O parte din adevărata istorie și cultură identitară a geților
pe care, românii de azi sînt împiedicați să o cunoască!

Circul Vocea patriotului naţionale

Hai la circul cu nebuni,
Cei mai buni dinte români!

 

CIRCUL VOCEA PATRIOTULUI NAȚIONALE

 

     Românii-verzi Dacă în perioada comunistă ,,vocea patriotului naţionale” ieşea numai din preaplinul hahalerelor comuniste şi a culturnicilor cu pretenţii de apostoli ai neamului, după ce românii şi-au primit porţia de libertate, au ieşit din mocirla societăţii noastre tot felul de gornişti veseli nevoie mare, bîntuiţi de miracolul revelaţiei şi al adevărurilor absolute care, proţăpiţi în vîrfurile prostiei mioritice ne zic puhoaie de trăsnăi ca noi fraierii să avem ce băga la minte. Dar această buluceală a neghiobiei şi obrăzniciei nu este lăsată chiar aşa la voia întîmplării ci intră şi într-un context mai larg, cel al îndobitocirii neamului român prin dorinţa unora de a ieşi ca păduchele în frunte să îl ştie ceilalţi că şi el există şi are ceva de spus chiar dacă bate cîmpii. Cum la noi nimeni nu te ţine în hăţuri dacă nu poţi dovedi ce spui, s-au aruncat în vîltoarea gargarismului deşănţat cu o disperare maniacală indivizi care parcă sînt scăpaţi de la balamuc.

     Nu există urmă de bun simţ sau respect pentru nevoia de adevăr şi corectitudine, nu au reţineri pentru aiurelile pe care le înşiră cu neruşinare şi nu acceptă sugestii sau argumente venite de la alţii. Dacă îndrăzneşti să le arăţi că veselia lor aduce a nebunie sau drumul bătut nu merge nicăieri, ba, dimpotrivă face numai necazuri sau eşecuri, te privesc cu condescendenţă şi dau din copite a dispreţ total sau te iau în coarne şi şterg pămîntul cu tine. Iar istoria noastră care este atît de falsificată, a ajuns un cîmp de alergări şi lupte de hîrţa-pîrţa al celor care nu au toate doagele sau le-a sărit vreo capsă!

     Nu trebuie să ne fie frică să spunem adevărul  care de multe ori doare, dar nici să acceptăm minciuna, impostura, prostia şi golănia ca normalitate. Unii mirosind, alţii avînd ceva informaţii că sub plapuma culturii oficiale pute rău, au pornit un vînt de răzmeriţă asupra dogmei latinităţii dar şi a altor ghiumbuşlucuri făcute de culturnicii comunişti sau venite şi mai de demult cînd minciuna se prăsea la Academia Română! Iar subiectul cel mai fierbinte şi mai înverşunat discutat este existenţa tăbliţelor de plumb descoperite la Sinaia şi ascunse cu mare grijă timp de peste 130 de ani. Informaţiile şi imaginile ajungînd la îndemîna oricărui doritor, au început şi interpretările unora sau altora asupra lor. Printre aceşti neascultători ale bunelor învăţături comuniste şi nu numai am fost şi eu, care m-am uitat cu mare stăruinţă la aceste plăcuţe de plumb dar mai ales am căutat o cale de a citi şi înţelege informaţiile de pe ele. De mare ajutor în trebuşoara la care am purces cu multă îngrijorare, mi-a fost cartea mea Limba noastră-i o comoară publicată în anul 2002.

     Am plecat la drum cu ideea sigură că plăcuţele sînt scrise de strămoşii noştri geţi, iar eu mi-am asumat sarcina să le citesc şi mai ales să înţeleg aceste ,,mesage” vechi, unele de peste 2500 de ani. În toamna anului 2005 am pus informaţiile descoperite în cărticica Adevăruri ascunse încercînd să caut a comunica cu cei care erau interesaţi de subiect. Am trimis 58 de mesaje electronice cu conţinutul prescurtat al cărţii către cei care clamau că le plînge inima pentru mizeria în care ne-au tîrît mişeii, dar nimeni nu mi-a răspuns. Am trimis 2 cărţi către persoane care se oţoiau că vor lupta pînă la moarte pentru adevărurile neamului românesc dar şi acestea au refuzat să răspundă. După asemenea comportamente, credinţa mea în cuvîntul celor ce se vîntură că sînt cei mai vajnici apărători ai românismului, a scăzut vertiginos.

     La 22 mai 2006 am fost contactat de Ruxandra Constantinescu de la publicaţia Formula As iar după două zile şi de Sînziana Pop, directorul revistei care se interesau de preocupările mele mai vechi şi mai noi. Le-am trimis un CD cu toate imaginile plăcuţelor citite şi o parte din textul cărţii dar şi aceste mincinoase au refuzat să confirme primirea materialului. In anul 2003 am trimis acestei publicaţii un rezumat al scrierii mele din 2002 privind migrarea emeşilor/sumerienilor din Carpaţi iar noi românii sîntem peste timp neamul rămas aici. Cele două persoane au promis că vor organiza în publicaţia pe care o conduc, o dezbatere asupra plăcuţelor dar spre surprinderea mea, am constat că nici pomeneală de aşa ceva nu s-a scris în paginile revistei. Cred că au dorit să se informeze numai asupra procedeului de citire a tăbliţelor şi…atît. Comportamentul lor îl leg de faptul că ele împreună cu ,,specialista” Aurora Peţan aveau pornită acţiunea ,,Anul Decebal” iar aceasta a scris o fabulaţie în cartea lui D. Romalo despre limba folosită pe plăcuţele de plumb ce întrece chiar cele mai neobrăzate minciuni spuse la adresa limbii şi originii românilor! În perioada iulie-noiembrie 2006 am trimis CD-uri cu imaginile plăcuţelor citite, un rezumat al cărţii şi capitole din text către posturile OTV(D. Diaconescu), Naţional TV(Mădălin Ionescu), Realitatea TV(M. Tatulici), TRV Cultural, TRV 1 şi publicaţia Timişoara dar toţi aceşti nemernici au refuzat să răspundă chiar dacă unii dintre ei plesnesc de patriotism cînd se înţepenesc în faţa camerelor tv. O mîrlănie greu de crezut dacă nu ai ocazia să te confrunţi cu ea. Vreau să subliniez faptul că liftele de la tv publică, plătiţi din banii noştri nu fac altceva decît să slujească zi şi noapte puterea indiferent de culoarea ei. Dacă în perioada 1996-2000 plesneau de independenţă şi corectitudine, după ce a ajuns marele bandit A. Năstase stăpînul ţării, televiziunea publică îl înregistra şi cînd trăgea un pîrţ sau se uşura la closet iar situaţia în prezent este identică. Obedienţa şi mîrlănia acestei instituţii, arată că de fapt este cel mai josnic instrument de îndobitocire a românilor, o otreapă care şterge zilnic bocancii puterii. Programele lor scoase parcă dintr-un bordel cu curve, idioţi şi măscărici sînt cel mai grotesc cult al hedonismului, sexualităţii, violenţei şi prostiei! Rolul ei de educare şi informare corectă este nul, se ocupă numai cu manipulare, intoxicare şi control informaţional astfel ca majoritatea populaţiei să facă ce i se sugerează de cei care deţin puterea vizibilă sau puterea ocultă.

     În toamna anului 2005 am trimis un rezumat al cărţii către Ministerul Culturii pentru ca tăbliţele de plumb să fie incluse în proiectul ,,Sibiu 2007, capitală culturală a Europei” dar nu am primit răspuns. În aceeaşi perioadă am trimis un CD cu informaţiile arătate mai sus către revista Magazin istoric care ne spune că s-a lăsat de apucăturile rele din perioadele trecute şi vrea să-i înveţe pe tineri adevărata istorie a României. Eu le sugeram să facă o dezbatere asupra plăcuţelor de plumb dar faptul că au refuzat să-mi răspundă la scrisoare, mă obligă să trag concluzia că de fapt îi învaţă pe neînvăţaţi numai minciunile lor, o istorie cosmetizată pe care ne-au scris-o A.T. Laurian, V. Pîrvan, M. Roller, E. Wiesel şi alte lepădături care numai de adevăr nu au suferit cît au trăit. Iar ca mentor îl au pe Dan Berindei, sinistrul personaj care alături de securistul Bălăceanu –Stolnici au aprobat-o pe Rodica Radian Gordon în maliţia ei mincinoasă şi criminală că statul român a organizat masacrarea a 400000 de evrei numai pentru că erau evrei! Halal istorici, unii mai ticăloşi decît alţii, adică după vorba noastră românească: ce naşte din pisică, şoarece mănîncă!

     Am trimis o carte în decembrie 2005 către Primăria Sibiu să includă ei plăcuţele de plumb în acest proiect cultural dar şi aceste gunoaie au refuzat să răspundă. Explicaţia am văzut-o în vara anului 2007 cînd primarul spunea că fondatorii oraşului au fost saşii, ori eu am găsit menţionat oraşul cu denumirea actuală în timpul domniei lui boero Bisto adică pe la 50-60 î.e.n. şi în timpul domniei lui Gezina, adică pe la 70-80 e.n. Sigur că veneticul avea propria lui istorie şi se putea uşura în public pe istoria românilor!

