O parte din adevărata istorie și cultură identitară a geților
pe care, românii de azi sînt împiedicați să o cunoască!

Geţia - Secţiunea 4

CUIBARUL SATANEI

 

     1838  Economist german Friedrich List, în lucrarea Sistemul național de economie politică apărută în acest an îi îndemna pe politicienii din țara sa Prusia, să trimită urdii de germani în ţinuturile Dunării de Jos din imperiul otoman adică plaiurile noastre fiindcă cei care locuiau aici de ceva vreme – neamul mămăligoșilor mioritici nu era în stare de nimic. Povestea este amintită de Marele Român Mihai Eminescu într-un articol scris și apărut în ziarul Timpul din 15 ianuarie 1882 cînd alt neam de origine germanică – cazarii – se stropșeau la noi să le deschidem larg porțile vămilor și hotarele Țării pentru că ei au fost cîndva băștinași pe aceste locuri și nu voiesc decît să revină la matca pe care le-o dăruise Talpa Iadului în urmă cu 1700 de ani, sau ceva mai tîrziu cînd l-au luat ei în stăpînire cu sabia și puterea înspăimîntătoare a imperiului cazar.

     1843 Se înființează la 13 octombrie în New York de către 12 iubitori de Iahwe, organizația secretă mozaică B’nai B’rith International sau Uniunea Lojilor B’nai B’rith, fiind organizată ca o lojă masonică. În prezent, B’nai B’rith International îşi are sediul central la Washington D.C. - 1640, Rhode Island Avenue-NW, în umbra Casei Albe, cu care are legături privilegiate, oricare ar fi președintele - avînd în S. U. A. dar și în alte 47 de țări ale lumii mai mult de 600.000 de membri, exclusiv israeliţi(nu se știe dacă sînt numai cazari sau au primit și ceva ivriți).

     Preocuparea acestei organizații oculte criminale B’nai B’rith asupra României se vede încă de cînd i-a clocit Iahwe în cuibarele întunericului fiindcă la scurtă vreme începe strecurarea mozaicilor din imperiul rus în Țările Române iar la tămbălăul din 1848 deja erau trei ,,tușinați” în frăția masonică din Muntenia care ieșise la ,,Garibaldi bum”. Dar ne-au lucrat și pe alte planuri de nu mai știe românul nici azi de unde le-a răsărit soarele strămoșilor noștri geți și apoi urmașilor acestora din feudalismul timpuriu. Scopul acțiunii era crearea unui Israel european pentru cazarii care au ajuns tușinați la prepuț și dușmani ai neamului omenesc pe care urmăreau să-l robească pe vecie prin intermediul baierelor pungilor achipuite zilnic de Satana. Prima rezidență permanentă din România a B’nai B’rith a fost înfiinţată în 1870 de către mozaicul Benjamin Peixotto care era și consulul U.S.A. la București.

     1847, la începutul acestui an ia ființă în Germania Liga comuniștilor, o organizație conspirativă a cazarilor specializată în atentate și alte acțiuni criminale, dar în lume striga turbata că moare pentru binele muncitorilor din Europa și întreaga lume. Nimeni dintre muncitorii acestor meleaguri nu le ceruseră leprelor cazare să vorbească în numele lor și să-și asume rolul de mentori și conducători ai clasei muncitoare. Din ea făceau parte și Karl Marx alături de prietenul lui din ceata întunecaților sataniști, F. Engels. Aceștia doi primesc de la consîngeni să ticluiască un program de luptă împotriva goimilor burjui cu care să le dea foc la prăvălii, șandramale și alte acareturi pentru a-i nimici, fiindcă ei cazarii sînt aleși pentru a zidi o nouă lume a celor drepți unde ei să conducă iar ceilalți să le fie robi. Manifestul Partidului Comunist – nume dat de oculta cazară ce dorea să stăpînească lumea prin foc și sabie, așa cum li s-a revelat și jegurilor ivrite de la Qumran – a fost suportul ideologic al mișcărilor masonice de la 1848-1849 ce au tulburat amarnic Europa cu revoluțiile și revelațiile lor drăcești. În acțiune s-au implicat și destui goimi care, cei mai mulți, aveau legături cu masoneria. Scopul mișcării era, ca prin forța armelor să pună mîna pe putere în întreaga Europă, să instaureze regimuri comuniste peste tot și de aici să plece către cele patru zări cu stindardul Satanei! Karl Marx(Kissel Mordechai), autor al primului Manifest Comunist, a scris făcătura cu scopul de a crea iluzia marii dreptăți pe care vreau să o aducă ei în viața goimilor, însă în realitate era un program prin care se urmărea robirea întregului glob pămîntesc pentru oculta mozaică. El făcea parte din conducerea lojei masonice israelite, Alianţa Drepţilor, filială a puternicei B’nai B’rith în Germania și din acest cuibar al întunecaților a ieșit răvășelul care avea să aducă cele mai mari nenorociri pe capul întregului neam omenesc!!!

     Nici nu se sfiau deloc uciganii cînd afirmau în gura mare că revoluția lor – dar pentru că săracii goimi au fost grei de cap, le-au turnat mai multe revoluții să-i dezmeticească – propovăduia mai ales în Germania, răsturnarea totală a civilizației creștine, uneltind pentru confiscarea averilor goimilor(presupun că ale lor erau exonerate prin zapis dat direct de Talpa Iadului), aburindu-i rău pe goimii săraci cu duhul dar mai ales la pungă, că ei se vor urca în capul treburilor și vor fi stăpîni pe toate cele din străfundurile iadului pînă în înaltul cerurilor. Deci Liga Comuniștilor nu era decît un alt cuib unde se cloceau ouă de basilisc de unde să-și ia zborul fel de fel de răpitoare care să înșfece în gheare întreg pămîntul pentru a-l aduce jertfă cinstită și îngrozitor de prăjită Întunecimii Sale. Pe cale de consecință Manifestul partidului comunist este un document elaborat de către conclavul din Hamburg al  B’nai B’rith, cam tot așa cum vor apărea peste vreo 50 de ani, din aceleași clocitori sataniste Protocoalele înțelepților Sionului.

     1848-1849 încep acțiunile masoneriei și a ocultei cazare împotriva goimilor în toată Europa, lozinca lor fiind emanciparea socială și economică a claselor exploatate, dar nu suflau o vorbă că printre acești exploatatori erau și mozaici care nu sufereau de vreo milă să se deosebească de lotrii goimi. Însă nu toate neamurile Europei au pus botul la aceste circării iar zvîrcoleala s-a lăsat cu sute de mii de morți dar fără a se aburca vreun revoluționar comunist în fruntea statului pe care îl doreau ei. Și atunci foc de supărați că goimii n-au fost așa șpirtoși precum revoluționarii cazari, pre multe neamuri aceste jeguri le-au condamnat la dispariție prin exterminare totală, sau cum am zice azi luîndu-ne după aiurelile lor, ne-au pus întunecații mozaici de un holocaust. Pe lista pentru nimicire a Talpei Iadului întocmită de revoluționarii Karl Marx și F. Engels erau trecuți cu litere pînă în înaltul cerului să se cutremure întreg pămîntul următoarele neamuri: bascii, scoțienii, irlandezii, islandezii, slavii de toate semințiile pentru că țarul rușilor le-a dat cu mult sînge în jăratecul revoluției mozaice, însă nu am fost uitați nici noi. Iată ce au scris despre neamul mioritic pentru faptul că nu am fost șpirt la revoluția lor și mai ales că în Ardeal ne-am opus cu arma în mînă împotriva masonilor unguri ce urmăreau să transforme Ardealul într-o provincie a Ungariei revoluționare. ,,Românii sînt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență de gunoaie etnice iremediabile, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.”  Drăceasca scrisoare ticluită de Karl Marx și Friedrich Engels a fost adusă de bolșevicii cazari, și pe meleagurile noastre cînd ei erau stăpîni ca unelte ale ocupantului rus, iară noi slugi preasupuse, zicerea fiind pusă la loc de cinste în Opere complete, vol. Vlll, București, editura Politică 1963, pag. 259.

     Veninul jidovesc ieșind la lumină la 13 ianuarie 1849 în articolul ,,Lupta maghiarilor” apărut în ziarul lor Neue Rheinische Zeitung, nr. 194 și ,,Panslavismul democratic” scris de aceiași tartori și în aceeași fițuică în februarie 1849. În articolul ,,Ungaria și panslavismul” F. Engels, dar și în alte texte din aceeași perioadă scrise împreună cu Marx, sataniștii cazari ne spun de la obraz că sîntem ,,una dintre națiunile nonistorice vinovate de eșuarea hîrjoanei lor de la 1848-1849, iar frățiorii întru Ucigă-l Toaca de mai tîrziu Lenin și Stalin, le-au preluat întocmai ideile criminale spunînd că: ,,popoarele reacționare trebuie să fie nimicite pentru binele progresului revoluționar” și de aici a curs în sufletele românilor mult venin jidovesc și iudeo-bolșevic reușind să ne falsifice istoria și cultura identitară iar după ce au devenit stăpînii României în anul 1944, au distrus 5-8 miliarde de cărți ca să nu mai rămînă urmă de gîndire românească ,,contrarevoluționară”!

     TREBUIE SĂ REȚINEM ACESTE IDEI CRIMINALE ALE MAFIEI CAZARE PRIN CARE ȘI-AU PROPUS NIMICIREA POPORULUI ROMÂN ȘI DACĂ NU VOR REUȘI CU TUNUL SAU FLINTA, ATUNCI O VOR FACE PRIN DEZNAȚIONALIZARE, PLAN SATANIST CE LE-A REUȘIT ÎN MARE PARTE!!!

     1854  Profesorul W. G. F. Roscher, autorul mai multor tratate de economie politică după care învățau studenții din universitățile germane în lucrarea Die Grundlagen der National Ökonomie, Berlin 1854 precizează despre planificata colonizare a ținuturilor dunărene cu germani și poate cu jidani fiindcă aceștia erau bine înfipți în structurile statului prusac: ,,Ar trebui ca numai germanii să fie în număr considerabil, iar populația locală să nu posede în același grad dezvoltarea politică şi sentimentul naţional.” Acest plan de colonizare a fost pus în aplicare dar a avut foarte puțini susținători printre germani, ei preferînd SUA, și așa au apărut în Dobrogea cîteva sate curat germane! Este de reținut faptul că și germanii urmăreau să ne șteargă prin orice mijloace, caracterul identitar al neamului românesc și vom vedea că multe din acțiunile mafiei mozaice dar și a istoricilor germani vor urmări atît la lumina zilei cît și în cotloanele întunericului, tocmai distrugerea ,,sentimentului național” pentru a se înstăpîni aici cazarii sau alte lepre aduse de aiurea. Pilduitor pentru mințile istoricilor germani este tărăboiul pe care l-au făcut după ce a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa în anul 1837 și revendicat cu mare furie de către istoricii acestui neam nesățios de glorie și avere. Au zis ei plini de fală că tezaurul românesc ar fi meşterit de goţi, adică strămoşii lor goţii – o altă minciună – care aveau în curbura Carpaţilor o patrie veche de prin secolul Xll î.e.n. şi deci, şi ei ar trebui să vină să-şi caute rădăcinile şi să ia în stăpînire ,,pămînturile strămoşeşti” cum cum i-a îndemnat cu ceva vreme chiar economiștii lor! Şi nu a fost doar unul, probozîndu-ne că am fi numai nişte pripăşiţi de vreme recentă în jurul Carpaţilor; ci ne-au prăjit la foc continuu un cîrd de ciripitori atotștiutori cum ar fi istoricul Iulius Zacher din Halle în 1855, filologul Wilhelm Grimm la Berlin în anul 1856, W. Massman şi N. Lauth în 1857, H. Dietrich în anul 1861, Georg Stephens în 1867, J. Henning în 1884 care numește scrierea de la Pietroasa ,,unic monument runic german” iar în anul 1889 spune că este ,,cel mai vechi important obiect din monumentele runice germane.” textul fiind scris în limba gotă sau teutonică!

