Cînd într-o ţară instrucţia şi dragostea literelor au

încetat, libertatea a pierit şi robia este aproape.

Seneca 4 î.e.n. – 65 e.n.

Am avut totdeauna convingerea, că

precum sînt capii statelor aşa sînt şi popoarele.
Xenofon 570-480 î.e.n.

Statul a apărut ca o necesitate istorică atunci cînd comunităţile umane s-au simţit nevoite să-şi creeze structuri speciale pentru a-şi asigura apărarea teritoriului şi a averilor indivizilor. Renunţînd să mai pună mîna pe ghioagă în favoarea unor ,,meseriaşi”, ,,obişnuiţii” au trebuit să se spetească mai mult şi să pună mîna pe pungă pentru a o goli fiindcă au primit grija acestei structuri. De la un fenomen întîmplător, acesta s-a transformat într-o permanenţă pentru că şi violenţa devenise o normalitate cu prădători şi prădaţi. Aşa au apărut primele structuri de putere realizate de un mic grup dar în numele majorităţii şi pentru apărarea ei. Cît timp principala lui funcţie a fost acea de apărare şi/sau atac, majoritatea care suporta întreţinerea avea timp să se gîndească şi la ,,cai verzi pe pereţi” sau să bată din buze după dor de vînt. Mai apare în acest timp al memoriei uitate un grup restrînd de indivizi care se ocupa cu lecuirea trupului şi sufletului comunităţii şi care va evolua către o structură separată dar cu importanţă deosebită în dezvoltarea societăţilor umane – clerul. Iar unii isteţi au constatat că se poate trăi bine şi dacă te lipeşti de cei care sînt investiţi cu putere, născîndu-se astfel structura socială a lipitorilor de bani.