O parte din adevărata istorie și cultură identitară a geților
pe care, românii de azi sînt împiedicați să o cunoască!

Nimicirea Neamului Rumun - secțiunea 1

 

     ,,Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai tîrziu va muri de moarte naturală.”

                                                                                  Milan Hubl (1927-1989), istoric și profesor universitar ceh.

 

 

 

NIMICIREA NEAMULUI RUMUN

 

1. Context istoric

 

     Despre constituirea statelor feudale românești știm după învățămintele istoricilor noștri, că ele au apărut prin ceva descălecări ale unor cnezi de văi sau dealuri, pe care apucîndu-i supărarea pe stăpînirea ungurilor din Transilvania, unii au plecat în sud și în timp au hotărnicit Valahia, cîștigîndu-și neatîrnarea în anul 1330 față de regatul ungar, iar alții au trecut munții spre răsărit întemeind Moldova la anul 1350. Prea subțire această istorie de trei parale scrisă de către Academia Română, cu care a otrăvit mințile românilor decenii la rînd, iar acum nu o mai avem nici pe aceasta, fiindcă jidanii ne-au scos definitiv din istoria Europei prin noile manuale de istorie avizate de Ministerul In-Culturii și Ministerul Educației și Îndobitocirii.         
     În scrierea Alexias închinată de Ana Comnena tatălui său, împăratul Alexis (1081-1118), la Xlll, 2, scrie despre strămoșii noștri de la nordul Dunării conduși de craiul Peres că și-au trimis episcopi la Constantinopol în anul 1009, dar sigur această structură statală exista cu ceva vreme înainte, fiindcă biserica băștinașilor nu se putea constitui din nimic, dintr-o dată și hodoronc-tronc, să fie și recunoscută de romani/bizantini.
     În Alexias lll amintește de acțiunea de pedepsire a împăratului bizantin Isaac (1057-1059) care a pornit ,,Cînd conducătorii geţilor călcînd tratatul încheiat mai înainte, îşi puseră de gând să declare război romanilor şi începură chiar să-i atace...” Dacă geții din nordul Dunării nu existau ca structură statală la mijlocul secolului Xl după zisa istoricilor români, scrierea venită de la bizantini îi condamnă definitiv pentru ticăloșia monstruoasă de a falsifica istoria poporului nostru. Poate că după mintea lor criminală, împăratul grecilor a avut încheiat un tratat de pace cu cocoșii din vreo găinărie rumună sau valahă de la nordul fluviului, datorită unui cîntăreț de soi sau cotcodăcit așijderea, cam tot așa cum după 1989 mulți parlamentari români, tot ținîndu-se numai de găinării au ajuns putrezi de bogați. Îi mai amintește în Alexias Vll pe dacii din nordul Dunării, care sub conducerea lui Solomon atacă teritoriile romane/bizantine pe la anii 1160-1180.
     Informațiile ne arată că la nordul Dunării aceste structuri statale s-au întărit, iar în anul 1185 frații Asen (Petru și Ioan) au pornit răscoala vlahilor de la sudul Dunării împotriva bizantinilor, făurindu-și un stat al lor care va dăinui pînă la 1278. Harta de mai jos arată situația statelor românilor la anul 1190, cînd căpeteniile răsculaților valahi prezintă documentul împăratului Germaniei, Frederic l Barbarossa, care plecase în cruciadă spre Palestina și ajunsese în teritoriile din sudul Dunării, fiind obligate să ierneze în Tracia fiindcă basileul grec s-a împotrivit unei asemenea ospeții. Sau poate documentul a fost realizat de către germanii care doreau să știe cum arată Europa de la granița de nord a imperiului roman/bizantin. Pe hartă se vede scris cu litere mari și rare cuvintele PRINCIPATUN TRANSYLVANIA (culoare verde), MOLDAVI POPULI (culoare galbenă) între partea de nord-est a Ardealului și centrul Moldovei, PRINCIPATUN MOLDAVIA (culoare cărămizie), care are în partea de sud-est BESSARABIA, PRINCIPATUN VALACHIA (culoare roșie), iar în sudul și nordul Dunării BULGARIA (culoare galbenă). Acest document care se găsește în arhivele Vaticanului nu va putea să mai fie ignorat mult timp de către istoricii români, trădători de Neam și Țară și falsificatori ai adevărului istoric. Refuzul lor de a pune în circulație înscrisul și de a-l considera ca dovadă a statalității românilor chiar înainte de a-i fi bolunzit jidanii încă de la mijlocul secolului XlX cu scornelile lor, se justifică prin faptul că nevinovata hartă ar arunca la coșul de gunoi a istoriei toată făcătura cazarilor, după care pretind că românii s-au format ca popor în sudul Dunării și numai începînd cu secolele lX-X, au migrat în nordul fluviului, alungîndu-i pe nevinovații cazari din baștina lor carpatine. O asemenea atitudine a istoricilor noștri i-ar scoate din tagma trădătorilor de Neam și Țară și pe cale de consecință, nu ar mai beneficia de simbria canaliilor care îndobitocesc mințile mioriticilor, ca slugi preaplecate ale ucigașilor conștiinței neamului românesc.
     Din străvechimea jupînului Herodot (485 - 425 î.e.n.) în ale lui Istorii, scrie despre limba neamului pelasgilor astfel: ,,De ce limbă s-au folosit pelasgii, cu siguranţă nu pot să afirm; dar dacă trebuie să ne luăm după pelasgii ce mai există şi astăzi în oraşul Crestonia, deasupra tursenilor şi care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis (oraș în Tesalia), dacă avem în vedere limba pelasgilor ce au întemeiat oraşele Placia şi Scylace din Hellespont şi care locuise mai înainte laolaltă cu atenienii, atunci putem spune că pelasgii s-au folosit de o limbă barbară.” Hellespontul este denumirea greacă veche a strîmtorii Dardanele, care face legătura între Marea Egee și partea de vest a Mării Marmara, iar orașele menționate de Herodot, Placia și Scylace erau situate în partea de vest a Asiei Mici, la Marea Marmara unde pe timpul războiului troian era țara Misia, a misilor. Crestonia era situată în antichitate în nordul Mygdoniei, la granițele dintre Tracia și Macedonia.
     Principalele orașe ale Crestoniei au fost Krestones și Gallicum, regiunea împreună cu Mygdonia fiind controlată de către pelasgii peoni pentru un timp, iar mai târziu de către traci. În timpul invaziei perșilor în Peloponez, conduși de către regele Xerxes l (480 î.e.n.), Crestonia era condusă de către un prinț trac independent, dar după războiul peloponesiac ținutul este alipit Macedoniei. Orașul pelasgilor Placia din Hellespont își numea locuitorii placi, care în timp au devenit blaci sau blachi în documentele latine, iar țara lor Blacia sau Blachia. Dar litera ,,b” grecii o pronunțau și ,,v”, iar astfel cronicile bizantine au consemnat în regiune și o Vlahie. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     Atît în scrierile lui Ansbert, secretarul  împăratului Friederic l, cît şi în cronicele latine ale francezilor care au cucerit Constantinopolul în anul 1204, vlahii sînt numiţi blachi, conducătorii lor - dominus Blachorum, iar   ţara lor - Blachia. Trebuie să ne amintim aici de acea căpetenie locală Blach, căsătorită cu Boa - regina hunilor pe la anul 540.

     Un alt document important pentru istoria noastră este Atlasul german tipărit în 1826, unde pe o hartă care prezintă popoarele Europei din răsărit pe la anul 900, se specifică „Walahen oder Rumuny”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru, menționîndu-se și existenţa a cinci formațiuni statale românești. Pe harta  lui Asen și Petru de la anul 1190 sînt prezentate următoarele state românești: Regatul Moesiei care cuprindea teritoriul de azi al Bulgariei, Oltenia, sudul Munteniei în linie oblică de pe la Tîrgu Jiu pînă la Călărași și Dobrogea cu toată Delta Dunării; Valahia care avea granița de est pe valea Trotușului și Siret, iar în sud-est pe Dunăre; Moldova care cuprindea teritoriul dintre Carpații Orientali și Nistru; în sud în teritoriul dintre Prut și Nistru era Bessarabia; în zona muntoasă la vest de Moldova apare Ținutul Poporului Moldovenesc, care era în mare parte peste ce știm că a fost Bucovina istorică; iar în vest era Transilvania care se întindea de pe Carpații Orientali pînă la Tisa. Deci ce spune Atlasul german cînd prezintă situația pentru anul 900, era valabil și pentru anul 1190 cu privire la statele românești!
     Dar și alte izvoare străine dovedesc existența structurilor statale ale românilor înainte de mijlocul secolului XlV, cînd istoricii români au ,,descoperit” înființarea statelor feudale. În arhivele de la Vatican se află un document scris în limba arabă de către Paul de Antiohia, episcop greco-melkit de Saida/Sidon în Liban, către mijlocul secolului Xll, care făcînd o vizită la Roma, trece prin Constantinopol și face domnia sa un ocol prin Moldova de la nordul Dunării, după cum spune manuscrisul. Ajungînd la Curtea Domnească și discutînd cu clerul pămîntean, a aflat cu uimire că aceştia cunoșteau scrierile profetului Mohamed, informații care însă nu se găsesc în vreun manual de istorie al românilor. Mai dau o dovadă istorică care confirmă corectitudinea hărții de mai sus: B. P. Haşdeu a descoperit la mănăstirea Zografu o inscripție care spune că Ioan Căliman Asan, regele Vlaho-bulgarilor înainte de anul 1252, era autocrat al Moldo – Vlahiei.

      După prima domnie a lui Vlad Țepeș din 1456, amestecul turcilor ca putere suzerană în numirea domnilor este tot mai puternică, iar după anul 1714 în Valahia domnitorii pămînteni sînt înlocuiți cu cei greci, pînă în anul 1821 cînd prin răscoala lui Tudor Vladimirescu s-a revenit la domnii rumuni/români. Și în Moldova situația a fost asemănătoare, fanarioții ajungînd pe tronul de la Iași în anul 1711. Transilvania este cotropită de unguri pe la sfîrșitul secolului Xll și va sta sub stăpînirea acestora pînă în anul 1526, cînd va trece sub suzeranitate otomană, dar ca Principat independent pînă în anul 1699 cînd va fi ocupat de austrieci, iar din anul 1867 trece în structura Regatului Ungariei ca parte componentă a dualismului austro-ungar.

     Fiind la marginea imperiilor otoman, rus și austriac, țările românilor au fost rîvnite de fiecare în parte și ne-au rupt cum au vrut și cum au putut cei trei mari dușmani timp de vreo 400 de ani. Dar cei mai turbați și odioși au fost rușii, austriecii și ungurii. În acest contest al expansionismului imperiului rus și austriac peste români trebuie analizat și înțeles Testamentul lui Petru cel Mare care privește întreg spațiul românesc.    
     Prima dată armatele imperiale rusești au ajuns în ținuturile românilor în anul 1711, în urma tratatului de alianță a domnitorului Dimitrie Cantemir (1710-1711) al Moldovei chiar cu autorul turbăciosului răvășel. După înfrîngerea suferită din partea turcilor la Stănilești pe Prut în anul 1711, domnitorul Cantemir se refugiază cu o parte dintre boieri în imperiul rus și moare în anul 1723 în apropiere de Orel, oraș situat în vestul Rusiei. În tratatul de alianță se stipula că Moldova va rămâne suverană și după acest război cu turcii, iar granița de est va rămîne tot pe rîul Nistru, unde sînt mai multe cetăți.     
     Nu știm cum ar fi respectat țarul Petru l această înțelegere, fiindcă în Testamentul lăsat moștenire urmașilor săi și întregului popor rus, el considerîndu-se un iluminat al Marelui Dumnezeu, adică un nebun cu coroană cum au mai avut rușii și alte căpetenii atît înaintea acestuia dar și după el, zice că imperiului rus îi este hărăzită de către Elohim stăpînirea întregii lumi!  
     Înscrisul se presupune că a fost elaborat în anul 1725, de către țarul Petru I al Rusiei (1672-1725), fiind dus la Paris în anul 1757 de către ambasadorul Franței la Petersburg și înmînat regelui Ludovic al XV-lea. Documentul a fost publicat la Paris în anul 1843, stîrnind mare vîlvă și nedumerire la toți cei cu mintea acasă și nepuși să judece lumea după ce și-au înecat creierii într-o mare de vodcă, așa cum făcea regeasca țăcălie de unde au ieșit nebuniile pe care le citez mai jos.  
      ,,În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștri moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusesti.
      Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminîndu-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpîni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tînăr și nou, cînd va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere... 
    Eu am găsit Rusia ca un pîrîiaș și o las ca un rîu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsa, hotărîtă de a face să rodească Europa cea stearpă.
   Eu le las instrucțiunile următoare pe care le poruncesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.
A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.
     A chema prin toate putincioasele mijloace, de la națiile cele învățate ale Europei, comandiri în vreme de război și oameni învățați în vreme de pace, spre a face ca nația ruseasca sa capete foloase de la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii.
   A se amesteca in toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vîrtos în acele țări care fiind mai în apropriere, interesează mai cu seama.
    A vîrî vrajba în Polonia,
a hrăni în ea tulburări necontenite; a cîștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrîuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face partizani în Polonia ... Dacă puterile vecine s-ar împotrivi să le împace împărțind-o cu ele ... (Și chiar așa au făcut împreună cu Prusia și Austria în anii 1772, 1793, 1795, apoi numai cu Germania în 1939 pe cînd imperiul rus era condus de cazari care doreau bolșevizarea întregii lumi!)
     A lua cît s-ar putea mai mult din hotarele Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricină de a o subjuga... A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitățile lor.
     A însoți Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulții influenta noastră acolo ... să se unească de la sine la pricina noastră. (Aceeași politică de împerechere au practicat-o cazarii atît în URSS, cît și în celelalte țări din lagărul comunist unde ei erau stăpîni în numele armatelor bolșevice de ocupație).
     A căuta alianța de comerț cu Englitera, mai mult decît a oricărei alte Puteri, pentru că ea are ma mult trebuință de noi... a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț.
  A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Marii Baltice și către Sud pe marginea Marii Negre.
A se apropia cît mai mult de Constantinopole și de India, că acel ce va stăpîni acolo, va fi adevăratul stăpînitor al lumii... A străbate pînă la golful Persic, a restatornici de se poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde pînă în India care este magazia lumii...
     A căuta și a cîștiga alianța Austriei ... a o sprijinii în zadarnicele ei închipuiri de a stăpîni Germania... iar prin taină a întărîta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei...
     A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimici pretențiile ei cînd vom subjuga Constantinopole... A face pe toți grecii dezbinați ce sînt împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor și a intermedia o asociație universală; care vor fi tot atîția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.
După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune... a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă...” Dacă amîndouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gîlceava și a le face să se slăbească una pe alta ... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărîtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu doua flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste doua țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei.”