     1860, este anul cînd apare Apelul lui Cremieux și Montefiore în numele Alianței Universale Israelite fiindcă povestea masoneriei au găsit-o neserioasă unde erau amestecați și ceva găgăuță de netăiații împrejur, dar asta pentru ochii goimilor fiindcă organizația a fost în fapt o goarnă mai apropiată de europeni a B’nai B’rith. Ne zice spre luare-aminte blestemata scriitură: ,,... O împărăție mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăți, a Împăraților(Petersburg/Petrograd), a Papilor(Roma) și Patriarhilor(Constantinopol).” Deci după propriile mărturii doreau un Israel peste toată Europa și chiar au reușit să-l înfăptuiască în anul 1917 în imperiul rus cu ajutorul armatei germane!!! Armand Levy, cazar francez care făcea parte din conducerea B’nai B’rith, este și cofondator al Alianței Universale Israelite(nu evreiești, mînca-v-ar moartea jeguri ieșite din closetul iadului) și care în anul 1878 la Berlin împreună cu alți mozaici, au făcut tot ce le-a stat în putință pe lîngă Puterile Garante pentru a împiedica  recunoașterea independenței României de către acestea.

     1862, ianuarie domnitorul A. I. Cuza proclamă Principatul România. Veniturile mozaice, pripășite la noi din timpul ocupației rusești din perioada 1828-1834 și soațele lor fac tămbălău mare la începutul lunii martie în Iași împotriva proclamării Principatului România. (Pe Wikipedia în limba română este scris despre această perioadă că în țările române se practica comerțul cu sclavi, iar țiganii erau principalii sclavi!!!)

1     862, 8 iunie este asasinat Barbu Catargiu de către mafia și masoneria liberală, pentru că s-a opus năvălirii cazarilor în țară, dar mai ales pentru că a luptat deschis împotriva ideilor comuniste susținute de partidul roșu al internaționaliștilor masoni liberali conduși de către C. A. Rosetti și I. C. Brătianu. Într-un discurs din 17 iunie 1861 în Camera din București, Catargiu le reproșa deputaţilor: ,,Comitenţii noştri, văzînd că la Comisia Centrală s-au pus principiile năprasnice ale Comunismului, cu drept cuvînt, în spaima lor, se adresează la noi zicîndu-ne: «nu vedeţi ce se face în jurul vostru? Nu ştiţi că se pregăteşte o lege electorală afară din ţară, o lege care cheamă pe cei ce inspiră jaful a fi legiuitorii noştri? Voi cunoașteți toate aceste maşinaţii şi tăceţi! Iar noi, comitenţii voştri vă întrebăm ce aţi făcut de trei ani?»” Adică primul ministru al Principatului România, era speriat că leprele liberale urmăreau să pună stăpînire pe țară printr-un sistem legislativ ticluit de ei, folosit pentru a controla în totalitate societatea și economia, în folosul lor și a stăpînilor ce îi țineau în hățuri. Barbu Catargiu este prima victimă a neamului românesc căzută sub satîrul ideologiei iudeo-comuniste, iar ce va urma după anul 1944 arată ferocitatea și ura patologică a mozaicilor în general și cazarilor în special asupra poporului român!

    1864, apare la Viena cărticica ziaristului cazar Robert Roesler intitulată Das varromische Dacien, unde autorul vrea ,,să dovedească” numai prin revelații, că românii din jurul Carpaților s-au format ca popor undeva în sudul Dunării și au migrat pîlcuri, pîlcuri, pe plaiurile mioritice în secolele lX-X. Mai susține jegul plin de obrăznicie, că românii nu au nici o legătură etnică cu vechii geți sau daci pentru că ei sînt formați din amestecarea mai multor popoare, dar undeva în sud în Tracia, Macedonia sau Aiurea unde și-a clocit Dracu urmașii!

     1860-1890, începe marea invazie cazară în Principatul România, chiar dacă ei pretind că ,,s-au înmulțit și au înflorit” de nu-i mai putea stăpîni nici moartea. Înainte de 1860, în Principatele Unite nu existau mai mult de 20000 de mozaici, iar dintre aceștia, cei mai mulţi au venit cu ocupantul rus după anul 1828 avînd statutul de ,,sudiți”, adică supuși ai rușilor, austriecilor sau germanilor și care desfășurau comerț în Principate dar sub protecția și justiția țării de origine, fiind scutiți de orice fel de taxe vamale sau impozite față de statul românilor, situație ce a dus la ruinarea negustorilor și meseriașilor autohtoni. Năvălirea cazarilor peste români a avut ca scop schimbarea structurii demografice a populației, astfel ca ei să poată pretinde că au fost băștinași aici și pe cale de consecință au dreptul la un stat al lor, idee care va cunoscută sub numele de Israelul european!

     În articolul Jidovii din Iaşi publicat în ziarul Dreptatea din 31 iulie 1869, istoricul și lingvistul Bogdan Petriceicu Haşdeu ia poziție față de invazia cazarilor în Moldova şi arată rolul lor nefast asupra economiei şi sănătăţii populaţiei româneşti. ,,Foaia săptămînală de aici, Curierul de Iaşi din 27 iulie, publică un act oficial, din care se vede că numărul jidanilor vagabonzi se suie la cinci mii! Punem şi noi sub ochii publicului acest document. Referatul domnului secretar al Comitetului Permanent către domnul Prefect al judeţului Iaşi din 21 iulie 1869: Astăzi expirînd termenul de 10 zile ce ne-aţi defipt pentru a vă prezenta tabloul populaţiunii israelite din comuna Iaşi, cu onoare îl şi prezint în aprecierea d. voastre. Elementele de care m-am servit pentru a-l forma sînt următoarele: Recensămîntul Primăriei comunei Iaşi din anul 1867, în care am găsit numărul de 20775 suflete. Creşterea populaţiunii istraelite de 30 la sută după calcularea actelor stării civile de la 1867-1869, în sumă de 6000 suflete. Israeliţi vagabonzi rămaşi în Iaşi de la 1867-1869 în sumă de 5000 suflete. După aceste cifre s-a format tabloul. Aceste cifre, să fie ele cît de neexacte, totuşi arată faptul înspăimîntător că mai bine de a 6-a parte din populaţiunea jidovească din Iaşi se compune din vagabonzi; 5000 dintr-un total de 31775 suflete, este un ce de îngrijat foarte! Imigraţiunea jidanilor covîrşind peste măsură chiar numărul jidanilor de loc, a făcut şi mai grea pentru jidanii înşişi, chestiunea şederii lor în ţară. Şi apoi, cînd mai gîndeşte omul că tocmai jidanii imigranţi sînt acei se au pretensiuni mai mari, ar trebui să înţeleagă toţi românii că vorba nu este de toleranţă religioasă…”

     Vedem din articolul lui Hașdeu, că în numai 2 ani populația jidovească a Iașului a crescut cu 50%, adică o năvălire fără nici o opreliște peste teritoriile românilor, ca și cum Principatul România era un sat fără cîini, și chiar așa era dar la porunca masoneriei jidovești care ne-a fericit cu leprele liberale pe cap. Dau mai jos adevăratele dedesupturi ale acestei năvăliri jidovești peste plaiurile românești.

     1866-1867 au venit la București tartorii masoneriei mondiale, Moses Haim Montefiore și Isaac Jacob Crémieux, să vadă de ce nu le execută întocmai poruncile supușii lor, liberalii mioritici în frunte cu Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti. Despre această vizită nu există nici o referire în cultura română, dar nici Ion Brătianu nu amintește în memoriile sale de întîlnirile avute cu căpeteniile lui Ucigă-l Toaca ceea ce dovedește caracterul lor ultrasecret, sau antiromânesc în sensul lor adevărat. Scopul principal al vizitei a fost acela ca masonii mioritici să lase porțile deschise pentru năvălirea cazarilor din imperiul rus fiindcă ei aveau planul înființării Israelului european care trebuia să cuprindă Galiția, Moldova istorică de la Carpați la Nistru, Slovacia și ceva rotunjimi spre est deși jidovii în aceste teritorii erau cam de 5-15% iar la noi mult mai puțini! Pentru a include și spațiul românesc în acest dominion al Satanei, Talpa Iadului a dat poruncă să pornească stolurile de prădătoare către casele românilor pentru a-și face noi cuibare, iar de vor face gură mioriticii, atunci să strige către cele patru zări că sînt supuși persecuțiilor și pogromurilor și imediat le va sări în ajutor toată Europa!

     Sir Montefiore era baronet englez, născut în anul 1784 la Livorno în Italia și a murit în 1885 Ramsgate Anglia. A fost un om de afaceri, broker, bancher, filantrop și activist pe tărîm obștesc pentru mozaici și de asemenea a îndeplinit un timp și funcția de Șerif al Londrei. El a fost unul dintre cele mai cunoscute personalități mozaice din Marea Britanie și din lume în secolul al XIX-lea. Montefiore, a vizitat orașul palestinian Jaffa în mai multe rânduri, iar în anul 1855 a cumpărat aici o livadă de portocali pentru a furniza locuri de muncă mozaicilor locali, dar experiența a eșuat, fiindcă ei nu erau obișnuiți cu munca ci numai cu cerșetoria sau hoția așa cum a arătat B. P. Hașdeu în articolul său cîțiva ani mai tîrziu. În zona respectivă a luat ființă mai târziu un cartier al Tel Avivului, numit Montefiore.

