O parte din adevărata istorie și cultură identitară a geților
pe care, românii de azi sînt împiedicați să o cunoască!

Chemare la neuitare - Sectiunea 3

Prestigiul extraordinar al culturii emeș/sumeriene a fost recunoscut chiar de cuceritorii akkadieni si ulterior babilonieni care au folosit această limbă în oficierea cultului religios. Traducerea limbii sumeriene s-a făcut cu ajutorul ,,dicţionarelor” paleoakkadiene si paleobabiloniene, limbi semite şi înrudite între ele, care au încercat să transpună într-o structură semită o limbă aglutinantă. Aceste limbi nu aveau sunetele ,,ce”, ,,ci” şi au fost transcrise prin sunetul ,,şe”, ,,şi” aşa cum fac cei din Muntenia cînd vor să-i zeflemească pe moldoveni ,,pi şentru”, corect ,,pi centru” cu ,,ce” moale; vocalele ă, î au fost transcrise prin a, i.

Vocala ,,o” din emegi, a fost transcrisă totdeauna în vocabularele semite în ,,u”. Limba română veche surprinde  trecerea vocalei u în o ca în cazurile dubă(dub: a bate cu putere , a lovi, a pune + a: braţ, forţă putere) dobă, tobă sau durni(dur: locuinţă + ni: gazdă, persoană, a se învîrti, a se răsuci) dorni, dormi. De reţinut că şi în prezent arabii(urmaşii semiţilor) care au studiat în România pronunţă consoana p ca b(bobor - popor), ă ca a(masea-măsea), î ca i (cînd-chind). Limba emegi nu avea  consoanele f, v, j, t sau nu au reuşit semiţii să le redea în dicţionarele lor. Consoana ,,b” de multe ori devine ,,p” şi invers, fenomen întîlnit şi pentru ,,d” înlocuit cu ,,t”, ,,g” înlocuit cu ,,c”, ,,z” înlocuit cu ,,s” sau ,,ş”. Fenomenul este asemănător dacă s-ar încerca transcrierea limbii chineze cu alfabet latin.

Scrierea sumeriană este în cele mai multe cazuri monosilabică(aglutinantă), puţine cuvinte sînt compuse din două sau mai multe silabe.  În limba română prin unirea a două sau mai multe monosilabe a limbii vorbite în mileniul Vlll – lll  î.e.n. au rezultat cuvinte noi dar cu sensuri apropiate sau identice monosilabelor iniţiale. Un cuvînt(fonem) se putea citi în mai multe feluri, (,,sug” se poate citi: ciug, ciuc, ciog, cioc, sog, soc) sau se scria în mai multe feluri dar avea acelasi sens(sopîrca: a linguşi, a umbla cu şmecherii, se poate scrie ,,su+par+ca”, ,,sub + ir + ca” sau ,,su + bir +ca”). Emesii aveau obiceiul să nu mai scrie ultima(sau ultimele două) literă aşa cum fac oşenii în vorbirea lor curentă.

În partea stîngă a lexiconului se găseşte cuvîntul din limba română iar după semnul (=) urmează cuvîntul emeş cu sensurile aferente. În paranteza rotundă am pus sunetul care nu a fost scris în textele emeş. În paranteza pătrată am pus cuvîntul din limba engleză cu explicaţia aferentă. Unde am considerat că traducerea semită a modificat sunetul original am trecut termenul propus de mine si ulterior termenul cunoscut de sumerologi. Cuvintele emegi au mai multe înţelesuri ajungînd să treacă de 250 pentru expresia ,,me” şi acelaşi sens poate fi explicat cu mai multe expresii(putere = a, su, usu). Sunt convins că sensul multor cuvinte a fost influenţat de traducerile succesive(emegi; akkadiană, babiloniană, germană, engleză, română) si consider o mare datorie a statului român să dispună măsuri care să ducă la o implicare majoră a persoanelor interesate din România în descifrarea tăbliţelor de lut care poartă scrierea emegi. Precizez că s-au descoperit pînă în prezent cca. 100000 tăbliţe de lut cu scriere emegi dar nici jumătate nu au fost descifrate iar pentru scrierea veche pictografică dificultăţile sînt si mai mari, termenii fiind foarte greu înţeles. Consider această greutate explicabilă pentru un străin de această limbă dar nu și pentru cel care stăpîneşte foarte bine limba română veche si are o minte isteaţă, liberă de orice dogme preconcepute privind originea neamului si limbii noastre.

Neamul emeş(sumerienii) cînd au plecat din ţinutul actual al României nu au lăsat în urmă o imensă pustietate. Au mai rămas destule comunităţi care să-si continue existenta milenară. În regiunea Oaş(Us) din nordul României există o comunitate rurală de indivizi ce-si spun cu mîndrie nemes. Ei nu se amestecă prin căsătorie cu ceilalţi săteni, se consideră că aparţin de vechi familii boiereşti, de neam mare, sînt oameni de încredere, sînt foarte chibzuiţi în acţiunile înfăptuite si sînt foarte demni. Mai există termenii a nemeşi cu sensul: a boieri, face pe cineva boier, a înnobila; nemeşie: rang social, clasa nemeşilor; nemeşug:  nemeşie, calitatea de nemeş, totalitatea lor. Chiar dacă timpul ne-a despărţit de peste 5000 de ani, noi românii mai păstrăm vechile tradiţii si obiceiuri.

Cuvîntul hora are sensul de a dansa în cerc iar în eme-gi cuvîntul hura are sensul de neam, vită, a conduce, a învîrti, a se opri. Chindie este denumirea unui dans iar la emesi ki-e-ne-di are sensul de a dansa, a bucura pămîntul. De Anul Nou în Moldova se umblă pe la casele oamenilor cu dansul căluţului care începe cu expresia ,, hop zurzur” iar emesii au ambele cuvinte hup: acrobat, a sălta, a sări si zur-zur: a se zgudui, a se clătina.

Ţinutul locuit de emeşi se numea Ki-en-gi. În limba română avem cuvîntul chingi(cu primul i pronunţat mai lung) cu sensul de bucată de lemn lungă si îngustă care se fixează pe un alt lemn cu rolul de a-l întări, folosită în special la schelele din construcţii, fîşii de pînză sau piele din hamul cailor, prinsă de hloabe şi folosită pentru protecţia abdomenului la cai, fîsie de pînză sau piele folosită pentru fixarea şeii, cingătoare de pînză groasă folosită pentru protecţia abdomenului la femeile însărcinate sau  la oamenii care fac efort fizic deosebit. Toate sensurile se pot reduce la următoarele: a apăra, a proteja, a susţine, a ocroti. Mai există expresiile: ,,a tine în chingi” – a constrînge, a controla, ,,a lăsa din chingi” – a lăsa liber, ,,a-l tine chingile” – a fi sau a se simţi în putere, a fi în stare = Ki-en-gi: teritoriul pe care mai tîrziu semiţii l-au numit Sumer, era apărat natural la est si vest de fluviile Tigru si Eufrat, la sud de mare iar în nord au construit mai multe ziduri de apărare. Limba engleză păstrează aceste sensuri prin cuvîntul king.

Sîngi: element care a stat la baza constituirii clanurilor si a ginţilor avînd un strămoş comun = sang-gi: persoană care aparţine prin naştere aceluiaşi grup, a-si avea originea, a se trage din, a fi uniţi, cel mai de seamă, prima categorie, prima clasă socială. Sang-gi îsi spuneau emeşii şi termenul a fost tradus eronat după descifrarea tăbliţelor de lut prin ,,capete negre”, corect ar fi neam ales, neam civilizator sau neam nobil. Limba care o vorbeau se numea eme-gi cu sensul de limbă a neamului conducător, limbă aleasă sau oficială. Ei îşi numeau tara Ki-en-gi cu sensul de ţinutul neamului înţelept sau a demnitarilor de sînge nobil. Un  alt termen folosit pentru poporul emeş este sang-gig tradus gresit tot prin ,,capete negre”. Termenul gig are sensul de trist, slab, negru, sumbru, pagubă, boală, dar și frumos, civilizator. El este păstrat în limba română cu sensul de val de pînză. Intr-adevăr emeşii  de cele mai multe ori purtau pe umăr o pînză care era înfăşurată pe trup, ceea ce-i făcea să se deosebească de semiţi care umblau cu bustul gol. Tot noi păstrăm termenii: gigat(gig: tristeţe, suferinţă + at: schelet, slab) cu sensul de slab, subţire şi gigăt(gig: bucurie, mîndrie  + at: tată, chiot, a striga, a cînta) cu sensul de vioi, mîndru, demn iar pe tăbliţele geţilor am găsit cuvîntul gig cu sensul de frumos, chipeş, mîndru, nobil. Irlandezii au cuvîntul giogadh cu sensul de a scoate strigăte ascuţite, a chiui. Este o certitudine că gig trebuie tradus şi prin mîndrie, demnitate, civilizator, nobil, adică poporul mîndru, poporul ales sau civilizator. Prin repetare, cuvîntul gi a ajuns gig(gi: om tînăr + gi: nobil mîndru, civilizator, aparţine prin naştere grupului) si poate avea în eme-gi sensul de neam ales, popor civilizator, popor nobil. Limba română mai are cuvîntul gigia cu sensul de tînăr frumos si plin de farmec, drăgut, vesel(gi: tînăr + gi: nobil mîndru + a: odraslă, urmaş) care vine în sprijinul ideii arătate mai sus. În limba irlandeză există cuvîntele gig, gige si giga cu sensul de chicoteală, ciripeală, a încuraja, a se hîtjoni, a radia, a străluci de bucurie, a batjocori, a lua peste picior, a sfida şi care păstrează ambele sensuri din limba română pentru gigat ceea ce confirmă o traducere incompletă a cuvîntului gig din eme-gi. Tot în irlandeză mai sunt cuvintele gigea si gigi cu sensul de chicoteală, veselie, distracţie identic cu gigia al nostru. Limba română veche mai are cuvîntul gigă ce este un dans englezesc(jig) dar şi irlandez executat cu vioiciune si veselie, melodia după care se execută acest dans. Un popor plin de veselie si vioiciune aşa cum erau emeşii nu putea fi negru în suflet sau la minte așa cum sunt leprele care încearcă de vreo 150 de ani să-i facă pe emeși de neam semit și strămoși ai buricaților lumii. Dacă ei nu aparţineau rasei semite iar statuile îi prezintă cu părul subţire, pieptănat cu cărare pe mijloc şi legat în coadă la spate(cum poartă părul şi în prezent călugării români sau cum purtau moţii) consider că este o greşeală traducerea ,,capete negre” şi trebuie înlocuită prin poporul ales, poporul civilizator. În raport cu vecinii semiţi, ei erau cu adevărat un popor civilizator. Este inadmisibil ca limba unui popor să fie aleasă, a nobililor, a conducătorilor iar poporul să se numească ,,capete negre” de parcă iar fi potopit rîia sau lepra pe toţi. Trebuie să arăt că termenul gi poate fi tradus şi prin a strînge părul, codite de păr. Deşi au dispărut ca stat în secolul XVlll î.e.n., învingătorii lor semiţii, le-au cultivat limba si religia pînă în secolul Vl î.e.n. dovedind imensul prestigiu de care se bucura cultura emeş. Iudeii, în captivitatea din Babilon –poveste inexistentă istoric ci numai în revelațiile lor -  cînd si-au prelucrat propriile mituri şi legende au preluat din ,,cultura caldeeană” miturile iudaismului inclusiv mitul ,,poporului ales” pe care l-au folosit cu foarte mare abilitate în epoca modernă. În sudul Iraqului există în prezent un grup etnic ce îsi spune emeci, fiind majoritari dar fără drepturi politice. În urmă cu 4500 pe acelaşi teritoriu a locuit neamul emeş(se poate citi şi emeci) – o ramură a strămoşilor noştri carpatici - care vorbea o limbă numită eme-gi.