     La data de 27 septembrie 2006 am trimis un amplu mesaj electronic privind plăcuţele de plumb către publicaţiile Sibianul, Monitorul de Sibiu şi Ziarul de Sibiu precizînd faptul că aceste informaţii au fost transmise primarului Johanis împreună cu o carte. A doua zi am primit următorul răspuns de la Malus Dacus, apropiat al uneia dintre aceste publicaţii.
,,Domnule Olariu
Întâmplător am dat peste materialul referitor la plăcuţele de la Sinaia. Acesta este un subiect care a fost dezbătut şi paradezbătut. S-au încercat şi foarte multe traduceri, Adrian Bucurescu, Viorica Enachiuc, Aurora Peţan iar Dan Romalo a publicat o carte cu interpretarea lor. În ceea ce scrieţi dumneavoastră sînt foarte multe greşeli, voite sau mai puţin voite care dovedesc o necunoaştere a realităţii. Astfel este normal ca Primăria Sibiu să nu dea curs unor astfel de sugestii. Vorbiţi acolo de Congresul de tracologie. Poate îmi spuneţi şi mie ceva mai detaliat despre acest congres de care sincer nu am auzit decît prin anii 70 iniţiat de Drăgan. Apoi, mai toate ideile dumneavoastră se regăsesc in scrierile mişcării dacologice care a prins contur in ultimii 10 ani in Romania. Poate că, dacă aţi veni cu ceva nou, s-ar putea sa fiţi băgat în seama de edilii sibieni. numai bine   M. D.
”, malus_dacus@yahoo.com, 28 sept. 2006

     M-a surprins atitudinea de exeget absolut în domeniul lingvisticii a acestui individ care spune că tot ce am scris eu este greşit din ignoranţă sau din rea credinţă, dar faptul că a răspuns a două zi dovedeşte că nici nu a citit mesajul. Chiar dacă eu am trimis un rezumat al cărţii şi un comentariu unde arătam legătura de netăgăduit între mitologia sumeriană şi cea românească punînd şi un bogat material lingvistic(fişierul ,,Chemare la neuitare”) golanul, şi-a luat dreptul de a da verdicte absolute într-o problemă despre care nu ştie nimic. Specific lichelelor comuniste, dar şi după, atotştiinţa gunoaielor urlătoare este un rău care a cuprins toată societatea românească iar presa ca instrument ticălos al manipulării îşi face totdeauna datoria. Spunînd că mai toate ideile mele se găsesc în mişcarea dacologică, singur se acuză de ignoranţă şi rea credinţă pentru că aceştia nu au afirmat niciodată că sumerienii au plecat din Carpaţi iar noi românii avem aceeaşi rădăcină cu ei, adică populaţia ce locuia aceste meleaguri prin mileniul lV î.e.n. Unde foc a descoperit boaita afurisită asemenea ziceri ,,dacologice” în textul arătat mai sus pentru că eu nu le-am scris? Sigur se găsesc în mintea lui plină de ură şi venin. Faptele de netăgăduit desfiinţează nebunia latrinităţii, dar el un îndrăcit şi credincios al acestei monstruozităţi făcute împotriva adevărului şi a poporului român, trebuie să hulească pentru că numai aşa îşi poate justifica banii primiţi. Individ de o incultură absolută, de o insolenţă şi o răutate fără margini(malus în latină înseamnă rău, nenorocit, ticălos iar falus - mai potrivit decît dacus - nu trebuie să-l mai explic) scursura este de meserie mîncător de lături, profesor de socialism limbistic şi istorie a lătratului, năimit al Facultăţii de Ştiinţele Minciunii, secţia malignă, piş-poc la Prăfăria Publică, lingău al Colanului Păros de Strigoia şi Tradaria! Şi multe altele s-ar putea spune despre această năpîrcă urduroasă! La începutul anului 2012 am aflat persoana care se ascunde sub acest pseudonim; se numește Vladimir Brilinski, cazarul care a fost mulți ani reprezentatul Dacia Revival în România și ne dădea tuturor lecții de românism așa cum o fac și alții din frăția lui!

     La sfîrşitul anului 2006 am trimis mesaje electronice către numeroase organizaţii ale românilor din străinătate care au refuzat să răspundă de parcă ce le-am scris eu venea din altă lume. Am trimis acelaşi mesaj către mai multe persoane fizice din străinătate care strigă pe internet că nu au linişte noaptea de grija ţării lor de baştină. Mi-au răspuns doar cîţiva dar care nu au înţeles ce vreau eu şi nu ştiu ce pot face ei în această problemă! Aşa-i? Ei care se dau de-a dura pentru că neamul român este minţit şi tîrît ca o vită în urma istoriei, nu au înţeles săracii despre ce le vorbesc eu, atunci sigur nu înţeleg nici despre ceea ce vorbesc ei!

     Românii-patrioţi  Zburătăciţi şi aceştia după contralovitura loviturii din decembrie 1989, le-au crescut în cîţiva ani tuleie şi apoi înfoiaţi ca nişte vulturi sau tot rotit pe deasupra toriştei străbune cîrîind şi croncănind să nu mai poată avea somnul liniştit bietul român pînă ce din toată această nemernicie a ieşit iarși o uriașă hoţie. Cum la noi, orice idee sănătoasă trebuie băşcălită şi transformată într-un rău necesar tot aşa şi iubirea de glia strămoșească a fost speculat şi negustorit de un grup de lichele, majoritatea fiind cîntătorii de sărbătoare ai comunismului de cazarmă, ajungîndu-se la o lehamite şi o golănie totală. Ei, care spurcau pe oricine încerca să ,,întineze” marile sacrificii şi realizări ale românilor în comunism, după ce s-au văzut cu tolba plină dar totdeauna îndestulată din bani publici sau şmecherii puse pe alături, am trăit să-i vedem cum au bătut palma cu trădătorii de Neam și Țară şi cum au adus în Parlament, spioni aparţinînd unor ţări care numai binele nu ne vor. Mă refer în primul rînd la România Mare care după ce i-a uns cu acid sulfuric pe mozaici, nu a avut nici un fel de supărare să ne aducă pe un dubios din această spiţă tocmai în Parlamentul României şi după ce s-a spart toată dragostea pe bani, să afirme despre pungaş că este un infractor care a păcălit cîteva mii de români şi face parte din serviciile secrete ale ţării de baştină. Ori sîntem noi tîmpiţi ori aceste lepădături cred că toţi românii sînt o adunătură de întîrziaţi mintali pe care trebuie să-i mîne Vadim şi toți cei care cred în trăsnăile lui. Dar cînd Ellie Wiesel a acuzat statul român că a pus la cale holocaustul împotriva evreilor şi a ucis 400000 de persoane nevinovate(o mare minciună ticăloasă din partea mozaicului), toţi şi-au retras tărtăcuţele mult mai jos decît între umeri şi nu au zis nici pîs, că tot de un fîs este toată istoria noastră cu patrioţi şi iubitori nemuritori de glie străbună! Dacă asemenea comportament se numeşte patriotism atunci cum se manifestă trădarea de neam în mintea acestor indivizi?

      Românii-români   Şi ei veniţi dintre vechile structuri securisto-comuniste care nu au fost destul de iuţi de gură, de minte sau de mînă ca să pună de o ciordeală pentru procopsirea lor şi a neamului lor blagoslovit de Dumnezeu în veacul vecilor. O fornăie, o fonfăie pe ici pe acolo despre cele care frig glagoria unora dar nu sînt focoşi în ceea ce fac, ba mai trag de mînecă pe cîte unii zurbagii sau maimuţoi care nu se pot opri din dambla, înţelegători cu trecutul nostru comunist, dezaprobînd formal banditismul instituţionalizat şi alte cîte cele le poate face un om cu scaun la cap! Dacă nu te contrează, niciodată nu te ajută, ba îţi arată că drumul pe care ai plecat te duce la groapă şi trebuie să asculţi la gîndurile curate pe care ei ţi le oferă gratuit, uneori dau cu piciorul în baltă ca să le arate celorlalţi că încă nu au dispărut de pe cîmpul de acţiune, pregătiţi oricînd să servească discret pe oricine plăteşte. Îi găsim cam peste tot pe unde se mişcă banul public dar mai cu seamă în cultură şi educaţie acolo unde nimeni nu vrea să se uite la ce se întîmplă!

     Manipulatorii  Tagmă de lichele, trădători, paranoici şi criminali şi-au făcut din minciună, viclenie, violenţă şi crimă sensul existentei lor cu scopul de a stăpîni mentalul unor indivizi şi aşa destul de buimăciţi ori ignoranţi şi a unor mari comunităţi umane. Cuvintele pot ucide la fel de bine ca armele iar aceşti ucigaşi năimiţi, smintiţi sau fanatici au exercitat, dar o fac şi în prezent, terorismul intelectual pentru a controla în parte sau în tot gîndirea celor din jur. Ura lor fără margini se canalizează pentru a distruge coeziunea socială a grupurilor umane, popoare şi chiar naţiuni, pentru a semăna teamă, frică, violenţă, minciună şi derută cu scopul clar de a se impune şi a domina prin orice mijloace. Nu au milă sau capacitate de comunicare, totul se bazează pe excludere, intoleranţă, fanatism şi crimă fizică sau intelectuală. Ori eşti cu ei ori eşti împotrivă pentru că ai alte idei decît le zumzăie lor sub freză. Binele ţi-l întorc cu rău şi omenia cu moartea. Se consideră un fel de guru, cocoţaţi pe cele mai înalte poziţii ale inteligenţei şi meritului social pe care cei de jos nu prea au cum să înţeleagă fără gargara lor otrăvitoare. Chiar şi atunci cînd le sînt demascate acţiunile criminale, cinismul şi fanatismul întrec orice imaginaţie în acţiunile de denigrare.