     Dar presiunea mafiei mozaice asupra tînărului stat al românilor era prezentă încă din anul 1864 cînd domnitorul Cuza a cedat jidanilor dreptul de a înființa Banca României cu dreptul de a emise monedă românească! Cine nu știe istorie îi amintesc ce a pățit regatul Angliei în secolul Xlll cînd a făcut aceeași neghiobie sau ce este S.U.A. astăzi care și-a dat dreptul de emitere a monedei naționale în mîinile mafiei mozaice. În proiectul de Constituție care se discuta în parlament, la propunerea lui Cuza și a mafiei masonilor liberali dar și ceva conservatori pentru culoare, s-a introdus articolul 6, potrivit căruia ,,religia nu poate fi un obstacol la împământenire”. Deputații moldoveni care cunoșteau foarte bine ce înseamnă invazia ,,sudiților” în Moldova au fost cei mai vehemenți și mai îndîrjiți, amenințîndu-i pe tartorii Brătianu și Rosetti că vor părăsi clanul mafiot al liberalilor. S-a ieșit la tămbălău în fața Parlamentului lăsîndu-se și cu arestări pentru că unii doreau să se facă mai multă lumină în aceste întunericuri sataniste. Acestea sînt condițiile în care își fac apariția la București cei doi tartori ai masoneriei mondiale pentru a certa căpeteniile preasupuse din ceata lui Ucigă-l Toaca de pe Dîmbovița. Ei le promit trădătorilor un sprijin bănesc de 25000000 de franci în schimbul trădării Neamul Românesc, dacă erau gata să voteze constituția ce le-ar fi permis cazarilor o invazie legală în Principatul România. Prezența celor doi tartori a scos în București, lumea în stradă care a înconjurat clădirea unde se ținea sfatul cel de taină și amenințînd cu ceva flăcări și pietre dacă sataniștii nu-și iau tălpășița. Ca să le arate că știu ce au de făcut, au devastat sinagoga din București să nu mai aibă cuibar Satana și Talpa Iadului pe malurile Dîmboviței.

     Isaac Jacob Crémieux, care a fost mai cunoscut ca d'Adolphe Crémieux, născut la 30 aprilie 1796 la Nîmes, a murit la 10 februarie 1880 la Paris, era avocat, politician cazar francez, vice-președintele Consistoriei centrale a copiilor lui Israel din Franța din anul 1834 și președinte al Alianței Universale Israelite din anul 1864 care a fost creată în 1860 avînd ca fondatori pe el și pe Charles Netter.

     Crémieux a fost un conducător și reformator al Francmasoneriei franceze, deținând gradul de "Souverain Grand Commandeur" în Consiliul Francez Suprem. El reorganizează Masoneria după anul 1860 apropiind ritul Oriental și cel Scoțian, și organizează la Lausane în anul 1875 o conferință pentru a-i pune pe tartori să tragă la același ham. Este părintele Masoneriei moderne!!! Atracția lui pentru această organizație ocultă apare de timpuriu fiindcă în  Francmasoneria erau mulți mozaici din regiunea lui de baștină Carpentras, încă din secolulul al XVIII-lea. În 1818, la douăzeci şi doi ani, el este inițiat în marea șărpărie a întunericului în orașul Nîmes și devine căpetenia Marelui Orient de France, primind și primele treizeci de grade în Ordinul Scoțian Antic, fiind acceptat în acest rit(AASR). Ulterior, el s-a alăturat lojei Consiliului Suprem al AASR din Franţa, devenind astfel cel mai puternic om din masonerie, fiind Mare Suveran și Comandor ales în 1869. El nu vede nici o contradicție între angajamentul său pentru iudaism si ,,Marele Arhitect al Universului"(Talpa Iadului sau Lucifer) pentru el, lumea este condusă de o forță supremă și diferențele religioase nu au importanță pentru marea cauză, așa cum zice în Apelul către ceata întunecaților care doreau să devină stăpînii lumii.

     De două ori a ocupat fotoliul ministerului de justiție în guvernul francez. În tămbălăul din 1848, a fost ales ministru al justiției(25.02-7.06) și mai ocupă acest fotoliu în 4.09.1870, demisionînd în februarie 1871. Prin înfrîngerea catastrofală de la Sedan și capitularea trupelor franceze din 1 septembrie 1870 în frunte cu împăratul Napoleon lll, Cremieux și ai lui prin lovitura de stat din 2 septembrie ajung iarăși pe cai mari și tari. Peste numai 50 de zile el dă Decretul nr. 136 din 24.10 prin care toți mozaicii – mai toți sefarzi - din colonia franceză Algeria primeau cetățenie franceză în bloc, dar i-a exclus de la acest privilegiu pe berberi și musulmani. Atunci s-a pornit o năvală a mozaicilor către Algeria de nu s-a mai auzit la urechile francezilor, iar în 1871 el a trebuit să demisioneze pentru viclenia politică iar migrația să fie oprită. Așa au vrut să facă și cu ,,sudiții” veniți după anii 1860 pe capul românilor, să primească cetățenia în bloc și să transforme Principatul România într-o țară de năvălire cazară. L-a sprijinit pe Leon Gambetta în războiul cu prusacii din anul 1870 care a ieșit atît de rău pentru francezi și poate nu ar fi rău să ne gîndim că și her Hitler a fost sprijinit de o mare parte a mafiei sioniste să treacă Europa pe sub șenilele Pantzerelor. Ideile lui Cremieux erau republicane de stînga sau socialiste ori comuniste cum le spuneau românii și alții nedați cu meșteșugul minciunii în acele vremuri, după zisa lui Barbu Catargiu și a altor români adevărați care își țineau capul pe umeri ca să judece cu el.

     În cadrul funcției de președinte al Alianței Universale Israelite, Adolphe Crémieux a vizitat România, împreună cu Moses Montefiore, în anii 1866 - 1867 și a obținut promisiunea guvernului român să anuleze prevederile care opreau năvălirea cazarilor, dar această promisiune a masoneriei mioritice n-a fost respectată datorită deselor luări de poziție a unor intelectuali adevărați. Cînd au sosit la București cei doi tartori ai lui Ucigă-l Toaca, în lunga lor ședere au cerut ucenicilor lor I. Brătianu și C. A. Rosetti să le facă în baștina mioriticilor, vad bun cazarilor din imperiile vecine pentru a năvăli ca un puhoi nestăvilit în Principatul România. Și sigur i-a îndemnat pe preasupușii slujitori ai întunericului să scrie românilor o ,,istorie adevărată” unde noi să fim venetici iar ei băștinași. Atunci jidanii, veniți de cîțiv ani peste români nu ne cunoșteau limba, nicidecum să ne scrie o istorie, fie ea chiar falsă. Despre vizita celor doi tartori ai masoneriei la București, în cultura română nu se găsește scris un cuvînt, doar Eminescu amintește într-un articol apărut în Timpul din 1 mai 1879 despre aceste legături ale liberalilor roșii ce au adus atîta nenorocire românilor: ,,Sînt cunoscute apoi intimităţile d-nilor liberali cu Cremieux, Montefiore şi alţi jidovi însemnaţi, intimităţi prea naturale, pentru că mozaicii tuturor ţărilor sînt liberali şi ultrali-berali, republicani, etc… lucru lesne de explicat dacă considerăm că jidovii, neavînd nici patrie, nici tradiţii, fireşte că nu vor ţine la patria şi la tradiţiile poporului pe lîngă care trăiesc. Discursurile de ocazie ale d-lui Brătianu nu dovedesc din nefericire nimic. Căci acuzarea noastră principală pe care o facem roşilor nu este că au fost şi sînt amici ai jidanilor; la urmă fiecine e stăpîn pe voinţa şi cugetările lui. Dar ceea ce n-au drept de a face e de-a duce poporul în eroare şi de-a se gera la ocazia de adversari ai evreilor”.

     Raporturile dintre clica masonică mioritică și Marii Tartori Cremieux și Montefiore nu puteau fi decît între stăpîn și protejat, iar acesta trebuia să execute ordinele. Se pare că în urma acestei vizite la București a tartorilor masoneriei mondiale, li s-a pus în nas masonilor români, crearea unui Israel cazar în Europa ceva mai la est de Carpați, idee ce a fost susținută cu mare fervoare și la Conferința de pace din anul 1919 unde s-a discutat foarte aprins ,,chestiunea cazară”!

     1867, iunie 2, se înființează Societatea Academică condusă de ,,doctorul ardelean” A. T. Laurian(1810-1881) instituție ce l-a avut la cîrmă pe acest ticălos pînă în anul 1876 și care și-a propus ca scop principal ,,cercetarea și cunoașterea istoriei, limbii și culturii române”. Alte date mai puțin folosite și chiar mai puțin înțelese spun că la propunerea fanariotului C. A. Rosetti, locotenența domnească a aprobat la data de 1 aprilie 1866 fondarea  Societății Literare Române, devenită în 1867 Societatea Academică Română, iar la 30 martie 1879 Academia Română printr-o lege specială a Parlamentului liberal adică mason,  prima ședință ținîndu-se la 1/13 august 1867. Membrii fondatori au fost numiți toți de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor, fiind repartizați astfel pentru regiunile locuite de români: 7 din Principate, 3 din Ardeal, 3 din Basarabia, 2 din Bucovina, 2 din Banat, 2 din Macedonia, adică era o instituție a statului român controlat atunci de masoni, așa cum a fost controlat după 1947 de bolșevicii cazari apoi de comuniștii români.

     Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sînt: Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Dar cîtă ură și trădare de Neam și Țară s-a ascuns sub această pălărie a antiromânismului științific voi dovedi în continuare.

     Majoritatea celor care au fondat Societatea Academică Română erau membri PNL sau apropiați acestei clici de lotri, iar cea mai mare parte dintre ei se țineau și slujbași de nădejde a masoneriei. Mihai Eminescu a scris mai multe articole despre ,,probitatea științifică” a șleahtei de ,,cacademicieni”, atătînd că nici unul nu publicase ceva pînă atunci în domeniul istoriei sau lingvisticii, iar alții nu-și puteau dovedi studiile pe care pretindeau că le-au făcut în țară și străinătate. Puținii români care chiar au crezul în scopul declarat al acestei instituții au fost marginalizați și băgați în ..uitare”.

     Pretențiile năvălitorilor jidani veniți din imperiul rus în special, l-au determinat pe B. P.  Hașdeu să scrie în anul 1868 lucrarea Istoria toleranței religioase în România, care ne ajută a înțelege o parte din istoria noastră ascunsă și falsificată, iar pentru asta amintesc pasajul următor(pag. 155, Opere, vol. 5): ,,Cremieux susține că țara aceasta, pînă să nu fie locuită de români, a fost locuită de jidovi și că prin urmare nu jidovii au năpădit țara românilor, ci românii au năpădit țara jidovilor, nu țara românilor trebuie desărtată de jidovi ci țara jidovilor trebuie desărtată de români”.  Dar întunecatul venit de la Paris să ne educe în ale istoriei lor, știa că țara jidovilor era Polonia care făcea parte atunci din imperiul rus și că înainte de 1800 jidovimea nu își făcuse cuibar pe plaiurile mioritice și deci nu le-a fost baștină niciodată, însă ei doreau acum să-și înființeze în Europa un Israel iar teritoriile ochite erau Galiția, Moldova istorică, Slovacia și ceva spre răsărit. După înființarea Academiei Române la porunca tartorilor întunericului, au avut grijă acești învățăcei mioritici de le-au mers totul strună jidovilor iar pe ea ne-au cîntat nouă românilor numai cîntece de lebădă!

