foarte puternică explozie produsă – probabil- electric.
Dintre germani sunt morţi: Comadorul Schidt, lt. Comandor Eichelt, un căpitan artilerie de coastă un sublocotenent de la propagandă, doi translatori şi cîţiva soldaţi.
Probabil dispăruţi: Generalul de divizie Glogojanu, Colonelul Ionescu – Mangu, Lt. Col. Davila, Lt. Col. Mănescu , Şef de Stat major al Comandamentului Militar Odesa.
Comandorul Bădescu s-a salvat.
Distrugerea clădirilor pare a fi organizată şi se produce succesiv la intervale de timp variabile.
Tot în ziua de 22 octombrie 1941 către ora 15, a mai sărit în aer un bloc care arde şi astăzi. În urma acestor atentate s-au luat măsuri de represalii, executîndu-se numeroşi evrei prin împuşcare şi spînzurare, în toate pieţele publice. Concomitent s-au început operaţiuni masive de internare a tuturor evreilor în lagăre. Oraşul oferă încă nesiguranţă şi multe surprize de această natură.
În oraş dar mai ales în port sunt răspîndite şi înmagazinate mari cantităţi de explozive, mine, focoase şi proiectile diferite. Catacombele neexplorate.
Controlul şi trierea populaţiei este în curs şi se execută încet, datorită insuficienţei mijloacelor, faţă de suprafaţa oraşului, mulţimea suspecţilor şi posibilitatea ascunderii în catacombe.