Să repet emes, eme-gi, emeci. Fantastic! Emesii au traversat istoria şi ne sînt contemporani! Dar istoria le-a făcut o mare nedreptate prin Jules Oppert în anul 1855 cînd a botezat acest popor necunoscut cu numele de ,,sumerieni” dintr-o interpretare eronată a termenului de Sumer folosit de akkadieni pentru teritoriul dintre Tigru Eufrat şi Golful Persic. Poporul care locuia acest teritoriu se numea emeş sau sang-ngi iar tara lor se numea Ki-en-gi, termenul de Sumer fiind specific culturilor semite care au preluat cultura emeş. Nimeni nu s-a gîndit că muncitorii care participau la săpăturile arheologilor erau urmaşii celor care au creat acea cultură fabuloasă a emeșilor(sumerienii), şi care fără să ştie participau la descoperirea propriului trecut! În Consiliu de Administrare al Iraqului din anul 2004 exista un reprezentant cu numele de Bara-lulu. Numele este fără discuţie emeş şi poate fi interpretat prin conducătorul neamului străbun. Canalul Um Kasr este tot o denumire emes(um + kas +ri) cu sensul de rîul care curge dirijat. Dacă dispărea poporul care a creat aceste structuri fonetice, astăzi nu le mai auzeam. Trebuie cercetat acest domeniu pentru a aduce adevărul la lumină.

Sîngi: figurativ cu sensul de suflet, fire, fel, caracter, conştiinţă, mentalitate ca în expresia ,,sînge rău” care semnifică om parşiv, suflet rău, suflet parşiv, caracter pervers. Se mai foloseşte și înjurătura ,,sîngili mă-ti” cu sensul de blestemat să fie neamul care te-a zămislit si te-a format ca om = sang-gi: suflet rău, persoană închisă în sine, familie blestemată, reputaţie proastă, individ periculos. Trebuie arătat că în limba quechua(limba folosită de incaşi) sango semnifică suflet. 

Arhaisme si regionalisme din limba română care se găsesc în emegi în formă identică sau foarte apropiată:

abur: evaporarea apei prin fierbere sau datorită temperaturii ridicate = ab-ur: vase pentru fiert.

aburi: a supune unei atmosfere încărcate cu abur un aliment uscat pentru a-si recăpăta frăgezimea, a creste umiditatea într-un spatiu închis pentru realizarea unei băi de abur = a-buru: a deschide aripile, a se înălţa a ieşi, a se desfăşura.

aceră: a avea nădejde la, a aştepta să, a tinde spre, = aceră,a-se-ra: lamentaţie, a invoca ceva, a se plînge.

achita: cu sens figurativ de a ucide = a-chi-ta: a distruge, a zdrobi.

aciua: a aşeza, a pune în ordine, a pune la locul lor = aciue,a-su-e: a atinge, a aşeza, a pune în ordine, a arunca, a face.

acusica: expresie ce arată că o acţiune se va desfăşura imediat = acusica,a-gu-zi-ga: imediat, devreme, dimineaţa.

adapa: a duce animalele să bea apă, a da apă vitelor = adapa: primul om în mitologia emes, ieşit din marea primordială.

adă: actiunea prin care unei persoane i se cere să transporte sau să mişte ceva =  a-da: a trimite, a duce afară, a tipa.

aduc: a duce, a căra = a-duc,a-dug: a iriga, a îndeplini, a căra cu ulciorul.

aldui: a binecuvînta = al-du(i): a insista, a dori, a cere, a da un sfat, bucurie.

alean: dor, întristare, suferinţă = al-la-an: stejar, unul din arborii folosiţi de români la ceremoniile de înmormîntare.

amaru: stare de spirit care exprimă disperare, neputinţă, decădere psihică, nenorocire de proportii abătută peste o persoană, grijă profundă purtată mereu în suflet, distrugere, jale, chin fizic sau psihic = a-ma-ru: inundaţie, catastrofă datorată unor revărsări de apă, prost, necopt la minte.

amus: groapă sau putină cu apă si var pentru argăsit piele, argăseală = amas: stînă, tîrlă de vite, adăpost provizoriu.

angara: obligaţii numeroase, treburi de rezolvat = a-nga-la: sac din piele pentru făină, a transporta provizii de făină.

antal: butoi mare de stejar, poloboace, măsură de capacitate de 50 vedre = an-ta: înalt, mult, pînă la, deosebit de mare.

apa: elementul vital al vieţii, lichidul care ocupă 70% din suprafaţa pămîntului si este principala componentă a corpului omenesc = a-pa: ţeavă făcută din argilă prin care trecea apa sau berea consumată la diferite evenimente inclusiv funerare, apa care curge.ara: începerea muncilor agricole odată cu afînarea pămîntului prin distrugerea crustei tari de la suprafaţă si îndepărtarea buruienilor. În comunităţile agrare această acţiune constituia o sărbătoare deosebită la care participau toti membrii. Se alegea cel mai bun gospodar din comunitate si el avea cinstea să iasă primul la arat. Sărbătoarea avea si un profund caracter religios pentru că simboliza împreunarea cerului cu pămîntul si renaşterea unui nou ciclu al vieţii. Insămînţarea brazdei avea rolul unei fecundări magice pe care omul o intermedia între cer si pămînt si asigura continuarea vieţii. Acest obicei se mai păstrează în forma lui arhaică în Maramureş prin obiceiul tînjalei = a-ra: a pune sămîntă, a face praf, a distruge, a însămînta, a străluci, a radia, simpatic,  clar, neted, a lăuda.

arde: purificare prin foc, jertfirea unor ofrande pe altar prin ardere = ar-de: a lăuda, a străluci, a arde cu flacără, drag.

arzu: termen vechi cu sensul de jalbă, plîngere, rugăminte scrisă pentru rezolvarea unei situaţii nefavorabile = a-ra-zu: petiţie, persoană care se roagă, rugăminte, ritual, a informa pe cineva.

asu: bun, cel mai priceput, înţelept = asu: doctor, înţelept.

asud: a transpira datorită unui efort susţinut, expunerea corpului la temperaturi ridicate care generează transpiraţie = a-sud: a mişca cu energie si prin repetare, amiază, odihna de amiază, a sorbi, a lua, a pune.

ased: a pune într-o anumită poziţie un obiect sau o persoană, a se aseza  = a-sed: apă răcoroasă, apă rece, apă liniştită.

atac: acţiune violentă, reprimare, pregătirea unei asemenea acţiuni prin unire sau aliere = a-tah,a-dah: aliere, unire, ajutor, acţiune în forţă, rezistent.

azil: loc de refugiu pentru bătrînii fără adăpost, a oferi unui străin necăjit un adăpost = azil: bucurie, fericire, mulţumire. 
 

ba: negare, refuz, împotrivire = ba: a provoca, a învrăjbi, a dezbina, a prezice, arogantă, trufie, a desfăşura.

bal: balot de marfă = bal: a transfera, a preda, a ceda, a rezolva, scadentă.

bala: monstru, fiară = bala: ostilitate, a răsturna, duşman, a distruge, raită, a se întoarce, a dezlănţui un atac.

ban: echivalent convenţional în relaţiile de schimb de mărfuri sau servicii, subdiviziune a leului, ,,banul este ochiul dracului” = ba-an: suport, sprijin, a susţine, fioros, impetuos, pătimaş.

bandă: fîşie, bandaj, a lega = banda: a sprijini, a susţine, a lega, a uni.

bară: mocirlă, baltă, smîrc = bara: a inunda, a umple cu vîrf, a se revărsa, a se răspîndi, a dispărea deasupra, a fi întins.

barac: cîine flocos si cu mustăţi mari = barac,barag: vizuină, a cuibări, haită.

baragă: lup în fruntea unei haite care prin urlete dă semnalul de atac asupra prăzii si o hăituieşte pentru a o împrăştia, taurul din fruntea cirezii care poartă clopotul pentru a-şi anunţa prezenta, om sau copil cu gură mare = barag: a împrăştia, a răspîndi, a întinde, conducător, adunare, cuib, vizuină, droaie.

barbarie: acţiune violentă a unor persoane împotriva altor persoane si care are ca scop distrugerea unor construcţii, a unor produse, a unor culturi si livezi sau masacrarea oamenilor si animalelor prin foc si sabie = bar-bar-ra: flacără, văpaie, a se dezlănţui, a face tărăboi repetat, a aduce mereu nenorocire.

bă: formă de adresare către o persoană = ba: persoană în viată.

bălăcăi: a se bălăci, a lovi apa cu palmele = bal-aca: a turna, a cădea în torente, a se revărsa, a se roti, a se învîrti.

bănicior: baniţă, unitate de măsură de 10 litri = băncior,bansur: recipient, a împărţi, măsură de capacitate de 10 litri.

bătătură: suprafaţa de teren a curţii împrejmuită cu gard pentru a tine închise păsările si animalele mici, degradarea pielii prin desprindere si formarea unor băşici dureroase sau întărirea foarte puternică a pielii care provoacă dureri persistente = ba-ta-tur: acestea sunt mici, scurte, de mică întindere.

bir: impozit principal perceput în statele feudale române de la ţărani si meşteşugari, care de multe ori era luat prin violentă si cazne de tot felul  = bir: a împărţi, a împrăştia, a da peste cap, a pedepsi, a se răzbuna pe, a agita, a omorî.