     Ca să înțelegem de ce asemenea oameni ne-au scris și falsificat istoria și cultura identitară inclusiv identitatea națională, punîndu-se în slujba unei organizații criminale, dau ceva din instrucțiunile primite de Garibaldi la 5 aprilie 1860, cînd pornise la cucerirea puterii politice în Italia. Sper lumina și furia întunecaților precizez că acestea au fost publicate de Paul Rosen în anul 1890 – fost Mare Inspector General, cel mai înalt grad al masoneriei – în lucrarea L’Ennemie Sociale, care a ieşit din această organizaţie ocultă şi a dorit să avertizeze societatea franceză de pericolul francmasonic. ,,Tu te vei sili să atragi în aceste Ateliere cel mai mare număr de elemente duşmănoase Catolicismului, duşmane ideilor şi instituţiilor creştine, pe toţi revoltaţii contra bisericii, care este vrăjmaşa noastră, pe toţi credincioşii de orice fel. Te vei sili să faci un loc pentru Fraţii Simbolului tuturor ambiţioşilor, care voiesc să ajungă la onoruri şi putere, tuturor declasaţilor şi secăturilor, care sînt în căutarea unei poziţii sociale, oamenilor de petrecere, bonvivanţilor lacomi de plăceri materiale, negustorilor şi industriaşilor aprigi de cîştig, literaţilor, savanţilor setoşi de renume…. Raţiunea ta este singura regulă a Adevărului, singura cheie a ştiinţei şi a politicii. Poftele tale şi instinctele tale constituie singura regulă a Binelui, singura cheie a progresului şi a fericirii…” La fel au procedat și bolșevicii cazari după ce au ajuns stăpînii Românii în vara anului 1944.

     Cum au realizat ,,cacademicienii” români această cercetare și cunoaștere, voi arăta în continuare. Cred că înființarea acestui cuibar al Satanei nu este chiar întîmplătoare, fiindcă în țară existau deja multe organizații pentru susținea culturii și istorie românilor mai vechi, dar neaflate sub control liberal și mason, care să urmărească la poruncă, falsificarea istoriei noastre pentru a le face loc în ținuturile Carpaților, năvălitorilor cazari! Între anii 1871-1876 A.T. Laurian împreună cu I. Massim, avînd ca model dicționarul lui Alexandre Hirth(A. Cihac dăruit românilor în 1870!), după pohtele și povețele masoneriei internaționaliste, realizează un dicționar(al lui Cihac era scris în limba franceză iar el nu știa limba română deloc!) spun ei, al limbii române în două volume, eliminînd cea mai mare partea a cuvintelor ,,nelatine”, de unde rezulta o limbă care aducea foarte vag cu limba vorbită de poporul român. El spune despre propria făcătură: ,,Glosariu care coprinde vorbele d’in limba romana, straine prin originea sau form’a loru, cum si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”. Limba română este de nerecunoscut în pretinsul dicționar al românilor. Primul volum are 1864 pagini şi cuprinde numai cuvinte de origine latină, majoritatea covîrşitoarte nefolosite în limba română. Volumul ll are 584 pagini şi cuprinde cuvintele din limba română care nu au origine latină şi pe care magistrul le propune spre a fi eliminate din vorbire. Sînt cam 50000 de cuvinte, cu definițiile lor!

     Se poate  observa cu uimire că există stranii ,,coincidențe” între vizita tartorilor Cremieux și Montefiore la București din anii 1866-1867 care avea ca scop falsificarea istoriei noastre și acceptarea jidanilor ca băștinași pe plaiurile carpatine și înființarea Societății Academice Române din iunie 1867, apoi realizarea Dicționarului lui A. Hirth în 1870 și Grosariul de către A. T. Laurian și I. C. Massim exact în perioada cînd Peixotto a fost ambasadorul SUA/B'nai B'rith la București! Să amintesc din datele puse la începutul textului că nu numai revoluționarii internaționaliști cazari doreau nimicirea poporului român prin ,,extirparea sau pierderea caracterului lor național” dar și culturnicii germani urmăreau macularea totală a ,,sentimentului național” astfel ca să putem fi folosiți ca robi ascultători în slujba unor stăpîni veniți de la mama dracului!

     Acesta a fost adevăratul scop al înființării Academiei Române, instituție pusă în slujba dușmanilor neamului românesc și care în realitate a urmărit distrugerea sentimentului național adevărat și născocirea unei identități false pe care au impus-o în conștiința românilor, și astfel continuitatea românilor de azi veniți din geții de ieri să poată fi contestată de oricine dorește. Scopul ascuns și odios al Academiei Române a fost după cum se vede astăzi, chiar mai nimicitor asupra neamului nostru decît toate nenorocirile aduse de Partidul Comunist din România înființat de cazarii bolșevici și care era o filială a Cominfernului.

     1868, Guvernul Principatului României este pe punctul de a expulza cîteva zeci de mii de mozaici sudiți care erau de ceva vreme în țară dar nu aveau nici o sursă de venit trăind din cerșetorie și hoție. Pe loc a început să urle toată Europa de persecuțiile pe care le făceau antisemiții români împotriva populației ,,băștinașe” a jidanilor sudiți și a cerșetoriei și hoției practicată de mulți dintre ei!

     1869, Ziarul Federația din Pesta publică o listă cu mai mulți mozaici din Principatul România, care au donat sume mari de bani ungurilor să înarmeze două regimente de honvezi, pentru a veni să-i elibereze de ,,sîngeroșii venetici antisemitiți români, care s-au învățat să trăiască din exploatarea lor!

     1870, Benjamin F. Peixotto/Poexotto, mare căpetenie în B'nai B'rith, ajunge la București ca ambasador al SUA, misiune care va dura pînă în anul 1876, după care își va scrie faimoasele memorii cunoscute nouă prin cîteva fragmente abia în anul 2005. În perioada 1853-1875 H. Graetz publică în unsprezece volume lucrarea intitulată Geschichte der Juden (Istoria iudeilor), unde pretinde că neamul lor ivrit a fost pe pămînturile carpatine din timpul primului templu (secolul Vl î.e.n.) dar mai sigur după cucerirea Daciei de către romani, ei fiind o mare parte dintre colonii care s-au stabilit pe aceste plaiuri proveniți din legiunile ivrite care erau în armata romană, fiind deci pămînteni chiar înaintea poporului român care s-a format mai tîrziu dar în sudul Dunării de unde s-au tot strecurat pe întuneric și i-au luat la spart și rupt pe acești ,,băștinași” semiți!!!

     Tot în acest an, Academia Română proaspăt șmăcuită cu pucioasă satanistă, primește de la cazarul Alexandre Hirth(cunoscut de noi ca Alexandru Cihac) o lucrărică pentru luminare și îndreptarea minților către făcătura lor, scriere intitulată Dictionnaire d'étymologie daco-romane, dar numai volumul l apărut concomitent la Francfurt am Main & Berlin & Bucarest, 1870, intitulat Eléments latins comparés avec les autres langues romanes, unde pretinsul ,,specialist în limba română” îi temperează binișor pe latiniști fiindcă ei mozaicii din Iudeea ar fi fost adevărații soldați romani stabiliți pe pămînturile provinciei romane Dacia. Continuă îndîrjitul să ne prăjească inteligența cu al doilea volumul apărut în anul 1879 și intitulat Eléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne el albanais, arătîndu-le și acelor mioritici care sufereau de orbul găinilor, pe unde trebuie să-și caute strămoșii fiindcă la nord de Dunăre, locul se ocupase deja după istoria plăsmuită de ei. În semn de recunoştinţă pentru aceste monstruozități dăruite românilor ca adevăruri sacre, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1872! De aici avea să se inspire Eliezer Schein(Lazăr Șăineanu) cînd ne-a scris și el un dicționar al limbii române de ne-a rupt în bucăți, încît nici astăzi nu ne-am revenit. A. Hirth s-a născut la Iași ca fiul unor mozaici austrieci(sudiți) în data de 8 septembrie 1825 fiind înfiat de către negustorul Iacob Cihac, dar părăsește orașul la vîrsta de 8 ani pentru studii în Germania unde se și stabilește, revenind uneori ca să-și vadă proprietățile, dar după anul 1862 nu va mai vizita plaiurile românilor. Moare la Mainz la 10 august 1887. Cum el a scris numai în franceză aceste dicționare, stînd în străinătate într-un mediu cultural german, este imposibil ca acest nimic să fi cunoscut limba română așa cum o vorbea neamul nostru, însă Academia Română trebuia să ne dovedească cum ,,geniile” jidovești care prin scrierile lor ne falsificau istoria și cultura, sînt în fapt mari patrioți mioritici, golănia mergînd șnur și astăzi!

     1871, cazarul Roesller prin Romänische Studien (Studii româneşti), cărticică publicată la Leipzig, susţine, cum a făcut și în precedenta publicată la Viena în anul 1864, că românii au început să vină din sudul Dunării, dar pe la anii 900 pentru că Ardealul era pustiu cînd au venit ungurii, şi nici ei nu l-au ocupat fiind prea puțini. Scrierea lui Roesller împreună cu cele ale lui H. Graetz și A. Hirth fac parte dintr-un plan criminal de falsificare și maculare totală a istoriei și culturii românilor prin care ne prezintă Europei ei civilizata adunătură de puțe tușinate, ca un popor degenerat de sălbatici care a făcut numai rău pe fața pămîntului, fiind dușmanii cei mai înverșunați oricărui progres, cum au scris mai înainte și tartorii cazari K. Marx și F. Engels,

     1873 se descoperă la Sinaia, la cîteva zeci de metri de schitul Sfînta Ana, pe domeniul unde se va construi palatul Peleș, cîteva sute de tăblițe de plumb și aur ale strămoșilor noștri. Ele au fost găsite datorită lucrărilor de captare și drenare a unor izvoare din apropierea schitului. Tăblițele au fost văzute de G. Tocilescu și A.Odobescu mari iubitori ai curentului latinist și astfel soarta acestor uluitoare dovezi ale istoriei noastre au fost condamnate la uitare și dispariție de mințile acestor gunoaie la care s-au adăugat peste timp un adevărat clan al trădătorilor de neam și țară în frunte cu V. Pîrvan. Cum în România, procesul de falsificare a istoriei și originii românilor ajunsese o problemă de stat, pentru a face loc și cazarilor ca băștinași din ,,vremuri imemoriale” pe plaiurile mioritice, tăblițele nu puteau ,,vorbi” pentru că ar fi stricat toată făcătura la care lucra cu atîta furie Vaticanul, germanii, austro-ungarii și masoneria cazară, dar cu unele scule curat românești toate adunate în cuibarul satanist numit ACADEMIA ROMÂNĂ!