     Deși avea un nivel de educație rudimentar, la fel ca toată clasa conducătoare rusească, Petru dorea să stăpînească lumea prin sabie, praf de pușcă, viclenie și intrigă. Alcoolul, adică mai precis vodca, i-a fost tovarăș de viață din fragedă copilărie, iar în timp l-a subjugat devenind nebun, beteșug ce i-a adus și moartea. Marea Ambasadă formată din 250 de persoane apropiate țarului Petru, pornește în anul 1697 în frunte cu acesta să cunoască Europa și mai ales aceasta să știe că există și un imperiu rus, trecînd cortegiul prin Berlin, Copenhaga, Amsterdam, Londra, Roma, Veneția și Viena, unde însă au făcut o impresie mai mult decît proastă, arătînd tuturor că de la ei pot veni multe rele și nenorociri după mințile lor nebune de alcool.
     Și Lenin după ce a ajuns stăpîn al Rusiei - pe care leprele cazare îl adulau ca pe un Mesia al timpurilor moderne - se considera un luminat, deși era nebun cu certificat de ani buni. Bolșevicii cazari au reușit să le bage în cap că tartorul era fiu de mujic și deci mai rus ca mulți ruși, poveste care azi s-a răsuflat și pe cale de consecință şi ideile lui de cucerire a lumii – preluate se pare din Testamentul lui Petru cel Mare – pe care trebuiau să le slujească toți, fiindcă numai așa ei ar fi putut deveni mîntuitorii neamului omenesc.

     Pornind a se război cu toți vecinii, au ajuns și pe plaiurile noastre, dar gîndurile lor ascunse nu erau de ajutorare ci de crîncenă stăpînire. Devenită mare putere în estul Europei în urma victoriei lui Petru la Poltava (1709) asupra lui Carol XII al Suediei, Rusia a început să-și urmărească expansiunea spre Vest si Sud-Vest, vizînd în special Polonia și imperiul Otoman, cu capitala acestuia Constantinopol, precum și țărmul de est al Mării Adriatice. Numeroasele războaie purtate împotriva turcilor, i-au adus pe ruși pe capul românilor, ca eliberatori creștini de sub jurul musulman. Ecaterina cea Mare (1762-1796), de origine prusacă născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a visat să înființeze în ținuturile locuite de români un Regat al Daciei, ca provincie a imperiului rus, la fel cum era și Regatul Poloniei. Nu după mult timp, românii vor constata că stăpînirea țaristă este mult mai sălbatică decît cea turcească. În urma războiului ruso-turc din anii 1806-1812, turcii cedează rușilor Bessarabia, deși aceștia ceruseră întreaga Moldovă. Însă în anul 1775 nordul Moldovei, cunoscut mai tîrziu ca Bucovina este cedat imperiului austriac care își dorea o extindere cît mai grabnică asupra teritoriilor locuite de români. După războiul ruso-turc (1821-1829), încheiat cu pacea de la Adrianopol, Moldova și Valahia intră sub protectorat rusesc, administrarea lor făcîndu-se conform Regulamentului Organic. Desele invazii ale armatelor țariste asupra ținuturilor locuite de români (1711 1739, 1770-'74, 1787-1792, 1806-1812,  1828-1834, 1848-49, 1877-78, 1914-1918, 1944-1958), precum și ocuparea temporară sau de lungă durată a unor părți a teritoriilor acestora, au adus grave prejudicii dezvoltării istorice, atît asupra poporului român cît și a statalității lui. Atunci cele două Țări Române erau sub comanda generalului rus Jeltuhin, care spunea despre români că sînt buni numai pentru ștreang, chiar dacă n-au înfăptuit vreo crimă. Boierii care s-au opus abuzurilor armatei țariste de ocupație au fost exilați. Ocupația rusă a durat pînă în anul 1839, dar ea a avut ca repercursiune directă creșterea numărului sudiților jidani din imperiul austriac și țarist, care s-au aciuat pe la noi, aducînd grave prejudicii economice românilor.    

     Find batjocoriți și umiliți de către ocupantul rus și veniturile aduse de ei - jidanii, care asigurau aprovizionarea armatei - românii au conștientizat faptul că noii stăpîni nu le vor deloc binele, așa cum spuneau în urmă cu cîțiva ani. În aceste condiții a apărut ideea întemeierii unui stat național prin unirea Moldovei și Valahiei, făcîndu-se tot mai des trimitere la originea latină a românilor și la vechea denumire a țării – Dacia, cum apărea ea în unele informații venite de la romani și din documentele creștine.   
      În Valahia, datorită fărădelegilor făcute de stăpînirea rușilor, în 1834 a izbucnit un scandal care a dus ulterior la o înghețare a negocierilor pentru următorii patru ani. Dar grupul de români patrioți condus de Ioan Cîmpineanu au lucrat la un proiect propriu de constituție, care prevedea încetarea protectoratul rus și al suzeranității otomane, pentru ca românii să-și poată hotări singuri soarta cu garanții din partea puterilor europene ale vremii, acțiunea însă eșuînd. Românii simt vîntul de revoltă din Europa din anul 1848 și încearcă și ei o răzmeriță, însă cea din Moldova este repede stinsă cu sabia, fără a reuși să aprindă țara. În Valahia vîlvătaia este pusă bine și gruparea masonică a pașoptiștilor reușesc pentru cîteva luni să fie stăpînii tării, dar trupele otomane și cele rusești vin iarăși peste noi să ne ostoiască dorul de libertate.
     Fiind nemulțumiți de avîntul revoluționar prea molatic al românilor, care nu au dat dovadă că s-au adăpat deloc la izvorul revoluției comuniste pusă la cale de către mafia cazară din Europa în frunte cu Kissel Mordechai sau Karl Marx și F. Engels, uciganii ne-au și pus pe lista neagră a neamurilor ce trebuie stîrpite de pe fața pămîntului alături de basci, scoțieni, irlandezi, islandezi, slavi de toate semințiile, fiindcă nu sîntem dedați cu asasinatul și incendierea unor case, orașe și țări. 

     Trebuie să le amintesc românilor cam ce aveau în gușă pentru noi aceste lepre criminale (care se țineau mîntuitorii neamului omenesc), fiindcă nu am fost șpirt la revoluția lor și mai ales că în Ardeal ne-am opus cu arma în mînă împotriva masonilor unguri ce urmăreau să transforme Ardealul într-o provincie a Ungariei revoluționare. ,,Românii sînt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență de gunoaie etnice iremediabile în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.”  Drăceasca scrisoare ticluită de Karl Marx și Friedrich Engels o găsim în Opere complete, vol. Vlll, București, editura Politică 1963, pag. 259, ura patologică a jidanilor ieșind în lume la 13 ianuarie 1849 în articolul ,,Lupta maghiarilor” apărut în ziarul lor Neue Rheinische Zeitung, nr. 194 și ,,Panslavismul democratic”, scris de aceiași tartori și în aceeași fițuică în februarie 1849. În articolul ,,Ungaria și panslavismul” dar și în alte texte din aceeași perioadă scrise de F. Engels împreună cu Marx, sataniștii cazari ne spun de la obraz că sîntem ,,una dintre națiunile nonistorice”vinovate de eșuarea hîrjoanei lor de la 1848-1849. Frățiorii întru Ucigă-l Toaca de mai tîrziu (Lenin și Stalin) le-au preluat întocmai ideile criminale, spunînd că: ,,popoarele reacționare trebuie să fie excluse pentru binele progresului revoluționar”. De aici a curs în sufletele românilor mult venin jidovesc și iudeo-bolșevic, reușind să ne falsifice istoria și cultura identitarăÎn plus, ca bonus, după ce au devenit stăpînii României în anul 1944, au distrus peste 5 miliarde de cărți, ca să nu mai rămînă urmă de gîndire românească ,,contrarevoluționară”!

     Ca să înțelegem cît de mult i-au urît ungurii din Ardeal pe români, voi face o analiză a heraldicii folosită de către ardeleni pe stema lor în timpul revoluției de la 1848-1849.  

      Pentru început voi da unele explicații lămuritoare asupra imaginilor de mai sus, fiindcă ele vorbesc chiar mai mult decît pot eu exprima prin cuvinte.

     Fotografia din primul rînd - stînga este un model de stemă pe care românii din Ardeal doreau să o propună Vienei pentru ținutul locuit majoritar de ei, pe care l-au apărat cu tunul și flinta împotriva revoluționarilor de meserie: unguri, maghiari (alogeni care au trecut la cultura și tradițiile ungurilor) și șpirtoșii cazari, care erau gorniștii mișcării de resbel din  Europa, unde comunismul trebuia să se înstăpînească peste tot. Scutul heraldic este împărțit pe orizontală în trei registre.
     Primul registru de sus în jos de pe stema revoluționarilor ardeleni are imaginea soarelui și lunii din vechea religie strămoșească, iar în mijloc este șoimul sau vulturul solar Șaue, cu un mic moț după cap, așa cum se vede mai clar  pe coiful descoperit la Peretu (prima fotografie din rîndul doi stînga), datat pentru secolul Vl î.e.n. Șoimul solar era pus pe Kosonii geților, cum se vede în rîndul 1, fotografia 2 spre dreapta. Soarele și luna erau simboluri sacre ale religiei strămoșești, așa cum se vede și pe iconițele (rîndul 1, foto 2 și 3 spre dreapta) geților, dar ele sînt prezente și pe monumentele ,,mitraice” descoperite în imperiul roman. Cameea (rîndul 1, foto 4 spre dreapta) este o sinteză a conceptelor religiei strămoșești, cu cei doi cabiri călare, struniți de o divinitate care stă între ei. Deasupra capului apare iarăși pasărea cerească, numită la noi și ,,pasărea măiastră". Soarele apare pe vasul grec (rîndul 3, a doua imagine spre dreapta) din secolul Vl î.e.n., unde un arimasp călărește o ființă fantastică ce este înveșmîntată ca geții.
     Al doilea registru este cel mai important ca simbolistică și nimicește făcăturile istoricilor și lingviștilor români oficiali, privind originea poporului nostru venită chipurile din latini, din slavi, de aiurea sau de nicăieri. Imaginea vulturului cu coroana în plisc de la picioarele femeii este foarte asemănătoare cu a lui Șaue de pe cosonul get. Femeia are o vestimentație specifică româncelor, pe cap poartă căciula de arimasp sau cușma getică, așa cum o arată figura lui Mitra din rîndul 1, capul de get din rîndul 2 sau Orfeu cîntînd animalelor din rîndul 3, prima fotografie din stînga.  În mîna dreaptă are sabia curbată specifică luptătorilor geți, așa cum apare și în simbolistica sacră a lui Mitra (rîndul 2, fotografia a doua spre dreapta), din mozaicul descoperit la Palermo, datat pentru secolul ll e.n. Tot pe acest mozaic se vede coiful lui Mitra, care este foarte asemănător cu coiful purtat de o căpetenie a geților - cum apare pe tăblița de plumb 62 și vasul cunoașterii asemănător cu cel descoperit la Vinca (mileniul Vll î.e.n.), iar lîngă acesta este toiagul ceresc. În partea dreaptă a femeii este un leu asemănător cu cel de pe iconițe (rîndul 1, fotografia 3 spre dreapta) dar și cum l-am descoperit eu pe un ștergar din localitatea Gura Haitii – Suceava, vechi din anul 1892, unde animalul are atît coama cusută cu culoare neagră, cît și roșie. Nu se leagă deloc trăsnăile falsificatorilor de istorii și culturi cu această realitate imagistică încă foarte vie la 1848!
     Al treilea registru, de jos, de pe scutul heraldic, reprezintă șapte cetăți, poate o amintire a celor șapte duhuri ale creației de început ce vegheau cetatea lui Dumnezeu – Ardealul – pe care memoria colectivă a poporenilor încă nu le uitase. Aceste simboluri dovedesc faptul că pe la mijlocul secolului XlX, românii încă erau cu toate acasă și știau cine le sînt strămoșii, dar au venit peste făcăturile papistașilor urdiile cazare sprijinite de istoricii și lingviștii germani și s-au pus pe falsificat de nu mai știm nimic azi din acea istorie și mitologie fabuloasă.    
     Cînd Transilvania a ajuns sub stăpînirea ungurilor în anul 1867, aceștia au luat stema românilor și au modificat-o în esența ei, acolo unde se arătau simbolurile strămoșești. Pe acestea le-au înlocuit cu o bandă roșie, ca să arate că i-au stîrpit pe români prin foc și sabie (adică muncă de măcelari), iar vulturul l-au zbîrlit, povestea punînd-o sub coroana imperială păzită de două femei, poate Ungaria și Austria (rîndul 2, fotografia a patra spre dreapta). Simion Probu Prodan, unul dintre conducătorii moților în timpul revoluției, la data de 19 octombrie 1848, trimite către autoritățile ungurilor din Aiud o chemare la pace, zicînd că: ,,națiunea română nu este setoasă de sângele nimănui”, și doar cere să fie recunoscută națiunea română ca o ,,soră adevărată”. Maghiarii răspund cordial, masacrând românii din Măgina, Cacova, Ciumbrud și Sâncrai. Ultima vedere spre dreapta reprezintă stema Moldovei la anul 1859, unde apar atît șoimul ceresc cît și taurul/bourul solar, ca să ne mai aducă aminte cine am fost.
     În rîndul 4 am pus o tăbliță de lut ars (mileniul V-lV î.e.n.) descoperită la Vadu Rău în anul 2007 (jud. Neamț), ce are pe ea un semn asemănător cu cel folosit de plutașii de pe Bistrița pe la anii 1880 (tabelul cu semne din dreapta), acestea dovedind că timp de peste 6000 de ani am rămas lipiți pămîntului, iar informațiile s-au transmis prin viu grai de la generație la generație. Cel care a descoperit comoara arheologică, Ioniță Dumitru – sînt 150 de asemenea tăblițe cu semne – o ține ascunsă numai pentru el, sau poate nici nu o mai are, iar Muzeul din Piatra-Neamț nu este interesat deloc de descoperire!

     În fotografiile așezate deasupra vreau să arăt pentru oricine își ține capul pe umeri ca să judece cu el, continuitatea spirituală și biologică a românilor din falnicii geți, pe care jigodiile cazare precum și scorțoșii germani ne-o contestă de vreo 150 de ani. Pe un coson din aur bătut la Sarmisetuza, Mîntuitorul sau Salvatorul Ceresc Șaue ține într-o gheară cercul/coroana sau roata vieții. Același simbol se vede pe vasul descoperit la Sînnicolaul Mare și care vine din timpul domniei lui Regalianus (258-268), unde faraoanca ține în mîna dreaptă o coroană asemănătoare cu cea de pe coson. Simbolul a fost folosit și de românii din Transilvania în timpul revoluției de la 1848 (care doreau drepturi egale cu celelalte popoare conlocuitoare), fiind împreună cu vulturul sau șoimul cu coroana în cioc, leul și căciula de arimasp purtată de femeie, dovada fără putință de tăgadă că în mentalul colectiv al unei părți din intelectualitatea pămînteană, otrava latinității încă nu-și făcuse loc. Dacă ei aveau limpede conștiința semnificației acestor simboluri uluitoare – Tara Rumunilor este prezentată sub forma unei femei cu căciulă de arimasp, pe care o găsim atît pe capul faraoancei de la Sînnicolaul Mare, cît şi pe capul statuilor de geți de la Roma, pe capul lui Mitra și Orfeu, dar și pe un mozaic roman – asta dovedeşte tuturor înveninarea germanilor și jidanilor, ce urmăreau a ne distruge fără cruțare cultura noastră identitară (atît de legată de adevărata istorie a antichității), pentru a ne scrie ei alte istorii, care să le aducă hîrdăul gloriei deșarte și a hoției nemărginite. Și mai dovedește că povestea latinității a fost inoculată în capetele românilor mult mai tîrziu, cînd pseudo-învățămîntul românesc a fost croit după aşa-zisele dicționare etimologice ale lui A. Hirth și scrierile ,,istorice” ale lui R. Roesler și H. Graetz.     