     Specialiştii   Găşculiţă scoasă din pălărie de fiecare dată cînd cineva vine cu argumente şi demască ticăloşia minciunii şi perversiunii informaţiilor. Clociţi de multe ori chiar în cazanele manipulării, cu patalamale primite doar pentru că sînt slugarnici şi proşti, indivizi fără morală, fără valoare, cu o comportare gregară şi violentă, inculţi, ei sînt unşi cu titluri de oameni subţiri ai inteligenţei şi devin uneltele obediente ale unor criminali. Slujind cu zel stăpînirea, nu se dau în lături de la cele mai josnice falsuri pentru a-şi satisface atît orgoliile bolnave ale minţilor rătăcite cît şi ,,indicaţiile preţioase” care trebuie băgate în capetele tuturor. Am avut parte de asemenea întunecaţi atît înaintea perioadei comuniste dar mai cu seamă în timpul cînd ţara a fost condusă de fanaticii cazari bolşevici, de tovarăşii de luptă proletară, de revoluţionarii de profesie, unii dintre ei fiind foarte activi şi în prezent. Trebuie să amintesc aici ca primă acţiune de mare amploare pentru falsificarea originii poporului român întreprinsă de A. T. Laurian şi banda care l-a susţinut din umbră. Este o certitudine că această canalie nu a lucrat de capul lui şi mai ales nu a fost singur în ticăloşia pusă la cale pentru că studiile lui Haşdeu au arătat oricui faptul că pe seama românilor, guvernul de atunci a pus la cale o mare ticăloşie.

     Un alt specialist care şi-a slujit singur vanitatea oarbă a fost V. Pîrvan cu tracismul său şi celelalte sminteli puse pachet în Getica. Dar cea mai mare nenorocire pentru cultura română a fost ocupaţia cazarilor bolşevici, unii aduşi de ruşi iar alţii înălţaţi dintre cei din România la mari ranguri de stăpîni peste neamul românesc de către armatele sovietice. La începutul anului 1948 Tribunalul poporului din Bucureşti a publicat o Listă a publicaţiilor interzise care includea peste 4 milioane de titluri de cărţi, ziare, reviste, toate apărute înainte de această dată şi care au fost interzise pentru cultura română! Au fost distruse prin retopire sau foc cam 5-8 miliarde de cărți ale culturii române iar acțiunea criminală nu este amintiă în istoria noastră să nu se întrebe cineva dacă asemenea faptă nu este genocid cultural sau holocaust! Terenul fiind astfel pregătit a început marea falsificare a istoriei şi culturii române despre care numai arareori se discută şi aceasta pe la colţuri sau la întîlniri de taină să nu-i supărăm pe mulţi făptuitori ce se zbenguie şi astăzi printre noi sau pe urmaşii criminalilor care ne-au mutilat identitatea naţională şi spirituală. Aceşti urmaşi, mincinoşi, scandalagii şi foarte violenţi şi astăzi, sprijiniţi de cea mai mare parte a mas-media dar în special de unele televiziuni inclusiv cea publică, ne trasează mereu calea luminoasă pe unde trebuie să ne purtăm tărtăcuţele tembele astfel ca să nu dăm în gropi.

     În vara anului 1948, Mihail Roller, de profesie inginer, de etnie cazar şi de ideologie bolşevic a fost făcut membru al Academiei RPR de către partidul comunist unde era mare tartor şi de pe această poziţie –aşa cum a făcut şi A. T. Laurian în urmă cu peste 80 de ani – s-a apucat să ne rescrie istoria după ,,indicaţiile preţioase” moscovite şi propria minte plină de ură împotriva poporului român. Aceste inepţii ale lui Roller au fost considerate adevăruri de necontestat preţ de peste 25 de ani şi dacă azi nu mai sînt amintite explicit nu înseamnă că au fost îndepărtate în întregime din cultura noastră. Toţi istoricii ca specialişti ai minciunii au scris şi au rescris la comanda comuniştilor tot felul de istorii şi alte zăluzenii iar acum se ţin băţoşi că ei totdeauna au spus adevărul şi numai adevărul. Poate au dreptate în nebunia şi josnicia lor numai că adevărurile spuse de ei nu sînt şi adevărurile ieşite din studierea artefactelor, a textelor, a mitologiilor şi a altor mijloace ce stau la îndemîna celui ce vrea să fie sincer cu sine pentru a fi sincer cu cei din jur. Ori istoricii şi lingviştii noştri au dovedit, că nu au renunţat la apucăturile lor de a minţi pe ideea că s-a mai minţit în felul acesta şi a mers strună!

     Un alt specialist al ticăloşiilor malefice a fost stomatologul Bitner, făcut de comuniştii cazari care conduceau România în acele vremuri, profesor de limba română şi mare critic literar la Universitatea din Bucureşti. Aşa ca să ţinem minte în veci valorile oamenilor de atunci care au aruncat la gunoi tot ce a reuşit să adune poporul român timp de peste două milenii. Pentru că T. Arghezi scăpase de ,,lista neagră” amintită mai sus a liftelor comuniste, această secătură în anul 1950 s-a pus să-i clocească bătrînului poet o lucrărică împreună cu alte lepădături cazare numite tovarăşa Ana(Pauker) şi tov. Iosif Chişinevschi. Articolul a fost semnat de un alt cazar curat în cerul gurii precum closetul şi neprihănit la inima lui pestriţă numit Sorin Toma, capelmaistru la Scînteia tovarăşului Brucan/Brukner. Românii din oligarhia comuniştilor, rătăciţi printre veneticii numiţi de ruşi – Gh. Gheorghiu Dej – nu au ştiut nimic de făcătura tovarăşilor cazari, iar Arghezi a fost ţinut la cutie timp de 8 ani pînă cînd banda cazarilor fanatici a pierdut majoritatea în rîndul conducerii comuniste. Acesta este doar un exemplu, pentru că acţiunea de falsificare a continuat şi după această dată iar dacă s-a scos din tainiţe unele părţi mici din ce s-a scris înainte de 1948, cenzura liftelor a fost necruţătoare împotriva tuturor celor care încercau să aducă un strop de lumină într-o lume atît de întunecată.

     Dacă în anii 1945-1955 tovarăşii comunişti cazari dar şi români te acuzau de nazism şi fascism pentru dorinţa de a afla adevărul, acum îţi zic că eşti antisemit pentru că nu le accepţi istoria pe care ne-au fabricat-o ei cît au fost stăpînii ţării sau minciunile aduse recent privind măcelărirea celor 400000 de neprihăniţi mozaici de către armata română! Dacă tot se ţin istoricii noştri profesionişti şi cinstiţi nevoie mare, de ce nu a fost unul în România care să plesnească peste boţ aceste hiene turbate ce ne scuipă în obraz asemenea monstruozităţi? Pe unul – Dan Berindei, academician, istoric şi mason – l-am văzut cum aproba cu smerenie minciunile aruncate ca o anatemă de Rodica Radian Gordon în august 2004 la TVR 1, asupra poporului român! Halal demnitate cînd trădarea a ajuns la mare cinste!

     Experţi, analişti, formatori de opinie publică, aburişti   Sînt uneltele obediente şi ticăloase ale puterii din umbră care le controlează activitatea de mincinoşi. Chemaţi să se maimuţărească în public sau să mîzgălească hîrtia ziarelor cu tot felul de inepţii, au rolul de a transmite minciuna aşa cum o doresc cei care au fabricat-o. Obraznici, inculţi şi dispuşi la orice mişelie, ei sînt o trupă de mercenari – aşa cum i-a numit cîndva chiar şeful lor întru meserie – dispuşi oricînd să scoată sabia pentru o cauză ,,nobilă”. Cînd nu au de apărat asemenea cauze bat apa în piuă şi ard gazul poate le va ieşi în cale un cîine cu covrig în coadă să-l împartă cu ei. Unii s-au supărat şi i-au făcut pe aceşti plăsmuitori de adevăruri, ,,găozari” adică poponari pentru cei care nu cunosc termenul de găoază: gaură, anus; adică indivizi care se prostituează pentru bani. Cei mai mulţi dintre ei, minţind la comandă sau ascunzînd adevărul atunci cînd nu convine stăpînilor, de fapt devin persoane care prin activitatea lor fac mai mult rău decît ar vrea să ştie. Manipulînd informaţiile pentru a sluji un sistem social şi economic ce are la bază corupţia, abuzul şi şpaga, ei se fac susţinătorii cei mai înverşunaţi ai acestei stări de lucruri. Mas-media română este un uriaş closet în care viermuiesc tot felul de scîrboşenii. Cultivînd cu obstinaţie prostia şi incultura îi auzi sau îi vezi zi şi noapte pe aceşti lăptuci mucoşi cum ne ,,monitorizează” ne ,,menegerizează” pentru a avea ,,oportunităţi”. La minţile voastre cît vîrful acului sigur nu au mai ajuns cuvintele, a urmări, a supraveghea, a observa, a cerceta, şi atunci aţi vrut să ne arătaţi cît de culţi sînteţi monitorizîndu-ne şi pe noi. În limba engleză cuvîntul ,,monitor” are alte sensuri decît cele arătate mai sus, dar cum prostia face faţa guguştiucilor din mas-media, vă făliţi cu ea fără ruşine. La fel stau lucrule şi pentru celelalte cuvinte amintite sau nu. Prostia aduce numai dispreţ şi răutate.