     1876-1878,  în studiul Originea românilor şi fonologia dacică, publicat în Timpul nr.9 din 13 ianuarie 1878, M. Eminescu combate trăsnăile ilustrului istoric austriac Fligier, cazar şi mare iubitor al lui Iahwe, care a ținut mai multe conferințe în anii 1876 şi 1877 privind originea românilor iar sinteza a fost făcută în articolul Die Abstammung der Rumänen, apărut în publicaţia Fremden Blatt din 5 ianuarie 1878. El susţinea că românii nu se trag din soldaţii coloni italici, cum apăruse o molimă pe meleagurile mioritice, pentru că datorită războaielor civile, Italia a fost secătuită de bărbați chiar înaintea lui Traian. Trupele romane care au cucerit Dacia şi apoi au participat la însămînţarea femeilor gete şi deci zidirea neamului românilor, ar fi fost formate din semiții ivriți din Asia Mică, Siria şi Palestina iar pentru românii de astăzi este o mare ruşine că nu se taie împrejur ca strămoșii lor!

     1878, istoricul cazar din Prusia H. Graetz participă la Conferința de pace de la Berlin unde se discuta de către puterile Europei recunoașterea independenței de stat a Principatului România cîștigată prin luptele din Bulgaria ca reprezentant al poporului jidovesc din România pentru a obține împămîntenirea la grămadă a tuturor jidovilor sudiți fiindcă sînt adevărații băștinași!!! Alături de el a venit și cazarul Moses Gaster din București, rabin și mare iluminat care numai în întuneric dorea să ne vadă. Bismark a fost prim-ministru al Prusiei și apoi cancelar al Germaniei unite în perioada 1861-1890, și a avut grijă să-i bage pe tartorii cazari la această conferință. I. Brătianu și M. Kogălniceanu, au fost invitați să depună numai un memoriu deși în luptele cu turcii românii au pierdut peste 10000 de ostași. Tălpile jidanilor puse românilor în recunoașterea independenței s-a făcut și de jidovimea din țară, iar cel mai bun exemplu este al cazarului Ioshua Brociner(1846-1918) care ne iubea precum mîța pe șoarece. Aflat din 1876 la conducerea comunității evreiești din Galați, ca primul ei președinte, a participat împreună cu dr. Leopold Stern la conferința de la Paris a Alianței Universale Israelite. În timpul războiului de independenta a Romaniei el a fost secretarul comitetului responsabil cu întreținerea ambulanțelor necesare pe câmpul de luptă. Cînd ne-au chemat mai marii Europei să ne judece la Berlin cît sîntem de prăpădiți, hopa și ei cu pretenția că trebuie să primească tot rapănul jidovesc cetățenia română altfel rău se va întuneca Întunecimea Sa, asupra Neamurilor! Pentru a fi strigătele lor mai groaznice, I. Brociner a vizitat în doua rânduri, împreuna cu dr. Adolf Stern, și apoi cu fratele sau Marco Brociner, comunitățile evreiești din Budapestea, Viena, Berlin și Paris, ca să se asigure de sprijinul acestora, de asemenea a participat, împreună cu Benjamin Peixotto la o noua conferință a Alianței Israelite Universale la Paris în anul 1878. În 1879 l-a însoțit pe ministrul de externe Vasile Boerescu la întâlnirea acestuia cu liderul Alianței Universale Israelite, Adolphe Crémieux, într-o încercare de a le mai potoli răgetele de disperare că nu au primit împămîntenirea la grămadă fiindcă moldovenii din Parlament l-au amenințat pe masonul trădător I. Brătianu că dau cu el de pămînt și cu tot cioporul liberal dacă vor vota pretențiile jidanilor.

     Și pentru că mioriticii molîi și nătîngi nu s-au lăsat luați de vedeniile istorice ale lui Graetz, Poexotto, Rosler și celorlalți tartori mozaici, ne-a pus și jupîn I. Brociner de o luminare întemeind în anul 1908 Societatea Israeliților Români, al cărei obiectiv era difuzarea de informații asupra istoriei și indigenității evreilor din Romania, inclusiv demonstrarea existenței acestei minorități vreme de sute de ani pe teritoriile românești, încă din evul mediu. Pentru a dovedi lumii cît sîntem de îndrăciți a strâns și publicat numeroase documente, multe regăsindu-se în lucrarea Chestiunea Israeliților Români, apărută în anul 1910, unde ne arată ce obraz gros are neamul românilor venit de la mama dracului și înstăpînit prin secolul X peste băștinașii jidani pe care îi persecută cu o ură nemărginită răzîndu-le bărbile și rapănul!

     Dar să ne oprim puțin și asupra sinistrului personaj pentru istoria noastră, prusacul Otto von Bismark ce a fost cancelarul imperiului german făurit chiar de el și mare susținător al mafiei financiare cazare din Europa, pentru a afla date și fapte interzise pînă în prezent minților și urechilor românilor!

     Gerson von Bleichroder(1822 - 1893) a fost un bancher cazar din Prusia, fiind născut în Berlin. A fost fiul cel mare al lui Samuel Bleichroder, care a fondat firma bancară S. Bleichroder în 1803 la Berlin. Banca menține contacte strânse cu familia Rothschild, iar casa de credit a lui Bleichroder a acționat ca o sucursală la Berlin a băncii Rothschild. După victoria de la Sedan a prusacilor asupra francezilor și capitularea Franței din 1 septembrie 1870, Bleichroder este chemat la Paris unde stabilește împreună cu prietenul său cazarul Isaac Cremieux ca reprezentant al învinșilor francezi, despăgubirile de război cuvenite Prusiei pe care îngenunchiata Franță trebuia să le plătescă! Mă întreb: oare francezii știu aceste realități istorice azi?

     Bleichroder s-a ocupat cu operațiile financiare private ale lui Bismark, fiind principalul creditor al armatei, făcînd transferuri de credite și obținerea de împrumuturi de stat în numele Prusiei și apoi a imperiului german. El a fost, de asemenea, partener la banca de investiții Landenburg Thalmann. Pentru rolul lui foarte important în războiul franco-prusac, dar și ca o recunoaștere oficială a serviciilor sale financiare în România, care au ajutat la consolidarea dinastiei de Hohenzollern, în ţara noastră fiind și cămătarul/bancherul acesteia, tot așa cum unii ivriți mozaici erau cămătarii unor familii senatoriale și imperiale ale Romei antice, Bleichroder şi familia sa au fost înnobilați la Berlin la 8 martie 1872, fiind al doilea mozaic ce obține această favoare după Abraham Oppenheim, un alt bancher apropiat al regimului militarist prusac al lui Bismark, înnobilat patru ani mai devreme. Bleichroder a susținut cu mare putere urdiile jidovești, iar poziția lui de persoană foarte importantă în lumea finanțelor dar şi în politică a fost vîrful de lance cu care reprezentanții delegați de către Alianța Universală Israelită la Congresul de pace de la Berlin din anul 1879 în frunte cu H. Graetz, Moses Gaster și Armand Levy, s-au pus să ceară împămîntenirea la grămadă a tuturor mozaicilor năvăliți în Principatul României pînă la acea dată. El a fost aproape un sfert de secol reprezentantul imperiului britanic la Berlin în calitate de consul. A întreținut relații foarte strînse cu Cremieux, Strousberg și Moritz von Goldschmidt din imperiul austro-ungar și multă jale ne-a adus această clică satanistă. Scriitorul german din SUA Fritz Stern a scris lucrarea Aur și fier: Bismark, Bleichroder și construirea imperiului german, New-York 1979, unde elogiază colaborarea frățească dintre militarismul prusac și apoi imperialismul german al lui Bismark și mafia financiară cazară din Europa pe spinarea celorlalți unde trebuie băgat și neamul românilor. Legat de acest bancher mozaic este și o altă nenorocire adusă de ceata lui pe capul românilor, fără ca noi cei de azi să bănuim ceva.

     Afacerea Strousberg a fost o mare escrocherie pusă la cale de către cinul de întunecați cazari din Germania pentru a jupui de viu neamul românesc condus atunci de către principele Carol l, ca împuternicit al imperialismului german în sud-estul Europei pe cursul inferior al Dunării cum au propovăduit economiștii germani cu ceva ani în urmă. Afacerea avea ca obiect concesionarea construcției căii ferate Roman - București - Vârciorova de către consorțiul condus de B. H. Strousberg, un antreprenor cazar mozaic. Tămbălăul a izbucnit atunci cînd românii au descoperit că au fost rău păcăliți de ,,cinstiții germani” și leprele mozaice, găsind în contract condiții de concesionare, total nefavorabile statului român. Redactarea documentului s-a făcut chiar la Berlin, de către partea germană, fiind apoi înaintat principelui Carol la 18 februarie 1868, ajungînd la Parlament la 22 februarie 1868, care îl aprobă la 10 septembrie aceluiași an, B. H. Strousberg primind concesionarea pe 90 de ani.

     Executarea lucrărilor a fost marcată de numeroase ilegalități(diferențe între măsurătorile guvernului și ale firmei, lucrări întârziate, dar plătite etc.). Consorţiul avea dreptul să emită obligațiuni pentru formarea capitalului necesar pornirii lucrărilor, cu dobânzi de 7,5% garantate de statul român. Prima ilegalitate a venit chiar din partea lui Carol l care l-a numit pe prusacul cazar Ambronn(un apropiat al lui Strousberg) în funcția de comisar al statului român, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni. Legile românești nu permiteau ca un străin să ocupe o funcție de decizie în structurile Principatului România. Strousberg, în complicitate cu Ambronn, îi înșeală pe cumpărători, făcându-i să creadă că obligaţiunile erau emise de statul român, deşi legea concesionării stipula în mod clar că obligaţiunile puteau fi emise numai în numele concesionarilor. Pentru asemenea jaf la drumul mare cu pretenție de afacere cinstită în stil german, la 5 iulie 1871 este adoptat un nou act normativ care anulează concesiunea căii ferate către consorțiul Strousberg, fiind preluată de societatea Staatsbahn, din Viena, la cererea deținătorilor de obligațiuni ale consorțiului Strousberg, care preluaseră toate drepturile și obligațiile consorțiului. Bismark s-a implicat direct în această escrocherie, amenințîndu-i pe mioritici cu flinta și cătanele dacă nu se lasă beliți cît mai bine de bravii luptători ai întunericurilor Satanei. Noua cîrdășie era condusă de Moritz von Goldschmidt(1796-1879), un prieten foarte apropiat al lui Strousberg și unul din chegoșii imperiului austro-ungar.

     Împuținînd-se rău lăpticul muls de la țîța mioritică, iar societatea Staatsbahn din Viena spunînd că a ajuns la fundul pungii acționarii fluierînd a pagubă, statul român, în anul 1874 este obligat să răscumpere o parte din rețea.  Barush Henry Strousberg(1823-1884) cazar mozaic născut în Prusia, și-a început marile afaceri tot în războiul franco-prusac alături de prietenul său Gerson von Bleichroder, care era principalul finanțator al armatei prusace, dar ținîndu-se numai de hoții, a fost declarat falit în anul 1875 împreună cu Adolph von Hansemann şi Gerson von Bleichroder de către acționarii germani. Mai încearcă un tun în imperiul rus în anul 1876 dar este înhățat de guler și pus la popreală de unde revine smerit în Germania însă nu muritor de foame.