     Dar am fost ,,păstoriți” cu multă ură și de vecinii din est, adică rușii care stăpîneau imperiul pravoslavnicilor moscoviți.

     Dorința rușilor de a-și răcori căpățînile înfierbîntate de vodcă în apa miraculoasă a Mărilor Marmara și Adriatica, au fost oprite pentru o vreme prin războiul Crimeei din anii 1854-1856, iar din această gîlceavă cu sînge și praf de pușcă, Moldova s-a ales cu cele trei județe din sudul Basarabiei – în fapt Bessarabia adevărată așa cum arată harta din 1190 și nu cum s-a învîrtit șmecheria țaristă – revenite la matcă, pravoslavnicii fiind îndepărtați de către ceilalți mari ai Europei să se mai uite la vasele care intrau și ieșeau prin gurile Dunării.
      Românii doreau să-și întemeieze din nou un stat unitar al lor, iar visul a fost îndeplinit în parte prin Unirea Moldovei cu Valahia în ianuarie 1859, care însă era mai mult o structură juridică, fiind un fapt împlinit prin mutarea capitalei la București și proclamarea Principatului România în ianuarie 1862 de către domnitorul A. I. Cuza. Dar în același an la Iaşi, jegurile jidovești au iești în stradă strigînd că ei sînt împotriva Unirii cum a scris ziarul Românul din 26 martie 1862, fiind prima manifestare de ostilitate a veneticilor cazari mozaici împotriva românilor, care intraţi clandestin în țară au început să se țină ca băștinași, după cum zic făcăturile lui H. Graetz. Invazia jidanilor sau cazarilor și evenimentele pe care le-au pus la cale împotriva românilor, arată indubitabil că ei încă de pe la anii 1860 aveau un plan de a folosi România ca un ,,teritoriu de tranzit pentru o sută de ani” sau o veșnicie într-un Israel european dacă istoria le-ar fi permis! N. Iorga cercetînd istoria apariției cazarilor printre români, și ajungînd la Pesta în anul 1913, găsește în publicația mozaicilor Federaţia din 19 noiembrie 1869 o listă cu mai mulţi întunecați din Principatul României ce au trimis bani ungurilor cu titlu de donație pentru a înarma pînă în dinţi ceva cete de husari, să vină să-i apere de sîngeroşii români ce voiau să îi alunge din căminele lor stăpînite din ,,vremuri imemoriale.”
     În anul 1877, rușii pornesc un nou război împotriva Imperiului Otoman pretinzînd că vreau să-i elibereze de sub umbrarul semilunii pe toți creștinii, chiar și pe cei din Constantinopol și Asia Mică unde erau o minoritate neglijabilă. Promițîndu-le românilor recunoașterea independenței față de Poarta Otomană, rușii și-au trecut urdiile belicoase peste pămînturile noastre și peste Dunăre cu gînd de al prinde pe Turc și a-i lua fesul. Dar cum socoteala de la Sankt Petersburg unde era țîțîna panslavismului și a imperialismului rus nu s-a potrivit deloc cu cea de la Plevna, pravoslavnicii s-au văzut obligați să le ceară românilor ajutor și astfel ne-am năpustit ca un roi de tăuni asupra cafengiilor lui Alah, strigîndu-le: aferim bre! Și astfel ne-am făcut noi independenți de turci dar de ruși ba, fiindcă au încercat nu numai să rămînă stăpîni pe București dar au avut gînd de găbuire și asupra principelui Carol l, precum și a micii oștiri române.   
     Congresul de la Berlin ținut în perioada 13 iunie – 13 iulie 1878, deși a fost pentru reglementarea juridică a urmărilor războiului la care românii au luat parte ca aliați ai rușilor, I. Brătianu și M. Kogălniceanu au avut numai dreptul să depună un memoriu fără a fi lasați să-și spună dorințele în plenul lucrărilor. În schimb tartorul german Bismark și-a invitat pentru a se jeli în fața lumii de toate suferințele și prigonirile suferite din partea românilor, pe verișorii lui jidanii sau cazarii sudiți. Așa s-au trezit românii strînși de gît de către jidani la acest congres după ce scăpaseră de gloanțele și baionetele turcilor, iar ca mari maeștri în ștrangulări și luat piuitul ne-au fost H. Graetz, jidan din Prusia, Moses Gaster sudit român cu cetățenie olandeză și Armand Levy, unul din tartorii francezi ai masoneriei cazare, mare revoluționar la 1848 și îndrumător al tineretului jidovesc din România. Ei au înființat la Berlin Comitetului Israeliților din România, ca instituție ce a participat la lucrările congresului chiar dacă jidanii erau numai niște năvălitori veniți peste capul românilor de cel mult 30 de ani!
     Fiindcă românii s-au ținut ciotoroși încăpăținîndu-se să le dea împămîntenirea puhoiului jidovesc ajuns pe plaiurile noastre, s-au pus ei pe spurcat și afurisit neamul nostru precum și țara în care vedeau lumina soarelui în fiecare zi, pînă ce i-au adus pe români la disperare cu răgetele și făcăturile lor, astfel fiind expulzați toți pricepuții condeieri mozaici specializați în defăimarea Principatului România cît și a românilor, în frunte cu tartorul rabin Moses Gaster în anul 1885. Cea mai gravă acuză pe care le-a adus-o românii acestor ticăloși a fost că prin scrierile lor de după 1878 au chemat armatelor străine pentru a-i salva de la măcelul pus la cale de români împotriva blînzilor jidanași!
     Dar ura lor maniacală împotriva românilor se păstrează puternică și otrăvitoare chiar după alungarea cetei de clevetitori antiromâni fiindcă o găsim la fel de vioaie în Calendarul Muncii pentru anul 1910, tipărit de socialiştii cazari din România, pentru ceata de uvrieri, dintre cei tăiați la abajurul bărbăției unde găsim zicerile lor de bine că am fi ,,nesăţioasă bandă de reptile”, ba ceva ,,suflete perverse, vulpi, lupi, hiene”, plini ochi de ,,veninul negru”, ,,șerpi înveninaţi”. Ne amenință leprele urlînd la noi că: ,,Desfăşuraţi stindardul de ruină.” Ce au făcut ei după anul 1944 cu România pe care au stăpînit-o ca pe moșia lui Moșe, este mai mult decît ruină; este genocid sau exterminare. Ca să le dovedesc cît sînt de ticăloși și de monstruoși acești sutași ai Satanei, îi plesnesc peste bot cu cîteva din revelațiile primite de la Talpa Iadului și puse în Făcă-Tora lor drăcească unde în Epistola lui Pavel către romani, bîntuitul de vedenii și nebunii scrie despre neamul lui și cel al grecilor astfel la 3,9-19: ,,Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sînt sub păcat. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Elohim. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă bine, nici unul măcar. Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sînge; prăpădul şi pustiul sînt drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Elohim nu este înaintea ochilor. Ştim însă că tot ce spune Tora, spune celor ce sînt sub Tora, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Iahwe.” Oricît venin au împotriva noastră, citatul le arată toată hidoșenia și ura împotriva neamului omenesc pe care o poartă de cînd au început să se adape la izvorul revelațiilor sataniste. Ne mai spun de la obraz jegurile că: ,,Naţionalismul e un fel de izvor al cîştigului şi al existenţei unor oameni fără suflet”, iar despre credințele românilor scriu întunecații: ,,Clericalismul e piedestalul naţionalismului precum şi piedica înaintării culturale a poporului român.” După 1945 au închis cîteva mii de schituri, mănăstiri și biserici ca să scape de grijile pe care le purtau după cap din cauza românilor. Nu puteau dormi întunecații jidani că românii nu înaintau din revoluție în revoluție pentru propășirea lor culturală! Calendarul a fost tipărit în 26730 de bucăţi, și dacă punem la socoteală că atunci erau printre români cam 250000 de mozaici, iar fiecare familie avea cam 5 membri, vedem că una din două familii a primit acest îndrumar antiromânesc, iar numai peste 35 de ani, ura lor va ieși la lumină peste români ca un blestem al iadului!  
     Și ceva iluminări pentru mintea românilor venite toate din scriitura lor Cronica Israelită din ianuarie 1910 scrise  de pana lui Iosif R. Petreanu: ,,România este o naţiune, iar nu o rasă, şi o naţiune care cuprinde elemente ce nu sunt de rasă latină şi nici de religie ortodoxă. România s-a format ca toate Statele, şi mai mult poate decît altele, prin unire a diferitelor rase de oameni şi diferite popoare la un Stat, care cu timpul a devenit Statul Român. Dintre aceste diferite popoare fac parte şi evreii, care au trăit în această ţară în timpuri imemoriale şi cărora li se datoreşte în bună parte avîntul pe care l-a luat Statul Român, evreii fiind aproape singurii comercianţi şi industriaşi ai ţării. Căci o ţară nu se formează numai prin sabie şi ghioagă, ci şi prin munca economică, şi evreii au avut, precum au şi acum, un rost economic în această ţară… Dacă Statul Român are caracter naţional, atunci evreii fac parte din naţiunea integrantă română; dar dacă evreii nu fac parte din naţiunea română şi sînt o altă naţiune, România nu are caracter naţional.” Pe cale de consecință, din teritoriul României trebuie să le dăm și lor un loc unde să-și pună capul în poala Satanei, fiindcă și ei sînt o națiune pe aceste locuri din ,,timpuri imemoriale” care încep odată cu marea invazie cazară de la mijlocul secolului XlX!
     Nimeni nu îndrăznește să vorbească în istoria Europei despre cîrdășia frățească germano-cazară începută pe la mijlocul secolului XlX pe vremea lui Bismark și care a durat pînă în timpul ,,domnului Hitler” adică 1939! Iar noi am fost una din victimele acestei colaborări odioase adusă jertfă frumos mirositoare Întunecimii Sale. După ce armatele germane conduse de către Mackensen au ocupat Bucureștiul în decembrie 1916, jidanii s-au pus cu mic cu mare în slujba ocupantului ca lustragii de cizme și bani. Cunoscîndu-i bine pe români, au devenit agenții Politiei Secrete germane tot așa cum au fost agenții austriecilor în asasinatul pus la cale împotriva Marelui Român Mihai Eminescu. Au făcut nenumărate denunțuri împotriva fruntașilor românilor rămași în București sau împrejurimi, atitudine care se va repeta în Basarabia și Bucovina în iunie 1940. Lucrarea Impresii, păreri personale din timpul războiului – jurnal zilnic, 13 august 1916-31 decembrie 1918 scrisă de fostul deputat Vasile Cancicov, ne arată fața adevărată a jegului cazar plin de ură împotriva românilor numai pentru că aceștia nu înțelegeau cum jidanii erau băștinași în țara lui Ștefan cel Mare iar ei venetici. La paginile 217 și următoarele ale acestei scrieri avem referințe la acele vremuri și oameni: ,,Printre primii arestați de nemți în București – au fost – prof. Constantin Rădulescu – Motru, , «omul parlamentului și takist», deputatul Vasile Th. Canciov, «omul lui Take Ionescu», deputatul Iancu Procopiu, directorul ziarului L’independence Roumaine, «omul lui Bratianu», chimistul Ștefan Minovici, Ionică Pilat(cumnatul primului-ministru), dr. Grigore Cantacuzino, Constantin Băicoianu, Paul Rădulescu, Ionel Protopopescu Pache; Dem. Burileanu, profesor universitar, Ion Berindei, arhitect, dr. Constantin Cantacuzino, profesor universitar s.a. Inițial komandatura germana hotărîse deportarea celor arestați in Anatolia”. Ulterior, s-a revenit asupra acestei măsuri și au fost deportați de către trupele germane în Bulgaria, în localitatea Trojan, numai o parte din cei arestați, printre care a fost și profesorul Constantin Rădulescu – Motru. La intrarea nemților în Capitala, românii au fugit, ori s-au ascuns. Numai jidanii și germanofilii, în majoritate străini, au ieșit în întîmpinarea trupelor inamice, oferindu-se sticle de vin, coniac, pîine, flori. Autorul fiind uluit de asemenea comportament s-a apropriat de un copil de vreo 12 ani ce împărțea țigarete soldaților dintr-un coșuleț întrebîndu-l după ce compania s-a îndepărtat: De ce nație ești dumneata? La care acesta i-a răspuns plin de dispreț: Eu nu sînt roman, eu sînt evreu!”
     Jidanii/Cazarii au arătat românilor atîta ură încît Petre Carp unul dintre susținătorii împămîntenirii la grămadă a năvălitorilor mozaici, și care rămăsese în București pe timpul ocupației germane, văzînd cu ochii lui acest comportament, a declarat: ,,In ceea ce privește populația evreiască, trebuie să-mi revizuiesc total concepțiile”. Citatul este din lucrarea Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1918” – vol. 3, scrisă de C. Kiritescu, Editura Casa Scoalelor, 1921. Să ne amintim de citatul dat mai sus din Calendarul muncii tipărit de ei la 1910 și atunci înțelegem că ura jidanilor împotriva românilor făcea parte din educația lor din cea mai fragedă pruncie!
     Guvernul României aflat refugiat la Iași a fost obligat de către Germania, să semneze tratatul de la București din 7 mai 1918, unde sînt prevăzute concesii majore din partea statului român față de ,,poporul jidovesc” de la noi. Astfel prin articolele 27 și 28 ale tratatului care veneau direct de la Vereinigung Judendischer Organisation Deutschlands, adică o organizație a jidanilor germani, ne obligă la împămîntenirea(primirea cetățeniei de român) a tuturor roiurilor de năvălitori cazari venite peste români după anii 1860, influența cazarului rus Parvus care învîrtea afaceri grele în țara noastră ajutat de clica de jidani din România, fiind hotărîtoare pe lîngă Înaltul Comandament German pentru impunerea acestor pretenții. 
     Cînd românii din gubernia Basarabia s-au hotărît prin Sfatul Țării să se unească cu frații lor din Regatul României în ianuarie 1918, s-au opus acțiunii lor ruşii şi jidanii, structura votului pe neamuri fiind astfel: românii 105 voturi, ucrainenii 15 voturi, jidanii 14 voturi, ruşii 7 voturi şi alte minorităţi 6 voturi.
     Fiindcă n-au reușit împiedicarea formării statului național al românilor, fiarele cazare s-au pus să ne cinstească cu atentate, meserie la care erau cei mai mari specialiști ai Europei încă de la revoluția masono-comunistă de la 1848. Burzuluindu-se șpirtoșenia rău în ei, la 13 decembrie 1918 se adună ceva cîrduri dintre sutașii lui Ucigă-l Toaca la Bucureşti răcnind din toți rărunchii după programul PSR a lui Katz sau Dobrogeanu-Gherea împotriva unirii mioriticilor într-un stat unitar. Românii nu s-au lăsat aburiți de noile revelații ale leprelor cazare și pe loc au împănat cu gloanţe 117 secături să le fie drumul sigur la preaiubitul lor Iahwe. Dar afacerea cușer jidovească pusă la cale de nemernicii locali avea sprijin peste graniță fiindcă bolșevicul cazar Lenin care stăpînea imperiul rus și Bela Kun stăpînul cazar al ungurilor hotărîseră deja desființarea Regatului României, ungurii urmînd să vină pînă pe Carpaţii Orientali şi Meridionali iar bolşevicii ruși să vină pe Carpaţii de Răsărit ocupînd toată Moldova istorică şi realizîndu-şi visul lor de a-şi înfiinţa un stat al jidanilor pe teritoriile ,,locuite de ei din vremi imemoriale.” 
     După ce cazarul Lenin a ajuns – cu sprijinul hotărîtor al germanilor – stăpînul imperiului rus, cazarii din Ungaria în frunte cu Bela Kun au pus și ei de o revoluție bolșevică la 1 decembrie 1918. Închingîndu-i vîrtos pe țîfnoșii unguri, iar pe mulți asasinîndu-i, tartorul din Ungaria sfătuindu-se cu cel din Rusia bolșevică au hotărît la sfîrșitul anului 1918 desființarea Regatului României, astfel ca noua graniță dintre cele două state conduse de cazarii bolșevici să se învecineze în inima României. În primăvara lui 1919 ungurii pornesc cotropirea Ardealului ca niște cocoși de luptă dar românii le-au tot smuls cîte o pană din fudulul dos pînă ce i-au alungat la Budapesta unde au intrat la 6 august 1919. Așa i-au scăpat românii pe unguri de bolșevicii cazari, dar fapta este considerată ca o insultă de către vecinii din vest. Se pare că le-a plăcut mai mult să fie sub ștreangul bolșevicilor cazari decît liberi în propria casă unde să vadă ce-au făcut rău de s-au supărat alții pe ei! Bolșevicii ruși nu au avut cum să-i mai ajute pe cei din Ungaria, fiind rău încîlciți în războiul civil datorită faptului că o parte a rușilor au conștientizat pericolul iudeo-bolșevic dar era tîrziu fiindcă ajutorul german a fost hotărîtor!  
   Amarnici în fărădelegi și harnici cum sînt din fire cînd trebuie să le facă rău altora, ne-au așteptat la cotitură și la Conferința de Pace de la Paris din anul 1919, unde Alianța Universală Israelită și Jointul au înaintat un memoriu prin care invocau garanțiile primite de la Marile Puteri: ,,Aceste garanții spun că emanciparea evreilor va fi o condiție prealabilă recunoașterii oricărei anexări teritoriale de către Regatul României și că drepturile obținute astfel de evrei vor fi plasate sub înalta protecție a Ligii Națiunilor”, adică să ne luminăm pe deplin cu zicerea lor: un stat în stat care putea oricînd să-și revendice independența față de ,,sîngeroșii antisemiți români”!!!  
     Românii neînțelegînd deloc pretențiile cazarilor și considerîndu-le nebuniile unor indivizi buni numai de balamuc, i-au înfuriat pe cazari care ne-au mai adus aminte cine sînt ei la data de 8 decembrie 1920 cînd jidanii Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau conduși de Hanah Rabinshon care mai tîrziu se va numi Pauker, organizează un atentat cu bombă asupra Senatului României unde sînt mai multe persoane rănite și ucise. La scurt timp se desprinde din mișcare socialistă din România controlată de jidani, un grup criminal-terorist intitulat Partidul Comunist din România ca filială a Cominternului bolșevic de la Moscova. Dar în anul 1924 gruparea teroristă a fost interzisă de guvernul României pentru ,,acțiuni antiromânești” după evenimentele de la Tatar – Bunar unde a fost implicat direct și așa a rămas pînă în anul 1944 cînd țara noastră a fost ocupată de bolșevicii sovietici, iar criminalii au fost declarați eroi ai României. Pentru a nu uita cine au fost acești criminali și ce doreau României, dau un extras din lucrările Conferinţei Federaţiei Balcanice Internaţionale Comuniste din anul 1924 unde jidanii încuibați în PCdR au fost prezenți și le-au zis tuturor inclusiv românilor: ,,coordonarea activităţi comuniste în Balcani, mişcarea sindicală, poziţia Ungariei, desfăşurarea propagandei în favoarea retrocedării Ungariei a fostelor ei teritorii deţinute acum de România, agitaţie antiromânească, etc.
     Directivele Cominternului din 8 mai 1940 trimise PCdR ne arată că planul lor de distrugere a statului român a fost o prioritate pentru bolșevici: ,,Rezolvarea pe cale paşnică a chestiunii Basarabiei şi a problemelor litigioase cu ţările balcanice vecine pe baza autonomiei teritoriale pentru toate regiunile ocupate şi recunoaşterea dreptului lor la autodeterminare – pînă la despărţirea de stat a naţionalităţilor asuprite – constituie o condiţie necesară pentru apropierea cu URSS”. Asasinatele în masă şi ororile făcute în iunie 1940 împotriva armatei române, a administrație române şi a populaţiei româneşti în timpul retragerii din Basarabia şi Bucovina de către ,,milițiile de autoapărare” înființare de jidani în acele zile cînd ocupantul bolșevic trecea în împărăția Satanei teritoriile românilor, sînt încă o dovadă a distrugerii statului România. În acele zile cuiburile sataniste ale cazarilor din Iași – mărturia este în arhivele armatei români – ne șuierau în urechi că: ,,ar trebui ca sovietele să ia măsuri şi în timp de 5 zile să ajungă la Bucureşti, pentru că românul nu merită altceva decît distrus”.