bîz: sunetul scos de insecte sau de albine la urdiniş, vorbitul în şoaptă = biz: a ciripi, a bîzîi, a zumzăi, a murmura, a şopti.

bîr: interjecţie cu care oile sunt îndemnare la drum sau să facă alte mişcări cerute de cioban = bir: echipa care mînă oile.

bîra: a bodogăni, a cicăli pe cineva, a enerva, a se certa = bi-ra: amestecat, năucit, a amesteca, a zăpăci, a aiuri.

bolund: persoană cu tulburări psihice de comportament, persoană care are ieşiri necontrolate ce demonstrează labilitate psihică, persoană care trebuie supravegheată si protejată = bulung: nevinovat, a hrăni, a ocroti copilul.

borî: a vomita = boru,buru: a vomita.

bou: taur castrat folosit ca animal de tracţiune = bou,bu(u): a rage, a mugi, a transporta, a îndemna, a trage, a duce.

bu: a buhăi, a lînge = bu: a pune pe cineva să urle sau să plîngă.

buhu: o stare se spirit ce arată nesiguranţă, ca în expresia ,,i-a mers buhu” = bu-uh: a tremura, a se teme, a-i fi frică.

bui: a da năvală, a se repezi la = bu(i): a se repezi la, a da năvală, a alerga împrejur, a alunga cu forţa, a fugi, a captura.

buli: a păţi ceva neplăcut = bul(i): nenorocire, lovitură, a bate, a fugi, a da năvală, a blestema, a provoca.

buluc: năvală mare, grămadă, droaie, toti deodată, gloată, în masă, cu grămada, unul peste altul, deodată, îmbulzeală, iute, repede = buluc,bulug: a se năpusti, a da buzna, a da junghiuri, a trage, a izbi, a fi nervos, a grăbi, vînjos, musculos.

bura: a ploua mărunt si des = bu-ra: a uda repede, a stropi.

bure: vas de lemn pentru băut apă, scafă, băţ cu care se măsoară laptele în şiştar = bur(e): castron de lut ars, vas, a mînca.

but: coapsa unui animal rumegător, bucată mare de carne = but: sold, călătorie, copac cu umbra groasă.

 

cac: a se uşura, excremente = cac: curbă, a se îndoi, a se aşeza, dop, genunchi.

cadă: butoi mare cu un singur fund, de formă conică ce se foloseşte numai în poziţie verticală pentru borhot de fructe sau zdrobirea strugurilor pentru vin = cada,gada: a avea, a fi plin, a duce, a purta, a transporta, aşeza, încărcătură.

cade: a se cuveni, a merita, a potrivi = cad(e): a se alipi, a strînge, a prinde.

caduc: gol, acţiune ratată = ca-duc,ca-dug: măsurarea sau socotirea mărfii pentru calculul profitului sau impozitare.

cal: animal domesticit de om în diferite zone ale lumii si folosit pentru călărie si transport, se folosea mai mult la parade si la călărie = cal: puternic, viguros, iute la fugă, animal călărit de om, a încăleca.

cala: partea de jos a unui vapor unde se depozitează mărfurile = cala: groapă pentru provizii prevăzută cu acoperiş si uşă de intrare, pivniţă pentru cereale.

cale: drum, potecă, soluţie într-o dispută verbală, fel de a acţiona = cala: a se îndrepta spre, tare, rapid, a evalua, a socoti.

calga: locţiitor, urmaş = calga,galga: sfat, consultaţie, respect, a tine seama de.

calici: a nenoroci, a aduce suferinţe fizice, a lovi = ca-li-ci,ca-li-gi: a înconjura, a asedia, a zăvorî afară, a trage cu putere.

calie: fiinţă închipuită, invocată de copii cînd se scaldă în rîu pentru a rezista ca ea la frig = ca-li-e: strigăt puternic, bucurie mare, a chema, a ruga, a fi încîntat.

canea: cep, slăvină, pipă, orificiu făcut într-un butoi si prevăzut cu un dispozitiv care reglează debitul vinului si trebuie mînuit cu mare atenţie = cana: îngrijorare, nelinişte, a fi agitat.

canoni: a umili, a chinui, a dispreţui, a căzni, a munci din greu = canone,ca-nun-e: strigăt de disperare, urlet, răcnet.   

capan: om în slujbă mare, om cu influentă = capa,gaba: trufie, a fi de partea cuiva, coşul pieptului, suflet, inimă.

car: unitate de măsură utilizată în Moldova în evul mediu cînd se expediau pentru export produse agricole (peste, grîu, secară) avea cca 900 kg. = car: unitate de măsură egală cu 909 litri, cît se aprecia că se poate transporta în condiţii normale cu un car cu patru roti tras de boi.

cara: a transporta, a duce, a primi, a trimite, a da, a mîna, a călători în afară, a face = car: chei, port, a primi, a trimite, a da, a mîna, a călători în afară, a face, a transporta, a scoate la păşunat, a jefui, a scăpa, a ieşi, a evada, [carat: cărat].

carar: hotărîre, rezoluţie = caras,garas: decizie, hotărîre, oracol, conducere.

cară: : peste mic si foarte vioi din apele stătătoare, zvîrlugă = cara: a captura, a prinde, a se zvîrcoli, îndiguire, apă.

casa: adăpostul omului = cas(a): cătun, zestre, cartier nou al unui oraş, casă de afaceri.

casto: bine, potrivit, atrăgător, potrivit la gust = casto,casdu: băutură dulce.

cata: acţiune prin care se caută, se cercetează sau se pregăteşte ceva = ca-ta: a prinde, a lua, a apuca, a face.

cei: a cere = cei,se(i): a se înfierbînta, ardoare, zel, a se uita la.

celar: odăiţă, căsuţă, bucătărie, cămară, ascunzătoare = cela,se-la: a căra grîul la hambar, a duce grîul, a vîntura grîul.

celui: a ademeni, a amăgi, a înşela = celu(i),se-lu(i): plantă cu miros plăcut, coriandru, porţie de mîncare, miros.

celula: loc de detenţie sau de execuţie = cilula,ci-lul-la: loc pentru execuţii.

cer: universul de deasupra noastră = cer, ser: a străluci, a radia, a lumina.

cercală: unealtă de pescuit în formă de sac, crîsnic de mînă = cercal,se-er-ngal: a fi puternic, a fi priceput, a prinde.

cercu: figură geometrică ce defineşte rotunjimea perfectă, formă de dans prin învîrtire în cerc, formă de păstrare a legumelor sau fructelor uscate prin înşiruirea pe o sfoară si legarea capetelor = cercu,se-er-gu: o sfoară lungă plină cu fructe uscate si capetele legate între ele.

certa: a cere socoteală, a ataca, a fi violent, a porni război = certa:ser-da: atac, agresiune, crimă, blam, acţiune punitivă.

ceu: oală pentru mîncare = ceu,su: mînă, braţ, a aşeza, a pune, a înmîna, a împărţi, a împrăştia pe jos, popas, a fi egal cu.

cier: semn, crestătură, răboj = cier,se-er: a fi obligat, a trebui, a fixa, scandal.

cil: animale cu părul gri, culoare în trei peri = cil,gil: întunecat, a se murdări.

cilibiu: elegant, frumos, fruntaş, nobil = cilib: stea, soartă, noroc, şansă.

cilic: mărgele lucitoare = cili: cununa miresei, a lega, a dansa, dansator.

cin: clan, neam, organizaţie = cin,gin: a dovedi o proprietate de către cineva, a întări, credincios, a confirma, de nădejde.

cioacă: cîrlig care tine un obiect legat de altul, scoabă, cîrlionţ = cioaca,su-aca: a face captivi, a înşfăca, a face prizonieri. 

ciob: parte dintr-un vas de lut care a fost trîntit la pămînt şi spart = ciob,sub: a arunca afară, a azvîrli, a trînti la pămînt.

cioban: vas de lemn pentru băut apă, scafă, bure, băţ cu care se măsoară laptele în şiştar = ceban,se-ba-an: o măsură pentru peste sau pentru alte alimente.

ciochină: cîrlig purtat la brîu de oamenii de la munte si folosit la diferite activităţi = ciochin,su-chin: seceră.

cioci: a se chercheli, a se îmbăta = cioci,sus: a da peste cap, a merge în patru labe, a împrăştia pe jos, a deveni trist.

ciocoroi: cîrlig de fier cu coadă de lemn cu care se agată lemnele plutelor = ciocor,sucur: suliţă, a străpunge cu lancea.

ciolă: minciună = ciola,su-la: leneş, a lăsa buza în jos, a înfrunta, obraznic, rău.

ciop: trunchi de copac, arbore doborît = ciop,sub: a trînti la pămînt un arbore, a transporta, a scoate, a tăia.

cior: fior, frică = cior,sur: a trece ca fulgerul, a izbi, a izbucni, sălbăticie, violentă, cruzime, înverşunat, a fi înfuriat.

cir: fir, aţă subţire, puţin = cir,sir: a lega, a fixa, a întări, a fi obligat, a decide.  

cita: semn făcut de oameni la măsurarea unui loc = cita,sita: măsură, număr, a socoti, a face schimb cu voce tare.

citi: a se concentra în efortul de citire, a descifra sensul unui mesaj = citi,gidi: a se întrista, a se încrunta, eclipsă.

ciubăr: vas de lemn cu două toarte de cărat apă, lapte, struguri = ciubar,su-bar: a scăpa de, a trage, descoperit, deschis.

ciuc: tîrnăcop, cioacă = ciuc,sug: a separa, a repartiza, a delimita un teren.

ciuci: a se aşeza pe vine, a se ciuci, a se stîrci, a se ghemui = ciuci,su-gi: bătrîn, gîrbov, aplecat, vechi, îndoit de spate.

ciuciur: jgheabul de la fîntînă pe care curge apa, jgheabul teascului de vie = ciuciur,susur: grătar pentru cuptor prin care curge cenuşa sau grătar pentru fript carne prin care se scurge zeama.

ciud: minune, uimire, fermecare = ciud,sud: cruce, a ruga, a implora, a uimi.  

ciudă: stare de nemulţumire, de revoltă = ciuda,su-da: a înarma din vreme, braţ si antebraţ, ca unitate de măsură – cotul.

ciuha: momîie, sperietoare acoperită cu zdrenţe = ciuha,su-ha: tîlhar.

ciula: a dispreţui, în bătaie de joc, nimic = ciula,su-la: leneş, trîndav, paralizat.

ciunga: persoană fără o mînă = ciunga,su-nga: mîna mea.

ciupă: apă călduţă în care fac baie copiii mici, vasul de lemn în care fac aceştia baie = ciupa,su-ba: a dezbrăca, a dezlega, gol, neîngrijit, a arunca.