     După intrarea României în războiul împotriva turcilor, Bismarck le pune în nas românilor vechea poveste a căii ferate care nu s-a încheiat iar poziția Germaniei va depinde de felul cum România va înțelege să rezolve problema. În 1878 încep din nou negocieri pentru răscumpărarea căilor ferate și au loc întrevederi oficiale între Dimitrie A. Sturdza, ministrul de finanțe şi cancelarul Bismarck, în cursul anului 1879. După terminarea războiului au loc alte negocieri cu partea germană(deși societatea Staatsbahn era austro-ungară!), în urma cărora în 1880, statul român a răscumpărat întreaga rețea. Cancelarul era de acord cu răscumpărarea căilor ferate de la Societatea acționarilor, dar numai în condiții favorabile pentru partea germană. Pentru a-i strînge pe români cu ușa ca să cedeze pretențiilor hoților, Bismark leagă recunoașterea independenței României de rezolvarea chestiunii căilor ferate.

     1879 și următorii ani, nişte profesioniști ai minciunii din neamul cazarilor dar unii care trăiau printre români, precum Johann Kaspar Bluntschli(1808-1881), născut în Elveția, jurist ajuns profesor de drept internațional la Universitatea din Heidelberg sau Bernard Stambler, au început să ne scrie istorii, însă numai cu adevărurile lor. Bluntschli s-a zorit în plăsmuirea lui intitulată Statul român şi situația juridică a Evreilor în România apărută în anul 1879 să ne lumineze că: "Fără îndoială că un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sînt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română... Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România". Nici cazarul Bernard Stambler care publică la Paris în 1913, lucrarea L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention(Istoria israeliţilor români și dreptul intervenției – deci nici atunci jegurile nu erau evrei ci israeliți) nu ne slăbește cu sudălmile și golăniile pretinzînd că tot ce a scris 'mnealui este de o „rigurozitate ştiințifică” de nu mai poți răsufla, însă toată scorneală nu conținea decât revelația/inspirația sau imaginaţia autorului, fără nici o dovadă științifică ori arheologică, întocmai cum ne-au băgat pe gît cei 400000 de mozaici uciși de români în perioada 1940-1944 sau industria holocaustului precum și istoria evreilor!

     1883, 28 iunie are loc arestarea și otrăvirea cu mercur a lui M. Eminescu, cel mai hotărît apărător al identității noastre străbune, care a folosit cuvîntul dac tocmai pentru a arăta că nu ne tragem din romani, dar în aceeași măsură a folosit și cuvintele Geția, geți și Sarmis rege al geților pentru a sublinia că situația privind denumirea corectă a strămoșilor noștri era încă neclară și trebuia lămurită. Au făcut-o azi niște cete de pricepuți de te uimesc. Asasinarea Marelui Român este legată și de atitudinea lui privind apărarea culturii și identității poporului român care era supusă unui adevărat asalt din partea veneticilor cazari dar și a unor cozi de topor mioritice. Tot el era cel care se opunea cu cea mai mare vehemență năvălirilor cazarilor, iar asta le strica planul lor de înființarea Israelului european la care lucrau atît de îndrăcit. Amintesc faptul că M. Eminescu a fost pîndit și urmărit mai mulți ani de către oameni ai serviciilor secrete austriece, iar cei nouă spioni toți era jidani din România! Otrăvirea Marelui Român a fost făcută și cu complicitatea lui Carol l ,,bunul rege” care a făcut dispărute tăblițele de la Sinaia, astfel ca românii să nu-și mai cunoască adevărata idenititate și istorie.

     Ca să înțelegem de ce mozaicii scriau cîte în lună și în stele despre originea românilor, ducîndu-ne să ne căutăm strămoșii acolo unde și-a înțărcat dracu iapa, voi prezenta în continuare trei personaje care au influențat hotărîtor dogma originii formării poporului român la sudul Dunării, astfel ca spațiul de la nordul fluviului să rămână baștină a cazarilor, adică a ,,urmașilor soldaților ivriți care au cucerit o parte din Dacia” și apoi au colonizat-o cu pușcoacele lor pline ochi de sămînță a poporului ales de Talpa Iadului și condus de Satana!

     Un personaj care a muncit mult să ne facă numai rău, falsificîndu-ne istoria și identitatea cu pretinsele lui ..iluminări” este Moses Gaster(1856-1939), născut în București a fost rabin mozaic sefard în România și Anglia, avînd preocupări ca filolog, publicist și folclorist. Bunicul său a fost unul din conducătorii comunității mozaicilor și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării haskalah (iluminismul mozaic apărut la sfîrșitul secolului XVlll din care au ieșit: comunismul, semitismul, sionismul național socialist, bolșevismul leninist și industria holocaustului). Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul la București avînd ca profesori particulari pentru limba ivrită și studii biblice pe Korn și pe orientalistul mozaic francez Joseph Halevy, care susținea că sumerienii sînt strămoșii lor. În anul 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Mozaic de la Breslau condus de ,,faimosul” lor istoric Heinrich(Tzvi Hirsch) Graetz, care făcea parte din cea de-a doua generație de maskilim(iluminiștii mozaici) unde i-a avut ca profesori și pe Zacharia Frankel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, studiind textele Torei și Talmudului, limbilor orientale și romanice. În anul 1877 a obținut diploma de doctor a Universității din Halle cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române - sub conducerea romanistului Gustav Gröber. M. Gaster în studiile elaborate este susținătorul teoriei lui Roesler privind formarea poporului român în sudul Dunării de unde a migrat tîrziu în nord fără a prezenta nici un argument istoric, ci numai propriile ,,iluminări”. În anul 1881 a obținut diploma de rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.

     La propunerea lui H. Graetz, în anul 1878 Moses Gaster s-a alăturat la Berlin Comitetului Israeliților din România, care, a urmărit să lege recunoașterea independenței României de acordarea de drepturi civile depline imigranților mozaici veniți după 1860 peste români. După terminarea studiilor în Germania, Gaster a început să cerceteze literaturile vechi și literatura populară a românilor, ținînd prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și colaborînd la unele publicații ale vremii. A avut relații apropiate cu Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Al Odobescu și cazarii Adolphe Stern, Lazar Edeleanu și Ronetti-Roman. A fost unul dintre fondatorii organizației Hovevei Țion din Galați care avea ca scop migrarea în Palestina, participînd cu mult zel la crearea mișcării sioniste în România. Întors în țară în anul 1881, a fost primit ca membru de Onoare a Academiei Române, poate pentru dușmănia arătată la Berlin în anul 1878 cînd împreună cu H. Graetz cereau condiționarea recunoașterii independenței României, de împămîntenirea ,,sudiților” și a tuturor năvălitorilor cazari de după 1860, în această situație fiind și Gaster. Numai într-o lume de nebuni sau trădători, își poți pune dușmanul de moarte să-ți scrie istoria și cultura identitară, iar prin asemenea fapte Academia Română a arătat ce scopuri ascunse urmărește! Și povestea trădării de Neam și Țară a Academiei Române s-a repetat în anul 2001, cînd făcîndu-l la data de 6 iunie membru de onoare a acestui cin criminal și monstruos pe tartorul industriei holocaustului mondial Elie Wiesel, acesta a venit numai după 3 ani să ne acuze – de data asta și în numele Academiei Române – că armata română a ucis în perioada 1941-1944, taman 400000 de mozaici pentru că se dădeau în bărci huța numai cu Talpa Iadului. De aceea minciuna odioasă este apărată cu atîta putere de Academia Română fiindcă satanistul cazar își plimbă/joacă ouăle pe unde îi pohtește întunecata lui minte și inimă!

     În anul 1885 a fost expulzat din România, împreună cu principalii gazetari ai presei israelite, ca urmare a articolelor defăimătoare la adresa poporului român și a celor care nu au vrut să-i împămîntenească la grămadă pe migratorii mozaici ,,sudiți” veniți după 1860. Moses Gaster a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura populară pre și post-talmudică și folclorul european, urmărind să dovedească tuturor că mozaismul și iudaismul stau la baza întregii culturi a Europei!

     Al doilea personaj care trebuie pus ca mare muncitor în falsificarea originii românilor este cazarul Eliezer Schein, cunoscut de români sub numele de Lazăr Șăineanu(1859-1934) avînd statutul de ,,sudit” ca și M. Gaster, s-a preocupat de lingvistică și folclorul românesc, fiind o scurtă perioadă de timp asistent la Universitatea București. A fost în relații apropiate cu T. Maiorescu, Gr. Tocilescu și Al. Odobescu. În anul 1901 este expulzat din România datorită activității de spionaj în favoarea germanilor și austro-ungarilor pe care o desfășura cu tragere de inimă de cîțiva ani, dar el invocă alte motive ale mazîlirii. Studiile Elemente turcești în limba română. Influența orientală, publicat în anul 1895 în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” și ampla lucrare Dicționar universal al limbii române, apărută în anul 1896, sînt scrierile care au pus bazele originilor slave și turcești a unei părți din vocabularul limbii române. Dicționarul cuprinde 30000 de cuvinte, cu definițiile necesare, dar care nu a fost considerat o lucrare temeinică de cei mai mulți intelectuali români, iar Iorga l-a criticat pe autor că nu cunoștea decît din cărți cultura poporului român, multe interpretări privind originile cuvintelor erau fanteziste sau venite din interesul ,,iluminismului mozaic”. În anul 1900 el publică la Londra în limba engleză un studiu despre originile Jidovilor sau Tătarilor din basmele poporului român, pe care îi consideră strămoșii lor ce s-au așezat prin ținuturile dunărene după prăbușirea statului Kazaria în anul 1016.

     ,,Acești cazari, după stingerea puterii lor, se contopiră cu celelalte neamuri tătare de pe lângă Marea Neagră, dar ecoul originii lor nu dispăru cu desăvârşire din memoria oamenilor. Parte din acești cazari vor fi căutat de timpuriu un adăpost în Ardeal, de unde trecură în țările dunărene, în special în Muntenia, mai cu seamă în districtele Muscel şi Romanaţi, unde pare a se fi concentrat amintirile tradiționale privitoare la dînșii. Au ei vor fi săvârşit acea clădire cu aspect ciclopic-jidov despre care singur numele mai povestește despre acele timpuri depărtate? Aşezămintele şi locuințele lor au lăsat urme însemnate, care luară în închipuirea poporului proporțiuni colosale. Oameni de o mărime supranaturală vor fi trăit – după gura veacului – într-o vreme străveche, despre care cei mai bătrâni abia îşi mai aduc aminte, şi pe acei oameni uriaşi ţăranul nostru îi numește Jidovi sau Tătari. Este foarte probabil că acei Tătari judaisaţi să-şi fi păstrat religiunea în mijlocul unei populațiuni pașnice şi îngrozite de puterea lor impunătoare şi că în vinele păturii primitive a israeliților români să curgă sânge cazar.” Autorul concluzionează afirmând despre cuvântul ,,jidov în sens de uriaş” că este ,,un reflex vag de la primele invasiuni tătare în aceste țări. El concentrează în sine amintirea unui popor turanic judaisat, dispărut mai târziu ca naţiune cu desăvârşire, care s-a strecurat asemenea prin valea Dunării şi dintre care o parte va fi stăruit în aceste locuri, formând sâmburele etnografic al judaismului din ţările dunărene. Iată studiul absolut obiectiv care mi-a provocat calomnia, că aș fi scris în contra ţării mele.”