     O parte din banii noştri sînt cheltuiţi în sistemul de manipulare şi îndobitocire fără ca să le putem cere socoteală. Postul public teritorial Radio Iaşi duce o campanie deşănţată împotriva adevărului şi a poporului român. În anul 2006 ei au înfiinţat o emisiune pentru minorităţi numai că minoritatea mozaică în număr de 375 persoane în toată Moldova era mai minoritară decît celelalte pentru că avea săptămînal, lunea cîte 30 de minute iar pentru celelalte care sînt cu miile sau zecile de mii de persoane, reveneau zilele de marţi, miercuri şi joi, unde trebuiau băgaţi la grămadă cînd se apuca: ucrainenii, ruşii lipoveni, huţulii, grecii, italienii, germanii, ţiganii, armenii, polonezii. Strîmbă tare este această împărţire a timpului, pentru că unele minorităţi nu sînt auzite cu lunile. Iar redactorul pentru mozaici începea emisiunea cu o apologie fanatică a iudaismului, sionismului şi mozaismului spunînd că este cultură universală iar mozaismul este religie revelată. Unde s-a mai auzit asemenea aberaţii în lume, vorbindu-se despre o cultură universală care nu a existat şi nu există decît la Radio Iaşi în mintea ticăloasă a redactorului Doina Vazgan. Cît priveşte revelaţia religiei mozaice, oricine a citit despre civilizaţia sumeriană(nemuţul nostru plecat din Carpaţi) a observat că există o mare ciudățenie între revelațiile iudeilor și unele concepte ale acestei teologii, dar în realitate Tora  a fost ,,completată şi cosmetizată”  mult mai tîrziu, iar precepte din cultura egipteană și getă se găsesc cu sacul în mozaism. În Faptele Apostolilor avem la Vll 22: ,,Şi a învăţat Moise toată înţelepciunea egipteană şi era puternic în cuvinte şi fapte” sau cum se spune în Midraş Tanchunma, 124, b şi Midraş Kohelet 7, 23 ,,înţelepciunea egipteană”. Chiar legaţi la ochi găsim paralelisme evidente între Cîntecul harpistului din cultura egipteană şi Kohelet(Eclesiastul), între Învăţăturile lui Amen-em-ope şi Proverbele lui Solomon. Rugăciunile mozaicilor se termină cu cuvîntul amen. În religia egipteană, Amen şi Amon sînt apelative pentru Ra, zeul soarelui. Iarăşi nu se leagă!

     Dacă citești scrierile esenilor, rămîi uimit de asemănarea ideilor din aceste manuscrise vechi de 2000 de ani cu multe din conceptele iudeo-creștinismului, deși scrierile descoperite la Marea Moartă în anul 1948 aparțin culturii strămoșilor noștri geți!

     Shakya Muni Gautama, fondatorul budismului, mort în 477 î.e.n. după unele surse, pentru a deveni Iluminat şi a ajunge în Nirvana – raiul marii creaţii – a parcurs opt trepte ale ciclului: coborîrea din cer, pătrunderea în trupul mamei sale, naşterea, retragerea din lume, învingerea demonilor, atingerea iluminării, construirea drumului doctrinei şi intrarea în Nirvana. Tăbliţa 5 ne spune despre un personaj Gomtaro venit din Orient care, cred că este chiar creatorul budismului pentru că el şi-a scris textele într-un alfabet sacru unic în India, cu 38 de semne dintre care 32 se găsesc numai pe tăbliţele geţilor şi deci este foarte posibil ca aceste concepte să fie luate din mitologia sau religia strămoşilor noştri! Ori aceste trepte ale iluminării, pretind scrierile fariseului Luca numit şi evanghelist, că le-a parcurs şi personajul plăsmuit de el, Mesia. La noi asemenea furtişaguri cu pretenţii de revelaţii se numesc basme şi minciuni gogonate.

     Tăbliţele noastre de plumb arată fără putinţă de tăgadă că izvorul conceptual al iudeo-creştinismului plăsmuit de farisei a fost religia geţilor! Se pare că lepădătura pupincuristă de la radio Iași arătată mai sus a mers prea departe cu obrăznicia fiindcă la mijlocul anului 2007 a fost schimbată cu Alex Aciobăniţei care nu este nici el prea curat la minte. Tot în anul 2006 a început la acest post de radio campania de smintire a românilor cu făcătura holocaustului(fişierul ,,Sfînta Minciună”). Spunea Doina Vazgam de fiecare dată că guvernul fascist al lui I. Antonescu a ucis 400000 de evrei iar în Iaşi au fost masacraţi în 29 iunie 1941 din ordinul mareşalului 25000 de persoane adică jumătate din această minoritate. Minciuna este repetată de toţi mozaicii care vorbesc la acest microfon public şi nu sînt puţini, fără a-i contrazice cineva sau a încerca să se spună adevărul atît cît se cunoaşte, iar eu am informaţii că se cunoaşte aproape tot adevărul dar se ascunde.

     Raportul Inspectoratului Român al Poliţiei Iaşi din 29 iunie 1941, dar şi alte documente spun că totul a fost o înscenare a serviciilor secrete ale Armatei Xl germane în colaborare cu un grup de foşti legionari iar nenorocirea a dus la împuşcarea a 5 evrei la marginea aerodromului din Iaşi, 411 au murit în primul tren şi au fost îngropaţi la Roman în cimitirul evreiesc iar 859 persoane au murit din al doilea tren şi au fost îngropaţi la Podu-Iloaie. Şi datele statistice ale populaţiei mozaice din registrele lor pentru anii 1940 şi 1947 arată că toată povestea este o minciună oribilă pusă la cale de liftele sioniste. Oare noi nu trebuie să ştim decît minciunile altora pe care trebuie să le acceptăm ca adevăruri sacre fără a avea dreptul de a ne asuma istoria aşa cum este ea cu bune şi rele?

     Dar povestea nu se încheie aici pentru că periodic la acest post de radio este invitat pretinsul istoric de la Institutul A. D. Xenopol, Adrian Cioflîncă împreună cu Ciuflende(prietenul lui, căruia nu i-am reţinut numele). Ofuscaţi pînă peste poate că pe nimeni nu interesează problema holocaustului şi a pretinsului pogrom de la Iaşi ei repetă cu neobrăzare şi ură minciunile sioniştilor refuzînd să cerceteze documentele româneşti existente dintre care o parte le prezint pe site şi în special recensămintele populaţiei din România pentru perioadele 1930-1945, Basarabia şi Bucovina făcute de ruşi în anii 1940 şi 1944 şi de români în septembrie 1941, Transnistria din octombrie 1941, precum şi arhivele acestei regiuni aflate în prezent la Odesa şi o mică parte în oraşul Nicolaev. Mai trebuie cercetate registrele cu informaţii adevărate ale comunităţilor mozaice din România pe care le ţinea în folosul lor şi registrele cu date falsificate în minus pe care le prezentau autorităţilor române.

     Aceste documente arată adevărul istoric şi nu cel plăsmuit de gangsterii sionişti care, se pare că îl scarpină între coarne şi pe el. Alt nemernic ce linge banii publici şi scuipă pe fiinţa acestui neam! Îi spun acestei secături doar atît: de-i Cioflîncă ori ciuflende, merită vreo două blende!

     Trebuie să mai amintesc aici alegaţiile paranoice ale istoricului mozaic Lia Benjamin –mare specialist la Institutul de studierea Holocaustului din România - care spunea în august 2007 că evreii au o existenţă multimilenară pe teritoriul României, iar voievodul Petru Şchiopul ar fi unul dintre primii antisemiţi români pentru că i-a alungat cu sabia din ţară cînd jidanii veniţi în cete de aiurea au încercat pe la anul 1589, să pună mîna pe veniturile vămilor care mergeau în vistieria domnească?!! Se pare că în faţa minciunii sioniste nimeni nu are voie să mişte, cel puţin aşa este la noi! Ar trebui să-l facem antisionist şi pe Petru Rareş care la anul 1534  a trecut prin sabie mulţime de secături ce au venit la mare pîrjol în Ţările Române. Luigi Gritti italian fanariot intrat în slujba sultanului a ajuns şi spaima turcilor de ticălos ce era. În nebunia lui a pus ochii pe Muntenia, Ardeal şi Moldova unde să-şi izbăvească setea de mărire primind în secret şi girul sultanului. Vine la Tîrgovişte şi vrea să-i facă o vizită lui Petru Rareş pentru a-l trimite la cele veşnice dar acesta îl aşteaptă cu 15000 de soldaţi la graniţa cu Muntenia pentru a-l scurta de cap. Italianul află de gîndurile moldoveanului şi se întoarce din drum apoi trece în Ardeal şi se încuibă în cetatea Braşovului. Rareş trimite hatmanul în faţa cetăţii unde îl convinge pe italian că nu are a se teme de intenţiile lui Vodă şi după ce iese de după ziduri este decapitat iar copii lui sînt ucişi la Suceava. Gritti era însoţit de o mulţime de cămătari greci, jidovi şi italieni cu averi colosale la ei pe care Rareş i-a pus sub sabie iar averile au fost confiscate.

     Că ne urăsc rău aceste secături ne-o spune cazarul Şaul Carmel(Croitoru) născut la Ştefăneşti – Botoşani, scriitor şi poet în Israel(plecat în anul 1964) care l-a data de 7.01.2008 vorbea cu mare neobrăzare la acelaşi post de radio despre ,,antisemitismul ancestral al românilor”. Păi, pui de lepădătură, tu eşti jidan, adică cazar aşa cum te ţii şi în Israel iar semiţi sînt numai ivriţii/iudeii, adică sefarzii, cei care au fost în vestul Europei, pentru că patria jidanilor(aşchenazilor, cazarilor) a fost pe Volga inferioară şi aţi ajuns în Palestina după 1946 cu sprijinul lui Stalin. Care antisemitism ancestral afurisitule, dacă noi românii am cunoscut numai pe jidani/cazari şi aceştia în număr mare după 1850 cînd s-au scurs în puhoaie fără seamăn alungaţi din imperiul ţarist sau austriac, ei fiind populaţie europeană de neam germanic amestecată cu ciuvaşi, sciţi, uzi şi alte seminţii din acele vremuri şi locuri şi nu semită! Cazarii au migrat în număr mai mare în Ţările Române formînd cîteva comunităţi de zeci de persoane după revolta ucrainenilor împotriva polonezilor din anul 1648, cînd au avut a se socoti spăimoşii cazaci şi cu ei care erau uneltele stăpînirii polone. Pînă atunci ei sînt amintiţi doar ca negustori dar fără a exista comunităţi mozaice în ţinuturile românilor.