 

Golgota Basarabiei - documentar despre holocaustul rumunilor din partea de la est de Prut a Moldovei


 

 

     Încă din timpul bătăliei de la Stalingrad(mai 1942-februarie 1943) Cominternul ,,desființat” de Stalin la cererea aliaților occidentali lucra de zor – era atunci o secție a Ministerului de externe bolșevic condusă de fostul ministru Maxim Litvinov - la noua împărțire a Europei după terminarea războiului, dar și la bolșevizarea ei. Unul dintre ,,specialiștii” acestei echipe de ucigani era Walter Neulander, pregătit pentru bolșevizarea Ungariei dar din motive necunoscute, a ajuns unul din călăii românilor și tatăl lui Petre Roman, fost prim ministru al României iliesciene. Cominternistul Walter Neulander propunea o variantă de împărțire a României în structuri juridice foarte asemănătoare cele ale statelor medievale locuite de români, iar revenirea Ardealului de Nord la România s-a făcut în anul 1947 numai datorită împotrivirii acestei canalii cazare. Sloganul cazarilor din Comintern suna astfel: „România, ultimul imperiu din estul Europei” și a reprezentat zeci de ani elementul central al propagandei acestui cuib de sataniști cazari. Și astăzi rușii și jidanii vîntură asemenea planuri de stabilizare a zonei noastre, unde este inclusă și Moldova din stînga Prutului, fiindcă știu ei că în jurul Carpaților nu i-a iubit nimeni niciodată.
    După ocuparea României în anul 1945 de către armatele bolșevicilor istoria noastră a intrat sub influența totală a URSS, de sub care nu ne-am desprins nici azi, iar în anii 1947 Stalin se gîndea să ne transforme într-o republică unională a imperiului roșu creat de cazarul Lenin cu ajutorul căruia dorea să stăpînească întreg pămîntul, vis de nebunie venit de la țarul Petru cel Mare cu care i-a momit pe ruși să lupte pentru Maica Rusia deși țara lor era stăpînită și robită de o mînă de criminali cazari.

 

2.Distrugerea puterii economice a românilor și a potențialului lor biologic

 

     A fost o preocupare permanentă a celor trei imperii care au stăpînit țările românilor dar și a cazarilor sudiți începînd cu prima parte a secolului XlX cînd se pare că le-a venit ideea unui Israel al jidanilor la est de Carpați. Imperiul țarist, odată cu expansiunea lui spre sud-estul Europei începînd cu anul 1711 ne-a întîlnit în drumul viselor lor de mărire și amarnic ne-au jefuit, nenorocire ce ne-a urmărit peste 160 de ani, de cîte ori ne-au călcat țara. Potrivit unor observatori britanici, Valahia a fost nevoită să se îndatoreze unor creditori europeni cu o sumă totală de 10 milioane de piaștri, pentru a face față cerințelor armatei ruse. Acuzații de jaf sistematic au fost făcute de autorul francez Marc Girardin, care a călătorit în regiune în anii 1830; Girardin a afirmat că trupele ruse au confiscat practic toate animalele pentru nevoile lor și că ofițerii ruși au insultat clasa politică, spunînd în mod public că în cazul în care furnizarea de boi s-ar dovedi insuficientă, boierii vor fi înjugați la care în locul acestora; această acuzație a fost reluată de Ion Ghica în amintirile sale. El a amintit și despre insatisfacția crescândă față de noua stăpânire și că țăranii erau în mod special supărați din cauza manevrelor continue de pe teritoriul Principatelor.

     Dar și alți francezi ajunși cu diferite interese pe la noi au constatat sălbăticia rușilor care o întrecea pe a fiorșilor năvălitori asiatici hunii și tătarii. Căpeteniile armatei imperiale ruse care au trecut granița de pe Prut cer Moldovei să se bucure de osăeție și să predea pentru îndestularea urdiilor năvălitoare 24.000 cetverturi de făină, 58.500 de ovăz, 2450 de crupe, 560.000 oca de carne şi 4.000 vedre de rachiu. ,,Numărul trupelor care în acest moment este evaluat la 90.000 oameni. Dacă se ţine seama de faptul că o armată atât de numeroasă n-a fost până astăzi urmată de nici o casă de bani, de nici o subzistenţă, nici măcar de o singură cutie de medicamente, şi că toate trebuinţile ei, până chiar şi solda trupelor, sunt îndestulate pe cale de rechiziţie militară, îşi poate face cineva o idee de împovărarea locuitorilor acestei nenorocite ţări?”(Hugot către Laferronnays, 30 mai 1828). Să spun că cetvertul era un sfert de kilogram, ocaua aveam cam 1, 25 litri sau kilograme, vadra era o măsură pentru lichide și avea 12,88 litri în Muntenia și 15,2 în Moldova. Mai cer ,,oaspeții dragi ai româmilor” bașca ,,5.500.000 puduri de fân(un pud avea 16,38 kg.), confecționarea a 80.000 potcoave, pentru a potcovi 40.000 boi rechiziţionaţi tot de la ţăranii români pentru efectuarea transportului către Balcani, a artileriei ruseşti, după care, boii înşişi trebuie să servească drept hrană soldaţilor ruşi, toate aceste lucruri nu au costat nimic imperiul rus. Confiscările alcătuiesc numai o mică parte din ceea ce românii sunt îndatoraţi să furnizeze...  Dacă Ţara Românească n-ar fi închisă din toate părţile, n-ar mai rămâne într-însa după 24 ceasuri nici un locuitor altul decât boierii şi grecii”(Hugot către Laferronnays, 23 iunie 1828). Dar țăranii români au fost obligați nu numai să-i hrănească pe năvălitori cum s-a întîmplat de atîtea ori cu ,,fratele mai mare de la răsări” - de cînd i-a răsărit lui ideea de crăcănare peste toată Europa – ci tot ei au trebuit să însoțească transporturile și să sape tranşee pentru luptă, chiar în perioada lucrărilor de pe câmp, aşa încât recolta lor a fost compromisă. Moldovei i se mai cer 24 - 25.000 de care pentru transportul a 100.000 cetverturi de făină de pe malurile Prutului pe acelea ale Dunării... toate carele din ţară vor fi rechiziţionate pentru acest transport. Lipsa oricăror produse va duce la scumpiri excesive o căruţă de lemne de foc ajungînd, de la 3 lei la 24 lei. ,,Generalul Jeltuhin administra prin lovituri de sabie, întemniţa, surghiunea, maltrata pe toți cei care nu erau ruşi.” (Hugot catre Portalis, 6 iulie 1829). ,,Satele aflate în calea armatei rusești încep a fi pustiite, ţăranii - cu grânele rechiziţionate şi vitele omorâte de căratul proviziilor sau lovite de epidemii - fugind în Transilvania... Generalul rus Jeltuhin pretinde chiar ca Ţara Românească să suporte în totalitate armata rusă şi după ce aceasta va trece Dunărea in Bulgaria. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor ţărani” (Viollier către Polignac, 30 iulie 1829). După anexarea Basarabiei la imperiul rus, o parte însemnată a țăranilor români au trecut peste Prut în Moldova datorită împilărilor, jafurilor și umilirilor la care erau supusși de către armata rusă și noua administrație formată în mare parte din jidani. Ca să înțelegem această mare nenorocire, venită pe capul românilor din Basarabia dau recensămîntul făcut de ocupant în anul 1812; 419240 români(86%), 30000 ruteni(6,55%), 19130 mozaici(4,2%), 6000 lipoveni(1,2%), 1207 găgăuzi(0,25%) și 1200 bulgari(0,25%), iar în anul 1918 românii mai reprezentau numai 62%, crescînd procentul rușilor la 7% și al jidanilor la 12%!  
     Consecința directă a acestor jafuri și silnicii nemaiauzite asupra Ţărilor Române, a fost aceea că acestea au încetat de a mai fi mari producătoare și exportatoare de vite, sărăcia înstăpînindu-se peste tot! Generalul rus Suvorov, răspunzând unor plângeri ale localnicilor, declara că vrea să lase moldo-valahilor ochii, ca să aibă cu ce plânge.Un rol devastator asupra economiei românilor timp de peste 150 de ani(de la pacea de la Passarowitz pînă în anul 1871 cînd au fost abrogate privilegiile) l-au îndeplinit și ,,sudiții”, negustori și cămătari cazari care desfășurau activități economice în Țările Românilor dar nu plăteau nici un fel de taxe, situația fiind la fel și pentru mărfurile importate. Există plîngeri ale boierilor și breslelor către domnitorii din aceste țări care arată cum ei sînt ruinați prin privilegiile primite de cazari în urma tratatelor de pace încheiate între imperiul otoman și cele 3 imperii amintite.