ciupeli: a jumuli o pasăre, a smulge părul de pe porc, a şterpeli = ciupela,su-pe-el-la: a mînji, a fi corupt, a fi necinstit.

ciura: a cerne cu ciurul, a mişca cu mîna pentru a trece prin ciur, a mărunţi cu ajutorul ciurului = ciura,su-ur-ra: mărunţire, măcinare, răzuire făcută cu mîna. 

ciurdă: turmă, cîrd, ciopor, adunătură = ciurdu,sur-du: paznic.

ciuruc: lucru fără valoare, om care nu-i bun de nici o treabă, vrednic de dispreţ, lucruri mici = ciuruc,surug: cos mic.

cius: cîrcă, spate = cius.sus: a răsturna, a merge pe jos, a îmbrăca, a căra.

ciutac: prost, stîngaci, nătăfleată = ciutac,su-dag: a hoinări în jur, a umbla.

ciutuc: coadă de mătură folosită si pentru descîntat = ciutuc,sutug: colibă unde se fac ritualuri pentru purificare.

cizi: o pasăre de baltă, scatiu = cizi,gi-zi: o specie de trestie.

chelar: cămară în dosul casei ţărăneşti sub care se află pivniţa = chi-la: pivniţă de cereale, siloz, a potrivi, a cîntări.

cheri: a muri, a pieri, a îngropa = chi-ri: a scurma pămîntul, a executa, a închide gura cuiva, a vătăma, a strînge.

cheritu: om slab si neputincios, om mort = chiritu, chiri-du: a doborî, a răpune, a pune jos, a se stinge, a înţepeni.

chersă: livadă, zarzără = chiri-za: livadă, fructe, belşug, proprietate, plăcere.

chezap: care arde, care distruge = chi-zah: loc sacru unde se ard jertfele. 

chezasu: persoană care garantează moral cu averea sa pentru o datorie făcută de altul, zălog, ostatic = chiza-su: a aduce omagii de departe, a transmite respect.

chicior: picior = chicior,chi-sur: a lăsa urme, groapă, cavitate în pămînt.   

chidă: negura de pe munţi, buştină, chiciură, promoroacă, ciorchine = chi-de: a îngropa, a cufunda, a acoperi, a aduce.

chil: ţeavă de răcit la alambic, dispozitiv de scurgere = chi-la: a observa, a fi atent la, a potrivi, a îndrepta, a lua în seamă. [keel: a răsturna, partea unui nave care stă în apă, a arunca pe spate].

chila: veche unitate de măsură pentru cereale, în Muntenia era egală cu 680 litri iar în Moldova era egală cu 430 litri = chi-la: a cîntări cereale, a compara, a trage la cîntar, pivnită de cereale, depozit, a potrivi, a îndrepta.

chili: a trage la măsea, a bea zdravăn, a umbla în patru labe din cauza băuturii, om beat = chili: a se murdări pînă sus, a încurca, a distruge, a se culca, a se întinde de-a curmezişul, a merge de-a curmezişul.

chingă: bucată de lemn lungă si îngustă care se fixează pe un lemn cu rolul de a-l întări, folosită în special la schelele din construcţii = ching-nga: a construi, a clădi, a înălţa, a face, a da în primire.

chinui: a necăji, a supăra, a umili, a tortura, a depune un efort fizic foarte mare, a merge greu, a desfăşura o muncă grea = chin-ni: ordin, poruncă, a pune la treabă, a pune la grea încercare, muncă istovitoare, a se crispa, a înainta cu greu, a împinge ceva greu, a supăra puternic, a căuta, a cerceta, a alunga. 

chiot: a chiui, a striga, a ţîpuri, a hori = chiot,chi-ud: a primi o răsplată, a da o recompensă, ţinut pustiu.

chip: imagine, statuie, fată, înfăţişare = chip,chib: cel care ştie să le dea chip, cel care ştie să meşterească obiecte din aur.

chirăi: a plînge, a striga, a se văicări, a se jeli, a geme = chiri: rugăminte fierbinte, implorare, a se uita spre.

chisa: a sfărîma boabe sau seminţe, a nivela un teren plin de bolovani rămaşi după arat, a sparge pietre mari pentru a forma un prag cu ele = chi-sa: musculatură, putere fizică, forţă, postament.

chisal: om care părăseşte greu curtea pentru muncă, om leneş = chisal: stăpînul ogrăzii, curte sau ogradă.

chisîm: obligaţie în bani si în natură dată de ţăranul clăcaş proprietarului, în locul zilelor de muncă la care era obligat = chisim: a băga în grajd, a băga în ţarc.

chisai: pământ gras, cleios, cu care se lipesc casele, lut = chisa(i): pământ uscat, a se întinde, a face bine, a mulţumi.

chisă: motiv ascuns = chisa: a ascunde, a înveli, a acoperi, a înhăţa.

chiser: cerc de nuiele pus între leucă si căpăţîna osiei pentru evitarea roaderii lor, îngrăditură de nuiele care protejează = chi-ser: gard, zaplaz, ocol, a se apăra, îngrăditură, ţarc, limită.

chită: grijă, dorinţă imperioasă, gînd rău, ciudă, necaz = chi-ta: pămînt, jos, inferior, a umili, a degrada, a batjocori.

chitus: ascuns, pitit, tupilat = chi-tus: loc, a pune, loc ascuns, a aşeza.

chiud: fire duşmănoasă = chi-ud: ţinut pustiu, loc ostil si plin de primejdii.

chiuz: curea, verigă pentru legatul hadaragului(băţul gros şi mobil) cu bătătorul(dîrjaua) îmblăciului cu care se bătea grîul, fasolea si mazărea pe tarla = chiuz, chius: pămînt pregătit din timp, pămînt nivelat.

cocon: odraslă de domnitor sau boier, copil mic = cocon,cucu(n): nobil, plăcut, grăsuţ, drag, a creste, a socoti, a întemeia.  

codi: a fi timid, a fi cu băgare de seamă = codi,cud(i): a se preface că nu cunoaşte, a înceta, a separa de, a înjura.

codru: bucată de pîine, hartam = codru,cuduru: borne mici din piatră, de forma unui peste care delimitau proprietătile.

colbu: praf, nori de praf, a răscoli pămîntul pînă iese praf, brăţară, inel din nuieluşă de salcie = colbu,gul-bu: a smulge, a distruge, a răscoli, crîng, nuiele, un fel de pădurice, a dezrădăcina.

coli: oameni care nu fac nimic, leneşi = coli,cu-li: vas din argilă pentru bere, prieten, partizan, susţinător, a chefui.

consînge: rudă din partea tatălui = consange,cun-sang(e): a face parte din, a pune bazele unei familii.

copcas: persoană care pescuieşte la copcă, animale care sar cînd fug = copcas,gub-cas: herghelie de cai, alergare nebună.

coraca: angină, boală ce necesită supraveghere = coraca,cur-aca: a supraveghea, a fi atent la, a privi, a observa.

corăi: a croncăni, a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorţăi = corai,gu-ra(i): a croncăni, a scoate sunete, stare de nemulţumire.

cordi: a întreţine relaţii sexuale extraconjugale, a viola = cordi,cur-di: a spune vorbe duşmănoase, a pregăti ceva rău.

coroi: hot de codru, tîlhar = coroi,curu(i): a spiona, a sta de pîndă, a descoperi, a urmări, a se feri, pază, a fi atent.

corzi: figurativ, a urmări destinul cuiva = corzi,cur-zi: soartă, ursită.

cos: obiect confecţionat din nuiele, trestie, papură sau piele cu care se cară sau se păstrează diferite produse = cos,cus: burduf, a ascunde, a se mări, a acoperi cu piele, dulce, plăcut, a îngrăşa, a se mări, grăsime, untură, miere.

cosi: bătaie puternică, a aduce mare suferinţă = cosi,cus(i): devastare, distrugere, a smuci, a tulbura, piele, bici din piele.

cotac: pîlc de pădure = cotac,gu-tag: lizieră, a rupe, a pătrunde în, a tăia.

cotarlă: cîine vagabond, javră, potaie, copil neastîmpărat, om bătrîn si rău = cotarla,gu-tar-la: a coafa (chelfăni) părul într-un anumit fel, a lega un animal de coamă, a lega de după cap, a prinde sigur.

cucură: tolbă pentru săgeţi, parte a plugului care răstoarnă brazda = cucur,gu-gur: a strînge, a colecta, a recolta, cos.

cudi: cuvînt cu care se alungă pisica = cud(i): a întrerupe, a înceta, a iesi, a separa de, a înjura.

cul: aprig, iute = cul: violent, puternic.

cumit: calitate = cumud: calitate deosebită a făinii de grîu.

cungiuri: a ocoli, a coti după = cungiri,gu-ngiri: deschizătură în zid, a sări în apă, încălcare, restricţie, oprire.

cununie: unire simbolică, căsătorie religioasă, a pune pe capul cuiva o cunună de flori, a împodobi, a încînta = cunune,gu-nun-e: a fi încîntat, a fi fericit, a împodobi, strigăt puternic de  bucurie.

cupi: a coase cu împunsături rare strîngînd aţa, încreţi = cupi, cub(i): împletitori de rogojini si coşuri, rogojini din trestie.

cura: a scopi porcul, a prăpădi, a pierde pe cineva, a se descotorosi de cineva, a scăpa = cura,gur-ra: a răsplăti, a alege, a răspunde la, a replica, a declara, la întoarcere, la înapoiere, a alege, a răspunde,  a răsplăti.

curcus: fruct, rod = curcu: dar, belşug, cos, a culege, grămadă, a arunca.

curm: a cresta, a lega strîns cu o funie = cur: a strînge puternic, a cresta, a însemna pe răboj, a uşura, a alina.

cusai: a gusta, a bea puţin = cus(a): alimente, dulce, plăcut, grăsuţ, a da.

cutumă: tradiţie, legea locului, normă socială sau juridică ce se transmite prin viu grai = cutumu,gu-tumu: a chema, a striga, a transmite, a duce mai departe. 

 

da: a fi de partea cuiva,  apăra, a confirma = da: drum, a oferi, a fi de partea cuiva, a confirma, a apăra, a  proteja.

dac: denumirea romană a locuitorilor din arealul cuprins între Nistru, Tisa, Dunăre si Marea Neagră = dac,dag: existentă în comun, viata de zi cu zi în aceeaşi locuinţă, cameră, adunare, asociaţie, a locui, a trăi, a aduna, strălucitor.