     După aceste fapte groaznice grupuri mici s-au aciuat şi în Moldova mai cu seamă pentru că le era mai aproape. În a doua jumătate a anului 1648 hanul Criemeei scria domnitorului Moldovei Vasile Lupu că ,,de pe pămîntul lituanian au fugit la el în Moldova mulţi jidani cu toate averi lor” cerînd predarea acestora solilor tătărăşti. La care ,,fiorosul antisemit domn” a răspuns: ,,că în Moldova sînt puţini jidani, negustori, dar aceştia nu pot fi predaţi”. Însemnarea este făcută de către Nathan Hanover şi el refugiat din calea urgiei, într-o cronică apărută în Veneţia la 1653. Aşa spuneau unii dintre ai voştri care nu trăiau în năravul meseriei de a minţi veşnic cum fac acum haitele de lifte sioniste.

     A-ţi fi voi experţi în minciună şi viclenie dar au început şi unii români să vă miroase de departe ticăloşiile!

     Dar cred că tartorul acestei acţiuni de denigrare a neamului român este directorul acestui post de radio N. Tomescu, istoric şi culturnic cu mare spor la hîrdăul comuniştilor iar acum a cotit-o pe drumul liberalilor pentru că o pîine trebuie cîştigată indiferent ce labă lingi! Iar ca el sînt majoritatea redactorilor, de profesie profesoraşi de linge-dos care nu mai prididesc să ne spurce cu binecuvîntările lor de cîte ori au ocazia.

     Insă cel mai scandalos lucru este faptul că la cîteva zeci de km. de acest post de radio trăiesc aproape 4 milioane de români în Ucraina şi Republica Moldova despre care secăturile comuniste, securiste, sioniste, trădătoare nu spun un cuvînt luni de zile de parcă aceştia ar fi marii duşmani ai României şi nu canaliile care ne-au falsificat istoria şi o fac cu şi mai mare înverşunare în prezent pentru a fi o mare turmă de dobitoace cuvîntătoare!

     Hulirea neamului românesc nu o fac numai gunoaiele de pe Bahlui ci şi stîrpiturile aciuate pe malurile Dîmboviţei, venite de prin Galiţia sau alte meleaguri fericite de duhul cazarilor bolşevici şi a altor scursuri umane. Revista Rost nr. 24/2005 reproduce din gîndirea fabuloasă a mucului Haham Rabi Limbrievici, odrasla prăsită pe meleagurile noastre de secătura bolşevic-cominterniastă Dionisie Patapievici, cazar din Galiţia: ,,Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”. Uite nemernicule că am intrat în UE şi am rămas aşa cum ne ştim numai tu un gunoi porcos şi înveninat ne spui cum trebuie să fim ca români la fel cum au făcut ai tăi cînd erau stăpînii ţării. Meriţi cîteva peste muie!

     La începutul lunii aprilie 2007, într-o emisiune în care îl avea invitat pe Grigore Leşe, acesta explica rădăcina adevărată a folclorului autentic şi rolul lui fundamental în cultura română. Întrebîndu-l dacă cunoaşte această problemă H.R.P. a răspuns simplu că el s-a născut la oraş! Dar lifta se ţine că are dreptul să ne spună ce pute rău pe la noi iar el este unul dintre puţinii români adevăraţi aşa cum se considera un alt venetic, C. A. Rosetti, pe care blîndul Alecsandri scos la hat de atîta ticăloşie şi venin, l-a numit ,,hidoasa pocitură. Ce-au semănat în ţară invidie şi ură”!

     Năravul de a batjocori poporul în sînul căruia şi-au găsit un adăpost vremelnic este o caracteristică a mozaicilor pentru că o găsim obrăznicindu-se şi cînd ei migrau în cîrduri în Moldova. În articolul ,,Sămînţa jidovească din Cernăuţi”, Apărut în Curierul de Iaşi din 25 august 1876 Eminescu arată un astfel de exemplu. ,,Dl. Carol Emil Franzos, care primejduieşte cîte odată citirea ,,Noii prese libere” prin foiletoanele sale, scrisă în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvînt francezo-iudaică, şi-a tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloiae şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea sub titlul ,,Aus Halb-Asien” (Din Semi-Asia). Domnia sa numeşte aceste secături icoane de cultură din Galiţia, Bucovina, Rusia Meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoşti limba căci cunoştinţa limbii jidoveşti nu poate servi decît pentru a te introduce în universităţile din Tîrgu-Cucului. Ca toţi jidanii, care în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mîrşave şi obraznice, şi acest tînăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Prese” nu-şi cunoaşte lungul nasului, judecă făr-a şti nimic şi batjocoreşte toate popoarele cîte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-lui Franzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful român” îl citează numai în iniţiale, publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura pentru a le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămînzi de calomnii în contra românilor”. Şi nulitatea noastră contemporană se chinuie să ne fericească cu filozofiile lui sublime din cloaca prostiei umane.

     Un alt personaj la fel de josnic şi se pare că tot din aceeaşi spită cu cel arătat mai sus este Sabina Ispas director la Institutul de Etnografie şi Folclor Bucureşti. Spune Înţelepciunea Sa într-o emisiune la postul tv.Antena 3 din august 2007 că românii nu au păstrat nimic de la daci. Cînd am auzit asemenea trăsnaie mi s-a urcat sîngele la cap, poate faptul că această incultă îşi ţine mirabila tîrtiţă numai pe scaun şi nu a colindat plaiurile mioritice o face să spună nemărginitele prostii sau, că face parte din acea generaţie de blestemaţi bolşevici care ne spuneau şi ne tot spuneau că noi sîntem un popor de maimuţe ce am furat cîte ceva ba de la unii ba de la alţii, dar altfel tot goi şi alienaţi sîntem. Portul românilor care este identic cu cel al strămoşilor de pe Columna lui Traian nu arată continuitate, dar tradiţiile şi obiceiurile noastre unice în Europa, dar limba noastră care este veche de peste şase milenii, dar modelele de pe ceramica descoperită peste tot în România cu o vechime de mii de ani, pe care le continuăm şi astăzi? Te întrebi uneori obosit de atîtea argumentaţii pentru a dovedi adevărata identitate a poporului nostru, dacă lupţi cu un individ tembel, cu un grup de indivizi care ne urăsc de moarte, sau cu un sistem criminal ce a cuprins întreg statul român şi care conspiră din răsputeri împotriva acestui neam?

     Ruşinea de a fi român!  Toată această mîlitură imundă şi puturoasă atunci cînd trece pragul României spre alte meleaguri, se ruşinează că vine din ţara mioriticilor şi că, ar vrea mai bine să nu se ştie de unde are asemenea grosime la şorici! Povestea nu este nouă pentru că noi am avut parte în fruntea neamului tot timpul de lichele, iar cînd trăia Eminescu a scris şi el despre ,,ruşinea” unor ciocoi care au avut ,,neşansa” de a-şi duce viaţa de prădători pe spinarea neamului nostru. Dau în continuare două texte ale Marelui Român, asasinat tot de români, la porunca unor jeguri criminale ce-și țineau țîrtița în Germania, Austria sau București.

,,Teoria noastră despre antagonismele din România află multe întîmpinări, însă, lucrul ciudat, nu din partea ziarelor româneşti. Gazete germane, israelite, Independance roumaine, care cel puţin e scrisă pentru străini, c-un cuvînt cine se simte cu musca pe căciulă răspunde. Dintre organele străine scrise în limba română ne răspunde mai cu seamă acela al noilor fanarioţi care, pentru istoria lucrului, se numeşte Românul.

     Chiar în aceste răspunsuri vedem lipsa de rasă, israeliţii caută a fi obiectivi. Se-nţelege. Capetele sunt anatomic mai bine conformate, mai încăpătoare decît capetele stîrpiturilor fanariote, de-aceea şi pot avea un interes pentru cestiunea pură, în sine, pentru cea etnologică. Organele israelite ne răspund prin analogii istorice. Ne răspund prin normanzii care au cucerit Anglia.

     În adevăr, romanii au cucerit Galia, pe urmă au cucerit-o rase germanice, tot astfel normanzii au cucerit Anglia. În genere lupta fericită de rasă, binecuvîntată care înalţă inimile, care dă preponderenţă superiorităţii de caracter, lupta din care răsare împăcarea şi contopirea este războiul.

     Dar oare cu războiul ne-au cucerit Pehlivanoglu Zevzechidis şi C. A. Roseti? Cucerirea cu arme o compară Bluntschli în viaţa popoarelor cu peţirea, cu nunta, cu selecţiunea adevărată. Dar stîrpituri strecurate pe la graniţe, fugite de spînzurătorile turcilor, ne-au cucerit pe noi? Exemplul Prusiei e iar de natura celui citat de Bluntschli. O mînă de cavaleri viteji au cucerit provinciile slave, ei au determinat istoriceşte aceste provincii, care au format mai tîrziu sîmburul viguros al unităţii Germaniei. Şapte milioane de slavi au cucerit Rusia de la zeci de milioane de tătari, le-au dat la toţi signatura spiritului lor, limba şi dreptul, legea şi datinile, le-au slavizat. Dar le-au cucerit.

      Predominarea, poziţia determinantă a elementului bărbătesc, cuceritor, iată ceea ce distinge încrucişările fericite de rasă de încrucişările nefericite. Normanzii au cucerit Englitera; să nu ne îndoim un moment că tot normanzii o şi stăpînesc, cavalerii germani au cucerit Prusia, ei o şi stăpînesc. Ei bine, românii au cucerit Moldova şi Ţara Românească, ei ar trebui să-i determine soarta, iar nu Giani, Phekeryde, C. A. Roseti etc., care au venit să se hrănească aici nu să ne stăpînească. La noi aceste elemente au cu totul altă origine. Ele sunt intrate prin subrepţiune, prin linguşire, prin gudurare, prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică şi intelectuală e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se serveşte de tertipuri şi de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca şi acel al tăriei fizice; deci se vede că amîndouă au acelaşi izvor antropologic; tinereţea rasei, vigoarea ei neatinsă de corupţie, fecioria ei.

     D. A. V. Millo, într-o carte publicată de curînd, descrie pe ţăran, despre care nu ne putem îndoi că e în adevăr român, în chipul următor: ,,El e în genere blînd, deştept, generos, vesel, ospitalier, îndrăzneţ şi onest”.

     Cum sunt elementele dominante? Tocmai contrariul de ce e ţăranul: viclenie, incapabile de a pricepe un adevăr, maloneste. E dar de înţeles ca rasa îndrăzneaţă, onestă şi deşteaptă să cucerească această ţară, e de înţeles cum a putut să-i mănţie autonomia politică de la 1300 şi pînă azi, nu e însă de înţeles, nici admisibil, ca ea să se lase guvernată de gunoaiele imigrate ale oraşelor, de C. A. Roseti, Phekerydis, Flevea etc.
Adevărul susţinut de noi este atît de patent încît, asemenea oricărei evidenţe, nu suferă contrazicere; de-aceea nici ,,Românul” nu-l tăgăduieşte, dar caută al falsifica.
Iată ce zice ziarul fanarioţilor: ,,Este un fapt necontestat că în decursul veacului al 17-lea şi mai cu seamă în al 18-lea un număr relativ însemnat de greci au venit în ţară. Îmbrăţişînd în oraşe tot felul de meserii şi neguţătorii, la ţară făcîndu-se exploatatori de agricultură, ei s-au amestecat cu poporaţiunea indigenă şi, fie prin căsătorii, cei mai mulţi şi-au pierdut originea străină. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu un număr de bulgari, ruşi, etc., pe care raporturile de vecinătate i-au făcut să se stabilească la noi în ţară, unde s-au deznaţionalizat încă mult mai repede decît grecii. Acesta este faptul pe care îl ia de bază ,,Timpul” în expunerea teoriei sale, fapt ce-l vedem în alte împregiurări şi condiţiuni, reprodus la toate popoarele”.
În alte împrejurări şi condiţiuni, da, nu însă la ale noastre. Prin cucerire, nu prin furişare şi subrepţiune, nu prin slugărnicie şi linguşire îi vedem la alte popoare.
Apoi, în enumerarea lui ,,Românul” citează secolul al 17-lea şi al 18-lea.
Dar celui al 19-lea, ce-i lipseşte?
Dar revoluţia lui Tudor de ce-o uită?
Dar domnia lui Carol Îngăduitorul, cea mai bogată în imigraţiune, sub care populaţia străină, care nu vorbeşte nici româneşte măcar, s-a urcat la un milion, de ce se uită?   
Pentru veacul al 17-lea şi al 18-lea nu răspundem noi, căci Radu (Leon) Vodă descrie activitatea străinilor din acele timpuri în vorbe mai energice decît ale noastre. ,,Miluind Domnia Mea pe oamenii străini cu boierii şi slujbe, începură a face şi a adăuga lucruri şi obiceiuri rele în ţara Domniei Mele, care lucruri toată ţara nu le-au putut obicinui, văzînd că sunt de mare pagubă. Am căutat să se afle de unde cad acele nevoi pe ţară şi am adeverit dimpreună cu toată ţara cum toate nevoile şi sărăcia este de la grecii străini, care amestecă domniile şi vînd ţara fără de milă, şi dacă apucă la dregătorii, ei nu socotesc să umble după obiceiul ţării, ci strică toate lucrurile cele bune şi adaugă legi rele şi asuprite vînzări şi încă alte slujbe le-au mărit şi le-au ridicat foarte ca să-şi îmbogăţească casele lor, şi încă munte alte obiceiuri rele au arătat, nesocotind oamenii din ţară, străinînd oamenii ţării de către Domnia Mea cu pizme şi năpăşti şi arătînd mare vrăjmăşie către toţi oamenii ţării”.
Dar oare descrierea nu se potriveşte din cuvînt în cuvînt pentru zilele noastre?   

Făceau şi adăugau obiceiuri rele. Asta fac şi azi.
De unde vin sărăcia şi nevoile pe ţăran astăzi?
De la ei.
Cine amestecă domniile, răstoarnă şi aşază Domni?
Cine l-au ameninţat chiar pe regele actual cu asasinatul?
Ei.
Cine vinde ţara fără milă lui Stroussberg şi tuturor străinilor?
Ei.
Cine au mărit slujbele, şi au făcut lefuri de 30, 40 de mii de franci într-o ţară săracă, ca să-şi îmbogăţească casele lor? Cine-şi votează pensii reversibile?
Ei.
Cine nenoroceşte pe oamenii vechi ai ţării, punîndu-i pe o treaptă cu Carada?
Tot ei.
Cine au înstrăinat oamenii ţării de către Domnia Sa cu pizme şi năpaşti, cu darea în judecată?
Ei.
Cine arată mare vrăjmăşie către toţi oamenii ţării?
Ei şi iar ei.
Dar nu spune Alecsandri despre
………….hidoasa pocitură
Ce-au semănat în ţară invidie şi ură?

Ciudat lucru. Dar azi de-ar trăi Radu Vodă, 60 de ani după nu 30 de ani înainte de fanarioţi, el n-ar face alt portret guvernanţilor decît pe care l-a făcut în veacul al XVll-lea.
Despre mărturisirea ,,Românului” însuşi vom recunoaşte numaidecît de ce istoria noastră se-ntunecă atît de rău în jumătatea a doua a veacului al XVll-lea, în cel trecut şi în cel actual.
Dar ,,Românul” ne spune că trei din patru părţi ale întregului popor sunt roşie.
Deie-ni-se voie s-o contestăm în mod absolut aceasta.
Trei din patru părţi ale locuitorilor ţării, fără deosebire de provenienţă, sunt ţărani şi aceştia nu sunt nici roşii, nici albi, nici pestriţi. ,,Românul” o ştie foarte bine, ştie foarte bine că voturile acestor români adevăraţi sunt determinate, cu mici excepţii, de guvern, oricare ar fi el, şi că, în genere, ţăranul nu a ajuns a citi nici scrierile d-lui C. A. Rosetti nici ale noastre.

     E vorba aici nu de poporul românesc în genere, ci de elementele determinante. E necontestat şi necontestabil că între roşi se află cei mai mulţi străini decît în orice alt partid din ţară, că partidul roşu este o Internaţională pe acţii pentru exploatarea ţării, şi a poporului român. Fanarioţii, zburătăciţi prin mişcarea de la 1821, s-au constituit într-o societate secretă mai întîi ca o ramură a Internaţionalei revoluţionare europene, mai tîrziu şi mai cu seamă sub Carol Îngăduitorul ca societate anonimă de exploataţie a Ţării Româneşti, deci înainte de toate a bugetului. Acesta e apoi izvorul milosteniilor şi pensiilor reversibile împărţite la grecii veniţi chiar la 1830 ori 1840, destul să fi fost agenţi electorali roşii. Lucrul a ajuns atît de departe încît, dacă un fanariot n-are post, i se creează im post anume pentru el, ca să poată ciupi din buget. S-a creat în aceşti din urmă ani sute de funcţii nouă, numai pentru a căpătui în ele o sumedenie de nevolnici intelectuali şi fizici.

     Partidul roşu cu organizaţia lui stricată, cu ascultarea absolută ce dă unui fanariot bătrîn, nu e un partid politic, ci o societate secretă, duşmană statului, analogă cu Maffia şi Camorra, semănînd mult cu ramificaţiile Alianţei izraelite. Alianţa izraelită luptă pretutindeni pentru a ridica pe evrei, nimicind chiar pe conlocuitorii lor creştini, partidul roşu lucrează pentru a nimici orice e român, pentru a substitui românului pe fanariot sau cel puţin oameni tot aşa de corupţi ca fanarioţii, spre a dezmembra şi a otrăvi poporul românesc.
De aceea nu sunt a se confunda oamenii care votează pentru roşii pentru interese, posturi sau lefuri, cu adevăratul partid roşu care consistă din 100-200 de fanarioţi constituiţi în societatea secretă al cărei şef este d. C. A. Rosetti. Dacă-i vom număra pe acei care formează partidul roşu adevărat, determinant, ce e  reprezentat în Camere, în jurnalistică, în oficiile publice, vom găsi puţini, foarte puţini români printre ei, şi încă şi aceştia din numărul amăgiţilor. Nu ni se citeze Goleştii, care erau dintre cei pururi amăgiţi, sau un Brătianu ca uscătură din codru verde.