     Mihai Eminescu scrie în mai multe articole publicate în ziarul Timpul cotropirea economică la care au fost supuși românii de către cele 3 imperii: austriac(și apoi austro-ungar), țarist și german, toate folosindu-se de mozaicii care doreau să-și întemeieze un stat al lor la est de Carpați, cu teritorii luate din sudul Poloniei și cam toată Moldova istorică pînă dincolo de Bug. Dau numai un exemplu din Timpul, 7 octombrie 1881 ,,…O conspiraţie întreagă contra negoţului român, contra muncii române, contra statului român, conspiraţie la care i-au parte fără s-o ştie poate sferele noastre dominante, însă unii cu bună ştiinţă şi printre aceştia desigur putem cita pe d. Gheorghian, Guţă, Panu şi pe părintele lor spiritual C. A. Rosetti…” Această realitate deși este dovedită istoric, ea nu a fost pusă niciodată în discuție ca făcînd parte din istoria modernă a românilor fiindcă ar distruge mitul binefacerilor cazarilor de cînd au venit în stoluri peste români. Dar ar mai lumina pe unii români, că după asasinarea lui N. Ceaușescu, România a fost supusă unui amplu proces de distrugere economică, morală și spirituală, astfel ca țara să nu mai existe ca sălaș al românilor!     
     Începînd cu secolul XlX, cazarii prin speculă, evaziune și cămătărie au ajuns să controleze mari circuite financiare şi economice, și, cumpărînd unele căpetenii ale goimilor, au reușit să ducă prin structurile lor oculte o politică de subminare a economiilor și de înrobire a populaţiilor slab dezvoltate din centrul şi estul Europei. Prima țintă a fost controlul terenurilor agricole prin trusturile arendășești susținute de cei cu cheag din oștirea Satanei cum au descoperit goimii într-un document găsit tîrziu, într-o sinagogă din Madrid, fiind publicat de ziarul italian Accecicilo Tardi din 8 octombrie 1938. Autorul textului scris în anul 1896 este rabinul Reichorn din Praga, care a gîndit acțiunea de iudaizare a proprietăţilor funciare astfel: ,,în numele justiţiei sociale şi a egalităţii, vom împărţi marea proprietate la ţărani, care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”. La un an de la elaborarea acestei direcții de acțiune asupra proprietății agricole a goimilor, prin Congresul de la Basel din anul 1897 a masoneriei mozaice s-a stabilit un nou plan care cuprindea subjugarea întregii activități economice a goimilor, nebunia fiind cunoscută sub numele de Protocoalele Înţelepţilor Sionului. milostenie care duhneşte numai a pucioasă şi teroare. Cu aceste minciuni i-au prostit pe țăranii ruși care erau înrolați în armata țaristă, magnetizîndu-i cu vodcă și ungîndu-i cu bani, făcîndu-i să lupte de partea lor. După ce s-au văzut stăpînii Rusie, i-au belit de vii și pe aceștia.
     În perioada interbelică, controlul economic al cazarilor asupra românilor din Moldova istorică era mai mult decît evident: peste 87% din activitatea comercială era în mîinile lor la fel și sectorul bancar; majoritatea meșteșugurilor urbane erau în mîinile lor la fel medicina și sistemul juridic, adică un control major asupra societății românești în această regiune. 
     După ocuparea României de către armatele bolșevice a început distrugerea sistematică a puterii economice a românilor prin confiscarea proprietății și trecerea ei în stăpînirea statului. Pe țărani, care formau 80% din populația României ciuntite de teritorii și peste 4 milioane de suflete, i-au luat cazarii cu colectivizarea, deși în perioada interbelică sistemul cooperatist a cunoscut o extindere deosebită în lumea satelor. Dar ei urmăreau ca românii să nu mai fie proprietari ci numai proletari, adică un fel de robi moderni mînați ca o turmă de dobitoace de către stăpînirea impusă de armatele rușilor. 

     Cu cei 25 de miliarde de dolari împrumutați de regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu în perioada 1968-1978 s-au realizat cca 2100 de întreprinderi de stat și cam 1200 în sistemul cooperatist(excluzînd CAP-urile), 2,5 milioane de locuințe la bloc, infrastructura țării și un sistem de irigații pentru 3 milioane de hectare fiind al doilea din Europa. Toate acestea făcute cu sacrificii uriașe din partea poporului român, au dus ca în decembrie 1989 România să aibă 8,3 milioane de locuri de muncă, întreaga datorie achitată și un excedent valutar de 5 miliarde dolari. După ce s-a dat lovitura de stat condusă de I. Iliescu și s-a dat românilor pe săturate ,,democrație roiginală” s-a distrus și furat cea mai mare parte a industriei, a agriculturii, a sistemului de irigații dispărînd peste 4 milioane de locuri de muncă, iar peste 3,5 milioane de români sînt obligați să-și cîștige existența printre străini. România a ajuns să împrumute bani pentru pensii și salariile bugetarilor fiindcă se fură cam tot ce iese în cale mafiilor care stăpînesc țara.  În campania prezidențială din noiembrie 2009, piratul de uscat Traian Băsescu care umbla după un nou mandat spunea că țara este viguroasă și putem ajuta chiar pe alții mai prăpădiți, dar la numai cîteva luni după ce a pus iarăși șaua pe noi, l-a îndemnat pe măscăriciul otreapă prim-ministru Emil Boc să împrumute 20 de miliarde de euro care au dispărut ca apa în nisip și de care nimeni nu vrea să se intereseze cum au fost cheltuiți.

     Atragerea fondurilor de la UE pentru perioada 2007-2011 a fost de 1,9 miliarde euro dintr-un total de 19 miliarde de care putea beneficia România. Aceste fonduri investite în țară puteau crea cîteva sute de mii de locuri de muncă și venituri de zeci de miliarde de euro anual la bugetul statului, dar afacerea avea un cusur – acești bani nu prea puteau fi furați. Și atunci mafiile politice au hotărît că ori numai ei, ori banii rămân acolo unde sînt, iar ei vor lua în continuare împrumuturi fiindcă acolo nu-i controlează nimeni, și cei mai mulți întră în buzunarele lor, proștilor ajungîndu-le praful de pe tobă.
     După lovitura de stat din decembrie 1989 dată în România de către cazarii bolșevici, dar unii cu alte gusturi și năravuri, s-a urmărit iarăși distrugerea economiei pe care românii reușiseră să o clădească cu sacrificii uriașe. Astfel printre primele decrete lege ale acestei clici de canalii a fost și cel privind vînzarea pămîntului, dat în 24 decembrie, căci românii de asta aveau atunci nevoie, după un veac de suferințe greu de închipuit. Tot atunci a fost anulată și legea patrimoniului, adică liber la hoție, creînd premizele ideale pentru viitoarele jafuri planificate asupra bogăţiilor de sol şi subsol.

 

Roşia Montană, un loc la marginea prăpastiei


 

 

       Prin Legea 15/1990 s-a realizat confiscarea averii obşteşti acumulată de români în cei 45 de ani de comunism şi trecerea ei în proprietatea privată a statului, pentru a putea fi vîndută pe nimic grupărilor mafiote băştinaşe sau străine. Proiectul de act normativ a fost adus de către jidanul Şaul Brukner alias Silviu Brucan în luna mai și propus Guvernului României condus de către Petre Roman, fiul cominternistului cazar Walter Neulander care la noi s-a făcut și roman, dar mai bine rămînea jidan fiindcă românii l-ar fi ,,mirosit” mai ușor. S-a distrus agricultura și sistemul de irigații ce se dorea a fi pus în funcțiune pentru 3 milioane de hectare teren, acesta fiind al doilea din Europa ca mărime! În urma acestor acțiuni criminale au dispărut peste 4 milioane de locuri de muncă, iar mare parte din cei care au lucrat în întreprinderile de stat, au fost făcuți șomeri și în etapa a doua, au trecut în rîndul pensionarilor. Dacă Ceaușescu în perioada 1970-1980 a reușit cu numai 25 miliarde de $ industrializarea țării, acum nu numai că țara are o situație economică mai grea decît după al doilea război mondial, dar mafia pusă în fruntea mesei, ne-a adus pe cap o datorie de 120 miliarde euro, bani furați în cea mai mare parte, iar ce le-a curs printre degete au mituit turma de dobitoace care îi votează de peste 22 de ani!
     Odată cu legea adusă de Șaul/Samuel Brukner, s-a primit poruncă de la sutașii întunericului să se pornească asupra românilor morișca inflației și astfel economiile lor dar și puterea economică a întreprinderilor unde lucrau, au fost spulberate. iar în cîțiva ani, ne-au făcut aproape pe toți cu curu gol, ei avînd grijă să-și tragă tot caimacul. Dar aici un rol capital l-a avut scumpirea curentului electric pînă aproape de dublu față de piața europeană. Cum industriile moderne folosesc curentul electric avînd același rol ca sîngele pentru trupul omului, această ticăloșie a ștrangulat mii de întreprinderi, în corelație cu inflația lui Mugurel Isărescu(usca-i-s-ar lăstarul și vlăstarul pe vecie), crime despre care nimeni nu vrea să vorbească și să-i caute pe cei care au hotărît să ne nimicească economic!
     În decembrie 1989 aveam în sectorul de stat un număr de 8,1 milioane de persoane angajate iar 2,6 milioane erau pensionari, un raport de 3,12 angajați pentru un pensionar. După punerea în practică a planului de distrugere a economiei României din guvernele FSN-PDSR, din perioada 1990-1996, apoi CDR, în anul 2000 aveam 4,3 milioane de pensionari și 4,5 milioane de angajați! După ce puterea a fost preluată iarăși de clanul securisto-comunist al lui Iliescu și prim-ministru a ajuns Adrian Năstase, Marele Mafiot a guvernat mai mult prin ordonanțe de urgență, iar în domeniul pensionărilor a dat nu mai puțin de 41 de asemenea acte normative, toate cu caracter special pentru anumite grupe de privilegiați.
     Situația raporturilor dintre pensionari și cei ce muncesc este catastrofală azi în România, fiindcă avem aproape 5 milioane de angajați la 5,5 milioane de pensionari.
     Dar A. Năstase prin crearea categoriei de pensionari speciali a reușit să deturneze o bună parte din banii de pensii către acești privilegiați care, deși reprezintă numai 200000 persoane, adică 4% din numărul total al pensionarilor, beneficiază de 25% din fondul total de pensii. Dacă pentru pensionarii obișnuiți, pensia medie este cam de 750 lei, pentru cei cu pensii speciale, media este de  5150 lei. Și tot începînd cu această guvernare, numărul bugetarilor a crescut de la 800000 de persoane cîte erau la începutul anului 1990, la peste 1400000 de angajați în 2010 și cca 1200000 de trîntori în prezent, însă această creștere a fost pentru a da tuturor neisprăviților un loc călduț și nu pentru a fi în slujba cetățeanului. După Grecia, sîntem statul cu cel mai mare număr de bugetari raportat la totalul populației.  
     Astăzi peste 9 milioane de persoane trăiesc la limita sărăciei sau sub limita ei, fiind pe locul l în UE, iar aceste date statistice pe care le poate verifica oricine este interesat, dovedesc fără putință de tăgadă catastrofa în care a fost adusă România prin politicile criminale de distrugere a economiei creată în perioada comunistă. 
      Însă prin distrugerea economiei peste 3,5 milioane de români cu un nivel de vîrstă situat la 25-50 de ani – forța de muncă cea mai instruită și cu potențial maxim – a fost obligată de mafia roșie care s-a înstăpînit pe țară, să plece pe alte meleaguri pentru a-și găsi rostul sub soare fiindcă în țara lor nu aveau cum să supraviețuiască.
     Jumătate din populația României trăiește la sate, însă datorită procesului de îmbătrînire și a migrării celor tineri către orașe, din cele 9 milioane de suflete existente azi în mediul rural, peste 20 de ani, vor mai rămîne cel mult 3 milioane, ducînd la pustiirea și dispariția a mii de sate.
     Pentru a înțelege acțiunea de nimicire a poporului român, dau în continuare date statistice ale statului român pe care încă nimeni nu le-a declarat false sau antisemite. În ianuarie 1990 populația României era de 23400000 locuitori; în anul 1992 țara avea 22810000 de cetățeni; la recensămîntul din anul 2002 răbojul a găsit 21852000 persoane cu domiciliul pe plaiurile mioritice iar cel din octombrie 2011 a mai găsit numai 19560000 persoane!
     Într-un interval de 22 de ani România a pierdut 3800000 persoane adică 20% față de anul 1990, cu o rată anuală de 172700 de români dispăruți din statisticile oficiale.
    Populația de pînă la 20 ani este de 3,2 milioane, iar peste 40 de ani cînd ei vor ajunge în pragul pensionării, Țara nu va avea mai mult de 10 milioane de locuitori și asta numai datorită politicii de exterminare a românilor, dusă de guvernările criminale ieșite dintre autorii care au dat lovitura de stat în decembrie 1989. Însă starea de sănătate a tinerilor este tot mai mult afectată de alimentația chimizată cît și de felul de viață și sigur toate acestea vor afecta în minus numărul lor pe parcursul înaintării spre  limita de vîrstă amintită. Un studiu făcut în vara anului 2012 de Direcția de Sănătate Publică a județului Vrancea pe un eșantion de 8000 de copii preșcolari și școlari de pînă la 15 ani a arătat adevărata stare de sănătate a celor care vor forma generațiile de mîine ale României; 2000 dintre ei sufereau de boli cronice iar alți 2500 sufereau de alte boli la fel de grave. Ori această generație atît de bolnavă și de degenerată biologic, ce va ieși la pensie peste 50 de ani va duce populația României – dacă va mai exista ca stat atunci -  undeva la 7 milioane de suflete și acelea pline de boli și nenorociri ca broasca de rîie. Generația tînără care ar trebui să asigure perpetuarea biologică a neamului nostru a ajuns să sufere în proporții catastrofale de sterilitate, datorită alimentației chimizate care este în fapt o otravă cu efect întîrziat cît și a modului de viață nesănătos. La femeile tinere de pînă la 25 de ani, sterilitatea a apărut deja într-un procent îngrijorător, iar la cele de peste 28 de ani, nenorocirea a atins 20% dintre ele, însă după vîrsta de 35 de ani peste 40% sînt sterile. Această realiate îngrozitoare arată că însăși ființa biologică a neamului rumun este amenințată fiindcă s-ar reduce foarte mult numărul femeilor valide a avea copii față de peroanele care vor muri. La bărbați situația este chiar mai gravă, iar la toate acestea trebuie adăugată obezitatea care afectează cam 35% dintre copii și peste 50% la persoanele adulte.
     În cel de-al doilea război mondial în timp de 4 ani de lupte am pierdut: pe frontul de est – 71595 de morți; pe frontul de vest – 21053 morți, iar 367976 de soldați sînt dați dispăruți despre care nu se știe nimic, adică 460624 de morți și dispăruți cu o medie anuală de 115000 persoane. Judece oricine are capul pe umeri pentru a gîndi cu el, de ce scăderea populației României în timp de pace, de bunăstare și belșug a scăzut mai mult decît atunci cînd românii mureau pe cîmpurile de lupte cu bolșevicii sau cu alți dușmani reali sau închipuiți după cum ne-au fost hărăziți de soartă, dar mai ales de unele minți criminale.
     Și în timp ce noi ne tot rărim și ne ducem pe drumul fără urme, o parte dintre jidanii din Israel – cam 800000 după unele aprecieri de taină – au primit pașapoarte de cetățeni din partea statului român după 1990, însă din România au migrat în Israel numai 270000 de întunecați. Cînd o parte a populației din Republica Moldova a dorit să-și recapete dreptul de cetățenie român pe care l-a avut pînă în iunie 1940, același stat român, adică mafia antiromânească ce s-a înstăpînit prin lovitura de stat din decembrie 1989, le refuză sistematic acest drept legitim și istoric de a fi cetățeni români.   
     Distrugerea sistemului de sănătate și asistență socială este un alt domeniu unde s-a ajuns la stări de fapt de neînchipuit pentru o țară care se pretinde civilizată și mai ales cu un stat social ce plesnește de grija omului bou. Ca să nu omor gîndirea cu prea multe cifre din acest domeniu vital pentru ființa unui popor, voi aminti doar că în anul 2011 au murit de cancer un număr de 48500 de persoane, fiind diagnosticate cu această boală nimicitoare încă 482000 de persoane. Deși boala avea o incidență redusă pînă în anul 1990, manifestîndu-se după vîrsta de 50 de ani, după anul 2000 ea a cunoscut o adevărată explozie atît în mediul urban cît și în cel rural, iar vîrsta a coborît la 18 ani însă au apărut și cazuri de nou-născuți bolnavi de cancer datorită modului de alimentare iresponsabil al femeilor însărcinate.
     Bolile neuro-psihice fac ravagii, de ele suferind aproape jumătate din populația adultă, iar efectele pe termen lung sînt devastatoare, adică nu peste mult timp vom deveni o adunătură de nebuni ce trebuie stîrpită cît mai repede. La fel este situația bolilor cardio-vasculare datorită alimentației nesănătoase sau otrăvitoaree, unde ocupăm locul lll în lume în privința morbidității și a mortalității acestor boli. După ce a fost distrusă agricultura, mafia a pornit repede să le dea românilor păpică domnoasă, frumos ambalată, ochioasă, foarte gustoasă, dar plină ochi de conservanți chimici, aditivi alimentari, amelioratori, înlocuitori alimentari și alte drăcovenii chimice care otrăvesc la fel de bine corpul uman ca cianura și uraniu. Și așa s-a pornit acțiunea de exterminare a românilor, făcută la lumina zilei și cu legea alături să se simtă tîmpitul liniștit și apărat de muște și de alte gîngănii.
     Un caz particular de otrăvire a românilor este folosirea fungicidului initium produs de firma germana BASF la fel de otrăvitor ca cianura. Începînd cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius și potrivit cîrdășiei cu mafia întunecaților, țara noastră se obliga să folosească acest fungicid în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Mulți dintre cei care cunosc această otravă, au semnalat în media că vom fi stîrpiți încetul cu încetul prin otrăvire lentă pe lîngă celelalte forme de otrăvire din alimente. Iar noi sîntem prima țară din lume care folosim această otravă ce omoară încet dar sigur, însă nouă ne trîmbițează că o vom huzuri datorită producțiilor record. Cunoaștem această poveste urîtă și șleampătă din alte vremuri și spusă de alți cîntători la fel de întunecați și de împielițați! Poate de aceea adunătura de golani și de lepre trădătoare, le-a spus-o românilor de la obraz că nu sînt decît niște viermi și niște gunoaie! Zicerea este valabilă numai pentru cei care i-au votat ca dobitoacele, dar în țară mai sînt cam 6 milioane de români care nu dau nici mucii pe aceste jeguri criminale ce au tîlhărit Țara de nu mai rămas piatră pe piatră din zidirea de altă dată. Dacă nu ar fi puhoiul acesta de oameni boi, nici gunoaiele și viermii care se mișcă în Parladementul României, sigur  nu ar fi existat și nici zicerea lor ticăloasă. Știind că poate chema turma de cuvîntătoare de cîte ori poftesc să pună botul, după exercitarea dreptului la ,,democrația originală” îi poate scuipa mărinimos fiindcă altceva nu merită.   
     România a ajuns un adevărat lagăr de exterminare a propriilor locuitori, aplicîndu-se cele mai diabolice metode de nimicire în masă, dar avînd girul legalității.
     Acțiunea de nimicire a românilor este chiar mai veche la cei care ne-au iubit precum sarea în ochi și pentru a ne lumina de binele cu care ne-au miluit, amintesc înrolarea forțată a românilor în armatele imperiilor țarist și austro-ungar astfel ca rădăcina biologică să fie grav afectată. În imperiul rus la recensămîntul populației din anul 1897 au fost găsiți 1123604 români și moldoveni dintr-un număr de 128200000 de persoane. În anul 1914 cînd a izbucnit războiul, românii din imperiul rus erau cam 1250000, dintre care de sex bărbătesc cam 600000. Dacă dintre aceștia scădem cam 1/3 care erau copiii sub 18 ani și persoanele peste 57 de ani scutite de serviciul militar, rămîn cam 400000 de bărbați apți de a fi încorporați în armată. Dintre aceștia au fost încorporați 300000 de bărbați reprezentînd 75%, un procent înspăimîntător raportat la populația masculină românească. Și prin această politică de încorporare forțată a românilor în armatele țariste, aceștia au urmărit decimarea neamului românesc în războaie, iar acasă satele să rămînă pustii de bărbați. Un fenomen asemănător s-a întîmplat cu românii din imperiul austro-ungar, unde la o populație de cca 2100000 de români din Ardeal(fără Crișana, Maramureș și Banat), au fost mobilizați 500000 de bărbați! 
     După ce jidanii au devenit stăpînii României cu ajutorul armatelor întunecaților sataniști cu stea roșie în frunte, și-au propus să asasineze cel puțin 10% din populația adultă pentru că nu credea în făcăturile lor criminale, unii opunîndu-se cu arma în mînă. Cum o asemenea monstruozitate ar fi speriat lumea, s-au pus de întemnițat, deportat și reeducat încît peste 1800000 de români au suferit diferite forme de represiune instituționalizată din partea conducerii comuniste a României formată cam toată din cea mai turbată faună cazară sau jidovească după zicerile din vechime. 