     Citatul de mai sus ne dovedește ceea ce a pus la cale Academia Română – falsificarea istoriei și culturii noastre pentru a face loc israeliților cazari în ținuturile dunărene. Susținînd că poporul român s-a format la sudul Dunării și a migrat în nord într-o perioadă de timp ce cuprinde secolele Vl-Xl, Academia Română - după cum arată și textul lui Schein/Șăineanu – le-a făcut loc ,,băștinașilor cazari” pe aceste pămînturi prin infailibilul argument ,,este foarte posibil” care în timp s-a transformat în adevăr istoric și lingvistic de netăgăduit. Și tot acest lingvist cazar în dicționarul lui stabilește originea slavă și turcă a multor cuvinte din limba română astfel să aibă și o dovadă lingvistică a faptului ,,istoric de necontestat” că poporul român s-a format în sudul Dunării și mai tîrziu numai a migrat în nord pînă în Carpații Păduroși, venind și spărgîndu-i rău pe jidovii tătari care erau băștinași. După ce cazarii au devenit stăpînii românilor cu ajutorul fraților lor bolșevici care conduceau imperiul roșu al Satanei, unul de-al lor de profesie inginer(făcut la Moscova) dar plin de revelații - M. Roller – membru al Academiei Române din anul 1948, ne-a scris în anul 1951 o Istorie a RPR unde pretinde că neamul nostru strămoșesc ar fi de origine slavă care vorbește o păsărească cu fond latin, adică taman cum a scris ,,suditul” spion jidan Eliezer Schein(sau Lazăr Șăineanu pentru urechile noastre) cu 60 de ani mai devreme!

     Ieșeanul Teodor Burada(1839-1923), jurist, folclorist, etnograf, muzicolog, profesor la Conservator și animator al teatrului românesc, descoperitorul bocetului popular a fost un pelerin neobosit în perioada 1878-1900 făcînd 20 călătorii pe la românii din jurul Regatul România, pentru a le cerceta obiceiurile, graiurile, muzica și cultura identitară. ,,Bagajele” lui de călătorie la întoarcerea spre casă erau pline de comori folclorice și etnografice: balade, cîntece de nuntă, bocete, descrieri de costume, de case, mod de viață; de obiceiuri practicate în diferite împrejurări, toate dovedind vechimea și unitatea poporului român și a culturii lui. Aceste descrieri nu erau simple reportaje ci studii cuprinzătoare alcătuind toate laolaltă o inventariere a românismului de pretutindeni, la data respectivă. Aceste însemnări au fost publica în diferite reviste apoi adunate într-o carte, dar Academia Română le-a considera simple nebunii ale unui nefericit scăpat de la balamuc.

     Atitudinea pe care Academia  Română a avut-o față de scrierile pline de falsuri ale cazarilor la adresa istoriei și culturii noastre, dar luate ca adevăruri sacre și informațiile uluitoare adunate de Burada, însă considerate ca aiureli ale unui nebun, arată adevăratul scop al înființării acestei instituții: acela de a ne falsifica la poruncă jidovească, istoria și cultura identitară, făcînd-o cu atîta ură încît nici azi nu ne putem reveni din măcelul spiritual săvîrșit asupra mentalului colectiv al poporului român.

     Un alt învrăjmășit asupra adevărului românilor a fost Ovid Aron Densușianu(1873-1938), filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Era fratele lui Nicolae Densușianu cu care avea relații proaste datorită concepțiilor opuse privind originea formării poporului român și a limbii române. În anul 1901 își publicată la Paris lucrarea Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sînt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române, unde susține după capul lui nebun că poporul român s-a format în sudul Dunării după retragerea aureliană, pe undeva prin Macedonia sau Kosovo și de acolo a migrat în nordul fluviului începînd cu secolul Vll pînă în secolul Xl.

     În anul 1907 împreună cu filologul mozaic I. A. Candrea, publică Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, prin care sprijină ideile lui Laurian dar și celelalte nebunii și chiar le amplifică să nu mai poată bănui nimeni că ar fi ceva ascuns în uriașa lor minciună.

     În anul 1938 iarăși îi dă în clocot sminteala și publică volumul ll intitulat Histoire de la langue roumaine - Le XVIème siècle fiind considerată de către Academia Română, atunci și în prezent ,,prima mare operă de sinteză consacrată originii și evoluției limbii române(până în secolul al XVI-lea inclusiv)”, iar această atitudine explică de ce istoria și lingvistica noastră este un closet drăcesc unde s-a ușurat în voie oricine a dorit sau a vrut să ne batjocorească și să ne umilească. O. Densușianu a studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul și etnografia dar privite numai prin dogma latinității și a altor aiureli la fel de otrăvitoare pentru adevărata istorie și cultură a românilor. Este creatorul școlii lingvistice de la București, cuibarul unde s-a clocit marea monstruozitate privind falsificarea adevăratei noastre identități.

     În anul 1911 moare Nicolae Densușianu iar manuscrisul lui Dacia preistorică este publicat în anul 1913, dar de către un fost prieten fiindcă fratele Ovid, era pus cu tot calabalîcul în trăsurica trădătorilor de Neam și Țară. Academia Română nici nu a vrut să audă de lucrare, dar premiază Getica lui Vasile Pîrvan în anul 1926 pentru că a făcut lumină în istoria noastră, deși făcătura mincinosului istoric este un studiu arheologic!!!

     În DEX există o mare ,,ciudățenie” unde cam 10000 de cuvinte au ,,origine necunoscută” ele reprezintînd cca. 15% din fondul lingvistic și trebuie să fii nebun să primești dogmele latinismului, slavismului și hungarismului ca realitate istorică. Pentru a nu se demasca singuri în acțiunea criminală de falsificarea a istoriei, culturii și limbii poporului român, au lăsat neînregistrate în DEX peste 15000 de regionalisme și arhaisme, fiindcă ar fi crescut cuvintele cu ,,origine necunoscută” la o treime din fondul lingvistic al limbii române și nimeni nu ar fi luat în seamă o asemenea golănie ieșită fie ea și din Academia Română. Neînregistrînd cele peste 15000 de cuvinte venite din fondul lingvistic vechi rumun/get și declarînd alte peste 10000 de cuvinte ,,cu origine necunoscută” Academia Română s-a dat în vileag singură că de la înființarea ei, a urmărit, ca unealtă a masoneriei condusă de A. Cremieux, să  falsifice originea poporului român pentru a face loc ,,poporului băștinaș al cazarilor”.

     Pentru a le dovedi cît sînt de monstruoși în ceea ce au făcut cu istoria, limba și cultura noastă identitară, dau în continuare informații venite de la scriitorii antici latini care, spre cinstea lor, deși nu ne aveau la suflet nu au îndrăznit să mintă atît de mult cum a făcut Academia Română.

     Latinul Horatiu(65-8 î.e.n.) scrie în Odele, I, 20) despre geții din curbura Carpaților, ținut locuit de colchi cum arartă și Ovidu; astfel: ,,colhii si dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină.”  iar în același text la III, 6 ne spune că limba dacilor năpădise chiar Roma: ,,cea Romă năpădită de zurbale/stârpit-o-au aproape dacul”. Este îngrozitor cîtă otravă a trebuit să înghită poporul român din ,,izvorul” numit Academia Română.

     Poetul Ovidiu(43 î.e.n. - 18 e.n.), care a trăit printre geți cunoscîndu-i bine scrie în Tristele, II, 188-189 următoarele: ,,geții și sarmații apar ca popoare înrudite și vorbesc aceeași limbă barbară latină.” Și ceva mai departe ne mai luminează romanul: ,,dacii/getii vorbesc o limba barbara, însă curios e că e de neam latin”. În scrierea Ponticele lV,2 face afirmația uluitoare și nimicitoare pentru susținătorii curentului latrinist ce duhnește de 150 de ani în Cacademia Română: ,,Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în ţara aceasta, vă asigur că şi el ar fi devenit get.” Asta o scrie un roman cu 100 de ani înainte ca legiunile Romei să cotropească partea de vest a Getiei, dar în cuibarul Satanei s-a stabilit că adevărul este taman pe dos!!!

    Un alt scriitor roman, Sextus Rufus(? - 65 e.n.), în lucrarea Breviarium, c VIII, II, 6 ne-a lăsat peste timp mărturia adevărului interzis de jegurile criminale ce s-au adunat în cuibarul Satanei: ,,o limbă barbară latină se vorbea și în provinciile Illyricului încă înainte de cucerirea romanilor. Sub numele de Illyria se întelegeau în timpurile mai vechi toate ținuturile spre apus de Tessalia si Macedonia, pînă la mare și pînă la Istria, iar în timpul Imperiului făceau parte din Iliric: Noricul, Panonia, Dalmatia, Moesia si cele doua Dacii de peste Dunare”.

     Istoricul latin Livius Titus(59 î.e.n. – 17 e.n.) scrie că după cucerirea Macedoniei de către romani în anul 196 î.e.n. proconsulul T. Q  Flaminius, sărbătorindu-şi victoria prin participarea la jocurile istmice, a dat o proclamaţie către macedoneni pe care un crainic a citit-o în limba latină, iar macedonenii după ce au ascultat-o se bucurau că au fost scutiți de impozite.

     Și scriitorul Velleius Paterculus, după cotropirea Panoniei de către romani în anul 9 î. e.n. ne-a lăsat mărturie despre geții din aceste ținuturi: ,,În toate Panoniile există nu numai tradiţii religioase şi moravuri romane, dar şi un fel de limbă romană şi mulţi se ocupă cu literatura.” Despre această literatură getă ne vorbeşte şi belgianul Bonaventura Vulcanius, care, publicînd în anul 1597 la Bruxelles, scrierea în latină Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor, mărturiseşte că a cunoscut o mică parte din literatura scrisă în limba getă din care el a văzut ,,nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu”, dovadă de netăgăduit că totul a fost distrus de Militia Cristi și cetele de întunecați!

     Şi în timpul împăratului get Iulian(361-363), limba populaţiilor din Panonia a rămas tot o limbă barbară cum spune istoricul Aurelius Victor în lucrarea Despre Cezari, deci canci latinizare şi doar pupincurism şi minciună, dar începînd cu secolul XlX cînd ne-a ieșit sfat de înțelepciune din cuibar drăcesc numit Cacademia Română.