     Pentru a reveni de unde am plecat zicem: Nu oprim pe nimenea nici de a fi nici de a se simţi român. Ceea ce contestăm însă e posibilitatea multor din aceştia de a deveni români deocamdată. Aceasta e opera secolelor. Pînă ce însă vor fi cum sunt pînă ce vor avea instincte de pungăşie şi de cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întîi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi atunci vor putea fi români adevăraţi. Pîn-atunci ne e scîrbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr care-a putut fi amăgită un moment de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată. Dar domnia noilor fanarioţi cată să se mîntuie dacă acest popor ţine la onoarea lui, la demnitatea lui, la numele lui şi în fine la existenţa lui fizică, otrăvită de rachiul jidovesc, la existenţa lui intelectuală şi morală, otrăvită de stîrpiturile demagogiei fanariote.
Dar ,,Românul” întreabă cum am putut avea îndrăzneala de a nega originea şi ideile româneşti ale roşiilor.
Vezi d-ta. Ba trebuie să ne luăm căciula şi să cerem iertare d-lor C. A. Rosetti, Phekerydis, Giani, Carada că sunt caţaoni. Dacă există vreo vină aici, e a lor, nu a noastră fără îndoială.
Dar, la dreptul vorbind, sunt aceşti oameni măcar împămînteniţi?
Iată o cestiune serioasă. 
Sunt în ţară români ardeleni care au servit statului cîte 30-40 de ani, sunt saşi aşezaţi din timpii Basarabilor cu anume privilegii, sunt familii evreieşti, mai ştim noi ce. Ei bine, la toţi aceşti, pentru ca să exercite drepturi politice, se cer încă formalităţi de împămîntenire.
Întrebat-au oare cineva dacă d. Fleva, Caligaris, Giani, Carada, Cariagdi, Phekerydis, Caloglu etc., sunt împămînteniţi în regulă? Ne rămăşim că cei mai mulţi dintre ei sunt neîmpămînteniţi, au fost pînă ieri supuşi turceşti şi greceşti, azi supuşii nimănui. Chiar d. Rosetti declară în scrisoarea către israeliţii din Capitală că luase paşaport turcesc, se-nţelege că în calitate de supus turcesc. Se ştie că turcii dădeau bucuros asemenea paşapoarte pentru că ele însemnau o contestare a suveranităţii româniei. Astfel d. C. A. Rosetti, pentr-un interes momentan, nu pregetă a opta pentru cetăţenie turcească, lovind în faţă suveranitatea pretinsei sale patrii.
Iată în adevăr unde am ajuns. De la români ardeleni ori macedoneni cerem împămîntenire. De la Flevas, Giani, Carada n-o cere nimeni.   (Timpul 18 august 1881)          
Are haz ,,Românul”.
De cît timp d. C. A. Rosetti se mărginea a-şi arunca în lume logosurile apocaliptice sau d. Costinescu apărarea celei mai populare cestiuni, a răscumpărării, lucrul era mai puţin glumeţ; ba fondul discuţiunii: îmbogăţirea patrioţilor prin pensii reversibile şi prin speculă la bursă asupra hîrtiilor ce făceau 18 şi aveau a se cumpăra cu 60 la sută, fondul zicem, era chiar foarte trist şi dezgustător.
Acum însă ,,Românul” face istorie şi istorie naţională.
E tocmai ca şi cînd Offenbach ar scrie mitologie greacă şi d-ra Louise Michel Vieţile Sfinţilor.
Iată dar ce ne zice ,,Românul”:
,,Uşor este a zice: d-nii Brătianu şi Rosetti aştearnă în socoteala trecutului tot ce le doreşte inima. Dar pentru a putea zice aceasta ar trebui ca potrivnicii noştri să nu se declare drept coborîtori şi apărători ai acelora cari, făcînd toate relele, au înnegrit pe toţi cei care se încercau de a face binele în contra lor.
Partida naţională există de cînd există ţara şi de atunci ea se luptă împotriva boierilor reacţionari şi antinaţionali, partidei care s-a fost pus, cum ziserăm adesea, punctul de reazem al pîrghici sale afară de naţiune; partidă care n-a avut alte arme decît intriga înăuntru şi în afară, răzvrătirile, denunţările la străini şi omorul. Cunoscută e de toţi anarhia ce domnea în ţară după moartea lui Mircea l şi lupta îngrozitoare ce se deschise între boieri, împărţiţi în două tabere, aceia care cereau stabilirea feudalismului şi aceia care cereau emanciparea ţăranului. Aceştia din urmă(care susţineau emanciparea ţăranului) izbutiră şi puseră pe tron pe Vlad Dracul, care lăsă domnia fiului său Vlad al V…Boierii îl numesc Vlad Ţepeş, Vlad cel Cumplit şi-l înfăţişează lumii ca pe un monstru.
Pentru ce dar? Fiindcă acest Domn a cărui memorie trebuie reabilitată în faţa naţiunii, a pus în ţeapă pe boieri, cei mişei şi trădători, a făcut noi boieri, dînd dregătorie ostaşilor pentru fapte vitejeşti, ceea ce supăra foarte mult pe boierii antinaţionali, şi pentru că-i fu milă de soarta norodului.
Pînă astăzi Vlad Ţepeş rămîne pentru toate spiritele supraficiale, după mărturiile boierilor, un călău, un monstru, un duşman al neamului său.
Nemulţumiţi de Vlad Ţepeş, boierii reacţionari trec de partea turcilor…partida cestor boieri pune pe tron pe un favorit al turcilor. Ce nume-i dă istoria? Radu cel Frumos.
Pentru ce?
Pentru că-i fu milă de aceşti boieri şi se arătă cumplit pentru popor, întărind privilegiile şi sporind birurile, reînfiinţînd şi cele desfiinţate.
Pentru că se uni cu turcii în contra lui Ştefan cel Mare.
Pentru că dete ţara în mîinile turcilor şi primi să plătească anual un tribut de 20000 de galbeni.
Pentru c-a dăruit Giurgiu sultanului…
Vlad Ţepeş se urcă iarăşi pe tronul Munteniei…Ce-i fac acei boieri? Fug la turci, le vînd ţara, pun de ucid pe Vlad…Ce nume poartă în istoria noastră acela pe care-l pun cu ajutorul turcilor, pe tronul Munteniei, acel fiu denaturat care primeşte o coroană scăldată în sîngele tatălui său, etc., etc., etc.
Istoria-l numeşte Radu cel Mare. 
Mare în adevăr căci de la dînsul începe decadenţa Ţării Româneşti.
Boierii sunt mulţumiţi: Radu le-a mărit privilegiile.”
Unde foc a citit venerabilul redactor al ,,Românului” toate poveştile astea? Sau şi le închipuieşte singur, îşi bagă singur degetul în gură şi le inventează.
Dar să le admitem pentru un moment că aceste lucruri ar fi scrise undeva, să admitem aşa dar.
Că o partidă naţională exista din timpul lui Mircea cel Mare.
Că ea susţinea emanciparea ţăranului. 
Ca şef de partid era Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş.
Iar pe de altă parte exista un partid reacţionar, care se răzima pe străini şi voia întărirea privilegiilor.
Să întrebăm aşadar istoria cine era acel Vlad Dracul, şeful partidului naţional-liberal de pe atunci?
Mircea l a domnit de la 1387-1419, adica trei zeci şi doi de ani. În timpul său, Casa Lancester a ajuns pe tronul Angliei, au trăit Ioan Huss şi Ieronim din Praga, au primit burggravul Frederich de Nűrnberg marghionatul Brandenburg, s-a-ntemeiat actuala casă imperială a Germaniei; s-au lăţit puterea turcilor în Europa, o vreme peste tot foarte turbură şi politiceşte şi bisericeşte, căci tot atunci au fost Conciliul de la Constanţa; în zilele lui erau războaiele dintre Franţa şi Anglia, trei împăraţi îşi disputau sceptrul Germaniei şi trei papi Scaunul Sfîntului Pentru, atunci trăia Tamerlan şi Baiazid-Fulgerul, c-un cuvînt şi Asia şi Europa erau în foc.
Mircea avea un fiu din flori, un bastard, anume Vlad, naţionalul-liberal al ,,Românului”.
Tată-său fiind pe tron însă, şi anume fiind aliat al Europei întregi şi ocupat cu pregătirile bătăliei de la Nicopole, Vlad, fiul naţional-liberal, nu găseşte atunci un lucru mai bun de făcut decît să închine ţara Poloniei printr-un hrisov datat din Argeş, 22 mai 1396.
Tată-său, întors acasă, pune mîna pe el şi-l trimite la Buda la regele Ungariei.
Tînărul naţional-liberal fuge de acolo şi intră în garda împăratului bizantin, unde face intrigi contra bătrînului său părinte. Mai tîrziu îl aflăm la Curtea împăratului turcesc din Adrianopole, unde se ocupă cu aceeaşi treabă.
Va să zică boierii din partidul naţional care voiau emanciparea ţăranului au izbutit a-l pune pe acest Vlad Dracul, ca şef de partid pe tron? Iar boierii reacţionari care voiau privilegii ţineau pe linia legitimă a Basarabilor?
Dar ceea ce-i mai ciudat în toate acestea e aiurarea desăvîrşită în privinţa motivelor care se substituie oamenilor de pe atunci pentru faptele lor.
Naţionali şi reacţionari? Democraţi şi boieri?
Cearta care se naşte în urma lui Mircea e o ceartă dinastică, Mircea avusese un frate care a domnit înaintea lui, Dan l, un fiu legitim Mihail şi un fiu nelegitim, Vlad Dracul. După moartea-i veni imediat fiul său Mihail. După acesta, care trebuia să fi fost şi el bătrîn, veni Dan ll, fiul fratelui lui Mircea, Dan l. După Dan ll, veni în sfîrşit fiul nelegitim, Vlad Dracul.
Deci între urmaşii lui Dan l şi urmaşii lui Vlad Dracul se-ncinse acea luptă dinastică care împărţi ţara în Dănuleşti şi Drăcuileşti, căutînd unii razem la turci, alţii la unguri, toţi în afară.
Dar Radu cel Frumos a declarat război lui Ştefan cel Mare?
Dar Vlad Ţepeş nu l-a declarat? N-a avut Ştefan cel Mare a se bate tot atît cu Ţepeluş ca şi cu Radu cel Frumos? Şi cu cine a intrat Ţepeş în Moldova? Cu turci şi cu tătari, cu neamuri străine.
Dar cine era acei boieri reacţionari despre care vorbeşte ,,Românul”? Unde sunt documentele din care să se vadă tendinţele lor reacţionare, unde sunt privilegiilor lor întărite de Radu cel Frumos sau de Radu cel Mare?
Toate acestea sunt mofturi, sunt scornituri gratuite în socoteala unei istorii abia cunoscute, în care luptele dinastice jucau, din nefericire, cel mai mare rol în viaţa tuturor popoarelor. Căci nu numai la noi erau aşa, ci-n toată Europa. Misiunea consistă tocmai într-asta că, într-un timp în care Europa toată se bătea în capete, noi am avut norocirea de-a avea dup-olaltă, odată în Muntenia pe-un Mircea, apoi în Moldova pe Ştefan cel Mare. Acest din urmă era fiul de suflet al lui Mircea, el copilărise la Curtea de Argeş şi la Tîrgovişte, el avea aceeaşi tendinţă de a uni creştinătatea în contra Semilunei; c-un cuvînt avea o idee superioară individualităţii sale. Ceilalţi sunt toţi contagiaţi de spiritul ambiţios al veacului lor.
Dar cît de falşă e toată înfăţişarea ,,Românului” cu boierii lui reacţionari şi liberali din vremea aceea, se vede de acolo că tocmai documentele lui Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş conţin numirea o mulţime de boieri, cu rangurile lor, pe cînd în documentele anterioare, ale lui Mircea, vedem vro 5-6 nume de botez, neavînd însemnată alături nici o demnitate de Curte, ba-n unele hrisoave nu figurează chiar nici un nume de boier. Se pare dar că demnităţile de Curte au luat naştere, după model bizantin, în urma morţii lui Mircea. Tocmai sub Vlad Dracul găsim logofeţi, spătari, stolnici, paharnici, comişi etc. Se-nţelege, Vodă trăise la Curtea polonă, la cea ungurească, la cea bizantină, la cea turcească, la toate pe rînd, pe cînd bătrînul Mircea nu fusese nicăieri din ţară afară decît o dată la Braşov, la încheierea unui tractat de alianţă cu regele Ungariei.
Dar al numi pe Vlad Ţepeş emancipatorul poporului, naţional-liberal etc. e curată copilărie. Noi, nu-i vorbă, le-am dori naţionalilor-liberali, d-lor Giani, Cariagdi, Carada, Pişca, C. A. Rosetti, toţi români de cea mai veche origine, un Vlad Ţepeş, căci i-ar lecui pentru totdeauna şi de prieteşug cu Rochefort şi de multe alte suferinţe. Ar vedea dumnealor ce liberal era Vlad V.
Dar ce glume sunt acestea din partea ,,Românului”?
De la Radu cel Mare datează de ex. decadenţa ţării? Serios e asta? Radu era un om pacinic, după mărturisirea tuturor; a împăcat pe turci cu ungurii, s-a împăcat cu Moldova, a înfiinţat două episcopii, a chemat pe Sf. Nifon în ţară, e predecesorul lui Neagoe Basarab, iubitorul de arte, şi, în fine, predecesorul înţeleptului Matei Basarab. Dar poate că zilele lui Matei Basarab, considerate de toţi ca zile de înflorire, să fie în ochii ,,Românului” o epocă de decadenţă? Mai ştii?
     Şi iată cum scrie ,,Românul” istoria în secolul nostru, al pozitivismului, în care fiece teorie trebuie să fie întemeiată pe date exacte şi incontestabilei!   
Pentru ce?
Pentru a dovedi că strămoşii d-lor Giani, Cariagdi, Carada, erau amicii politici ai lui Vlad Ţepeş. Nu se potriveşte. Veţi găsi între boierii lui Vlad Ţepeş pe-un Dragomir al lui Manea Udrişte, veţi găsi pe-un Vintilă Florescul, dar de Caradale nici urmă.” (Timpul 22 ianuarie 1881)