 

Foametea organizata din Basarabia 1946-1947 


 

 

     Dar prima lovitură dată în moalele capului de către hoardele bolșevice a fost în anii 1946-1947, cînd în urma secetei cumplite din Moldova și estul Munteniei populația de la sate a avut de suferit îngrozitor de foame. Au murit peste 50000 de persoane și asta numai din cauza bandelor jidovești care conduceau țara și au refuzat distribuirea alimentelor primite din străinătate către cei aflați în pragul disperării, fiind miluiți numai ticăloșii care ,,luptau” alături de ei ca ,,popor muncitor”. Mai mult chiar, au refuzat să aducă din celelalte regiuni mai puțin nenorocite de secetă, alimente tocmai pentru a-i nimici pe țărani fiindcă nu iubeau comunismul și iudeo-satanismul. Distrugerea proprietății agricole țărănești a fost una din primele ordine date de către ocupantul bolșevic uneltelor lor – adică jidanii bolșevici din România – așa cum este dovedit și de ordinul NKVD din 6 iunie 1947, trimis Partidului Comunist din România, oficina locală a Cominternului. 

 

3. Falsificarea istoriei României de către cazari și românii trădători 

 

     Procesul deznaționalizării românilor și a falsificării istoriei acestora este de ceva vreme de cînd austriecii, apoi papistașii și ungurii s-au pus pe sufletele noastre să ne nimicească pentru totdeauna. După ocuparea Transilvaniei de către armatele imperiale austriece, la 4 decembrie 1691, împăratul Leopold I a dat o Diplomă - leopoldină - ce a fost o adevărată Constituție pentru noua cucerire mai bine de un 150 de ani. Noii stăpîni fiind catolici, iar această confesiune avînd puțini aderenți în Transilvania, ochii au fost puși pe românii ortodocși care dacă ar fi trecut la catolicism, primeau și ei drepturile pe care le aveau ungurii și sașii. Iezuiții au început să spele creierele românilor, încercînd să-i convingă de minunea care stătea la Vatican și pe care trebuiau să o descopere. Ca să le fie drumul sigur și bătut, au început să le toarne în cap că ei sînt în fapt urmașii colonilor romani și musai trebuie să se ridice din starea socială, politică și religioasă jalnică prin trecerea la catolicism și atunci vor vedea ei trai pe vătrai și huzur nebun! Cei mai mulți au adulmecat otrava papistașilor de la început, dar unii au zis că le este mai bine cu catolicii dacă au și ei loc în treburile ținutului fiindcă ortodoxia le-a adus destule necazuri. S-au înființat școli unde românilor li se dădea scăfîrlia prin răzătoarea acestei făcături, astfel că sărmanii tineri trecuți prin aceste locuri de maculare sataniste au ajuns să spună orice după îndobitocirea suportată. Dar acțiunea austriecilor mai realiza un scop ascuns, dezbinarea românilor din Transilvania de cei din Valahia și Moldova prin trecerea ardelenilor la catolicism.    
     Vasile Alecsandri într-o scrisoare din anul 1868 către Foaie din Cernăuți spune latiniștilor care îi corectau poeziile după socoteala lor, că adevărata limbă este ,,isvorîtă din geniul poporului român, iar nu din fabricile de cuvinte a lui Cipariu et companie”, adică să înțelegem că unii ,,doctori ardeleni” erau bine dați cu făcătura latinistă pusă la cale de papistași. Asta le convenea de minune și ungurilor mai tîrziu care spuneau despre românii din Ardeal că nu sînt decît ciobanii romanilor care au cucerit Dacia, dar niciodată un popor care ar fi continuatorul celor cotropiți de legiunile Romei.Dar a fost și o nimicire prin deznaționalizare practicată asupra neamului nostru aflat în epoca modernă sub stăpîniri străine și cîinoase. În Ardeal ungurii în campania lor de maghiarizare a românilor au schimbat numele de familie și cel de botez, obligîndu-i să-și facă educația școlară numai în limba ungară, ceea ce a dus pentru unii la pierderea identității și transformarea lor în unguri sadea. La fel au procedat și austriecii, care, după ocuparea Bucovinei, i-a dat pe ortodocșii mioritici în paza clerului ucrainean unit cu Roma. Și acești mucoși s-au apucat să slavizeze vița mioritică adăugînd la numele de familie neoș mioritice terminațiile ,,enco”, ,,iuc” și ,,ciuc” și schimbînd numele de botez după limba lor astfel, ca să fim ucraineni și numai atît. În anul 1918 cînd Bucovina s-a unit cu patria mumă, cei batjocoriți de clerul ucrainean, au cerut statului român să dea o lege care să le permită a reveni la numele lor adevărate românești, numai că mafia dîmbovițeano-ciocoiască le-a cerut să plătească pentru schimbarea numelor. Și așa avem azi printre noi nume ca Mateiuc, Petrenco, Martiniuc, Sauciuc, boutiuc, Cuzenco, Vatamaniuc, etc.

     Cum pe la anii 1830-1840 încolțind în scăfîrliile jidanilor ,,iluminați” că ei trebuie să ia în stăpînire toată Europa și apoi întreaga lume, s-au chitit ei și au zis ca numaidecît să înceapă cu începutul, adică să-și facă și ei o țărișoară unde să îi poată aduna Întunecimea Sa pe toți încornorații care țopăiau printre goimii europeni unde să le dea izvor de înțelepciune a întunericului. Ochind ei plaiurile carpatine, numai bune ca loc de juruință pentru Talpa Iadului, au constatat îmbufnații că ținuturile sînt locuite de români și atunci pe loc s-au pus tartorii să ne scoată din istorie, fiindcă aici peste capul nostru doreau să-și zidească întunecații un Israel european unde neamul jidanilor sau cazarilor să se simtă ca acasă.

     Așa s-au apucat turbații să scrie cîte în lună și în stele despre istoria noastră antică, dar urmărind să dovedească tuturor că poporul dac a fost nimicit pînă la unul de către săbiile romanilor, iar ținutul pentru a nu rămîne împărăția dihăniilor și urîciunea lumii, civilizații cotropitori l-au populat cu coloni din tot imperiul roman. Asta este zicerea venită de la papistași pe care ei au ajustat-o după interesul lor spunînd că în fapt colonii au fost numai soldații legiunilor cuceritoare, iar aceștia ca neam erau din Siria și Palestina, adică iudei sau semiți cum și-au țuguiat afurisiții limba în epoca modernă.   
    Tzvi Hirsch Graetz(1817-1891) sau Henrich Graetz după limba germană, rabin sau profesor de școală talmudică din Breslau este primul care ne-a scos din condei în afara istoriei Europei, publicînd ,,iluminatul” în perioada 1853-1875 în unsprezece volume lucrarea intitulată Geschichte der Juden(Istoria iudeilor), unde susține cu ,,dovezi” culese numai din Fără-Tora că strămoșii lor iudeii sau ivriții după istorie ar fi fost pe plaiurile carpatine încă din timpul primului templu(secolul Vl î.e.n.). După cucerirea Daciei de către legiunile romane pline ochi de semiți din Siria și Palestina, s-au stabilit aici după terminarea milităriei puhoi de ivriți sau iudei devenind băștinași cu patalama și adevăr ce curge din această scriere, stăpînind ținuturile carpatine înaintea românilor și care strecurîndu-se din sudul Dunării unde își aveau baștina, i-au alunga din căminul lor istoric! Tot în această lucrare el scrie și originea cazarilor sau jidanilor după judecată mozaică, pretinzînd că trupele romane care au distrus templul din Ierusalim în anul 70, erau formate în mare parte din germani care și-au luat drept pradă de război tinere ivrite și aducîndu-le în ținuturile de pe Rin și de la țărmurii Mării Baltice s-au prăsit de nu-i mai putea număra nimeni. Dar scorțoșii germani s-au săturat de farmecele ivritelor, alungîndu-le către răsărit cu tot cîrdișorul lor de copii ce s-au împrăștiat în ținuturile de la Baltica la Marea Caspică, unde s-au format ca neam cazarii/jidanii, iar după anii 820 au început să practice o schismă mozaică. Germanii chiar dacă nu au ridicat în slăvi golănia lui Graetz, totuși nu le-a venit prea rău fiindcă jidanii îi recunoșteau de părinți – ce-i drept cam răi – după regulile legămîntului mozaic și al prăsitului la grămadă, fiindcă în scăfîrliile multora zbura molima indo-europenismului, pe care unii îndrăzneți au făcut-o chiar indo-germanism, adică germanii au fost primul popor al Europei și din bărbătoșenia masculicilor acestui neam, au ieșit toate celelalte triburi care în timp s-au înmulțit de la sine. Trăsnită rău, dar la cîte trăsnăi le trecea unora în acele vremuri prin cap, nu este de mirare!
     Julius Klaproth(1783-1835) german de origine întreprinde în imperiul rus mai multe călătorii pentru a studia limbile diferitelor popoare orientale și publică în lucrarea Tabeles historiques de l'Asie(Paris, 1826) munca sa de mai mulți ani care va fi completată de Historique tablou, geographique, ethnographique et politique de Caucase(Paris, 1827). El susține pe baza studiilor făcute că din neamul dacilor de pe cursul inferior al Dunării în vremurile îndepărtate ale istoriei, au migrat către estul Asiei de sud în mai multe perioade, grupuri de populații care au format în timp popoare ce și-au păstrat originea comună cu cei de la Istru. În prima lucrare la p. 128 aflăm zicerea: ,,Primii locuitori ai Asiei Centrale cunoscuți în istorie erau de rasă indo-germană... Parții sînt un popor din tulpina indo-germană care locuiau la sud-estul Mării Caspice și care erau de aceeași rasă cu geții, masageții și alte popoare confundate de antici sub denumirea vagă de sciți... Arsacizii cînd au supus această parte de lume veneau din Europa și făceau parte dintr-o puternică națiune, împrăștiată de la malurile Dunării pînă în ținuturile cele mai îndepărtate ale Asiei de sud; aceste popoare erau dacii, nume național al Arsacizilor, pe car l-au dat tuturor supușilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria și Bactriana din Asia purtau tot numele de Dacia, și această denumire foarte ușor de recunoscut, dar adesea modificată în idiomurile care s-au succedat în Europa și Asia, servește încă la desemnarea indo-germanilor și a descendenților vechilor perși.” Aceste idei ale lui J. Klaproth au fost susținute în timp și de către Kretschmer (1896), Kiessling(1903), Dussond(1914), Glotz(1923) și Gunther(1929), toți urmărind să dovedească culturii Europei că ei germanii au fost primii și au dat atîtea și atîtea, că nu poate cuprinde omul cu mintea lui încleiată. Aceste scrieri dar și altele din domeniul lingvistic și sociologic, aveau darul să justifice ,,științific” imperialismul german care se umfla tot mai tare în îmbătrînita și hoșcăita Europă unde el nu prea avea loc. Ca să-și facă destul ,,spațiu vital” au pus mînă pe tun și sîneață și au trăsnit pe unde au crezut ei de cuviință, lăsînd în urmă mormane de cadavre necivilizate sau neindo-germane. Așa se explică și fandasia care îi apucase pe istoricii germani cînd s-a descoperit tezaurul de la Pietroasa în anul 1837, sărind mai mulți dintre ei că minunea ar aparține goților ca vechi stăpîni ai Europei, iar cei din jurul Carpaților se numeau daci după țara pe care o locuiau din vechime, românii fiind numai niște pocitanii pripășite și prăsite pe aceste meleaguri în vremuri tîrzii adică prin secolele X. Vedem că scornelile germanilor, vin mănușă peste cele ale cazarilor și nimeni dintre istoricii  români pînă în prezent nu a fost supărat de această mîrșăvie la adresa istoriei noastre străvechi. Avînd asemenea argumente ,,științifice” venite chiar din faimoasă școală de istorie a germanilor, s-a apucat și H. Graetz să ticluiască o istorie moțată neamului cazar, iar nenorocirea a venit tot peste capul românilor fiindcă aceste lepre ochiseră de ceva ani buni ținuturile carpatine pe care doreau să le ,,descopere” ca leagăn al iudeilor europeni, dar și a cazarilor de neam german.       
     Eduard Robert Roesler ziarist cazar din Germnaia de Sud care s-a pripășit la Viena, scrie în anul 1864 cărticica intitulată Das varromische Dacien, unde autorul vrea ,,să dovedească” numai prin revelații, că românii din jurul Carpaților s-au format ca popor undeva în sudul Dunării mai către Albania și au migrat pîlcuri, pîlcuri, pe plaiurile mioritice în secolele lX-X. Mai susține jegul plin de obrăznicie, că românii nu au nici o legătură etnică cu vechii geți sau daci pentru că ei sînt formați din amestecarea colonilor romani retrași la sudul Istrului după anul 275 cu mai multor popoare, dar într-un ținut situat în prezent pe teritoriile antice ale Traciei, Macedoniei sau Aiurea unde și-a clocit Dracu urmașii! Revine cu alte ,,dovezi” în scrierea Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens(Studii românești, Cercetări asupra istoriei mai vechi a României) Leipzig, 1871, ne priponește definitiv pe meleagurile arătate mai înainte, fiindcă luminatul lor H. Graetz descoperise că ținuturile carpatine era baștina jidanilor, adică neamul lor. Aceste idei aveau o vechime de peste 70 de ani în cultura germană și austriacă fiind susținute de F. J. Sulzer, J. K. Eder și J. C. Engel. Minciuna a fost preluată cu brațele deschise de către istoricii unguri în frunte cu Pal Hunfalvy, iar după ce Transilvania a trecut de sub administrația Vienei sub cea a Budapestei în anul 1867, ungurii au pornit asupra românilor din aceste ținuturi o sălbatică acțiune de maghiarizare care a durat pînă în 1918. La est de Prut în Basarabia ocupată de ruși la 1812, după terminarea războiului Crimeei în anul 1856 și ei au trecut la acțiune puternică de slavizare a românilor din acest ținut românesc. Iar în Principatul România, tartorii masoneriei Cremieux și Montefiori au venit în iarna anului 1866 stînd pînă în primăvară și cerîndu-le supușilor lor mioritici să înființeze un cuibar unde Satana să-și pună ouăle de basilisc pentru a cloci ceva fioros împotriva românilor. Așa a fost înființată Societatea Cacademică Română – instituție de drept privat nu public - în august 1867 iar în anul 1870, cazarul A. Hirth le-a dăruit acestor gunoaie trădătoare un fel de dicționar explicativ al limbii române dar scris în limba franceză fiindcă întunecatul nu cunoștea deloc limba noastră strămoșească. Vedem că în aceeași perioadă de timp asupra românilor din jurul Carpaților s-a pornit o acțiune criminală de falsificare a istorie și culturii identitare prin maghiarizare sprijinită cu mare putere de ,,maghiarii” cazari și presa jidanilor maghiarizați, iar în imperiul rus de către presa oficială controlată tot de către jidani. În Principatul România își făceau de cap cu ajutorul trădătorilor de neam și țară cazarii latiniști, chiar mai latiniști decît ,,doctorii ardeleni”, care pretindeau că fac asta din patriotism și pentru binele neamului băștinaș.  
      Carol l, dorind să-și construiască un palat la Sinaia, în timpul săpăturilor pentru fundații s-au descoperit niște tăblițe de plumb și aur cu mai multe scrieri ciudate și chipuri de geți pe ele. Unii spun că au fost mai bine de 100 bucăți, alții că numărul lor trecea de 300 bucăți, iar cei mai optimiști pretind că ar fi fost 504 tăblițe. Dar cum au fost găsite, tot așa au fost și făcute uitate sau ascunse de către principele României. Ca să înțelegem de ce Carol l, le-a ascuns apoi le-a făcut dispărute, trebuie să precizăm că el era mason avînd drept bancher pe Gerson von Bleichroder prietenul lui A. Cremieux tartorul masoneriei. Dar Bleichroder era și bancherul lui Bismark precum și a armatei prusacilor apoi a imperiului german. Prezentarea tăblițelor de plumb descoperite la Sinaia ca dovadă arheologică de continuitate a geților pe plaiurile carpatine prin neamul românilor, ar fi nimicit făcătura jidanilor de la noi și de aiurea sprijiniți pe față de masonerie că ei ar fi adevărații băștinași la nord de Dunăre, dar și născocirea germanilor că dacii erau indo-germani, adică un neam de goți sau chiar strămoșii acestora! De aceea tăblițele nu trebuiau să vorbească Europei, ca să nu strice hoția și minciuna celor mari și tari în dauna amărîtului popor român!
     Benjamin F. Peixotto sau Poexotto, căpetenie în oculta cazară B'nai B'rith, ajunge la București ca ambasador al SUA și va sta  pînă în anul 1876, iar după ce își ia tălpășița de la noi își va scrie Istoria misiunii mele în România în anul 1878 unde găsim zicerea despre istoria noastră veche luminată de revelațiile lor, în special ale lui H. Graetz. ,,Se consideră ca un fapt istoric că România n-a fost locuită 600 de ani înaintea erei creştine şi că israeliţii au intrat şi s-au aşezat în ţară scurt timp după distrugerea primului Templu(582 î.e.n.)... Fie că acest fapt este exact sau nu, există dovezi că un mare număr de iudei s-au stabilit în ţară după distrugerea celui de-al doilea Templu(70 e.n.). Cărţi vechi arată că au trăit iudei în Dacia după şi înainte de era creştină… Fără a examina mai îndeaproape chestiunea primei apariţii a israeliţilor în România, nu ezit, după o cercetare îngrijită şi minuţioasă a numeroaselor izvoare istorice şi examinarea celor mai recunoscute autorităţi, a spune că israeliţii s-au aşezat în principate din timpurile cele mai vechi şi chiar scriitori români au recunoscut că ei erau deja în ţară pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul cei doi mari domni ai Moldovei şi Valahiei”. Aceste adevăruri istorice ,,revelate” numai lor au fost luate din făcătura Geschichte der Juden(Istoria iudeilor) scrisă în perioada 1853-1875 de către H. Graetz care făcea parte din a doua generație de ,,iluminați cazari”, unde se pretinde că neamul lor ivrit sau iudeu a fost pe pămînturile carpatine din timpul primului templu (secolul Vl î.e.n.) dar mai sigur după cucerirea Daciei de către romani, ei fiind o mare parte dintre colonii care s-au stabilit pe aceste plaiuri proveniți din legiunile ivrite care erau în armata romană, fiind deci pămînteni chiar înaintea poporului român care s-a format mai tîrziu dar în sudul Dunării de unde s-au tot strecurat pe întuneric și i-au luat la spart și rupt pe acești ,,băștinași” semiți!!! ,,Studiul” lui Peixotto a fost publicat și în limba română și franceză la Paris în anul 1947 în foiţa mozaică Viitorul nostru, de către redactorul cazar din Basarabia S. Podoleanu, care își completează predecesorul astfel: ,,Basarabia a fost de asemenea un loc de stabilire a acestor evrei sau convertiţi la iudaism. Istoricii evrei, originari din Basarabia, ne spun că aşezarea iudeilor între Nistru şi Prut datează din «negura vremurilor»”.  
     Johann Kaspar Bluntschli(1808-1881), cazar din Elveția, profesor de drept internațional la Universitatea din Heidelberg s-a zorit și el să ne spună și să ne ,,dovedească” în plăsmuirea intitulată Statul român şi situația juridică a judeilor în România apărută în anul 1879, că: ,,Fără îndoială un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sînt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română... Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România". Vrem sau nu, ei ne tot bat la tălpi să pricepem că au fost băștinașii pămînturilor carpatine din vremuri imemoriale, numai noi, neam fără memorie nu vrem să înțelegem nimic. Întunecatul a susținut în mai multe studii formarea unei confederații italo-germane pentru reînvierea gloriei imperiului roman. De aici nu a fost decît nimica pentru îndrăciții istorici germani să falsifice în mare parte istoria imperiului roman ca să fie în ochii proștilor, plini numai de glorii deșarte așa cum au pățit și ei cu cîntătorii din întunericul satanei – prietenii lor cazarii. În faimosul său studiu Teoria statului(1875), Bluntschli expune teoria organică a statului, care transferă teoria la o echivalare completă a vieţii de stat cu a vieţii unei persoane fizice. A dezvoltat teoria statului-națiune, stat care trăiește ca un sistem ecologic similar cu un organism viu, trece printr-un ciclu al vieţii de naştere, creştere, şi moartea. Bazat pe acest punct de vedere el a pledat pentru unificarea naţiunilor, micile state nu mai sînt semnificative sau capabile să funcţioneze independent, dar care ar înflori ca parte a unui întreg mai mare.
     El a folosit acelaşi argument pentru a pleda pentru unificarea unor state germane şi italiene: ,,Uneori, de asemenea, un mic stat trebuie să piară, deoarece oamenii nu mai sînt capabili să-i menţină independenţa, fiind obligat să intre în viaţa colectivă a unei mari naţiuni. Numărul nepărtinitor al germanilor sau italienilor ar deplânge poate distrugerea acestor state mici care au devenit inutile şi neputincioase, dar ar fi mai degrabă glorioasă în fuziunea lor într-un ansamblu mai mare şi mai important.” Este ideologul imperialismului german susținînd, cum se vede mai sus, dreptul spațiului vital al popoarelor/statelor mari. Nu știu unde își situa în Europa adunătura neamul său de sataniști, dar sigur deasupra tuturor, atunci erau internaționaliști și umanitari că nu mai avea lumea liniște din cauza lor, iar acum sînt globaliști! 
     Dar chiar germanilor care le lustruiau bine cizmele, cazarii încercau să le falsifice cultura așa cum găsim într-un articol scris de Mihai Eminescu, apărut în ziarul Timpul din 26 şi 29 ianuarie şi 1 februarie 1880. El preia mai multe articole ale profesorului german Henric de Treitchke care au fost publicate  în revista ,,Preussische Jahrbücher în anul 1879 şi 1880, unde autorul se revoltă împotriva maculării culturii germane de către acești venetici. ,,Despre defectele naţionale ale germanilor, francejilor sau altor popoare putea scrie cineva fără sfială oricît de aspru; cine însă ar îndrăzni de a vorbi drept şi cu moderaţie despre vreuna din netăgăduitele slăbiciuni ale caracterului jidovesc este numaidecît stigmatizat de către toată presa ca barbar şi persecutor al religiei(Atunci încă nu apăruse antisemitismul cazarilor şi o trăgeau tare cu persecutor religios!) …Noi germanii însă avem a face cu acel neam polonez de evrei căruia îi sînt adînc imprimate urmele unei tiranii care-au ţinut sute de ani; acest neam e, după cum dovedeşte experienţa, cu mult mai străin manierei de a fi a Europei şi îndeosebi a germanilor… În timpul mai nou s-au trezit în sferele evreieşti un periculos spirit de înălţare de sine însuşi, că influenţa jidovismului asupra vieţii noastre naţionale, care în alţi timpi au produs şi cîte ceva bun, astăzi se dovedeşte a fi stricăcioasă în multe privinţe”. Adică pe unde ajungeau sutașii Satanei, trebuia totul spurcat și otrăvit cu venin iahwist spre mulțumirea Întunecimii Sale!
      Eliezer Shein(Lazăr Șăineanu pentru urechile goimilor mioritici), publică la Londra în limba engleză în anul 1900 o carte  despre originile Jidovilor sau Tătarilor din basmele poporului român, pe care îi consideră strămoșii lor ce s-au așezat prin ținuturile dunărene după prăbușirea statului Kazaria în anul 1016. ,,Acești cazari, după stingerea puterii lor, se contopiră cu celelalte neamuri tătare de pe lângă Marea Neagră, dar ecoul originii lor nu dispăru cu desăvârşire din memoria oamenilor. Parte din acești cazari vor fi căutat de timpuriu un adăpost în Ardeal, de unde trecură în țările dunărene, în special în Muntenia, mai cu seamă în districtele Muscel şi Romanaţi, unde pare a se fi concentrat amintirile tradiționale privitoare la dînșii. Au ei vor fi săvârşit acea clădire cu aspect ciclopic-jidov despre care singur numele mai povestește despre acele timpuri depărtate? Aşezămintele şi locuințele lor au lăsat urme însemnate, care luară în închipuirea poporului proporțiuni colosale. Oameni de o mărime supranaturală vor fi trăit – după gura veacului – într-o vreme străveche, despre care cei mai bătrâni abia îşi mai aduc aminte, şi pe acei oameni uriaşi ţăranul nostru îi numește Jidovi sau Tătari. Este foarte probabil că acei Tătari judaisaţi să-şi fi păstrat religiunea în mijlocul unei populațiuni pașnice şi îngrozite de puterea lor impunătoare şi că în vinele păturii primitive a israeliților români să curgă sânge cazar.” Condeierul ne luminează că sensul vorbuliței ,,jidov în sens de uriaş” este ,,un reflex vag de la primele invasiuni tătare în aceste țări. El concentrează în sine amintirea unui popor turanic judaisat, dispărut mai târziu ca naţiune cu desăvârşire, care s-a strecurat asemenea prin valea Dunării şi dintre care o parte va fi stăruit în aceste locuri, formând sâmburele etnografic al judaismului din ţările dunărene. Iată studiul absolut obiectiv care mi-a provocat calomnia, că aș fi scris în contra ţării mele.” Finalul textul este o minciună – la fel ca toată povestea cu cazarii, nu evreii, veniți în Ardeal și apoi pogorîți de preste plaiuri în Muntenia – fiindcă el era sudit cu cetățenie germană și niciodată română, deci nu văd cum ar ,,fi scris contra” țării lui ci numai împotriva României!
       I. Brociner cazar din Galați, a participat la războiul românilor din anul 1877 în calitate de medic, apoi a pornit repede să viziteze în doua rânduri, împreuna cu dr. Adolf Stern, și apoi cu fratele sau Marco Brociner, comunitățile mozaice din Budapesta, Viena, Berlin și Paris, ca să se asigure de sprijinul acestora la Congresul de Pace de la Berlin pentru pretențiile mozaicilor din România. De asemenea a participat, împreună cu Benjamin Peixotto la conferința Alianței Israelite Universale de la Paris în anul 1878. În 1879 l-a însoțit pe ministrul de externe Vasile Boerescu la întâlnirea acestuia cu liderul Alianței Universale Israelite, Adolphe Crémieux, într-o încercare de a le mai potoli răgetele de disperare că nu au primit împămîntenirea la grămadă fiindcă moldovenii din Parlament l-au amenințat pe masonul trădător I. Brătianu că dau cu el de pămînt și cu tot cioporul liberal dacă vor vota pretențiile jidanilor. Fiindcă românii nu înțelegeau cum jidanii sînt băștinași iar ei venetici pe moșia strămoșească înfocatul I. Brociner și-a întemeiat în anul 1908 Societatea Israeliților Români, avînd ca scop principal difuzarea de informații asupra istoriei și indigenității israeliților din Romania, inclusiv demonstrarea existenței acestei minorități vreme de sute de ani pe teritoriile locuite acum de români. Publică în anul 1910 lucrarea Chestiunea Israeliților Români, unde ne arată că și ei sînt băștinași pe plaiurile carpatine și chiar mai băștinași ca îndrăciții români.
      Bernard Stambler publică și el la Paris în 1913, lucrarea L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention (Istoria israeliţilor români și dreptul intervenției) unde ne arată ce obraz gros avem fiindcă nu vrem să recunoaștem adevărul istoric ,,dovedit” de el cu o „rigurozitate ştiințifică” care își taie respirația, dar dacă iei scriitura la puricărit descoperi că toată scorneala nu conținea decât revelația/inspirația sau imaginaţia autorului, fără nici o dovadă științifică ori arheologică. 
     La Conferința de pace de la Paris din anul 1919, una din principalele probleme de rezolvat a fost ,,chestiunea cazară” despre care nu se ma pomenește deloc pe nicăieri! Unde au dispărut acești cazari amintiți de atîtea ori pînă atunci? Să le spun eu românilor că faimoșii cazari sau jidani, ambii termeni folosiți de suditul Eliezer Shein la anul 1900 pentru a-și numi neamul său, au fost șterși dintr-un condei de către tartorii care conduceau mișcarea sionistă și masoneria, fiind înlocuiți în limbajul curent cu cuvîntul ,,evreu” care nu are nici o legătură cu cazarii sau ivriții. Dar născocindu-și o origine chiar mai veche decît a ivriților, numai așa cazarii au putut porni acțiunea de colonizare a Palestinei, deși ei nu au fost niciodată pînă atunci în acele teritorii. Dar Palestina este un teritoriu istoric ce cuprinde în el ținuturile Samaria, Galileea, Gaza și Israel, iar acesta din urmă nu reprezintă mai mult de un sfert din tot olatul pretins al lui Iahwe. Aici este șmecheria jidovească prin care au dispărut din istoria Europei cazarii sau jidanii și au fost scoși din pălărie evreii ca cei mai vechi locuitori ai pămîntului!
     În anul 1913 apare cartea lui N. Densușianu Dacia preistorică ce încerca prin mijloace mitologice, istorice și lingvistice la nivelul descoperirilor anilor 1900, să le dovedească românilor că originea noastră de neam este alta decît cea născocită de latiniștii ardeleni, dar mai ales de cei mozaici. Datorită argumentației solide, cartea a fost considerată de mulți istorici români din acele vremuri ca o lucrare deosebită și pe această cale trebuia orientată cercetarea istorică. Dar cazarii turbau de furie fiindcă le era nimicită făcătura lor latrinistă, privind originea poporului român undeva în sudul Dunării pe la granițele dintre Bulgaria, Serbia, Macedonia și Albania. Astfel jidanii din spatele trustului bancar Marmorosch – Blank au înființat Fundația Cultura Națională al cărui președinte a ajuns arheologul și istoricul Vasile Pîrvan ce primește poruncă de la stăpînire să scrie o carte prin care să ,,nimicească” toate argumentele folosite de N. Densușianu în dovedirea continuității românilor din geți/daci. Așa a apărut lucrarea Getica finanțată de această ocultă antiromânească unde autorul ne arată prin dovezile ,,se poate”, ,,se pare că” și fel de fel de născociri de alba-neagra că N. Densușianu bate cîmpii, iar adevărurile stabilite de el sînt unice. El stabilește originea poporului român că ar fi din rădăcină tracă, adică așa cum doreau și turbații latiniști jidani, și pe cale de consecință trebuie să ne căutăm strămoșii în Tracia cum ne-a luminat de atîtea ori scrierile cazarilor arătați mai înainte. Pentru a înțelege acțiunea lui Vasile Pîrvan de a falsifica istoria și cultura identitară a românilor – așa cum o fac și azi atîtea lichele ce își spun patrioți români și chiar cei mai români – am să dau cîteva idei dintr-un comentariu la Protocoalele Înțelepților Sionului scris de Iona Moța în anul 1923, deci cu 3 ani înaintea apariției lucrării Getica, fiind exclusă orice posibilitate de interpretare dușmănoasă a ceea ce făcea Fundația Cultura Națională, ci numai prezentînd realitatea zilei. ,,Cum se manifestă aceleaşi tendinţă de a jidovi cultura română? Din fericire jidanii nu au ajuns la noi să stăpînească învăţămîntul ca în Franţa; dar caută prin toate mijloacele să-şi atragă simpatiile tineretului, cum a făcut Banca Marmorosch-Blank, aducînd înlesniri de trai şi studenţilor români de la Paris; caută prin toate mijloacele să atragă intelectuali, profesori universitari, academicieni, de partea lor, făcîndu-le reclamă care satisface vanitatea, dar adoarme conştiinţa de român, punîndu-i în consiliile de administraţie ale diferitelor bănci şi mai ales la societatea aşa zisă Cultura Naţională finanţată de Blank”! 
      Și atunci întreb plin de supărare de ce ticălosul de Pîrvan l-a luat la hăcuit pe N. Densușianu considerînd scrierea acestuia un roman fantastic deși el prezenta atît pe baza unor elemente de mitologie coroborate cu izvoare antice scrise cît și descoperiri arheologice prin care urmărea să dovedească faptul că noi românii sîntem băștinași, nu urmași ai colonilor romani, făcătură atît de dragă jidanilor. Ducînd rădăcinile românilor în Tracia așa cum urlau jidovii de la noi și de pe alte coclauri ale Europei, el nu a combătut niciodată teoria jidanilor că poporul român s-a format la sudul Dunării și numai prin secolele lX-X a migrat în nord. Dimpotrivă, prin această scriere el susține teoria formării românilor la sudul Dunării, slujind interesele jegurilor cazare care puteau ,,constata” că limba română are multe cuvinte slave și pe cale de consecință s-a format după venirea slavilor în Balcani pe la mijlocul secolului Vl. Dacă nu ne-ar fi plimbat/falsificat istoria, ar fi fost obligați toți să recunoască faptul că slavii au împrumutat de la noi cîteva mii de cuvinte odată cu slavizarea românilor din sudul fluviului, la fel au preluat și o parte din dansurile românilor precum și tradiții.
     Și mai întreb pe îndrăciții istorici români de ce lipsesc din cultura noastră scrierile lui Carlo Troya și J. Neubaer despre geți, apărute la mijlocul secolului XlX și de ce nici un istoric român nu a plecat urechile la conținutul acestor cărți ce contraziceau teoria latinistă și slavistă, neîndrăznind vreunul să critice dogma formării poporului român la sud de Dunăre născocită de către furioșii cazari?
     Emil Condurachi(1912-1987) de neam cazar adică jidan, a fost istoricul și arheologul român care identifica după mintea lui că toate obiectele venite din străvechime descoperite în teritoriul României erau de origine greacă, elenă, traca, scitică, sarmată, slavă, cumană, pecenegă și nimic de la geți sau daci. A ajuns istoric și arheolog la Universitatea București în anul 1945 în urma epurărilor făcute în corpul universitar de către leprele cazare ca unelte credincioase ale ocupantului bolșevic. A avut o fiică Zoe, care după căsătorie s-a numit Petre. 
     C. Daicoviciu(1898-1973), de neam cazar profesor și rector al Universității din Cluj dar și mare politruc comunist, a condus lucrările de arheologie de la Sarmisetuza mulți ani, stabilind ,,etnogeneza” poporului român format din romani și daci, așa într-o frăție dacă nu de cruce, atunci de pahar și de palavre!
     Mihai Roller(1908-1958) inginer cazar fiul unui rabin din Buhuși, județul Bacău, după ce neamul lui a luat în stăpînire Basarabia la sfîrșitul lunii iunie 1940, se ,,repatriază” și el la ocupantul bolșevic și de aici se duce glonț la Moscova alăturîndu-se grupului de cazari criminali condus de Hanah Rabinshon Pauker care puneau la cale bolșevizarea României. Revine în țara noastră în septembrie 1944, odată cu gruparea Pauker unde își începe acțiunea de bolșevizare, de falsificare a istoriei și culturii identitare a românilor, ocupînd funții înalte în aparatul partidului comunist, iar cu ajutorul fraților lui bolșevici care conduceau imperiul roșu al Satanei, ajunge membru al Academiei Române în noiembrie 1948, apoi vicepreşedinte al secţiunii de Ştiinţe istorice, filozofice şi economico-juridice(1949 - iunie 1955). În aceeași perioadă a fost numit profesor şi şef al Catedrei de Istoria României la Academia Militară Politică din Bucureşti(1948-1955). A condus în anul 1947 grupul de istorici care au publicat manualul școlar sovieto-român de Istoria României. Acest manual a fost formulat după tipicul Cominternului moscovit și a veninului cazarilor din România fiind cel mai sigur mijloc de falsificare a istoriei românilor și de îndobitocire a celor care studiau în facultățile de istorie. Și azi, el este cinstit de către Academia Română ca istoric cu merite deosebite în cultura noastră, păstrînd cu mare cinste și respect cele 49 de volume unde tartorul este autor și editor! El pretinde că neamul nostru strămoșesc ar fi de origine slavă care vorbește o păsărească cu fond latin, adică taman cum a scris ,,suditul” spion jidan Eliezer Schein(Lazăr Șăineanu) cu 67 de ani mai devreme, dar și ceva adaosuri pentru deochi satanist spunîndu-ne că la nord de Dunăre locuiau slavii ce au fost latinizați(mai corect românizați) după ce au fost cuceriți de urmașii colonilor romani din Ardeal, neam de cotropitori ce și-a lățit pofta de stăpînire cu sabia la sud și est de Carpați! 
     Carol Iancu cazar ce locuiește în Franța dar se pretinde un bun român, în lucrarea Evreii din România 1866-1971, De la excludere la emancipare, tipărită la Tel Aviv în anul 1994, aduce iarăși în actualitate ideile lui Roesler și Graetz fără a avea nici urmă de respect față de țara care i-a fost patrie mulți ani. Ne spune despre pretinsa prezență a ivriților pe plaiurile mioritice următoarele: ,,Originea evreilor datează din vremurile cele mai îndepărtate ale istoriei româneşti. Există documente(de ce nu ne luminezi şi pe noi cu ele stîrpitură?) care atestă prezenţa lor în epoca dacilor iar Decebal le-ar fi atribuit Thalmus(Tălmaci) aproape de Turnu Roşu, în Transilvania. După cucerirea romană, mulţi evrei s-au adăugat celor care se găseau deacum în ţară. În Dacia romană existau evrei la Sarmisegetuza(capitala lui Decebal), vechiul tîrg Grădiştea din regiunea Hunedoara, la Apulum(Alba - Iulia), Ampelum(Zlatna), Tibiscum(aproape de Caransebeş)”. Presupun că Decebal cînd i-a primit cu brațele deschise pe ivriți, le-a arătat unde își ținea și sipetele cu comori, iar cînd nu se lupta cu romanii, se întreținea cu rabinii despre cele sfinte ale întunericului fiindcă pe cele ale luminii le știa de la pio neamului său. Pentru aceste idei de iluminare privind originea poporului român istoricii de la Universitatea A. I. Cuza din Iași la data de 11 octombrie 2010 i-au acordat titlul științific de doctor honoris causa, adică minciunile și trăsnăile tîrîturii cazare au caracter de adevăr istoric, iar aceasta explică de ce nimeni nu are curajul să demaște făcătura jidanilor privind baștina mioriticilor carpatini! Nu este prima dată cînd istoricii români premiază minciuna și falsurile mozaicilor privind istoria noastră fiindcă s-a mai repetat în anul 1872 cînd A. Hirth a fost primit ca membru în Societatea Academică Română după ce le-a dat spre luminare nevolnicilor, acel dicționar care ,,dovedește” formarea limbii române și implicit a poporului român undeva în sudul Dunării! Un alt întunecat pe care acest cuib de trădători l-a ridicat în slăvi, a fost cazarul sudit Moses Gaster, care după ce s-a opus recunoașterii independenței României după războiul din anul 1877-1878 la Congresul de pace de la Berlin, este făcut membru de onoare al acestui cuibar satanist în anul 1881, dar continuîndu-și activitatea antiromânească, este expulzat în anul 1885. La fel s-a întîmplat și cu Elie Wiesel în 6 iunie 2001, cînd aceeași instituție antiromânească și-l trage în cinul lor de trădători de Neam și Țară pe îndrăcitul cazar care prin industria holocaustului acuză pe români că ar fi ucis în Transnistria în anii 1941 peste 400000 de mozaici din ură antisemită.
     Teșu Solomovici cu România Judaică - o istorie neconvențională a evreilor din România. 2000 de ani de existență continuă, scrisă în două volume uriașe(Ed. Teșu, 2001) și  Istoria evreilor din România - 2000 de ani de existență (Ed. Teșu, 2007), ne plesnește iarăși peste bot cu făcăturile lui R. Roesller și H. Graetz, adică iudeii ar fi fost pe plaiurile carpatine înaintea geților fără ca vreun istoric român să-l întrebe pe nemernic de ce batjocorește istoria acestei țări și acestui neam! Ambele lucrări au fost finanțate din bani publici ai Ministerului In-Culturii! De aici decurge ideea că ivriții semiți au o existenţă naturală în baștina mioritică înainte de formarea poporului român, proces ce a avut loc însă după scăfîrliile lor în sudul Dunării, adică să înțelegem odată pentru totdeauna că ei au fost băștinași iară noi numai venetici care i-am alungat. Uită jegurile că tocmai această logică au aplicat-o canaaniților, adică dreptul istoric al învingătorului, chiar dacă snoava lor este o gugumănie la adresa noastră.
     Zoe Petre, fiica jidanului Emil Condurachi continuă în timp ura tatălui său, scriind despre daci și geți că au fost o mulțime de triburi sălbatice fără istorie și fără cultură, iar atunci cînd vecinii nu i-au mai suferit din cauza răutăților, sabia și pîrjolul au fost singurele mijloace de civilizare pentru aceste fiare ale codrului. După anii 1996, ajunge mare sfetnic pentru Emil Constantinescu, iar Mihai Răzvan Ungureanu o ține de profetesă. Fiul ei Dan Petre a fost numit secretar de stat la Ministerul de Externe în mai 2012 de către Guvernul condus de V. Ponta! Tot ea l-a aburcat pe mincinosul chiulangiu Crin Antonescu, în văzul camerelor tv, pentru a fi cîndva ,,omul potrivit la locul potrivit” cum ne este nouă o vorbă dată după faptă!