Dacia: denumirea antică a teritoriului României, locuinţa vechii populaţii construită din lemn în care trăiau mai multe familii. Aceste adăposturi erau amenajate pe poziţii uşor de apărat si aveau palisade înalte din lemn si pămînt = dac-cia,dag-gia: margine a oraşului, margine a ţinutului, a găzdui, a primi oaspeţi, loc întări, a împrejmui.

dalba: deosebită, frumoasă, albă, flori de primăvară = dal-ba: dintre frumuseţi.

dam: specie de cerb cu coarnele late, cerb lopătar, mascul = dam: soţ, bărbat.

dambla: paralizie, acces de furie, năbădăi, poftă, pasiune = dam-ab-ba: bocitoare, a plînge, a regreta, a jeli, a se mutila.

dara: greutatea ambalajului sau a recipientului în care se păstrează, cîntăreşte sau se transportă o marfă = dar-ra: curea, centură, cordon, pînză de legat, a lega, a fixa, a ataşa, balot, leac, soluţie pentru o problemă.dereg: a repara, a pune la loc,, a face ordine = dirig: adăugire, necaz, a descoperi, supărare, osteneală, a mişca, a întrece.

dert: tristeţe mare, mîhnire = dir: mîhnire, necaz, osteneală, a fi întristat.

di: îndemn pentru cai să pornească la drum = di: a se mişca, a fugi.

dibă: butuc, obezi, falangă, dispozitiv de lemn de ţinut prins un vinovat (de gît, de mîini sau de picioare) = dib(a): fiare, cătuşe, a tine, a opri, a prinde, a captura, a lega, a fixa, a fi obligat, necaz, supărare, a încălca, a trece.

die: îndemn pentru cai să pornească la drum = di-e: a conduce.

diliu: persoană cu idei si comportamente specifice numai ei, uşoară sminteală = dili: singur, unic, exclusiv.

dirigui: a conduce, a se ocupa de o actiune = dirig(u): dincolo de, adunare, osteneală, a fi cel mai, a întrece, superior.

dobor: a trînti la pămînt, a omorî, a vîna, epuizare fizică = dubur: a scoate untul din lapte, a plînge, a tăia, a trînti jos.

dogor: căldură mare care dă o stare de oboseală = dogor, dug-gur: a şedea jos, a se odihni, a se apleca.

dogi: a avea doagele desfăcute, a se deforma, omul care are vocea groasă, a produce o crăpătură uşoară într-un vas de lut = dogi,dug(i): vas, urcior, a vorbi, a cerceta, a îndeplini, a face.

domolu: om echilibrat, om aşezat = dumu-lu: om cu prestanţă, om respectat.

dondăni: a mormăi, a vorbi pe înfundate, a flecări = dondani,dum-dam(i): a mormăi, a se plînge, a bodogăni. 

dor: dorinţă puternică de a vedea sau a revedea pe cineva sau ceva drag = dor,dur: legătură, datorie, a întări, coardă, fir, amuletă, şirag, cordonul ombilical.

du: ordin pentru a transporta ceva, a căra obligatoriu = du: a umbla, a merge pe jos, a căra, a duce, a purta, a transporta.

dubă: tobă, instrument de percuţie care scoate sunete prin lovire = dub(a): a hurui, a bubui, a bate, a se mişca în cerc.

duc: a deplasa ceva către o destinaţie precisă = duc: a lua, a şti, proprietate, creditor, a avea, a prinde, a tine, a primi.

dudui: a îmboldi, a îndemna, a goni = dudu(i): a procura, a aduce, a goni, a hăitui din, a lua, a se repezi la, a azvîrli.duh: entitate spiritual-energetică care defineşte existenta ca trăire a gîndirii si nu ca plăcere a materiei. Are semnificaţii religioase, în domeniul gîndirii (om de duh-om cu un spirit ales, cultivat) dar si în domeniul social (duhovnic-sfătuitor, generos, cel care vrea binele celor din jur) = duh: deschis, darnic, sincer, blînd, a desface, a lămuri, a înfrumuseţa, a se arăta, a răspîndi, a acoperi, a ierta, liber.

duium: mulţime, grămadă, greutate, sarcină, lucru, treabă = du-lum: povară, greutate, grămadă, sarcină, treabă, lucru.

dura: a construi, a zidi, a pune temelie pentru o construcţie = dur(a): legătură, zidărie, a întări, a înşira, a băga.

durdur: a certa o persoană pentru fapte inexistente sau pe care nu le-a săvîrsit ea, bătaie de joc, necaz, supărare, manifestare agresivă în discuţii = dur-dur: a trăi, a locui, a şedea, a întrerupe, a interzice, a ocupa.

dusu la: deplasarea unei persoane către o anumită destinaţie = dusu la: a căra cu coşul, a ridica, a înălţa.

 

e: de la verbul a fi, arată existenta = e: a ieşi, a exista, a apărea, a trimite, a fi sau a deveni vizibil, a răsări, a creste.

eden: raiul în creştinismul catolic = eden: stepă, cîmpie, ţinut pentru creşterea vitelor de-a lungul rîurilor si a canalelor de irigaţie pe malurile cărora se găsea o vegetaţie foarte bogată.

edinet: oraş în nord-estul Basarabiei = edin-na: stepă.

elan: avînt, energie, cutezanţă, temperament, siguranţă în acţiune = elang: elan,  temperament, fire, avînt, cutezanţă.

era!: expresie care semnifică supărare mare = er-ra: a boci, a plînge.

es: denumirea populară a oraşului Iaşi, capitala Moldovei 321 de ani = es: altar, sărbătoare, bani, a unge, a mirui, a face.
   

garanta: a asigura de reuşita unei acţiuni sau cinstea unei persoane, a confirma roade deosebite fată de lucrările agricole făcute = garanta,ga-ra-an-da: roade deosebite, recoltă deosebită, rod bogat.

gardină: scobitură la capătul doagelor unde intră fundul butoiului = garadin: grămadă, a strînge, a lega, a pune la un loc.

găti: a se împodobi, a pregăti ceva de mîncare = ga-ti: a trăi, a realiza, a face, a duce o anumită viată, a se întreţine.

gelep: cireadă, turmă = gelep,gilib: servitor, seară, a alerga, a lega, ocol, a merge după, a se murdări peste tot, a se culca.

geme: a scoate sunete înfundate de oboseală sau de durere = geme: femeie care naşte. Femeile năşteau aşezate pe un scaun cu o gaură mare în mijloc.

ger: porc necastrat = gir: a se învîrti, a da o raită, a se uni, deasupra, rotofei.

gig: jeg, stare materială mizerabilă a unei persoane sărace = gig: închis, brun, negru, sumbru, rău, ignorant.

gigar: rău, care face numai necazuri si aduce pagubă = gig-ngar: a fi mînios pe, supărare, nedreptate, pagubă, mizerie.

gin: vin, zeama de struguri pusă în butoaie pentru fermentat din care rezultă o băutură alcoolizată. Pentru obţinerea mustului, strugurii se fac terci într-un butoi prevăzut în partea de jos cu un orificiu unde se introduce o bucată de stuf pentru scurgere = gin: trestie, a stabiliza, a întări, a concentra, demn de încredere.

gina: vină, fapte asumate = gi-na: acceptare, recunoaştere, a consimţi.

gir: încredere, nădejde, cinste, omenie, onestitate = gir: curat, ordonat, precis.

gîs: penis = ngis: penis.

gîtar: funie pună în jurul gîtului animalului si de care se leagă = gu-tar: a lega un animal de după cap, a lăsa urmă, a tăia.

gîtlan: gît, a-si da importantă, a face gît, a se impune = gitlam: iubit, logodnic, amant, primul gospodar, primul care cultivă pămîntul. Această tradiţie a primului plugar se păstrează si în prezent în Oaş prin obiceiul tînjalei.

ghili: a spăla, a se pregăti pentru petrecere = ghili,gili: a se murdări, a lega, a se pleca, a dansa, a se apăra de.

ghindar: pahar mic pentru băuturi spirtoase = ghindar,chi-in-dar: gaură, fisură, vas mic, pahar mic pentru spirtoase.

ghindă: fruct al stejarului, oval si foarte lucios = ghinda,chinda: bărbier, emeşii îşi rădeau capul si fata de păr si aveau o fizionomie ovală a fetei.

godi: a-i cînta miresei cîntece de rămas bun = godi,gu-di: a chema, a spune, a zice, a opri, a atrage, a dansa, a pleca.

gog: băiat sau tînăr prost, tont, umil, slab de înger = gog, gug: semn, a linguşi, tăciune aprins, fier înroşit, sabie.

gogi: a fi bolnav, a boli = gogi,gug(i): menstruaţie, semn, sacrificiu.

gorun: arbore din specia stejarului, considerat cel mai falnic dintre foioase, fructul (ghinda) este  foarte hrănitor pentru animale, creste în regiunile de deal, este unul din arborii sacri la români alături de măr si brad, la înmormîntare se fac coroane de ramuri verzi de gorun = gurun: fructe, rod, a face seminţe sferice, a împodobi, înalt, mare, care urcă spre cer.

gudă: grijă, atenţie, conducătorul flăcăilor în noaptea de Crăciun care umblă pe la casele sătenilor, prezentînd tradiţiile legate de acest eveniment, sunt îmbrăcaţi special si practică anumite dansuri = guda: vesminte îmbrăcate de preot pentru a aduce ofrandă zeilor, ritual de purificare, cel care miruieşte.

gui: a vrea, a face, a fi obligat = gu-e: a acoperi, a înveli, a ascunde, a înfăşura.

gura: organul omului cu care se emit sunete si se realizează vorbirea; gura! cu sensul de a întrerupe rîsul, gălăgia, chiuitul, strigătul = gu-ra: a striga, a tipa, a chiui, a rage, a mugi, a rîde cu hohote.

gurăi: sunete scoase de porci cînd dorm sau cînd le este frig, sunete scoase de păsări caracteristice speciei lor = gu-ra(i): a sforăi, a sfîrîi, a tipa, a scoate sunete.

guri: a se urca, a se sui = guru: a se înălta, legătură deasupra.

gurita: a fi de partea cuiva, a-i umbla gura ca o meliţă, expresia ,,ai o guriţă” = gu-ri-ta: a fi de partea cuiva.

guse: partea din fată de la păsări unde se adună mîncarea = gu-se: a se strecura de-a lungul, a fi de altă parte.

guz: guzgan, şobolan = guz: a scrîsni din dinţi, a turba, a se dezlănţui la, a tăia, a prinde strîns, lung, aspru, păros.

 

ha: termen cu care se adresează unei persoane cunoscute, bre, fă = ha: a avea voie, a avea îngăduinţă, a permite, desigur.

haba: mersul pe mîini si pe genunchi la copiii mici care se lasă si cu răni = haba: rană, durere, a se necăji, supărare.

hal: situaţie proastă, inconştienţă = hal: frică, a înspăimînta, prezicere, fugă, direcţie necunoscută, a merge pe jos.

halbi: rămăşiţe de mîncare, lături = halbi: rece, amestecat.

hali: a mînca repede, a înfuleca, a hăpăi = hal(i): porţie, bucată, a împărţi.

hap: medicament, leac cu gust sau miros neplăcut = hap,hab: a mirosi rău, răşină, amărăciune, durere, rană, a se prăpădi.

har: dar divin sau răsplată divină acordată cuiva  ca un semn de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită, gratie, favoare, hatîr omenesc, milă, îndurare, îngăduinţă, beneficiu, folos, mulţumită, slavă, rost, rînduială =  har: a forma un cerc în jurul, timbrul vocii, a răsuna de, a chema, a face să sune, a înlănţui, a uni, a se lega, cerc sau spirală de crengi sau metal preţios care poate fi purtat ca inel sau brăţară.

hara: a lălăi, a spune vrute si nevrute după un pahar de băutură = hara: gură, a vorbi fără rost, vas cu gura largă.

harhar: stăpînul absolut, cel care vrea să controleze tot si urmăreşte activitatea si existenta fiecăruia = har-har: a limita mişcarea, a lega cu lanţuri, a robi.

hasură: rogojină = ha-su-ur(a): rogojină, împletitură din papură sau nuiele.

haz: rost, siguranţă, certitudine = ha-za: a tine, a apuca, a prinde, a păstra.

he: locurile de lîngă casă, clădiri, dependinţele unei gospodării, uneltele agricole = he: abundentă, belşug, avere. 

hi: a fi, a exista, a locui într-un loc = hi: a pregăti, a se amesteca, a confunda. 

hie: treabă, seamă, lipsă, nevoie, trebuinţă = hia: a putea, a avea voie, a avea îngăduinţă, numeros, divers, amestecat.

hîră: mătreaţa oilor si viţeilor, umflarea urechilor acestora, păduche de vită, mătreaţa omului, tărîţă, boală de piele, rapăn = hir(a): a produce, a scoate la iveală, a da naştere, a strînge, a stoarce, a întinde, a se scurge.

hlizi: a zîmbi si rîde mult, a se holba, a se hîrjoni, a cocheta = hili-su: plină de chemare, ispititoare, atractivă.

ho: opreşte!, stai!, a striga = ho,hu: persoană, a rupe, a sparge

holă: javră, potaie, cîine vagabond = holă,hula: a vorbi de rău, a face necazuri.

hop: a umbla bezmetic = hup: inimă, mijloc de pădure, toi al nopţii.

horă: oraş, dans în cerc = hora,hur(a): neam, a trage uşor, a rezista, a desface.hu!: strigăt de protest sau nemulţumire = hu: individ, mulţime, a fi prezent, a rupe, a distruge, a închiria, om slab.

huci: pădure odrăslită mică si deasă, crîng, rediu = huci,hus: sălbatic, a tăia, înfricoşător, a aranja, a potrivi, a ciopli.

hui: a răsuna, a vui = hu(i): păsări, a cînta, a ciripi, a răsuna.

hulă: surpătură de deal sau de munte, drum care urcă pe o coastă piezişă = hul-la: rău, stricat, a distruge, a ruina.

huli: a blestema, a înjura, a ponegri, a ocărî = hul(i): a face rău, a defăima, a strica, a  ruina, a face necazuri, a urî.

hulub: porumbel = hu-lu-ub: porumbel, turturică, porumbel sălbatic.

hurui: a învîrti rîşniţa în gol, fără seminţe pentru măcinat = huru: a mînui, a trage uşor, a pisa, a măcina, a zdrobi.

husa: a acoperi, a proteja, a ascunde vederii, a feri de = husu: sale, spate, muşchi, spinare, dos, coapsă, vechi, înapoi.

 

i: strigăt de uimire, supărare, necaz = i: strigăt de durere, necaz, supărare.

ia: de la verbul a lua, exprimă un îndemn, darul sau bunul ce se dă cu mîna = ia: cinci, adică cinci degete de la mînă.

Iasi: oraş în centrul Moldovei istorice si capitală pentru 321 de ani, oraşul celor sase coline = ias: sase.

ic: pană din metal sau lemn pentru crăpat lemne, găvozd, ţintă = i-cu: unghi ascuţit, înclinare, pană.

ici: aici, loc precizat unde se finalizează o acţiune = ici,igi: ochi, a privi, a se uita, a înfrunta, aspect, privire, înainte, a vedea, a înţelege, a consulta, a aprecia.

ie: da, asa e! = i-i: a da de, a zări, a lăsa, a trimite.

ie: a da, a lua = i-i: a se ridica, a ieşi afară, a trimite, a da de, a lăsa.

iesire: locul pe unde se poate evacua un spaţiu închis, plimbare = e-sir-ra: pe stradă, a merge pe stradă, plimbare.

ii: a merge, a se duce = i-i: a trimite, a conduce afară, a lăsa.

im: murdărie, lip, jeg, zoioşie, slim, noroi, tină, glod = im: argilă, nămol, mîl.

im: măsură pentru cereale = im: măsură pentru capacitate.

ima: a murdări, a mînji cu noroi = im-ma: murdărie puternică, a dăinui, a tine.

ima: a întina cu vorbe, a înjura, a batjocori = imi:  minciună, a înjosi, şiretlicuri, respiraţie agitată, a ocoli, a rezista.

imas: păşune, locul unde pasc vitele si oile si se stabileşte stîna, toloacă = imas: stînă de oi sau de vite, staul.

in: plantă textilă recoltată si prelucrată manual, datorită scurtimii fibrei se toarce mai greu = in: paie, fibră.

inca: iaca, adevărat, asa este, întocmai = inca,inga: iar, la fel, egal, întocmai.

inga: iată! iacă! iacătă! uite! adevărat, asa este, din nou, iar = in-ga: la fel, egal, iar, din nou, a se repeta, a confirma ceva.

inima: casă a sufletului si conştiinţei în sens religios, centrul vital al manifestărilor umane conştiente = inim-ma: cuvînt, vorbă, promisiune, a expune, a stăpîni, jurămînt, aventură amoroasă, legătură, nelinişte,  a cuceri, a face din.

iti: a se ivi numai cu capul, a se arăta puţin, pentru un moment sau pe furiş, a se uita la ceva pe furiş sau pe fugă, a arunca o privire fugară si curioasă, a se zgîi = iti: lună, clar de lună, a apărea încet, a se ivi, a lîncezi.

iz: miros deosebit, neplăcut, gust neplăcut = iz,i-zi: lemn, mirosul specific al lemnelor arse, boare, duhoare, amar, aspru.

izi: a construi din pămînt un dig pentru dirijarea apei sau pentru acumularea ei = i-zi: val, a ridica o movilă, a trage, a descărca, a ondula, a face, a şerpui.

izî: a mînca = izi: foc, căldură mare, fierbinţeală rezultată de la mîncare.  

 

înger: fiinţă supranaturală cu aripi înzestrată cu calităţi deosebite de bunătate si frumuseţe socotită ca un mediator între credincioşi si Dumnezeu. Ca protector al individului el vine la naştere prin botez si îl veghează toată viata = inger,enger: înălţime, a delimita, de strajă, în spate, în urmă, în depărtare, tel, scop, tolerantă, viitor, a ajuta, a susţine, a sprijini, sfîrsit.

îngeri: fiinţe supranaturale din religia creştină, protectoare a individului de la naştere pînă la moarte care călăuzesc destinul = (î)ngiri: a căuta un refugiu, drum cale, direcţie, cruce, sclipire, a usura, a alina, a lumina.

îngespa: femeie pusă pe ceartă, înfierbîntată, pornită cu scandal = (î)ngespa: a arunca cu băţul, a lovi, a răni.

îngie: a învia = (î)nge: a ajuta, a reveni, a mişca, putere divină, cult, a spune.

îngie: cu sens figurat a primi taina botezului, a aparţine unei comunităţi ce se află în relaţie cu divinul = (î)nge: responsabilitate, apartenenţă, putere divină, oracol, cult, a şti, nostru, noastră. a sta întins, a se ghemui.

îs: sunt, exist ca persoană = is: persoană, organ al corpului uman.

 

jabrac: om de nimic, potlogar = jabra,sabra: intendentul templului, cel care adună ofrandele si obligaţiile.

jac: jaf, prădăciune = jac,sag: a devasta interiorul unei case, a spinteca, a prăda, a asculta, a suferi, a ucide, a măcelări.

jai: mulţime de pui de peste = jai,sa(i): albie de rîu, mulţime, a apărea, a creste

jale: stare psihică ce inspiră frică, teamă sau disperare, necaz mare = jala,sa-la: a păcăli, a distruge, a face necazuri.

jap: distantă echivalentă cu o aruncătură de piatra = jap,sab: a măsura, a aduna, a scădea, a împărţi, a strînge de-a lungul.

japă: nuia subtire si elastică, vargă, jordie = japa,sab(a): a tăia afară, subtire, mijlociu, tulpină, creangă, a doborî.

jărî: a alerga, a pune pe fugă, a goni = jărî,sar(i): a goni, a mîna, a hăitui, a sili, a bate, a alunga, a urmări, a se grăbi.

jîg: murdărie, mizerie, lip, rîp, jeg = jîg,gig: negru, brun, închis, a se înnegri.

jep: murdărie pe pielea omului, jeg, slin = jip,gib: a merge după plug, a se murdări de sus pînă jos, întunecat.

jepi: a arde una cu biciul, a croi pe cineva cu biciul = jepi,se-bi: a fi mînios, a lovi, a striga, a se înfierbînta, a răsplăti.

jic: om tinerel si voinic = jic,gig: tînăr, nobil, voinic, mîndru.

jilip: construcţie din bîrne si scînduri pe care este condusă apa care se varsă pe roata morii, jgheab, construcţie din buşteni pe povîrnişul unei coaste, pe care alunecă la vale buştenii tăiaţi în pădurile din munţi = jilip,gilib: par, bară, a lega, a îndrepta, a alerga, a se întinde de-a curmezişul, a merge de-a curmezişul.

jip: murdărie, slin, jeg, rîp = jip,gib: întunecat, a se murdări de jos pînă sus.

jir: fructul fagului folosit pentru îngrăşarea porcilor = jir,gir: fructe, rod, a face seminţe sferice, a măcina, a pisa, a da o raită, a alerga, a fugi, rotofei, grăsuţ.

juli: a jupui piele prin cădere si frecare = juli,sul(i): grabă, a se sprijini, a se freca pe piele, tare, a înfăşura.

jup: a trînti jos, a dobori, a arunca la pămînt = jup,sub: a arunca, a azvîrli, a trînti, a doborî, a fi violent.

 

lacas: locuinţă, spaţiu pentru adăpost, construcţie cu caracter religios = lacas, lagas: unul din centrele civilizaţiei emeş.

lagam: mină sub pămînt protejată cu trunchiuri de copac să nu se prăbuşească = lagab: butuc, grămadă, lespede, dală.

lagăr: împrejmuire păzită, loc de staţionare a trupelor, cei ce cred în aceleaşi principii sau norme = lagar: un cult al funcţionarului, slujitorul templului care rosteşte rugăciunea către zei.

laf: palavre, vorbe, taifas = lah: a şti, a spune, a se plimba, a aduce, a convinge, a prepara, a fi spumos, a amesteca, a lua.

lala: a cînta o melodie fără cuvinte, a lălăi = la-la: bucurie, plăcere, fericire, vrajă, a încînta, tînăr fermecător.

lălăi: a vorbi fără rost, a trăncăni = lalla(i): neserios, nepăsător, a minţi, a exagera, a lungi, a denunţa, deficientă.

leghin: flăcău, june = li-gi-in: tînăr, şcolar, a face exerciţii pe tăbliţă.

lela: a hoinări, a umbla aiurea, fără rost = lala: nepăsător, neserios, hoinar.

leru: gust, plac, dorinţă = liru: forţă, vigoare, rezistentă, puternic, tare.

les: cadavru = lis: pomană, ofrandă de la morţi, a pomeni după moarte.

lua: a înhăţa sau a prelua ceva, a pune mîna = lu-a: a duce, a lua.

lud: copil = lud: cupă sau farfurie mică din lut ars.

lulu: strămoşul necunoscut al omului = lulu: neam, popor, sexul bărbătesc, strămoş mitic, cu sensul totemic de lup ca strămoş al unui clan. Lupul a fost considerat în foarte multe culturi ca rădăcina ancestrală a neamului respectiv inclusiv de către geţi.

lume: gloată, mulţime, puzderie, putere necontrolată = lum(e): mulţime, puzderie, nor, a slăbi puterea, a potoli.

lungan: om mare, om înalt = lugal: stăpîn, om cu stare deosebită, om mare.

lutui: a unge cu lut, a repara o casă din chirpici prin ungere cu lut = lu-tu: a avea nevoie de reparaţii, persoană, slab.

 

mai: lemn gros cu care se bat ţăruşii sau parii, măciucă = ma(i): a întări, lovitură, a bate, a gîfîi, a sfărîma, muncă grea.

mahal: persoană robustă care poate face un efort fizic deosebit, hamalul care bagă si scoate butoaiele din pivniţă, masiv, puternic = mahal: adjectiv pentru vite care arată masivitate, vacă în anul trei, crescută bine, mare.

majî: unitate de măsură între 50 – 100 kg = majî,masi: jumătate, 50.

mana: bogăţie, belşug = mana: pereche, belşug, a convieţui, bogăţie, bunăstare, unitate de măsură de 1/2 kg.

mania: a mînui, a folosi, a conduce, a dirija = mana: asociat, pereche, mîini, a întovărăşi, a spori, a creste belşugul.

maraz: pornire, necaz, ciudă = ma-ra-az: exuberantă, nepăsare, tineresc, fără judecată, cu capul în nori, prostesc.

mare: întindere de ape = mar-ru: potop, inundaţie, torent, şuvoi, rîu, fluviu mare, a inunda, a potopi, a ieşi din albie.

marghidan: vînzător ambulant cu căruţa = mar-gid-da: căruţă.

mas: popas peste noapte, găzduire peste noapte = mas: jumătate dintr-un întreg, a da, a accepta, aşezare, cătun.

măgură: deal înalt acoperit cu pădure, înălţime de munte acoperită cu pădure si care de multe ori este învăluită în ceată, întunecat = ma-gur: ceva care pluteşte, o barcă largă, o plută mare, care urcă, întunecat.

mîli: a acoperi cu nămol = mili: negru, închis, a veni în valuri, a arunca.

mîni: mamă, ca în expresiile, mîni-ta sau mîni-sa = mini: soţ, soţie, pereche, a convieţui, femeie care naşte un copil.

melic: obicei, nărav, apucătură, belea = me-li-e-a: nenorocirea este pe mine.

menită: cuvenită = menita,me-ni-da: pentru sine, pe sine.

metoc: mănăstire mică, loc de găzduire = metoca,me-du-ga: zeii mei, binefăcătorii mei, a purta îmbrăcăminte largă.

mezin: copilul cel mai mic dintre fraţi – al doilea dintre mai mulţi = mezem: susţinere, menţinere, protejare.

mină: veche măsură pentru greutate = mina: unitate de echivalentă valorică ce avea rolul de monedă, măsură pentru greutate egală cu 500 grame = 60 gin, 2 mana = 1 sila de apă = 1 kila = 1 litru.

mirie: impozit = mi-ri: locuitor mînios, a sufla greu, a bate cu furie, violentă.moasă: femeia care asistă si ajută la naştere = mu-a-se: pentru persoane dragi, rodul fericirii, deoarece, pentru că.

modru: mod, fel, chip, putinţă, posibilitate = modru,mudru: ciocan cu cap rotund, complet, întreg, a speria, tristeţe.

modur: de culoare sură = mu-dur: murdărie, mizerie, a murdări.

moi: ud, muiat, leoarcă, căldare = mu(i): a boteza, a scufunda într-un vas mare.

mor: sfîrsitul vieţii, decesul = mor,mur: a înconjura, a păzi, a tipa, striga, a sfărîma, a zdrobi, melancolie, a lupta.

mos: suprafata de teren pe care o deţinea un ţăran liber dintr-o devălmăşie provenind de la un străbun comun si care în timp a devenit proprietate ereditară = mos,mus: suprafaţă de teren, drag, scump, a cere, fată, îndrăzneală, a înfrunta.

mucalit: persoane care spune vorbe cu înţeles care stîrnesc rîsul = mucali: a rîde în hohote, a striga, a tipa.mudă: totalitatea frînghiilor cu care se leagă pînzele la o corabie = mudla: stîlp, a pune un par, a priponi, a lega.

mue: figurativ si vulgar cu sensul de gură pentru sex, injurie = mu(e): injurie, gură, intrare, a blestema, a bate, a oprima.

mugi: a scoate sunete puternice pe gură sau bot = mug(i): a trage la edec, a tăia, a despica, a lăsa urme de la fierul înroşit.

mujdei: căţei de usturoi amestecaţi cu sare şi pisaţi bine pînă devin pastă = mujde,mus-de: a opri munca, a pune masa.

mul: muselină, tesătură foarte fină = mul: strălucire, frumos, drag, a radia de bucurie, a se îmbujora, înflăcărare.

mură: mure, afine = mur(a): vegetaţie, a smulge din rădăcini, a striga, a aduna

murea: haină femeiască fără mîneci = mur(a): a se îmbrăca o femeie.

murg: amurg = murgu: către, spre, sosirea serii,  divinitatea lunii la emeşi.

murgu: cal de culoare închisă, frecvent întîlnit în cîntecele de dragoste = murgu: a încăleca, a îmbrăţişa, spinare, coamă.

murui: a unge un perete cu pămînt amestecat cu apă, a murdări, a lipi rău un perete de pămînt de la o casă, apa murdară care se scurge pe un zid = muru(i): frate, tovarăş de viată, mijlocul unei suprafeţe, interval, a burniţa, a curge.musina: a căuta mirosind, a muşlui = mu-sen: pasăre de pradă, a căuta, a umbla pe jos după ceva, animal care se tîrîie.

musină: tîntar, insectă, molie, muşiţă, fluture = mu-sen: insectă, zburătoare.

na: nu, a refuza, a fi în dezacord = na: nu, a se frămînta, a urzi ceva.

na: expresie cu care se cheamă animalele sau se adapă = na: om, a pregăti, a aşeza, a adăpa vitele, a bea.

na: a da, a fi, a pălmui, lovitură, a se legăna = na: a da, a pălmui, a se legăna, lovitură, a mînia, a fi, a plesni.

nadă: momeală = nada: culcuş, a aşeza, a sta la pîndă, a se ghemui.

nam: lucru voluminos, lucru important = nam: tată, responsabilitate, destin, soartă, sarcină, funcţie, conducător.

namea: înscris oficial, înscris adevărat = nam-en: stăpînire, sediul puterii, demn de încredere, adevărat, înaltul preot.

nană: termen de respect cu care se adresează la tară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vîrstă ori cu care vorbeşte despre aceasta = nanna: a respecta, cinste, adevăr, luna unui zeu cînd se aduceau jertfe.

nădi: a înnădi, a se deprinde să vină mereu undeva = nade: a curăţa, a se învăţa, culcuş, a sta la pîndă, a se ghemui.

nănas: dar, danie, pomană = nan-us: moarte, a muri, a se stinge.

ne: expresie cu care se alungă vitele sau oile = ne: a se teme, individ, putere, violentă, tărie, mulţime, a fugi, a se opune.

ne: negaţie, refuz, ostilitate = ne: a tine seama de, a îngrozi, a inspira veneraţie.

neam: popor, clan, seminţie, familie, rude = nam(ne+am): responsabilitate, a semăna, obiceiuri, tată, ţinut, destin, soartă.

negu: umflătură cu aspect aspru care crapă si doare la lovire = nigu: îngrăşat, umflat, crescut, trup, a creste, a roade.

negură: nori negri si întunecoşi, pîclă, întristare = ni-guru: spaimă, veneraţie amestecată cu frică, impunător, înfricoşător.

nemi: a se înrudi, a fi rudă cu = nim(i): neam ales, important, superior, clan.

nemuri: a face să trăiască veşnic în amintirea oamenilor = ne-nur(i): lumină, strălucire, a însufleţi, a înflăcăra.

neni: nană = nini: soră, doamnă, stăpînă, patroană.

nera: a se ului, a se uimi = ne-ra: năucit, a amesteca, a fi uluit, a confunda.         

nete: om prostănac = ni-te: singur, a fi fricos, a se teme, a slăbi.

ni: uimire, groază, persoană care vrea să iasă în fată ,, ni la el” = ni: vigoare, frică, respect, uimire, veneraţie, groază.

nil: praştie = nil: a inspira groază, a-i fi frică, a prăda, a sparge, a bate. 

nilă: milă, a manifesta înţelegere pentru o persoană în suferinţă = ni-la: a micşora umilinţa, a diminua înjosirea.

nim: interes, afacere, relaţie, legătură, important = nim: a fi important, a înmulţi în aritmetică. important, principal.

nin: ia! iată! uite! priveşte cu atenţie! = nin: regină, stăpînă, doamnă, patroană.

nini: expresie cu care se cheamă vitele, a mîngîia = ninni: pipirig, rogoz, papură, furaje pentru animale.

ninta: mentă = ninta,ninda: a înflori, a împodobi cu flori, miros plăcut.

nir: pasăre de baltă, corcodel = nir: a desface aripile, a se ridica, a se înălţa.

niri: a se uimi, a se ului, a se speria, a se mira = ni-ri: a fi speriat sau uimit, a inspira frică, zăpăcit, năucit, a fi buimăcit.

niscai: care este într-o cantitate nedeterminată, ceva = ni-is-cu: alegere, alternativă, o categorie de persoane sau animale.

nu: negaţie = nu: negaţie, refuz, nici un, fără, afară de, afară din, în afară.

nume: reputaţie, faimă, renume = nun-me: înţelept, nobil, vrăjitor, mag.

nun: persoana care conduce o nuntă, nasul mirilor = nun: jupîn, domnişor, a stăpîni, a conduce, a domina, frumos, senin.

nună: pistrui pe fată, aluniţă sau alt semn mic pe corp din naştere = nun(a):  origine, nastere, fin, întunecat, închis, sigur.

nunta: căsătorie = nuntun: buză, a săruta, a atinge cu buzele, început, farmec.

 

o: sunet care exprimă uimirea, surprinderea sau nemulţumirea = o,u: expresie de protest, strigăt, a se plînge, a tipa.

oama: femeie, cea care a născut copii = ama: mamă, a îngriji ca o mamă.

obor: loc unde se adună animalele si cerealele pentru vînzare, tîrg = obor, ubur: ţarc, uger, loc unde se mulg animalele.

obori: a doborî, a  trînti, a culca la pămîmt= oboru,u-buru: timpul secerişului.

oca: unitate de măsură egală cu cca 1 litru sau un kilogram si un sfert, continuţul acestei măsuri = oca,uga: a aduna, a strînge, a mînca cu lăcomie, a înfuleca, a fura, a jefui potrivit expresiei ,,umbli cu ocaua mică”.

ochi: a trage la tintă, a privi fix la ceva = ochi,ug(i): a ucide, a pieri, a muti, a privi fix la, a se uita lung la.

ochincă: încălţăminte uşoară făcută din piele de vită sau de porc si care se prinde pe picior cu ajutorul unui şnur sau unei cureluşe, se folosea mai ales cînd se umbla pe un teren accidentat sau plin de spini = ochinca,u-ching-nga: păşune, a păşuna, a păzi o turmă, a pleca la păşunat.

ocoli: a înconjura, a da tîrcoale, a învălui = ocola,ugula: paznic, pîndar, jitar.  

odor: copil mic care este răsfăţat şi dimineaţa se trezeşte mai tîrziu = odor,u-tur:  zori de zi, început, dimineaţa.

ogoi: loc unde se joacă copii cu mingea, tihnă, odihnă = ogoi,ugu(i): cap, voce, gălăgie, a căra, a naşte, a cîştiga.

ogor: cîmp, suprafaţă arabilă limitată de hotare = ogor,ugur: cîmp, suprafaţă, om sărac, a fi sau a deveni sărac.    

oi: ovine = oi,u(i): oaie care fată, oaie adultă.

ol: vas de lut pentru apă, lapte sau alte lichide = ol,ul: vas mare, unitate de măsură de 36 litri, bucurie, plăcere, satisfacţie.

olălăi: a tipa, a striga, a se văicări = olala,u-lala: strigăte de bucurie, veselie.

om: persoană deosebită, caracter deosebit, amabil, sensibil, cumpătat, învăţat, educat, priceput, generos = om,um: înţelept sau plin de talent, umanist, savant, erudit, învăţat, învăţător, mentor, şcolar, discipol, meşteşugar, om bătrîn.

omeni: a primi pe cineva cu respect deosebit, a ospăta, a cinsti, a onora, a slăvi = omuni,umun(i): titlul de respect, stimă.

opisan: cel ce urmăreşte si operează într-un opis, listă de acte, registru, inventar, indice = opisang,ubisang: scrib.

opor: rezistentă, încurcătură = oporu,uburu: hărmălaie, scandal mare, înverşunare, rezistentă, a se pregăti de seceriş.

orgar: tăbăcar = orgar,ur-gur: a tunde, a jupui, a tăia, curea, a căra, a vinde.

orie: plasă mare mînuită de doi pescari folosită pe rîurile adînci = oria,u-ri-a: a lega deasupra, a trage, a pluti pe apă.

orori: nenorociri, dezastre, prăpăduri = orori,ur-ur(i): a devasta, a doborî, a culca gol, a jefui, a distruge, a sparge.

otac: colibă, culcuş pentru vite sau oi, împrejmuire = utah: adăpost mic, putin, a arunca laptele sau zerul, ţinut delimitat.

otăra: a se umfla în pene, a se cocoşi, a certa = otara,u-tur-ra: durată scurtă de timp, scandal făcut de cineva mic.

 

paca: a supune, a îmblînzi = paca,pag(a): a închide în cuşcă, a aresta, a supune

padău: ocol pentru vite = pa-da: văcar, a încercui cu crengi, ocol, a alege.

pahar: vas mic cu care se beau lichidele, în trecut erau făcute si din metale preţioase = pa-har: preţ, răsplată, a duce.

pai: lînă nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara = pa-e: a creste, a acoperi.

pală: undă, flacără mare, adiere de vînt = pala: vesmînt larg, a fi mare, a se înălţa, a fîlfîi, a flutura, a ajunge, a se stinge.

pală: cantitate de fîn ce se ia odată cu furca = pala: îmbrăcăminte largă, a fîlfîi, a acoperi, a mişca, a pune în ordine.

palid: obosit, chinuit, galben la fată, ofili = palil: zguduirea marşului, înaintare în marş, drum greu parcurs în forţă.

paliu: infirm, şchiop, paralizat, schilod, strîmb = palil: a ruina sănătatea cuiva.

pana: produs biologic cu care sunt acoperite păsările si le ajută la zbor = pana: a zbura, a acoperi cu pene, aripă, a fîlfîi.

pantă: înclinaţie a terenului unde mersul este dificil, plan înclinat = panta, banda: sprijin, suport, a sprijini, a susţine.

papa: mîncare pentru copiii mici făcută din lapte si mămăligă, terci gros = pa-pa,ba-ba: budincă, terci din malţ încolţit.

par: bucată de lemn gros si lung folosită la garduri la construcţia caselor din lemn, ca obstacol pe căi de acces, la înălţarea unor suporturi = par,bar: a tăia, a coji, a ciopli, a împărţi, a aranja, casă, suport, stîlp, tribună, bancă.

para: flacăra mare a focului care se întinde cu iuţeală = para: a întinde, a înainta, a distruge, a se împrăştia, a înainta.

păbăi: despre păsările de curte, a fîlfîi, a face praf = pa-ba-al: a săpa un şanţ.

pădăi: a se găti, a se dichisi, a se pregăti, a curăţa = pa-da(i): o funcţie publică, a arăta arogantă, a conduce spre ceva.

păhăi: miros rău, cîine jigărit, javră, bătrîn = pa-hal: sărăcie, lipsă, picior, labă, hotar, a limita, a retine, a împărţi.

păhăi: om rău, urît, prost, om netrebnic, de nimic = pah(a): escroc, nătărău.

păhui: năuc, aiurit, zăpăcit, prost = paghu: a ocroti, a apăra, refugiu, adăpost.

păli: a se lovi, a ataca, a tinti, a culca la pămînt, a omorî = palil: trupe în marş, înaintare în marş, conducătorul trupelor. 

pălugă: prăjină, om înalt şi subţire = palugal: cel care conduce, care domină, care cîrmuieşte, cel de deasupra tuturor.

părag: fîn de proastă calitate, cu buruieni = parag: a întinde, a împrăştia afară, separat, detasat, a alege, a pune deoparte.

pătar: ţesătură care acoperă patul = pa-tar: crengi tăiate si căzute jos care acoperă pămîntul ca un covor, crenguţe.

păuza: a se odihni, a poposi, a se aşeza = păuzan,pa-usan: cioban, păstor, cel care mînă oile si le apără de prădători.

peri: a muri = peri,bir(i): a asasina, a omorî, a masacra, a spinteca.

pes: partea din fată a unui zid, latură, coastă, rînă, oblic = pes: pietriş, stîlp, a sprijini,  partea din fată a palmei, a lărgi.

pici: copil mic de trup = pici,pes: copil, fiu.

pici: unelte cu care se cojesc copacii doborîti în pădure = pici,pis: stîlp, copac, a tăia, a susţine, a curăţa, a jumuli.

pilda: exemplul de urmat, învăţătură de însuşit, înţelepciune, model = pi-lu-da: veneraţie, cult, rit, respect, stimă.

pili: a bea zdravăn, a se îmbăta, a se chercheli = pila: confuz, neclar, a se mînji, a defila, a se murdări, a batjocori.

pis: expresie cu care se cheamă pisica la mîncare = pis: un soi de şoarece.

pisanie: scriere pusă deasupra uşii de la intrare dintr-un lăcaş de cult, prin care ctitorii doresc să lase informaţii cu privire la construcţia respectivă = pisan(e): a călăuzi, a dirija, a potrivi, a arăta, a păstra.

pîj: stîlp = pis: stîlp.

pîr: cel care pîrăşte, reclamantul, pîrîciosul =  pîr,bir: a amesteca, a confunda, a se răzbuna pe, a schilodi, a da peste cap.

polog: cantitatea de iarbă sau de alte plante cosită dintr-o singură mişcare de coasă, mănunchiul de grîu secerat, iarbă sau alte păioase culcate de furtună sau tologite de om, a întoarce sau împrăştia fînul cosit, grămadă de oameni = polog, bulug: germen, mugur, lăstar, a se năpusti, a da buzna, a culca, a face, a termina.

pu: a alunga pe cineva cu urlete, a striga pe cineva din depărtare cu ,,pu” = pu: a alunga afară,  a pune un tip să urle.

puhă: bici lung, gîrbaci, biciuşcă, pil = pu-uh,bu-uh: a se teme, a-i fi frică.

pun: aşez, stabilesc o anumită ordine, deretic, orînduiesc = pun,bun: luminat, deschis, sprinten, a bate la cap, vioi.