      Este uimitoare asemănarea stărilor descrise de Eminescu cu cele pe care le trăim astăzi, poate aici este explicaţia faptului că şi în prezent marele poet este ţinut la cutie şi hulit de toţi neghiobii! Falsificarea istoriei și identității românilor de către scursurile Fanarului, s-a repetat în perioada bolșevică cînd cazarii ne-au rescris și falsificat întreaga istorie ca unelte ale ocupantului rus, iar cu și mai multă ură o fac azi aceeași cazari ajutați și de români cînd au reușit să ne prezinte Europei ca ,,popor sula” adică un popor de ,,gunoaie și viermi” cum ne știu sprijinitorii lor, adunătura de trădători de Neam și Țară din ceata PDL, în frunte cu ,,javra” Traian Băsescu.

     Eminescu este actual tocmai pentru că el a incriminat un sistem social care s-a perpetuat timp de 140 de ani unde corupţia, impostura, hoţia, incultura, şpaga, viclenia, ura, minciuna, demagogia şi tot ce este josnic şi ticălos, l-au făcut să se regenereze mereu şi să supravieţuiască!  
Aşa-i cînd nu te ajută mintea, te apucă dorul de ghioagă şi rele.

     Congresul spiritualităţii româneşti care se desfăşoară de ceva vreme la Alba Iulia are scopuri nobile dar rezultate sunt cam cenuşii. Nu se poate să renaştem spiritual din mocirla comunistă dacă cel care este proţăpit în fruntea acestei mişcări, a fost cobzarul de sărbătoare a marelui cîrmaci iar toată nenorocirea care a însemnat comunismul bolşevic noi o privim ca pe o etapă fatalistă a istoriei noastre întruchipată de un vis urît. Cîntînd minciuna şi tirania bandelor de lifte și vînzători de neam și țară nu mai ai dreptul moral să cînţi înălţarea celor umiliţi și oropsiți de stăpînii care te-au plătit. Bunul simţ nu-i mai dă dreptul acestui Păun năuc să se tot înfoaie că a fost bun, este mai bun şi va fi foarte bun!. Dacă nesimţirea nu are limite atunci dezmeticirea conştiinţei trebuie să se manifeste cît mai repede altfel vom cînta în continuare ode sfintei prostii. Pentru că acest congres se vrea al spiritualităţii româneşti, apoi drăguţilor cotcodaci trebuia să blestemaţi chiar de a început holocaustul roşu făcut asupra poporului român, autorii lui care au pus la cale marea monstruozitate de la începutul anului 1948 a Tribunalul Poporului din Bucureşti unde a apărut Lista publicaţiilor interzise adică peste 4 milioane de titluri, efectele acestei acţiuni criminale şi cum se pot înlătura ele. Mergînd prin pădurea de uscături şi cîntînd la fiecare cioată ,,foaie verde cucută, mie mi se flutură” dovediţi că aveţi scopuri ascunse şi mişele!

     Vreau să le spun cîteva adevăruri şi ardelenilor care ne tot aburesc cu românismul lor de paradă – Ardealul este inima ţării, aici s-a format poporul român, ei sînt Marea Unire, ei sînt cei mai tenace apărători ai ţării(numai împotriva ungurilor!). Statul român modern s-a format din unirea Moldovei cu Ţara Românească în anul 1859 atunci cînd Ardealul era sub dominaţie austriacă. În anul 1918 istoria ne-a dat o şansă unică de a deveni o naţiune puternică prin alipirea Basarabiei în martie, a Bucovinei în noiembrie şi a Ardealului în decembrie. România s-a întregit şi nu a apărut ca stat independent datorită acestor alipiri succesive. Nebunia Şcolii Ardelene cu latinitatea ne-a adus numai daune şi a dat apă la moara - prin născocirea expansionismului românilor din Ardeal şi cotropire a celorlalte teritorii; Moldova, Muntenia, etc. - celor care au urmărit de-a lungul timpului dezmembrarea României.

     S-au supărat rău ardelenii pe liftele ciocoismului liberal – pe bună dreptate – şi nu au participat la încoronarea de la Alba Iulia din luna februarie a regelui Ferdinand şi nici nu au votat Constituţia din 1922. Aceste manifestări au la bază faptul că Ionel Brătianu i-a tras pe sfoară privind cererile lor de autonomie teritorială a noului stat al românilor. PNL a trecut ca principiu de bază caracterul centralizat şi indivizibil al statului iar toţi funcţionarii publici să fie numiţi de Bucureşti direct sau indirect ceea ce a dus la o corupţie înspăimîntătoare, nărav care repetă şi astăzi toate partidele politice.

     Mai au ardelenii un nat ce s-a săturat de România şi o porcăieşte peste tot, spunînd că a descoperit poporul ardelean şi limba ardeleană care sînt altceva decît ştim toţi. Crede săracul în nevolnicia lui că inteligenţa este direct proporţională cu mărimea fundului. Sigur dacă ar sta în cap ar descoperi poporul prostovan şi limba prostovană!

 

Constantin Olariu Arimin