     Și pentru celelalte pretins limbi neolatine există informații care dovedesc faptul că populațiile din Iberia vorbeau o limbă barbară asemănătoare cu romana sau latina, la fel este pentru Galia!

 LIMBA GETĂ/RUMUNĂ ȘI LIMBA LATINĂ AVEAU O RĂDĂCINĂ COMUNĂ, ADEVĂR CUNOSCUT DE TOȚI ANTICII ÎNAINTE CA ROMANII SĂ DEVINĂ STĂPÎNI TEMPORARI PE O PARTE A ȚĂRII SFINTE GETIA!

     Nici cărturarul muntean C. Cantacuzino(1655-1716) nu credea această snoavă de balamuc și scrie în Istoria Țării Românești dintru început apărută în anul 1716 astfel: ,,Dachii prea veche a lor limbă osebită avînd, cum o lăsară, cum o lepădară așa de tot și luară a romanilor, aceasta nici să poate socoti nici crede!” Cinstitul român nu credea că se vor porni hicleniți atît de aprigi să ne nimicească amintirea strămoșilor!

     După aceste dovezi de ordin istoric, privind falsificarea istoriei și originii limbii getă/rumună, revin la DEX cu o concluzie ieșită din firescul judecății limpezi și neînnebunite de vreo pungă burdușită cu aur sau patalamale țuț.

     DACĂ ACADEMIA ROMÂNĂ AR FI CONSIDERAT CELE PESTE 25000 DE CUVINTE CA VENIND DIN FONDUL VECHI AL LIMBII VORBITĂ DE STRĂMOȘII NOȘTRI GEȚI, ATUNCI NU-ȘI MAI AVEA LOC DOGMA LATINITĂȚII, DAR NICI SLAVISMUL, BULGARISMUL JIDANULUI  I. IORDAN ȘI HUNGARISMUL, IAR PE CALE DE CONSECINȚĂ, CAZARII NU MAI PUTEAU PUNE ÎN DISCUȚIE ,,ORIGINEA LOR CARPATINĂ”! DATELE ȘI FAPTELE PREZENTATE  ARATĂ CĂ PRINTR-UN FALS MONSTRUOS, ACADEMIA ROMÂNĂ ,,A STABILIT” ORIGINILE LIMBII ROMÂNE ȘI ALE POPORULUI ROMÂN!

     Ungurii susțin că au luat din graiul românilor cam 1400-4250 de cuvinte, numărul fiind diferit după autor, dar Academia Română le dă peste nas spunînd că noi am luat de la unguri cca 1500 de cuvinte, prin asta dovedind cazarilor și tuturor celor care ne contestă nouă românilor continuitatea din geți, că au dreptate și adevărul istoric este chiar acesta, adică mințind și falsificîndu-ne istoria și identitatea ei sînt numai niște trădători de Neam și Țară.

     În anul 1953 Mihai Roler, cazar pur sînge și bolșevic sadea ne scrie o Istorie a românilor la porunca stăpînilor bolșevici ruși, prin care ,,dovedește” că poporul român este de origine slavă însă și-a uitat limba natală de-a lungul unei istorii încă neștiute, și a învățat de nevoie o latină păsărească să nu rămînă la starea de sălbăticie absolută cu o limbă formată numai din onomatopeele hî și îhi  iar restul comletîndu-se prin răgete și lovituri de ghioagă!

     Drept concluzie: zecile de izvoare scrise care ne dovedesc continuitatea de mii de ani pe aceste meleaguri precum și tăblițele descoperite la Sinaia nu puteau ,,vorbi” românilor fiindcă germanii au hotărît că acest popor nu trebuie să-și cunoască adevărata istorie încă de pe la anii 1838 iar prin unealta lor Carol l și a Academiei Române, au reușit să  ascundă și să distrugă adevărata noastră identitate. Papistașii, pentru a ne falsifica identitatea, cam în aceeași perioadă de timp ne-au lucrat din două direcții pentru a distruge biserica ortodoxă română prin transformarea bisericii greco-catolice a românilor din Ardeal în biserică catolică. Totodată prin școala de la Blaj dar și din alte locuri ardelene, au otrăvit mințile românilor cu turbarea latinistă de nu s-au mai lecuit sărmanii nici azi. Iar otrava a fost adusă în Principatul România la București și transformată în lege prin făcătura lui A.T. Laurian și I. Massim. Cazarii ne-au pus și ei la prăjit începînd cu anii 1860 prin fel de fel de scrieri pretinzînd că milităroșii ivriți ar fi băștinași pe plaiurilor carpatine ca urmași ai legionarilor din armata romană, iar noi am ajuns aici tîrziu prin secolele Vlll-Xl, cum au scris chiar pricepuții lor H. Graetz, R. Roesller, B. F. Peixotto, A. Hirth(A. Cihac), Eliezer Schein(L. Șăineanu) și alții, și fiind mulți și răi i-am tot spart pînă nevinovații au trebuit să-și caute alte sălașuri. Nu s-au lăsat mai prejos nici austro-ungarii care aveau intereselor lor de stăpîni în Ardeal, la fel și rușii îmbolnăviți de a stăpîni întreaga Europă!

     Falsificarea culturii identitare și a istoriei românilor a fost posibilă datorită trădării căpeteniilor care au condus acest neam după 1866, vînzîndu-i mafiei cazare și sioniste, dar nu au avut greu la rînză nici să ne vîndă germanilor prin Carol l, ce și-a iubit țara de baștină mai mult decît țara în fruntea căruia devenise principe și apoi rege. Tot așa au făcut leprele mioritice și după anii 2003 cînd ne-au impus prin lege asasinarea celor 400000 de mozaici în cel de-al doilea război mondial precum și învățarea în școlile românești a ,,istoriei holocaustului” și a ,,istoriei evreilor” neam monstruos apărut în cultura Europei din cuibarul Satanei după anii 1880! Și toate astea făcute cu preacuvioasa aplecare și supușenie a Academiei Române care de 150 de ani a dus Neamul Românesc în cel mai năprasnic și odios întuneric de unde nu vom ieși decît cu picioarele înainte, adică scoși din istorie sau printr-o revoltă cumplită a Adevărului unde liftele trădătoare vor trebui să plătească cu viața umilirea și batjocorirea memoriei strămoșești.

     În anul 2001, teoria existenței mozaicilor pe plaiurile carpatine înaintea românilor a fost relansată de către Teşu Solomovici în lucrarea România iudaică, scoasă în două volume mari și plătită din banii noștri prin Ministerul Culturii din România. Să spun pentru înțelegerea situației, că priceputul ,,istoric” a plecat din România în anul 1964 în Israel, și pînă atunci a fost gazetar pe la fel de fel de publicații tovărășești de la noi. Zice magistrul că după cucerirea Daciei(stat care nu exista pentru că se numea Getia) vînjoșii legionari – care majoritate o formau ivriții – au căsăpit pe bărbații daci și astfel a rămas un mare gol de masculi pe aceste meleaguri, fapt pentru care ei legionarii au cerut lui Traian să-i lase pe ivriții din Iudeea să vină pentru a se înstăpîni în provincia romană Dacia. Și așa s-a petrecut istoria după mintea acestei lepre, ei scriind fel de fel de istorii însă numai după propriile revelații, toți ținîndu-se cioată de plăsmuirile lui H. Graetz și a studiului făcut la noi de către L. Șăineanu. Dacă pentru golăniile din secolele XlX și XX, au fost istorici români care să îi plesnească peste bot pentru obrăznicie, azi pas de mai găsești vreun asemenea om care să apere adevărul acestui neam. Iar Academia Română care se ține crema cunoașterii acestei culturi, a aprobat ,,industria holocaustului” și ,,istoria evreilor” din România ca adevăruri istorice, dar s-a opus editării tuturor scrierilor Marelui Român M. Eminescu!

     Dintotdeauna această instituție a fost împotriva aflării adevăratei istorii a acestor plaiuri de către români, ea clocind mereu fel de fel de făcături cu care să ne întunece mințile, fiind un adevărat cuibar satanist unde scursuri venite de aiurea împreună cu trădători români, ne-au falsificat adevărata istorie și cultură!

     În 2011 H. R. Patapievici împreună cu alte lepre cazare ne-au dat peste bot cu ,,România medievală” unde noi apărem ca popor abia în partea a doua a secolului XlX, zicere dragă oricărui tăiat împrejur și întunecat la minte și rînză. Pe internet sînt zeci de bloguri despre triburile tracilor, care ajungeau în mișcările lor veșnice  de migratori pînă la Marea Baltică dar nu aveau o vatră a lor unde să lase ceva cenușă pentru cultura timpului. Asta susține și făcătura în limba engleză www.romanianhistoryandculture.webs.com unde nici geții nici dacii nu au existat ca popor ci ca niște triburi migratoare din neamul tracilor, fără identitate, fără un teritoriu de existență istorică și deci fără istorie.

     Dar mîrsăvia în această direcție a pornit-o Andrei Pleșu care în anul 1991 a propus lui P. Roman acea lege prin care țiganii să se numească romi, deși în toată Europa ei sînt numiți țigani și numai la noi le-a plesnit rînza de supărare. Povestea are în spate o mare mîrlănie, fiindcă ei pretind că sînt și romini iar limba pe care o vorbesc se numește romani. Prin această nemernicie jegul pretins filozof, ne-a făcut pe noi românii ca avangardă a migrării țiganilor în Europa, mioriticii venind peste ivriții băștinoși, în secolele lX-Xl iar din urmă ne tot îndemnau țiganii adevărați să mergem mereu înainte – mioriticii fiind numai o corcitură țigănească, cum ne văd mulți europeni azi! Tactica jidanilor este veche fiindcă ea a mai fost folosită în partea a doua a secolului XlX, cînd ne tot abureau cu originea lor carpatină, iar pe țigani i-au îndemnat să le ceară românilor a le spune romi(adică domni). M. Eminescu în articolul Icoane vechi și nouă apărut în ziarul Timpul pune la punct adunătura,, Cioro-Boro” care se pretindea că este rădăcina neamului nostru străvechi. Atunci mai erau români cu curaj și demnitate care puneau mîna pe băț, dar azi toți stau cu capul în nisip și bucile pregătite pentru puci! Bravo lor că au putut îndobitoci acest popor atît de profund că nu mai este în stare a se împotrivi în fața nimănui. Iar dacă cineva cutează a le dovedi minciuna și obrăznicia jegoasă cu care ne sluțește amintirea strămoșilor, pe loc te spurcă plini de venin că suferi de ,,frustrarea ancestrală” caracteristică tuturor celor fără de cultură și istorie fiindcă ei pe unde au pășit, au adus numai bunăstare, iubire, înțelegere, cultură și civilizație.

Să nu uite întunecații că orice băț are două capete, iar roata este totdeauna rotundă și se va învîrti în continuare!

 

 

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN